Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 147/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 147/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 147/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 147
Ședința publică de la 1 Aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petenta Z. I. împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea succesiv, mai întâi la data de 28 martie 2013 apoi la data de astăzi, 1 aprilie 2013 când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță, la data 28 ianuarie 2013, sub nr._, petenta Z. I. a solicitat desființarea rezoluției nr.4275/II-2/2012 din 9 ianuarie 2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost confirmată rezoluția nr.2189/P/2007 din data de 19 noiembrie 2012 emisă de aceeași unitate de P. și, pe cale de consecință, trimiterea dosarului la P., în vederea începerii urmăririi penale.
În susținerea plângerii, petenta nu a depus înscrisuri noi cu privire la plângerea formulată.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr.2189/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, format în urma plângerilor formulate de către petentă împotriva intimaților și în care s-a dispus rezoluția mai sus menționată, precum și a dosarului nr.4275/II-2/2012, în care s-a dispus rezoluția din data de 9 ianuarie 2013.
Curtea, în temeiul art.2781 Cod procedură penală, efectuând controlul de legalitate și temeinicie a actelor procesuale dispuse în cauză, constată următoarele:
Prin rezoluția din 19 noiembrie 2012, dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București (dosar nr.2189/P/2007), în temeiul art.249 rap.la art.11 pct.1, lit.b rap.la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.26 rap.la art.215 alin.1 și 3 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Se reține că, prin plângerea formulată de petenta Z. I., aceasta a solicitat cercetarea intimaților C. E., A. C. și M. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.215 al.1, 3 Cp, art.26 rap. la art.215 al.1, 3 Cp și art.246 Cp.
În motivarea plângerii petenta Z. I., cu referire la C. E., persoană ce atrage competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, arată că aceasta, în calitate de notar public, a autentificat sub nr.172, la data de 09.02.2001, contractul de vânzare-cumpărare prin care numiții Z. R. și Z. I. au vândut numitului A. C., pentru suma de_ lei, apartamentul situat în București, ., ..
Petenta susține că la încheierea contractului sus menționat, atât ea cât și soțul său au fost induși în eroare, în sensul că au avut convingerea că semnează un contract de garanție, pentru un împrumut al numitei M. M. și s-a încheiat în realitate, un contract de vânzare-cumpărare, contract al cărui conținut nu le-a fost adus la cunoștință de notarul public C. E. și pe care ei l-au semnat fără să-l citească.
Dosarul declinat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 6 București a fost înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel București sub nr.1129/P/2002 și prin rezoluția nr. 1129/P/2002 din 14.01.2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C. E., disjungerea și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a cauzei cu privire la numiții M. M. și A. C..
Împotriva soluției dispuse prin rezoluția din 14.01.2003 a formulat plângere petenta Z. I., plângerea fiind respinsă ca neîntemeiată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția din 24.02.2004.
Petenta Z. I. a formulat, conform art.278/1 Cod procedură penală, plângere la Curtea de Apel București, susținând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la notarul public C. E., plângere ce a fost respinsă ca nefondată, prin sentința penală nr.78 din 18.12.2003.
Împotriva sentinței, petenta a formulat recurs, care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr.3078 din 04.06.2004, dispunându-se casarea sentinței atacate, desființarea soluției de neînceperea urmăririi penale dispusă în dosarul nr.1129/P/2002 și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public C. E. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.246 Cp și complicitate la înșelăciune, prev. de art.26 rap. la art.215 Cp.
Totodată, în cauză, s-a dispus administrarea mai multor mijloace de probă.
În urma completării cercetărilor, prin rezoluția din 11.10.2004, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. E., soluție infirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția din 10.12.2004.
După reluarea cercetărilor, prin rezoluția din 06.02.2006, P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public C. E..
Împotriva soluției petenta a formulat plângere, care a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr.343/II-2/2006 din 17.03.2006.
Petenta a formulat plângere împotriva soluției, conform art.278/1 Cpp, plângere ce a fost respinsă - ca nefondată - prin sentința penală nr.97/31.05.2006.
Împotriva acestei sentințe petenta a declarat recurs, care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.6018/23.10.2006 și s-a procedat la casarea sentinței penale atacate, desființarea rezoluției nr.343/II-2/2006 din 17.03.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Totodată, s-a dispus trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, în vederea începerii urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, prin rezoluția să nr.1397/P/2006 din data de 07.03.2007, a dispus începerea urmăririi penale față de notarul public C. E. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art.246 Cp și complicitate la înșelăciune, prev. de art.215 Cp.
Ca urmare a modificărilor legislative, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, prin ordonanța nr._ din 12.10.2007 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect plângerea formulată împotriva numitei C. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 Cp și art.26 rap. la art.215 Cp în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluția nr.2189/P/2007 din 13.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art.220 Cpp, rap. la art.42 al.2 Cpp, constatându-se că sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cp, la data când s-a început urmărirea penală, se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale, s-a dispus infirmarea rezoluției nr.1247/P/2006 din 07.03.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București și implicit a rezoluției din 27.02.2007 a Secției 21 Poliție, sub aspectul începerii urmăririi penale față de notarul public C. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cp.
Prin rezoluția nr.2189/P/2007 din 17.11.2009, P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus scoaterea de sub urmărire penală a notarului public C. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 al.1 și 3 Cp și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 Cp.
Împotriva soluției din 17.11.2009 a formulat plângere Z. I., plângere ce a fost respinsă - ca neîntemeiată - de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin rezoluția nr. 1883/II-2/2009 din 17.12.2009.
În temeiul dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, Z. I. a formulat plângere la Curtea de Apel București, care prin sentința penală nr.57/26.02.2010 a admis plângerea petentei Z. I. împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr.2189/P/2007 din 17.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a desființat rezoluțiile mai sus menționate și a trimis cauza la P. de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea redeschiderii urmăririi penale față de intimata C. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.26 Cp rap. la art.215 al. 1 și 3 Cp.
Totodată, prin sentința nr.57/26.02.2010, s-a dispus efectuarea mai multor activități, precum audierea numiților A. C. și M. M., efectuarea unei expertize grafologice asupra cererii de eliberare a certificatului fiscal pentru a se stabili dacă această cerere a fost sau nu semnată de către soții Z. ori de A. C. sau M. M., efectuarea unei expertize grafologice, prin care să se stabilească dacă cererea adresată notarului public pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului pentru a se stabili dacă această cerere a fost sau nu semnată de soții Z. sau o altă persoană, precum și efectuarea de confruntări între presupușii făptuitori și soții ZAHARACIUC.
În cauză, au fost citați numiții A. C. și M. M. care nu s-au prezentat pentru a fi audiați, astfel că nu au fost atașate copii ale declarațiilor celor două persoane pe care aceștia le-au dat în dosarul nr.2189/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
Din declarațiile numitului A. C., referitor la aspectele sesizate de Z. I., rezultă că, la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare numiții Z. I. și Z. R. au avut cunoștință de faptul că actul pe care-l semnează reprezintă un contract de vânzare-cumpărare și nu un contract de garanție imobiliară.
Numita M. M. G., spre deosebire de numitul A. C., a confirmat în declarațiile date aspectele sesizate de Z. I., în sensul că, la data de 09.02.2001 soții Z. prezenți la sediul B.N.P. C. E., au semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 172/09.02.2001 cu convingerea că acesta reprezintă un contract de garanție imobiliară.
În urma confruntării efectuate la data de 09.07.2007, între A. C. și Z. I., neconcordanțele dintre declarațiile celor doi nu au fost înlăturate.
Atât A. C., cât și partea vătămată Z. I. și-au menținut declarațiile inițiale, respectiv primul că soții Z. au avut cunoștință de faptul că actul semnat la B.N.P. C. E. la data de 09.02.2001, reprezintă un contract de vânzare-cumpărare, al doilea că nu a avut cunoștință de faptul că, în realitate, actul pe care l-au semnat reprezintă un contract de vânzare-cumpărare.
În cauză, conform dispozițiilor date de instanță, s-a efectuat o constatare tehnico-științifică, pentru a se stabili dacă: scrisurile ce completează rubricile cererii de redactare, autentificare și transcriere a unui act de vânzare cumpărare nr.580, nr. autentificare 172, au fost executate de A. C. A., M. G. (fostă M.), Z. I. sau Z. R., semnăturile depuse la rubrica „Semnătura" pe cererea de redactare autentificare și transcriere a unui act de vânzare-cumpărare cu nr. înregistrare 580, nr. autorizare 172, au fost executate de A. C., A. M. G. (fostă M.) sau Z. I. și Z. R., semnăturile depuse la rubrica „Vânzători" de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Z. I. și Z. R. în calitate de vânzători și A. C. în calitate de cumpărător, autentificat de B.N.P. C. E., sub nr. 172/09.07.2001, au fost executate de Z. I. și Z. R.. Nu s-a putut face expertiză asupra cererii de eliberare a certificatului de atestare fiscală nr._ din 09.02.2001, formulată de Z. I. și Z. R., întrucât așa cum rezultă din adresa Consiliului Local Sector 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale nr. 163-11-_/16.08.2011, aceasta nu se găsește în arhiva instituției.
Conform Raportului Criminalistic nr.447.836/27.07.2012, în urma expertizării, s-a concluzionat că: 1. Scrisurile ce completează rubricile Cererii de redactare, autentificare și transcriere a unui act de vânzare-cumpărare cu nr.580, nr.autorizare 172, nu au fost executate de A. C., ANTONOVIC M. G. (fostă M.) sau Z. I. și Z. R.; semnătura din partea stângă depusă la rubrica „vânzători" pe contractul de vânzare-cumpărare, încheiat între Z. I. și Z. R. în calitate de cumpărători, autentificat la B.N.P. C. E., sub nr. 172/09.02.2001, a fost executată de Z. I.; semnătura din partea de sus depusă la rubrica „Semnătura" pe cererea de redactare, autentificare și transcriere a unui act de vânzare-cumpărare cu nr. de înregistrare 580, nr.autorizare 172 a fost probabil executată de A. C.; semnătura din partea de jos depusă la rubrica „semnături" pe cererea de redactare, autentificare și transcriere a unui act de vânzare-cumpărare cu nr.înregistrare 580, nr.autorizare 172 și semnătura din partea dreaptă depusă la rubrica „vânzători" pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Z. I. și Z. R. în calitate de vânzători și A. C., în calitate de cumpărător autentificat la B.N.P C. E. sub nr.172/09.02.2001 a fost executate de Z. R..
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate, în mod corect procurorul de caz a reținut că în sarcina învinuitei C. E., notar public în cadrul B.N.P. C. E. nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 al.1 și 3 Cp, întrucât există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
Astfel, pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesar ca făptuitorul să prezinte ca adevărată o faptă mincinoasă, ori ca mincinoasă o faptă adevărată, și prin aceasta cocontractantul să fie indus în eroare.
Or, din actele de urmărire penală administrate în cauză nu au rezultă date și indicii suficiente în sprijinul susținerilor părților vătămate Z. I. și Z. R., în sensul că acestea au semnat actul notarial fără a cunoaște că este un contract de vânzare-cumpărare.
În sprijinul acestui punct de vedere, s-a reținut că cele 7 exemplare ale contractului de vânzare-cumpărare au fost semnate - cu certitudine - de cele două părți vătămate Z. I. și Z. R., iar cererea de redactare, autentificare și transcriere a unui act de vânzare-cumpărare nr.580, nr. autentificare 172, a fost semnată de către Z. R..
D. urmare, constatându-se că redactarea și autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/09.02.2007 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, fapta nu este de natură penală.
Rezoluția nr.2189/P/2007 din data de 19 noiembrie 2012 a fost confirmată prin Rezoluția nr.4275/II/2/2012 din data de 9 ianuarie 2013, adoptată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a fost respinsă – ca neîntemeiată – plângerea formulată de petenta Z. I., împotriva rezoluției procurorului de caz.
Procurorul ierarhic superior a concluzionat că se impune această măsură, cu motivarea că prezumția de nevinovăție a intimatei C. E., consacrată de art.52 C.pr.pen. nu a fost înlăturată în prezenta cauză prin probe pertinente, concludente și utile care să dovedească neîndoielnic vinovăția acesteia. Adăugând la această incidență în speță a principiului „in dubio pro reo" și imposibilitatea completării probatoriului, s-a constatat că soluția de scoatere de sub urmărire penală adoptată de procurorul de caz este legală și temeinică.
Curtea arată că - în procedura de soluționare a plângerii (art.2781 Cod procedură penală), potrivit dispozițiilor legale, instanța verifică rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei întocmit de Ministerul Public, și a altor înscrisuri noi prezentate.
Petenta Z. I. nu a învederat alte împrejurări ori mijloace de probă în susținerea plângerii, ci a reluat aceleași motive din plângerea inițială, invocând faptul că intimata C. E. se face vinovată de comiterea infracțiunilor reclamate.
Pe cale de consecință, Curtea va analiza probatoriul administrat în cursul cercetării efectuate de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Rezoluțiile contestate de către petentă în prezenta cauză sunt legale și temeinice, soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă în privința intimatei, întemeindu-se - în mod corect, pe lipsa oricăror probe privind săvârșirea de către acesta de fapte penale, în accepțiunea temeiurilor legale arătate în plângerea petentei, cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.
După cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție (sentința penală nr. 1064 din 5 iunie 2008; decizia penală nr. 1390 din 14 aprilie 2008) etapa actelor premergătoare se situează în afara procesului penal. În aceste condiții, în etapa actelor premergătoare se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale, procurorul fiind singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente în vederea atingerii scopului acestora, respectiv începerea urmăririi penale ori soluția de neurmărire penală.
Nu este mai puțin adevărat că și în această etapă, persoana care se consideră vătămată are nu numai dreptul, dar și obligația prevăzută de art.222 alin. 2 Cod procedură penală, de a indica probele care sunt de natură să dovedească cele susținute în plângere.
În cauza de față, cercetarea penală față de notarul public C. E. a vizat doar infracțiunea de complicitate la înșelăciune, întrucât cu privire la restul infracțiunilor sesizate de petentă (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și respectiv neglijență în serviciu), după cum a reținut chiar instanța de judecată în considerentele sentinței penale nr.57/26.02.2010 a intervenit prescripția răspunderii penale, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă anterior de procuror prin rezoluția nr.2189/P/2007, sub aspectul acestor infracțiuni, este una corectă.
Pentru a se putea reține în sarcina intimatei C. E. săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune ar fi fost necesar ca în speță să se poată proba faptul că aceasta, în baza unei înțelegeri cu numiții M. M. și A. C., ar fi acționat cu intenția de a-i induce în eroare pe soții Z., cu ocazia autentificării contractului nr.172/09.02.2001, în sensul de a le ascunde conținutul și consecințele juridice ale contractului pe care îl semnează, în scopul obținerii unui folos material injust.
Or, probatoriul administrat în cauză nu a fost de natură să dovedească vinovăția notarului public C. E., sub aspectul acestei infracțiuni în condițiile în care martorii propuși de petentă (Modoveanu N., C. L. A. Burlacii A.) au precizat că nu au fost de față în momentul efectiv al semnăriii contractului de către soții Z., în timp ce notarul public C. E. și cealaltă parte contractantă, A. C., au susținut că Z. I. și Z. R. au semnat contractul în cunoștință de cauză, după citirea acestuia, o astfel de mențiune fiind de altfel făcută și în cuprinsul încheierii de autentificare a contractului.
Totodată, urmare dispozițiilor stabilite de instanță prin hotărârea infirmare, s-a procedat la efectuarea unei constatări tehnico-științifice (probă științifică, irefutabilă) asupra cererii adresată notarului public de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare apartamentului, stabilindu-se că scrisurile ce completează rubricile acesteia nu au fost executate de Z. I., Z. R., M. G. sau A. C. însă, semnătura din partea de jos de pe respectivul înscris depusă la rubrica "semnătura" a fost executată de către numitul Z. R..
Față de faptul că prin adresa nr. 163-11-_/16.08.2011, Consiliul Local Sector 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale a comunicat că cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscală nr._/09.02.2001 formulată Z. I. și Z. R. nu se mai găsește în arhiva instituției, nu a fost posibilă efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafice asupra acesteia.
În raport de întregul probatoriu administrat, rezultă că nu fost evidențiate date sau indicii temeinice care să conducă la concluzia existenței în materialitatea sa a infracțiunii de complicitate la înșelăciune sub aspectul căreia a fost cercetată intimata C. E..
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a teza a III-a din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Z. I., menținând în consecință rezoluțiile atacate de aceasta.
Față de soluția ce urmează a se pronunța - în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală - petenta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Z. I. împotriva Rezoluției nr.2189/P/2007 din data de 19 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.4275/II-2/2012 din 9 ianuarie 2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Obligă petenta la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01.04.2013.
PREȘEDINTE,
C.-B. I.-T.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
