Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1743/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1743/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1743/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1743/R
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
JUDECĂTOR - M. L.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA V., împotriva sentinței penale nr. 70 din data de 14 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat C. F. A. personal și asistat de avocat A. I. desemnat din oficiu de Baroul București – S. de Asistență Juridică cu delegație de substituire depusă la fila 15dosar, lipsă fiind intimații părți civile B. B., Servicul de Ambulanță Teleorman, S. Județean de Urgență A. și S. Orășenesc V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: s-a procedat la identificarea intimatului inculpat C. F. A. - CNP_.
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, critica recursului vizează greșita individualizare a pedepsei în raport de limitele de pedeapsă chiar în condițiile reținerii art. 3201 Cod procedură penală. Astfel, instanța de fond a minimalizat gradul de pericol social concret raportat la rezultatul faptei, 80 de zile îngrijiri medicale, sancțiunea penală fiind stabilită prin aplicarea circumstanțelor atenuante la un cuantum de două luni. Solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și rejudecând în fond, urmează a se proceda la o nouă reindividualizare a pedepsei în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria V., ca fiind nefondat. În opinia sa, analizând
sentinței penală recurată o consideră temeinică și legală astfel cum a fost motivată, s-a avut în vedere vârsta înaintată a inculpatului iar pedeapsa aplicată inculpatului în mod just individualizată.
Având ultimul cuvânt intimatul inculpat C. F. A. este de acord cu concluziile puse de către apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.70 din 14.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. s-a dispus în baza art.182 alin.1 C. pen. cu aplicarea art.3201 alin.7 C. pr. pen., și art.74 alin.2 raportat la art.76 lit.d C. pen., condamnarea inculpatului C. F. A. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., în condițiile art.71 C. pen.
În baza art.81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, potrivit prevederilor art.82 C. pen.
S-a făcut aplicarea art.359 C. pr. pen. raportat la art.83 C. pen.
În baza art.71 alin.5 C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. B. și a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 5000 lei reprezentând despăgubiri civile.
S-a luat act că S. Orășenesc V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Urgență A. și S. Județean de Ambulanță Teleorman, dispunându-se obligarea pârâtului la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri:
- 3013,38 lei pentru S. Județean de Urgență A. și 691,6 lei către S. Județean de Ambulanță Teleorman și penalitățile de întârziere aferente sumelor, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii la achitarea efectivă a debitelor.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, pe baza materialului probator administrat (procese-verbale încheiate de organele de poliție, acte medicale și medico-legale, declarația părții civile B. B., depozițiile martorilor R. D. N. și Ț. A. N., coroborate cu recunoașterile constante ale inculpatului), următoarea situație de fapt:
Inculpatul C. F. A. și partea civilă B. B. sunt vecini, locuind pe . V.. Între ei existau de circa 2 ani o . neînțelegeri, legate îndeosebi de folosirea proprietăților și de contribuția la reconstrucția unui gard comun.
În ziua de 17.09.2011, în jurul orelor 11.00, inculpatul l-a văzut pe B. B. pe stradă, în dreptul locuinței sale. Inculpatul a ieșit din curte, având un scaun de lemn în mâini, cu care a început să-l lovească pe neașteptate, în diferite zone ale corpului, pe B. B..
În urma agresiunii, victima a fost internată de îndată la S. Județean de Urgență A., unde a fost internat timp de 10 zile la secția Ortopedie, cu diagnosticul „fractură femur drept”.
Din raportul de constatare medico-legală nr.24/B/22.02.2012 emis de SML Teleorman a rezultat că victima a prezentat leziuni de violență, produse prin lovire de sau cu corpuri dure, care au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria V., criticând-o sub un singur aspect, și anume netemeinicia pedepsei aplicate, despre care s-a susținut că este prea redusă în raport de gravitatea faptei și urmările produse.
S-a solicitat casarea în parte a sentinței și, în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante, cu consecința majorării duratei pedepsei.
În faza procesuală a recursului nu s-au depus la dosarul cauzei alte înscrisuri cu caracter probatoriu.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticii formulate și având în vedere și dispozițiile art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a făcut o analiză completă și corectă a materialului probator administrat, stabilind dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului și dând activității infracționale a acestuia încadrarea juridică legală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea constată că au fost respectate criteriile generale instituite prinart.72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.
Stabilind o sancțiune de 2 luni închisoare și dispunând suspendarea condiționată a executării ei, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă, reduse în urma aplicării prevederilor art.3201 alin.7 C. pr. pen. și art.74 alin.2 raportat la art.76 lit.d C. pen., împrejurările concrete în care s-a comis fapta și persoana inculpatului.
Este de netăgăduit că infracțiunile de violență, datorită valorilor sociale afectate și a urmărilor produse, necesită un tratament sancționator adecvat.
În speță, instanța a ținut seama că inculpatul este în vârstă de 75 de ani, a recunoscut și regretat faptele, iar comportarea sa anterioară a fost corespunzătoare. Faptul că în urmă cu peste 20 de ani a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru furt (faptă amnistiată), nu poate conduce la o altă concluzie.
Pe de altă parte, infracțiunea s-a comis pe fondul unor relații conflictuale mai vechi, în cadrul cărora și partea civilă B. B. a avut o contribuție majoră, astfel încât Curtea apreciază că o înăsprire a regimului sancționator nu se justifică. Pedeapsa de 2 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, este în măsură să asigure atingerea scopurilor educative și preventive prevăzute de art.52 C. pen., astfel încât va fi păstrată.
În consecință, cum sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria V., împotriva sentinței penale nr.70 din data de 14 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria V..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2013.
REȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. C. L. C-tin ConstantinescuManuela L.
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./17.10.2013
Jud. V. – jud.: N. A.V.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
