Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 126/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Sentința nr. 126/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 126/2015

Dosar nr._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

- SECȚIA I PENALĂ -

SENTINȚA PENALĂ NR.126

Ședința din Camera de Consiliu de la 06.08.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: N. M.

GREFIER: R. C. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. I..

Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect sesizarea nr.1190/II/5/2014 formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în vederea recunoașterii și punerii în executare a hotărârii nr.T20147149 din data de 04.09.2014 pronunțată de Curtea Coroanei Harrow în cadrul procedurii de soluționare a cererii formulate de autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, de transferare într-un penitenciar din România a condamnatului C. M., pentru a continua executarea pedepsei aplicate în statul solicitat.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 04.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit data pronunțării la 06.08.2015, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA:

Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:

La data de 28.07.2015, pe rolul Curții de Apel București, Secția I Penală a fost înregistrată ,sub nr._, sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art.153 alin.1 teza ultimă și art.154 alin.1-3 și alin.6 lit.b din Legea nr.302/2004 rep., prin care s-a solicitat recunoașterea hotărârii nr.T20147149 din data de 04.09.2014 ,pronunțată de Curtea Coroanei Harrow,definitivă la data de 04.09.2014, privind pe cetățeanul român C. M. și transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de statul solicitant.

La dosarul cauzei au fost depuse adresa nr._/27.05.2015 a Ministerului Afacerilor Interne-Direcția Generală de Pașapoarte,adresa nr._/2015/DR/13c/13.05.2015 a Ministerului Justiției- Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară-Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală,fișa de evidență pentru persoana solicitată,adresa Grupului pentru Egalitate,Drepturi și Decență-Secțiunea Transfer Transnațional,certificatul la care se face referire în articolul 4 al Deciziei Cadru a Consiliului 2008/909/JHA din data de 27.11.2008,declarațiile și petiția persoanei condamnate,ordinul de detenție,foaie de înregistrare a procesului ,copia hotărârii de condamnare,rezumatul dosarului-raportul poliției,ordinul de deportare nr.C1338605 al Ministerului de Interne din statul solicitant,copia de pe cazierul judiciar al persoanei condamnate,dispozițiile legale aplicabile.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Curtea Coroanei Harrow ,prin hotărârea nr.T20147149 din data de 04.09.2014,definitivă la data de 04.09.2014,a condamnat pe cetățeanul român C. M. la pedeapsa de 9 ani închisoare,pentru săvârșirea a trei infracțiuni de viol,prevăzute de art.1(1) din Legea privind agresiunile sexuale 2003.

În fapt, s-a reținut, în esență, că persoana condamnată C. M. ,la data de 21.03.2014,în jurul orelor 23,00,prin constrângere, a întreținut trei acte sexuale cu o femeie în vârstă de 26 ani.

Potrivit art.155 alin.1 din Legea nr.302/2004 modificată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.

Examinând dosarul cauzei, Curtea constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art.155 alin.1 din Legea nr.302/2004 rep.

Astfel, hotărârea nr.T20147149 din data de 04.09.2014,pronunțată de Curtea Coroanei Harrow,prin care cetățeanul român C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare, este definitivă și executorie.

Totodată, și condiția dublei incriminări este îndeplinită, faptele reținute în sarcina condamnatului C. M. prin hotărârea de condamnare susmenționată având corespondent în legislația penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de viol ,prevăzută de art.218 alin.1 C.p. și pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

De asemenea,Curtea constată că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art.151 din Legea nr.302/2004 modificată.

Referitor la condiția prevăzută de dispozițiile art.155 alin.1 lit.d din Legea nr.302/2004 republicată, privind acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, Curtea constată că persoana condamnată C. M. nu dorește să fie transferat în România,în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile judiciare din statul solicitant.

Însă din actele dosarului rezultă că în ceea ce-l privește pe condamnatul C. M. a fost emis de Ministerul de Interne al statului solicitant ordinul de deportare nr.C1338605 prin care s-a dispus deportarea condamnatul de pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord la momentul eliberării,context în care, conform art. 155 alin.1lit.d din Legea nr.302/2004 republicată ,nu mai este necesar consimțământul acestuia.

De asemenea,potrivit art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997, ratificat prin Ordonanța nr. 92/1999, statul de executare poate, la cererea statului de condamnare, sub rezerva aplicării prevederilor acestui articol, să își dea acordul pentru transferarea unei persoane condamnate fără consimțământul acesteia din urmă, atunci când condamnarea pronunțată împotriva acesteia sau o hotărâre administrativă luată ca urmare a acestei condamnări conține o măsură de expulzare ori de conducere la frontieră sau orice altă măsură, în virtutea căreia acestei persoane, o dată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis să rămână pe teritoriul statului de condamnare".

Conform art.3 parag. 2 din protocolul adițional statul de executare nu își va da acordul la transfer decât după ce s-a luat în considerare avizul persoanei condamnate.

Pe cale de consecință, chiar dacă, într-adevăr, consimțământul (acordul) persoanei condamnate nu este necesar, instanța trebuie să analizeze cauza și prin prisma obiecțiunilor formulate de persoana condamnată.

În cauză Curtea constată că persoana condamnată C. M. nu și-a dat acordul la transfer, însă nu a formulat obiecțiuni de natură obiectivă ( de ex. dubla cetățenie, ori domiciliul în alt stat decât cel de cetățenie), astfel încât opinia sa la transferare nu are relevanță sub aspectul îndeplinirii condiției privind consimțământul său la transfer.

Ca atare, Curtea, constatând că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.155 alin.1 din Legea nr.302/2004 modificată,că felul și durata pedepsei aplicate condamnatului C. M. nu sunt incompatibile cu legislația națională, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe cale de consecință,în baza art.130 și urm. din Legea nr.302/2004 cu modificările și completările ulterioare va recunoaște recunoaște hotărârea nr.T20147149 din data de 04.09.2014 ,pronunțată de Curtea Coroanei Harrow,definitivă la data de 04.09.2014,prin care cetățeanul român C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare .

Va dispune transferarea condamnatului C. M. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani închisoare.

Va deduce perioada executată de la data de 24.03.2014 la zi.

Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art.130 și urm. din Legea nr.302/2004 cu modificările și completările ulterioare recunoaște hotărârea nr.T20147149 din data de 04.09.2014 ,pronunțată de Curtea Coroanei Harrow,definitivă la data de 04.09.2014,prin care cetățeanul român C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare .

Dispune transferarea condamnatului C. M. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani închisoare.

Deduce perioada executată de la data de 24.03.2014 la zi.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cu drept de apel.

Pronunțată în ședință publică, azi 06.08.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

M. NițăDenisa-C. R.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 126/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI