Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 597/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 597/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.597/R
Ședința publică de la 28.03.2013
Curtea constituită din:
P. - I. C.
JUDECATOR - A. M.
JUDECATOR - D. L.
GREFIER - D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de asiguratorul . VIENNA INSURANCE G. SA ,de inculpatul J. S. si de partea civila L. M. împotriva sentinței penale nr.2903/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.03.2013 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 28.03.2013, când a decis;
CURTEA,
Prin sentința penală nr.2903, pronunțată la data de 20.12.2012 de Judecătoria Sectorului 5 București în baza art.14, 346 cpp cu ref. la art. 998-999 C.Civ., art.49,50, 54 din Legea 135/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. M. și a fost obligat asigurătorul . Vienna Insurance Group SA cu sediul în București, sector 2, .. 31 -33 la plata către partea civilă a sumei de 96.951, 89 lei, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 360.000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 346 cpp rap.la art. 14-15 cpp, art. 998-999 C.Civ., rap.la art. 313 din Legea 95/2006, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. DE URGENTA – cu sediul în sector 5, București, Splaiul Independentei, nr. 169 și a fost obligat inculpatul J. S. la plata către partea civilă S. U. DE URGENTA a sumei de 21.971, 41 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile L. M..
În temeiul art. 193 cpp, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă L. M. a sumei de 426 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu expertize.
În baza art.191 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele sentinței se arată că prin rechizitoriul nr.2829/P/2009, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, înregistrat pe rolul instanței la data de 19.06.2012, sub nr._/302/2012, a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul J. S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 18.03.2009, inculpatul conducând autoturismul a accidentat pe partea vătămată L. M., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile îngrijiri medicale.
În faza de urmărire penală au fost administrate ca probe: declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și ale martorilor, rapoarte de expertiză medico-legală, raport de expertiză tehnico științifică.
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul, iar potrivit art. 3201 alin. 2 Cod procedură penală s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Prin sentința penală nr. 2204/2.10.2012 rămasă definitivă prin nerecurare, în baza art.184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul J. S. la 4 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 81,82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere că pentru soluționarea acesteia s-a impus administrarea de probe, în baza art. 3201 alin.5 C.proc.pen., cauza a fost disjunsă. Ca urmare a disjungerii, s-a format dosarul nr._ /302/2012 .
Partea civilă L. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 392,523, 8 lei daune materiale și 360.000 lei daune morale. De asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
Partea civilă S. U. DE URGENTA s-a constituit parte civilă cu suma de 31.971, 41 lei.
În dovedirea laturii civile a cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul G. D..
Instanța a constatat că, în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului
Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită, s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2,4 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 18.03.2009, inculpatul conducând autoturismul a accidentat pe partea vătămată L. M., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 110-120 zile îngrijiri medicale.
În ceea ce privește prejudiciul, instanța a reținut că, pentru ca să fie susceptibil de reparare prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.
Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert.
Sub aspectul prejudiciului material, în speță, instanța a constatat că acesta a constat în cheltuielile pe care partea vătămată le-a făcut pentru servicii medicale, medicamente, recuperări medicale, kinetoterapie, combustibil necesar deplasărilor pentru consultații, schimbarea pansamentelor, recuperare.
În dovedirea acestor daune materiale, la solicitarea părții civile, în cauză a fost audiat martorul G. D., fiind, de asemenea depuse acte constând în chitanțe și bonuri fiscale, contracte de împrumut, contracte de amanet.
Instanța a constatat că existența cheltuielilor mai sus menționate a fost dovedită prin probele în discuție .
În ceea ce privește cuantumul acestor cheltuieli, față de probele administrate, instanța a constatat că acesta a fost dovedit în cuantum de 96.951,89 lei, acesta constând în următoarele:1274,82 lei, medicamente, conform bonurilor fiscale depuse la dosar, instanța luând în considerare doar acele bonuri referitoare la medicamentele prescrise părții vătămate conform diagnosticului stabilit, 445 lei chitanțe emise de Asociația de Ajutor Mutual București, 10.275,27 lei combustibil, conform bonurilor depuse la dosar, instanța luând în considerare sub acest aspect bonurile aferente perioadei 2009-2010, perioada în care partea vătămată a făcut deplasări la spital și pentru recuperare, sumele de 4950 lei și_ lei reprezentând împrumuturi, potrivit contractelor de credit nr._, nr._, nr._, nr._, nr._, nr._ depuse la dosar, suma de 1400 lei reprezentând împrumut, astfel cum a rezultat din declarația martorului G. D., suma de 334 lei, conform contractelor de amanet nr. 34/17.01.2011, respectiv nr. 15/30.12.2010, instanța a apreciat că, în raport de datele la care au fost contractate aceste împrumuturi sumele au fost necesare părții pentru acoperirea cheltuielilor cauzate de starea sa de sănătate.
De asemenea instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea părții civile cu privire la acordarea sumei solicitate cu titlu de prejudiciu viitor, având în vedere scrisoarea medicală a Centrului Medical Ortoconsult din data de 23.10.2012, din care s-a reținut că părții civile i s-a recomandat ortoplastie cu PTM șold stâng și ortoplastie cu PTR genunchi stâng, reținând cuantumul prejudiciului la suma de 65.432 lei, respectiv, 30.000 lei costul protezelor, conform facturii proforme . nr.69/25.10.2012, emisă de . SRL și 35.432 lei costul aferent intervențiilor pentru montarea protezelor, conform informării Medicover Hospital.
Instanța a apreciat ca nefiind întemeiată solicitarea părții civile cu privire la indemnizația aferentă reducerii capacității de muncă, constatând că nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului, în sensul că nu s-a dovedit că partea realiza un venit din activitatea societății A.E.M.King SERV SRL și că în prezent nu mai realizează acest venit.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană.
Instanța a mai reținut că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență:
-criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv (în speță, prin raportare la intensitatea suferinței părții civile, ca urmare a leziunilor suferite);
-criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.
Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând însă să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
În cauză, instanța a reținut că prejudiciul moral constă în suferințele psihice și fizice provocate părții civile ca urmare a traumatismului suferit, suferințe care s-au întins pe un timp îndelungat, partea necesitând mai multe intervenții chirurgicale, și prezentând în continuare deficiență locomotorie, în prezent necesitând montarea unor proteze la șold și la genunchi.
De asemenea, instanța a apreciat că dificultățile de mișcare, care fac dificile chiar activitățile zilnice uzuale, constituie un prejudiciu cert, pentru care partea vătămată trebuie despăgubită.
Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că suma de 360.000 lei solicitată de partea civilă este rezonabilă și justificată cu titlu de daune morale.
Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că, în cursul urmăririi penale în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, unitatea spitalicească implicată în actul medical, respectiv S. U. de Urgență s-a constituit parte civilă pentru suma de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate, în cuantum de 31.971, 41 lei. în dovedire, s-au depus decont și acte doveditoare ale cheltuielilor medicale efectuate instanța constatând că a fost dovedită suma de 21.971 lei.
Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Împotriva sentinței penale nr.2903, pronunțată la data de 20.12.2012 de Judecătoria Sectorului 5 București au declarat recurs inculpatul J. S., asigurătorul . Vienna Insurance Group SA și partea civilă L. M..
Recursul inculpatului J. S., expus oral în fața instanței de recurs,
vizează acordarea de despăgubiri materiale si morale acordate către partea civila si obligarea inculpatului de a plăti către partea civila S. U. de Urgență o suma de bani cu titlul de cheltuieli materiale.
A arătat ca instanța a acordat părții civile S. U. de Urgență o suma de bani raportându-se la un singur înscris, respectiv o adresa de înaintare si un decont și s-a constituit parte civila cu o suma mare în raport de practica in materie și fără a fi dovedită.
Referitor la prejudiciul viitor constând în o viitoare intervenție chirurgicală ce urmează ca fi efectuata de partea civila, considera ca acest prejudiciu nu este cert, apreciază ca acest prejudiciu nici nu este actual întrucât este lăsat la aprecierea părții civile daca se va supune unei intervenții chirurgicale pentru a-si pune o proteza. Partea civila are posibilitatea, ulterior, de a solicita pe cale civila acordarea altor cheltuieli în măsura in care acestea vor fi efectuate.
Considera ca partea civila nu a făcut dovada contractării acelor împrumuturi, apreciază ca dovada cu martori nu poate fi primita.
De asemenea considera ca daunele morale nu pot constitui in venit nejustificat pentru partea civila.
În motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, partea civilă L. M. pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a realizat o eroare de calcul in vederea stabilirii cuantumului daunelor materiale încuviințate -96.951,89 lei.
Astfel, instanța de fond a constatat că, față de probele administrate, recurentului-parte civilă i se cuvin daune materiale în cuantum de 96.951,89 lei constând în: 1.274,82 lei medicamente; 445 lei chitanțe emise de Asociația de Ajutor Mutual București; 10.275,27 lei combustibil aferent perioadei 2009-2010; 4.950 lei împrumut conform contracte de credit nr._, nr._, nr._, nr._, nr._; 23.497 lei împrumut conform contractul de credit nr._; 1.400 lei împrumut acordat de martorul G. D.; 334 lei conform contract de amanet nr.34/17.01.2011, nr.15/30.12.2010; 65.432 lei prejudiciu viitor reprezentând proteze 30.000 lei conform facturii PF 12 nr. 69/25.10.2012 și manopera 35.432 conform facturii proforma Medicover Hospital.
Or, adunând toate aceste costuri se ajunge la suma de 107.608.09 lei.
În continuare partea vătămată a prezentat semnificația medicamentelor, arătând că acestea i-au fost prescrise în mod expres și de care instanța de fond (în mod corect) a ținut cont in vederea stabilirii cuantumului medicamentelor.
Recurent-parte civila consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere in aceeași măsura și acele medicamente cu rolul de a suplimenta sau de a completa medicamentația de baza, precum și pe acelea care doar le înlocuiesc sub o altă denumite comercială, dar cu aceeași compoziție, pe cele prescrise de medic.
În argumentarea acestui raționament, este de observat că toate medicamentele a căror bonuri le-a depus la dosarul cauzei sunt strâns legate între ele, sunt antiinflamatorii și analgezice ceea ce justifică starea sa de sănătate Or, studiind întregul material probator (acte medicale, declarație de martor, declarație de parte vătămata) este dincolo de orice dubiu că nu poate fi ignorată starea de nevroză, de anxietate resimțita de recurent, cauzată de întregul șit al evenimentelor, vătămările suferite, accidentul rutier, imposibilitatea de a mai întreține familia, astfel încât, medicamentația necesara acestei stări, în mod evident, nu poate fi exclusă.
În argumentarea celor menționate mai sus a depus la dosar decontul Spitalului U. de Urgență, care retine un spectru larg de medicamente utilizate în tratamentul său: ser fiziologic, neodolposse (solutie perfuzabilă care conține diclotenac), paracetamol, omez, oxacilină, gentamicma, zantac, metoclopramid, insulina, diazepan, dexometazona, omeran, algifen.
O altă critică a recurentului este cea cu privire la eroarea de calcul a împrumutului Provident.
In acest sens, instanța de fond a individualizat fiecare contract care „în raport de datele la care au fost contractate au fost necesare pentru acoperirea cheltuielilor cauzate de starea sa de sănătate", astfel: nr._, nr. 457._, nr._, nr._, nr._, precizând că adunând sumele de bani, reprezentând împrumuturile aferente acestor contracte, instanța de recurs poate observa că acestea nu însumează 4.950 lei cum în mod eronat a reținut instanța de fond, ci 8.847,16 lei, astfel: contract nr._, valoare totală de plată 1.744,96 lei; contract nr._, valoare totală de plată 1.653,12 lei ; contract nr._, suma totală 1.738,80 lei; contract nr._, suma totala 2.608,20; contract nr._, valoare totala de plata 1.102,08 lei - total de plată: 8.847,16 lei.
Instanța de fond a realizat o eroare materială și când a reținut în cuprinsul sentinței suma de 1.400 lei, iar nu suma de 14.000 lei astfel cum a rezultat din înscrisurile de la dosar.
Din declarația martorului G. D., acesta arată că i-a dat cu titlu de împrumut mai întâi suma de 2.000 euro, în luna aprilie, ulterior, i-a dat suma de 1.500 euro, eșalonat, cate 500 euro, ceea ce însumat rezulta suma de 3.500 euro; din concluziile scrise depuse la dosarul de fond de
partea civila L. M. reiese că a primit un împrumut în
valoare de 14.000 lei de la G. D., rezultând astfel suma corectă (încuviințata de instanța de fond) este în valoare de 14.000 lei, iar nu de 1.400 lei, cum în mod eronat s-a menționat în cuprinsul sentinței, sens în care acesta solicită instanței de recurs să țină cont de acest aspect.
O altă critică a recurentului este aceea că instanța a omis să se pronunțe asupra aspectului adaptării autoturismului persoanelor cu handicap.
Astfel fiind, instanța de fond nu a precizat daca admite sau respinge aceste pretenții materiale reprezentând contravaloarea pieselor necesare adaptării autoturismului persoanelor cu handicap, fapt ce impune revizuirea sentinței sub acest aspect.
Necesitatea utilizării unui astfel de autoturism reiese: din scrisoarea medicală din 02.10.2009 eliberata de prof.univ.dr.E.-L. Sidenco, conform căreia recurentul a fost diagnosticat cu „scăderea globala a forței stabilizatorilor articulari, unitar și în lanț kinetic, mers dificil cu sprijin parțial pe piciorul stâng cu căderea evidentă a forței în teritoriul SPE stâng si necesitatea susținerii piciorului pe orteza, mai ales în dinamica, mers dificil cu sprijin în cadru”; completare la Raportul de expertiza medico-legală, conform căruia recurentul L. M. prezintă „deficiență locomotorie cu incapacitate adaptativă de 50%" și certificatul medical nr. 192/03.12.2012 potrivit căruia „necesită autoturism cu comenzi adaptate persoanelor cu handicap locomotor"".
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, se arată că instanța a omis costul unei expertize.
. inclus onorariului expertizelor efectuate în cauză la costul daunelor materiale, însă a precizat totodată că aceste costuri pot fi calculate și separat cu titlu de cheltuieli de judecata.
In acest sens, în mod corect, instanța de fond a stabilit că aceste costuri reprezintă cheltuieli de judecată, dispunând obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 426 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expertize, însă fără a lua în calcul și suma de 800 lei, aferentă expertizei pentru capacitate de muncă, astfel cum rezultat din factura fiscală . nr. 30/29.06.2011, având la baza devizul de cheltuieli 29-27.06.2011 și anexa la factura achitată cu chitanța nr. 28/29.06.2011.
Or, cheltuielile de judecată reprezintă acele sume de bani suportate de părți în vederea soluționării unui litigiu, printre aceste cheltuieli regăsindu-se și cele prilejuite de administrarea unor probe.
Asiguratorul . Vienna Insurance Group SA a criticat sentința penală pentru nelegalitatea și netemeinicie, atât sub aspectul acordării daunelor materiale cât și daunelor morale.
În ceea ce privește daunele materiale asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule este reglementată de dispozițiile imperative ale Normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. A. obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule este reglementată de dispozițiile imperative ale Normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Astfel art. 49 pct.1 lit a si d din Ordinul CSA 20/2008 prevede ca în cazul vătămării corporale asigurătorul acorda despăgubiri pentru:
- diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea, si/sau, dupa caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical;
- eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare."
Pe cale de consecința, daunele materiale solicitate de partea civilă sunt suportate de asigurător numai daca sunt probate cu documente justificative.
Daunele materiale acordate părții civile L. M. de către instanța de fond nu au fost integral dovedite.
Astfel partea civilă nu a făcut dovada faptului că împrumuturile acordate de către societatea Provident au fost folosite în vederea cumpărării medicamentelor și a tratamentului urmat. De asemenea, acestea datează de la sfârșitul anului 2010 cursul anului 2011, adică mult ulterior datei producerii accidentului.
În ceea ce privește împrumutul luat de la o persoana fizică, trebuie avut în vedere faptul că nu există înscrisuri doveditoare, ci doar o declarație de martor . Potrivit art. 1191 Codul Civil orice act juridic care are o valoare mai mare de 250 lei nu poate fi dovedit cu martori, astfel ca mărturia acestei persoane nu poate dovedi existent unui împrumut.
Cu privire la acordarea sumei de 334 lei, conform contractelor de amanet nr.34/17.01.2011 si 15/30.12.2010, solicită instanței să aibă in vedere faptul că acestea nu au fot încheiate de partea civilă ci de către o terța persoana. Aceste contracte de amanet raportate la data încheierii, respectiv 2011 si 2010 nu au legătura cu privire la acordarea de către instanța de fond a contravalorii de transport ( combustibil), respectiv a sumei de_,27 lei conform bonurilor depuse la dosar aferente perioadei 2009-2010, instanța de fond trebuia să aibă în vedere numai perioada aferenta anului 2009 (perioada în care partea civilă a avut nevoie de deplasare pentru îngrijirile medicale efectuate).Ulterior anului 2009 nu mai exista nici un alt înscris medical din care sa reiasă înrăutățirea stării clinice a părții vătămate.
În ceea ce privește acordarea sumei de_ lei cu titlu de prejudiciu viitor, respectiv 30.000 lei costul protezelor si al intervențiilor pentru montarea protezelor, s-a solicitat instanței să aibă în vedere că așa zisul prejudiciu viitor nu este unul cert. Scrisoarea medicala a Centrului Medical Otoconsult nu este suficientă sa dovedească necesitatea intervenției chirurgicale și montarea unor proteze permanente, având în vedere faptul că a fost invocată o factura proforma emisă de o societate privată.
In ceea ce privește daunele morale, art. 49 din Legea 136/1995 prevede ca "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, în conformitate cu legislația românească în vigoare", in speța Ordinul CSA nr. 20/2008, aplicabil accidentelor produse in anul 2008.
Daunele morale nu pot constitui un motiv de îmbogățire, acestea trebuie să acopere un prejudiciu moral dovedit și bine argumentat.
În privința părții civile L. M. instanța de fond a obligat societatea de asigurării ASIROM cu titlu de daune morale la suma de 360.000 lei, o suma care este mult prea mare. Acestea nu trebuie să reprezinte nici măsuri excesive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificative pentru partea civilă.
Despăgubirile acordate vor avea drept urmare doar creșterea patrimoniului material al victimei, care nu a fost cu nimic diminuat, fără a putea reduce ceea ce a dispărut din patrimonial ei moral.
Pe cale de consecința, fără a minimaliza suferințele părții civile, s-a apreciat ca sumele solicitate cu titlu de daune morale este mare și se impune diminuarea acesteia de către instanța, care urmează să aprecieze în mod legal și judicios asupra cuantumului daunelor morale, în raport cu situația de fapt analizată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursurile formulate de inculpatul J. S. și asigurătorul . Vienna Insurance Group SA sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.2903, pronunțată la data de 20.12.2012 de Judecătoria Sectorului 5 București, instanța s-a pronunțat doar asupra laturii civile, aceasta fiind disjunsă din dosarul nr._/302/2012 al aceleași instanțe, în care, prin sentința penală nr.2204/02.10.2012 a fost condamnat, în mod definitiv, inculpatul J. S., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare din culpă, prev. de art.184 al.2 și al.4 C.p., cu referire la art.3201 C.p.p.
Astfel, în cuprinsul aceleași sentințe, s-a reținut, în esență, în privința aspectelor care ar avea influență asupra modului de soluționare a laturii civile în cauză, vinovăția inculpatului J. S. în producerea accidentului rutier din care a rezultat vătămarea părții civile L. M..
Victima L. M. s-a constituit parte civilă cu sumele de suma de 392.523, 8 lei daune materiale și 360.000 lei daune morale, sume solicitate și în cadrul motivelor de recurs.
Curtea arată că, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale presupune:
- existența unui fapt ilicit;
- existența culpei făptuitorului, in sensul ca acesta nu a prevăzut, deși ar fi trebuit si putut sa prevadă rezultatul intervenit, sau deși a avut previziunea lui, a sperat in mod ușuratic ca el nu se va produce, neavând nicio relevanță din punct de vedere al legii penale distincția intre culpa lata, culpa levis si culpa levissima.
- existența unui prejudiciu;
- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În ceea ce privește existența culpei și a legăturii de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, sunt dovedite prin existența hotărârii de condamnare a inculpatului J. S..
Curtea arată, cu caracter de principiu, în privința îndeplinirii condiției existenței prejudiciului, că răspunderea civilă delictuală a inculpatului nu poate fi antrenată decât în limita prejudiciului probat cu caracter de certitudine.
Astfel, constată că instanța de fond nu a apreciat în mod corect cuantumul daunelor materiale suportate de către partea civilă L. M., la care a fost obligat inculpatul J. S., constatând că, din înscrisurile depuse la dosar au fost dovedită doar suma de 74.456 de lei astfel:
- suma de 5041,8 lei constând în contravaloarea costului medicamentelor, serviciilor medicale și a expertizei maxilo-faciale, împrejurare dovedită prin depunerea înscrisurilor de la filele 35-42 dosar Judecătoria Sectorului 5 București ; Instanța de recurs constantă că, deși în înscrisurile doveditoare se referă și la medicamente care nu sunt cuprinse în prescripțiile medicale, acestea sunt medicamente pentru afecțiuni în strânsă legătură cu cele prescrise;
- suma de 10.275 de lei, reprezentând cotravaloarea costului deplasărilor efectuate de partea civilă, așa cum a reținut instanța de fond, în perioada 2009 – 2010, pe durata tratamentelor și a recuperărilor, împrejurare dovedită prin depunerea bonurilor pentru carburant aflate la filele 44-50 dosar Judecătoria Sectorului 5 București;
- suma de 1560 de lei, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale și judiciare, conform chitanțelor aflate la filele 52-55 dosar Judecătoria Sectorului 5 București;
- suma de 30.000 de lei, reprezentând costul unei proteze pentru genunchi și șold, cuantumul rezultând din factura proforma aflată la fila 74 dosar Judecătoria Sectorului 5 București. Curtea consideră că și acest prejudiciu este unul cert și actual, având în vedere necesitatea ca partea civilă să beneficieze de montarea unei proteze, care rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. A_, scrisoarea medicală a Spitalului de Urgență „Dr. Agrippa I.” din 02.10.2009;
- suma de 27.580 de lei, reprezentând costul modificărilor necesar a fi aduse unui autoturism pentru a fi adaptat persoanelor cu handicap, potrivit facturii aflate la fila 104 dosar Judecătoria Sectorului 5 București
Curtea arată că poate face obiectul reparației, pe calea acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal, numai prejudiciul cert, care este sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.
În ceea ce privește împrumuturile pe care partea civilă le-a contractat, nu rezultă cu certitudine că sumele de bani împrumutate au fost folosite pentru achiziționarea de medicamente. Pe de altă parte însă, în conformitate cu înscrisurile care au dovedit efectuarea de cheltuieli pentru medicamente și servicii medicale, atât instanța de fond cât și cea de recurs le-a avut în vedere și a inclus aceste sume în suma totală ce reprezintă prejudiciul material.
De asemenea, Curtea consideră că nu poate acorda și indemnizația aferentă reducerii capacității de muncă, întrucât partea civilă beneficiază de pensie, iar veniturile suplimentare, văzând chitanțele depuse la filele 77-88 dosar Judecătoria Sectorului 5 București, nu au fost unele constante și cu caracter permanent și nici contravaloarea intervențiilor medicale necesare pentru montarea protezei, acestea nefiind în acest moment stabilite cu certitudine, variind în funcție de prestatorul serviciilor medicale, acestea din urmă însă putând fi solicitate și acordate printr-o acțiune separată.
Curtea va reține astfel motivul de recurs al asiguratorului . Vienna Insurance Group SA privind câtimea sumelor acordate drept daune materiale, urmând ca acestea să fie stabilite în concordanță cu cuantumul cheltuielilor cu caracter cert.
Văzând însă suferințele la care partea civilă a fost supusă: multitudinea intervențiilor medicale la care a fost supusă, perioada mare de spitalizare, numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare ( peste 100 de zile), urmările accidentului rutier – handicap locomotor, instanța de control judiciar apreciază existența prejudiciului moral suferit de partea civilă ca de netăgăduit.
Întinderea daunelor morale trebuie stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei, fără însă a constitui o îmbogățire fără just temei.
În lipsa unor criterii legale certe și obligatorii, având în vedere și împrejurarea ca aceste sume nu trebuie sa constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite, și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echității.
Raportat la vătămările suferite de partea civilă și repercusiunile acestora asupra desfășurării vieții sale, Curtea apreciază că suma de 150.000 de lei acordată cu titlu de daune morale părții civile L. M., ca fiind o satisfacție echitabila a prejudiciului moral suferit de aceasta și urmează a reține criticile aduse prin motivele de recurs formulate de inculpat și de asiguratorul . Vienna Insurance Group SA.
Curtea va respinge însă critica adusă hotărârii instanței de fond prin recursul inculpatul J. S. privind despăgubirile acordate Spitalului U. de urgență, acestea fiind dovedite prin depunerea decontului prin care sunt detaliate cheltuielile efectuate cu spitalizarea părții civile.
În concluzie, constatând că recursul recurentului parte civilă L. M. este nefondat iar raportat la recursurile declarate de inculpatul J. S., asigurătorul . Vienna Insurance Group SA, că a intervenit cazul de casare cu reținere spre rejudecare, în temeiul art. 38515 pct.1 lit. C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de către L. M., iar în temeiul art. 38515 pct.2 lit. d C.p.p., va admite recursurile declarate de inculpatul J. S., asigurătorul . Vienna Insurance Group SA, împotriva sentinței penale nr.2903, pronunțată la data de 20.12.2012 de Judecătoria Sectorului 5 București.
Va casa, în parte, sentința penală nr.2903/20.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și, în fond, rejudecând:
În baza art.14, 346 C.p.p. cu ref. la art. 998-999 C.Civ., art.49,50, 54 din Legea 136/1995 va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. M. și obligă asigurătorul . Vienna Insurance Group SA, la plata către partea civilă a sumei de 74.456,8 lei, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 192 al.2 C.p.p., va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă L. M. împotriva sentinței penale nr.2903/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București.
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursurile formulate de recurentul inculpat J. S. și asigurătorul . Vienna Insurance G. SA.
Casează, în parte, sentința penală nr.2903/20.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și, în fond, rejudecând:
În baza art.14, 346 C.p.p. cu ref. la art. 998-999 C.Civ., art.49,50, 54 din Legea 136/1995 admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. M. și obligă asigurătorul . Vienna Insurance Group SA, la plata către partea civilă a sumei de 74.456,8 lei, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 150.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. A. M. D. L.
GREFIER,
D. P.
Red.I.C. /26.04.2013
Dact.EA-2ex
J.S.5.B..-jud.E.P.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 142/2013. Curtea de... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
