Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 185/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 185/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 185/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 185/F
Ședința publică din data de 25 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
GREFIER: L. B.
MIINSTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de către petenta S.C. F. S.A prin reprezentant legal H. M., în condițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, împotriva rezoluției din data de 24.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dispusă în dosarul nr. 2159/P/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al petentei S.C F. S.A, avocat O. C., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București la data de 21.01.2014 și atașată la fila 31 din dosar, lipsă fiind intimata P. I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea plângerii astfel formulate.
Apărătorul ales al petentei S.C F. S.A, având cuvântul, invocând dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b vechiul Cod de procedură penală pune concluzii de admitere a plângerii astfel formulate împotriva rezoluției Parchetului din data de 24.10.2013 și desființarea rezoluției atacate, cu consecința trimiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate. Consideră că atât notificarea nr. 77/13.08.2012 transmisă de către intimată către petenta din prezenta cauză, cât și activitățile și acțiunile sale din cadrul dosarelor civile, precum și întocmirea acelor chitanțe, pe care le apreciază ca fiind false se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj, fals în înscrisuri sub semnătură privată, tentativă la înșelăciune și infracțiunea de înșelăciune.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de șantaj, constată că notificarea nr. 77/13.08.2012 are structura clasică a infracțiunii de șantaj, în sensul că inițial este prezentată amenințarea, ulterior, condiționarea și în final sunt expuse actele pe care trebuie să le îndeplinească petenta. Mai mult, arată că intimata a prezentat anumite chestiuni care ar avea caracter de amenințare, motiv pentru care, citează din notificarea respectivă „este vorba despre un număr de 15 dosare, prin care . fost condamnată la plata unor amenzi civile în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere…. În cazul continuării judecății societatea va avea de plătit amenzi civile statului de câte 50-100 lei pe zi…La sumele de bani ce reprezintă amenzi civile se vor adăuga sume de bani ce vor fi plătite de societatea S.C. F. S.A fiecăruia dintre cei 84 de reclamanți.”
De asemenea, precizează că, ulterior, în aceeași notificare, urmează constrângerea exercitată de intimată, în sensul că „ dacă sunteți de acord să încheiați contractele de vânzare în condițiile pe care vi le impunem, atunci vom face renunțarea la judecată”, arătând că în finalul notificării sunt prezentate acele condiții legale pentru a se renunța la judecată, caz în care, societatea trebuie să plătească în contul avocatului cheltuielile de judecată pentru fiecare dintre dosarele sub sindicat.
Precizează că petenta, conform notificării transmise, ar fi trebuit să plătească, în total, aproximativ 100.000 euro, având în vedere și chitanțele false depuse la dosarul cauzei de către intimată.
Apreciază că infracțiunea de șantaj s-a săvârșit și s-a consumat în momentul în care a fost înaintată notificarea respectivă, neavând relevanță împrejurarea potrivit căreia petenta S.C F. S.A a rezistat constrângerilor ori a cedat, dovadă că aceasta nu a cedat, în condițiile în care s-a formulat plângerea penală, iar înțelegerea s-a făcut în mod direct cu fiecare dintre petenții respectivi.
Totodată, referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată arată că intimata pretinde că a încasat de la clienții săi sume de 100.000 euro, respectiv 4400 lei de la fiecare dintre cei 84 și alți clienți, chitanțele aferente fiind depuse la dosarul cauzei la filele 47 și 357. Însă, consideră că din construcția celor 5 anexe, unde intimata solicită ca aceste cheltuieli de judecată să-i revină ei, precum și din declarațiile tuturor martorilor, care precizează că nu au plătit niciodată aceste sume, singurele plăți fiind efectuate pe grupul de locatari din blocul situat în Bulevardul Basarabia. Astfel, apreciază că acele chitanțe reflectă realitatea și în mod normal acele chitanțe trebuiau depuse la dosar.
Apreciază că în măsura în care chitanțele de 4400 lei ar fi fost reale, atunci intimata ar fi trebuit în cuprinsul notificării respective ori plata direct către respectivele persoane ori plata către reprezentant, în condițiile în care, în acele notificări, cu privire la taxa judiciară de timbru se precizează în mod clar ca petenta să plătească către reprezentantul N.. În acest sens, arată că într-adevăr taxele judiciare de timbru au fost plătite de locatarii din Bulevardul Basarabia, însă, arată că acele cheltuieli de 4400 lei/persoană nu au fost plătite niciodată.
De asemenea, precizează că o altă dovadă în dovedirea caracterului fals al acelor chitanțe o reprezintă și sumele plătite de locatari, în urma înțelegerii cu petenta S.C F. S.A pentru fiecare dintre acele apartamente, suma medie fiind în jur de 2500-3000 lei. P. urmare, consideră că nu se putea face plata sumei de 4400 lei.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune, constată că intimata a depus acele chitanțe false, în cuantum de 4400 lei atât în notificarea transmisă către petenta S.C F. S.A, cât și în fața instanței de judecată, obținând, astfel cheltuieli de judecată. Apreciază că emiterea notificării constituie tentativă la infracțiunea de înșelăciune, deoarece intimata a încasat anumite sume de la locatari, pentru care a emis acele chitanțe către Grupul locatarilor din Bulevardul Basarabia, aspect care rezultă din toate declarațiile martorilor și a încearcă să obțină alte sume de bani, respectiv aproximativ 100.000 euro.
Consideră că inducerea în eroare a avut loc prin prezentarea acelor chitanțe false, cât și prin formularea din cuprinsul notificărilor, în care se menționează lista cu persoanele care sunt de acord ca toate cheltuielile de judecată să-i revină intimatei, urmând ca banii să fie virați în contul indicat. În acest sens, arată că nu este posibil ca toate cheltuielile de judecată să revină avocatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocând dispozițiile art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a vechiul Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 255/2013, pune concluzii de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluțiilor. În acest sens, arată că petenta a formulat o plângere cu privire la săvârșirea de către intimată a infracțiunii de șantaj și fals în declarații, însă precizează că din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză nu rezultă săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat prezenta plângere.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de șantaj, consideră că nu sunt date certe la dosarul cauzei, din care să rezulte exercitarea unei acțiuni de constrângere prin amenințare din partea intimatei, în condițiile în care în cuprinsul acelei notificări din data de 13.08.2012, în scopul renunțării la judecată din partea chiriașilor. Consideră că această notificare a reprezentat de fapt o negociere între părțile adverse, respectiv o încercare de stingere a litigiilor existente, cu precizarea unor condiții, apreciate de către intimată, ca reprezentând drepturi câștigate de către clienții săi. Mai mult decât atât, arată că în urma acestei notificări S.C. F. S.A a încheiat o . contracte de vânzare-cumpărare cu unii chiriași pentru imobilele deținute.
Cu privire la infracțiunea de fals în declarații, constată că nici în privința acestei infracțiuni nu au fost identificate indicii cu privire la o declarare necorespunzătoare a adevărului de către intimată în fața Judecătoriei Sectorului 3 prin depunerea acelor chitanțe. Mai mult, arată că o parte a clienților intimatei din prezenta cauză au precizat că onorariul stabilit cu apărătorul ales a fost achitat de către aceștia, în rate, pe timpul demersurilor juridice, cu atât mai mult cu cât, o parte dintre aceștia au declarat că de-a lungul anilor au achitat mai multe sume de bani intimatei din prezenta cauză, posibil chiar mai mult de 4400 lei.
Totodată, arată că trebuie să se rețină și împrejurarea potrivit căreia Judecătoria Sectorului 3, la soluționarea dosarului civil nr._ s-a pronunțat la data de 22.02.2013 prin obligarea pârâtului S.C F. S.A la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente, apreciază că nu au fost relevate date și indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunilor de către intimata P. I. A..
CURTEA
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.12.2013 petenta S.C. F. S.A a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale de la data de 24.10.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii s-a solicitat în esență desființarea rezoluției atacate, cu consecința trimiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate, considerându-se că atât notificarea nr. 77/13.08.2012 transmisă de către intimată către petenta din prezenta cauză, cât și activitățile și acțiunile sale din cadrul dosarelor civile, precum și întocmirea acelor chitanțe false se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de șantaj, fals în înscrisuri sub semnătură privată, tentativă la înșelăciune și infracțiunea de înșelăciune.
Conform art. 15 al.1 din Legea 255/2014 plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Analizând dispozițiile legale, dosarul cauzei și plângerea formulată de petentă Curtea constată că plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 ind. 1 C.p.p. nu este fondată.
P. rezoluția din data de 24.10.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București s—a dispus în temeiul disp.art.228 al.6 rap. la art.10 lit.a C.p.p. și art.209 C.p.p., art.281 pct. 1 lit. b C.p.p. neînceperea urmăririi penale față de numita P. I.
A., avocat in cadrul Baroului București, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj si fals in declarații prev. de art.194 Cp. si art.292 Cp., cu motivarea că faptele nu
există.
Procurorul a reținut că la data de 29.11.2012 s-a înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București denunțul formulat de . reprezentant legal H. M., în vederea efectuării de cercetări fata de numita P. I. A., avocat in Baroul București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de șantaj si fals in delcarații prevăzute de art.194 al.l Cp. si art.292 Cp.
In fapt, persoana vătămata a declarat ca in cursul anului 2008, mai mulți foști salariați ai . calitate de chiriași ai căminelor situate in imobilul din ., Sector 2, cămine constituind proprietatea societății menționate, au acționat in judecata aceasta societate, solicitând obligarea acesteia din urma la încheierea de contracte de vanzare-cumparare pentru imobilele închiriate contra unui preț diferit de cel propus de proprietara .
La inițiativa persoanei vătămate de soluționare a litigiului pe cale amiabila, reprezentanta convenționala a chiriașilor amintiți, avocat P. I. A. a transmis acesteia notificarea nr.77/13.08.2012 .
P. actul menționat, avocat P. I. A. condiționează renunțarea la judecată in mai multe dosare civile formate urmare acțiunii amintite mai sus ( dosar civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, dosar civil nr._/300/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București si alte dosare ) de plata cheltuielilor de judecata constând in taxe de expertize, taxe de executor judecătoresc, onorariu de avocat.
Intre onorariile de avocat menționate in notificare, se face vorbire de faptul ca 82 dintre chiriași au achitat un onorariu de 4400 lei, fiind emise in acest sens chitanțe datate 17.07.2012, chitanțe depuse la dosarul civil nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București .
Persoana vătămata s-a considerat constrânsa prin aceasta notificare sub forma amenințării, sumele de bani ce condiționau renunțarea la judecata reprezentând, în opinia petentei, un folos obținut de avocat P. I. A. in mod injust.
In cuprinsul notificării in cauza, se mai menționează ca prin acceptarea condițiilor făcute de avocat P. I. A., . putea fi scutita de plata mai multor amenzilor civile si daune cominatorii dispuse in dosarul civil nr._ al Judecătoriei Sectorului 3 București.
In privința infracțiunii de fals in declarații prevăzute de art.292 Cp., persoana vătămata a arătat ca avocat P. I. A. a indicat in mod fals instanței de judecata faptul ca a încasat de la clienții săi sumele de 4400 lei/client, emițând in acest sens chitanțe datate 17.07.2012 .
Persoana vătămata a atașat in copie o . contracte de vânzare-cumpărare încheiate de unii dintre chiriași cu . privire la imobilele deținute cu titlu de chirie, fără ca aceștia sa fie asistați juridic de avocat P. I. A., prilej cu care aceștia au dat o declarație de renunțare la cheltuielile de judecata ocazionate de soluționarea dosarelor existente pe rolul instanțelor .
Numiții I. G., P. T., B. M., A. G., chiriași in imobilul din ., Sector 2, au declarat faptul ca au incheiat un contract de asistenta juridica cu avocat P. I. A., iar de-a lungul anilor, au achitat mai multe sume de bani susnumitei, posibil chiar mai mult de 4400 lei .
Numita P. I. A. a declarat faptul ca începând cu anul 2008 pana in anul 2013 ( când s-au finalizat demersurile juridice ), s-a deplasat periodic la căminele situate din ., Sector 2, București, unde incasa de la chiriași bani cu titlu de onorariu de avocat pentru dosarele civile in care ii reprezenta.
Înțelegerea avuta de susnumita cu chiriașii-clienți era ca la finalizarea proceselor, chitanțele de onorariu sa fie depuse la instanțele de judecata pentru recuperarea cheltuielilor.
In ce privește infracțiunea de șantaj prevăzuta de art.194 Cp. reclamata de . P. I. A. a precizat ca notificarea nr.77/13.08.2012 adresată persoanei vătămate a reprezentat o propunere de mediere, fără a exista o acțiune de constrângere.
Ceea ce s-a cerut prin aceasta notificare a constituit, potrivit susnumitei, respectarea drepturilor chiriașilor câștigate in instanța.
Aceasta a atașat o . acte, in copie, inclusiv sentința civila nr.2647/22.02.2013 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr.2709/_, încheierea de la termenul din 15.06.2012 din același dosar menționat anterior, decizia civila nr.865A/28.09.2012 pronunțata de Tribunalul București - Secția a IV-a Civila in dosarul nr._/300/2010 .
Analizând materialul probator administrat in cauza, procurorul a constatat că aspectele sesizate nu au fost confirmate .
Astfel, în ce privește infracțiunea de șantaj prevăzuta de art.194 Cp., se constată ca nu au exista date certe cu privire la exercitarea unei acțiuni de constrângere prin amenințare din partea numitei POPOV1CI I. A. in cuprinsul notificării nr.77/13.08.2012 in scopul renunțării la judecata din partea chiriașilor in dosarele civile existente pe rolul instanțelor cu privire la imobilele din ., Sector 2, București.
Notificarea in cauza a fost întocmita pe fondul unui litigiu civil in derulare legat de achiziționarea imobilelor de la adresa indicata, act transmis de apărătorul ales al chiriașilor, P. I. A., către proprietarul garsonierelor, .>
Cuprinsul acesteia a reprezentat o negociere intre părți adverse, o încercare de stingere a litigiilor existente cu precizarea unor condiții apreciate de către P. I. A. ca reprezentând drepturi câștigate de clienții săi.
Totodată, in urma acestei notificări, . a cedat presupusei constrângeri exercitate asupra sa, fiind chiar încheiate o . contracte de vânzare-cumpărare cu unii din chiriași pentru imobilele deținute.
Referitor la infracțiunea de fals in declarații prevăzută de art.292 Cp., nu au fost identificate indicii privind o declarare necorespunzătoare adevărului de către P. I. A. in fata Judecătoriei Sectorului 3 București in cadrul dosarului civil nr._ prin depunerea chitanțelor de incasare onorariu.
Pentru argumentele expuse, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Împotriva rezoluției petenta a formulat plângere conform art. 278 al.3 C.p.p. 1969 la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția din data de 28.11.2013.
O parte a clienților susnumitei au precizat faptul ca onorariul stabilit cu apărătorul ales a fost achitat către aceasta in rate pe timpul demersurilor juridice desfășurate, urmând a fi recuperat prin includerea in cheltuielile de judecata.
Pe acest capăt de cerere s-a pronunțat Judecătoria Sectorului 3 București in cadrul dosarului civil nr._ la data de 22.02.2013 prin obligarea pârâtului . plata a cate 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .
Totodată, în cadrul dosarului susmenționat, reclamanților li s-a pus in vedere abia la termenul din 15.06.2012 să achite anumite sume de bani cu titlu de taxa judiciara de timbru raportat la raportul de expertiza efectuat în cauză.
Curtea constată că rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică, plângerea petentei întemeiată pe dispozițiile art. 278 ind. 1 C.p.p. nefiind fondată.
In fapt, susține petenta, intimata P. I. A. a avut calitatea de reprezentant convențional (avocat) al chiriașilor din „Căminele F.", în procedurile judiciare desfășurate pe rolul instanțelor de judecată. Aceste proceduri au avut ca obiect perfectarea vânzării-cumpărării dintre chiriași (reclamanți în respectivele dosare) și S.C. F. S.A. (pârâtă), sub sancțiunea unor daune cominatorii, în cazul unui eventual succes al reclamanților, petenta susține că a încercat să ajungă la o înțelegere pe cale amiabilă, sens în care a fost de acord să tranzacționeze cu reclamanții, încheind contractele de vânzare-cumpărare a căror perfectare se pretindea în instanță de aceștia, cu scopul de a evita orice fel de posibile cheltuieli viitoare cu avocați sau daune stabilite de instanța de judecată.
Ca răspuns la invitația de a tranzacționa extrajudiciar, intimata a transmis Notificarea nr. 77/13.08.2012, al cărei conținut denunță, în opinia petentei, comiterea infracțiunii de șantaj, în forma prevăzută de art. 194 alin. (1) C.pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.pen.), precum și tentativă la infracțiunea de înșelăciune (art. 222 raportat la art. 215 C.pen.).
Referitor la săvârșirea infracțiunii de șantaj, petenta apreciază că notificarea nr. 77/13.08.2012 are structura clasică a infracțiunii de șantaj, în sensul că inițial este prezentată amenințarea, ulterior, condiționarea și în final sunt expuse actele pe care trebuie să le îndeplinească petenta.
Curtea constată că nu se poate reține în cauză existența infracțiunii de șantaj, rolul unei notificări în materie civilă fiind tocmai acela al punerii în vedere celui notificat că neîndeplinirea anumitor acțiuni va avea o consecință juridică. În concret, ceea ce a făcut intimata în calitate de avocat a fost să notifice petenta din prezenta cauză cu privire la posibilitatea unei rezolvări amiabile a litigiului civile, însă în anumite condiții, evident avantajoase pentru clienții săi, ale căror interese le reprezenta. Intimata și-a exercitat astfel atribuțiile de avocat, în condiții legale, propunând petentei o renunțare la judecată cu evitarea plății unor sume în plus drept daune cominatorii, de altfel inevitabile în cazul pierderii acțiunii civile.
Este perfect adevărat că intimata a negociat această renunțare de pe poziția reprezentantului reclamantului, însă negocierea în sine nu constituie în nici un caz o amenințare sau infracțiunea de șantaj, chiar dacă are loc în condiții mai favorabile reclamantului.
Afirmațiile din notificare indicate de petentă în plângere nu constituie amenințări în sensul legii penale, ci o punere în vedere a unor consecințe juridice legale: „este vorba despre un număr de 15 dosare, prin care . fost condamnată la plata unor amenzi civile în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere…. În cazul continuării judecății societatea va avea de plătit amenzi civile statului de câte 50-100 lei pe zi…La sumele de bani ce reprezintă amenzi civile se vor adăuga sume de bani ce vor fi plătite de societatea S.C. F. S.A fiecăruia dintre cei 84 de reclamanți (…) dacă sunteți de acord să încheiați contractele de vânzare în condițiile pe care vi le impunem, atunci vom face renunțarea la judecată”.
Mai mult decât atât, notificarea a avut loc în scris, tocmai pentru a produce efecte juridice, petenta având posibilitatea de a-i da curs sau de a refuza propunerea, cu consecința continuării litigiului și pronunțării unei soluții de instanța de judecată.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se arată în plângere că intimata pretinde că a încasat de la clienții săi sume de 100.000 euro, respectiv 4400 lei de la fiecare dintre cei 84 și alți clienți, chitanțele aferente fiind depuse la dosarul cauzei la filele 47 și 357. Însă, se consideră că din construcția celor 5 anexe, unde intimata solicită ca aceste cheltuieli de judecată să-i revină ei, precum și din declarațiile tuturor martorilor, care precizează că nu au plătit niciodată aceste sume, singurele plăți fiind efectuate pe grupul de locatari din blocul situat în Bulevardul Basarabia, ar rezulta că acele chitanțe sunt false.
Faptul că intimata a convenit cu reclamanții, în scris, să încaseze cheltuielile de judecată nu are relevanță penală, așa cum susține petenta, fiind o simplă convenție între părți și reprezentantul lor: „Lista cu persoanele care sunt de acord ca toate cheltuielile de judecată din dosarul civil nr._ să fie ridicate de către avocatul P. I. A. și de reprezentantul N. A. - O., urmând ca onorariul de avocat pentru 82 de persoane să revină avocatei P. I. A., iar taxele judiciare, ce vor fi ridicate de către reprezentantul N. A. -O. din contul executorului, să fie înmânate celor 84 de persoane - reclamanți din dosar menționat mai sus.""
Curtea apreciază că nu există în realitate dovezi la dosarul cauzei care să ateste un fapt negativ – neplata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare. Ceea ce este însă cert este că petenta a căzut în pretenții, conform legii civile, și atunci are obligația de a achita cheltuielile judiciare ocazionate de proces; Curtea nu poate face în prezenta plângere in extenso analiza justeței cuantumului acelor cheltuieli întrucât această împrejurare a fost stabilită de instanța de judecată care a soluționat litigiul civil respectiv; pe de altă parte, așa cum corect se arată de procuror, este incident principiul in dubio pro reo în favoarea intimatei, în condițiile în care pe de o parte, intimata a făcut referire la acele sume în chiar notificarea menționată anterior, pe de altă parte cel puțin o parte dintre persoanele reprezentate de aceasta în proces au arătat că au achitat sumele respective drept cheltuieli judiciare.
Curtea observă de asemenea un aspect ce nu poate fi ignorat și anume că litigiul respectiv a durat nu mai puțin de 5 ani, dosarul fiind înregistrat sub nr._ iar Judecătoria Sectorului 3 s-a pronunțat la data de 22.02.2013, printre altele, prin obligarea pârâtului S.C F. S.A la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; or, este verosimil că reclamanții din acest dosar ar fi plătit câte 4400 lei onorariu de avocat (echivalentul a 1000 de euro) pentru o activitate de asistență juridică în care intimata a fost implicată în calitate de avocat o perioadă de 5 ani (chiar și în condițiile în care judecata a fost suspendată de la 22.05.2008 la 19.11.2010, deoarece suspendarea judecății a avut loc pentru a se soluționa o altă cauză în care reclamant era . mult decât atât, este firesc ca intimata să solicite prin notificarea din data de 13.08.2012 și contravaloarea prestației sale timp de patru ani în care a reprezentat reclamanții în dosarul respectiv: „Pentru a realiza renunțarea la judecată VA TREBUI CA societatea să plătească în contul indicat de avocat toate cheltuielile de judecată pentru fiecare dintre dosarele sus-indicate. Aceste cheltuieli însumează în cadrul dosarului nr._ taxa pentru expertiza judiciară de câte 350 lei pentru fiecare reclamant, taxa pentru executor de câte 100 lei pentru fiecare subsemnat, taxa judiciara de timbru conform tabelului anexă, onorariul de avocat conform tabelului anexă, la care se adaugă cheltuielile de judecată din dosarul civil nr._/300/2010 -fond și apel conform tabelului anexă (…) în concluzie, dacă societatea va îndeplini în prealabil toate condițiile mai sus arătate înainte de data de 07.09.2012, se poate realiza renunțarea la judecată de către subsemnații, cu consecința anulării AMENZILOR CIVILE USTURĂTOARE și CU PREVENIREA STABILIRII ALTOR CHELTUIELI DE JUDECATĂ SUPLIMENTARE, care ar lua naștere din continuarea judecății în cauzele amintite mai sus."
De asemenea este o practică uzuală a se depune chitanțele de achitare a onorariului abia cu ocazia dezbaterilor, pentru ca instanța să le poată avea în vedere la soluționarea cauzei.
În concluzie din probatoriul administrat nu rezultă săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune, petenta consideră că există, deoarece intimata a depus acele chitanțe false, în cuantum de 4400 lei atât în notificarea transmisă către petenta S.C F. S.A, cât și în fața instanței de judecată, obținând, astfel cheltuieli de judecată și consideră că inducerea în eroare a avut loc prin prezentarea acelor chitanțe false prin formularea din cuprinsul notificărilor, în care se menționează lista cu persoanele care sunt de acord ca toate cheltuielile de judecată să-i revină intimatei, urmând ca banii să fie virați în contul indicat.
Curtea constată că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, depunerea chitanțelor în dosarul civil nefiind o activitate de inducere în eroare a petentei ci una dintre atribuțiile avocatului în proces ce poate fi cenzurată de instanța de judecată.
Contrar celor arătate de petentă, se constată că procurorul a efectuat suficiente cercetări pentru a soluționa plângerea penală, a audiat intimata și o parte dintre reclamanții pe care i-a reprezentat, a verificat numeroase înscrisuri, dosarul având nu mai puțin de 461 de file.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 278 ind. 1 al. 8 lit.a C.p.p. 1969 rap. la art. 15 din Legea 255/2013 va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta .> împotriva Rezoluției din data de 24.10.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 2159/P/2012.
În baza art. 275 al.2 C.p.p. va obliga petenta la cheltuieli judiciare către stat, aceasta fiind în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278 ind. 1 al. 8 lit.a C.p.p. 1969 rap. la art. 15 din Legea 255/2013 respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta .>împotriva Rezoluției din data de 24.10.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 2159/P/2012.
În baza art. 275 al.2 C.p.p. obligă petenta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/30.04.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 423/2014. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 394/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
