Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1114/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1114/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1114/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1114 / A
Ședința din Camera de consiliu din data de 02.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: M. M.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat C. V. împotriva deciziei penale nr. 801/A/19.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
Fără citarea contestatorului-condamnat, potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.pen.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează atașarea dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, după care:
Curtea, nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca inadmisibilă în principiu, apreciind că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 426 C.pr.pen., întrucât, la momentul soluționării apelului formulat de inculpat, acestuia i s-a dat posibilitatea să dea declarație, însă a refuzat.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 02.09.2014 pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ), contestatorul-condamnat C. V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 801/A/19.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ (718/2013).
În motivarea în fapt a contestației în anulare, contestatorul-condamnat a precizat că instanța a dispus condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă de 3 ani de închisoare, cu executare, fără a fi audiat la un termen, deși a fost prezent de fiecare dată.
Contestatorul-condamnar a soliciat suspendarea executării deciziei penale nr. 801/A/19.06.2014.
În drept, au fost invocate prevederile art. 426 și următoarele C.pr.pen.
La dosar au fost atașate dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, dosarul nr._ al Tribunalului G. – Secția Penală și dosarul de urmărire penală nr. 1918/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V..
Analizând cererea de contestație în anulare, sub aspectul admisibilității sale în principiu, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 249/F/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._, contestatorul C. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 2 din Legea nr. 241/2005.
Prin decizia penală nr. 801/A/19.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._, au fost admise apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul G. și inculpatului C. A., dispunându-se condamnarea inculpatului C. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma admisibilității în principiu a cererii de contestație în anulare, potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
În baza art. 426 C.pr.pen., contestația în anulare poate fi cerută când: a) judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
În temeiul art. 431 alin. 1 C.pr.pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, în camera de consiliu, fără citarea părților.
În acest context, Curtea reține că susținerile formulate de către contestatorul-condamnat în cerere sunt nefondate și nesusținute de actele și lucrările dosarului, precum și de probatoriul administrat.
Așadar, la termenele de judecată din datele de 25.04.2013 și 05.06.2014, instanța de apel i-a adus la cunoștință inculpatului C. V. dispozițiile art. 70 alin. 2 din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală și, respectiv, art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen. - constând în dreptul de a nu da nicio declarație - atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa - aspecte consemnate în practicalele încheierilor de ședință de la acele termene (încheieri aflate la filele 35 și 171 din dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală); inculpatul C. V., personal, a precizat că nu dorește să dea declarație în fața Curții de Apel București, dar își menține declarațiile date în cauză.
În aceste condiții, având în vedere manifestarea de voință exprimată în mod neechivoc de către contestatorul-condamnat, în sensul că nu a dorit să dea declarație în fața instanței de apel, rezultă, în mod indubitabil, faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 426 alin. 1 lit. h C.pr.pen., deoarece neaudierea inculpatului (contestatorul-condamnat din prezenta cauză) s-a datorat înseși atitudinii procesuale adoptate de către inculpat.
Pentru aceste motive, Curtea constată că, în lipsa existenței vreuneia dintre condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, nu se poate obține, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, o nouă judecare a cauzei, soluția (în speță, de condamnare) dată pe fondul cauzei beneficiind de autoritatea de lucru judecat.
Așadar, a accepta o soluție contrară decât cea enunțată anterior ar însemna, fără îndoială, a fi încălcat principiul autorității de lucru judecat, ceea ce, pe de o parte, nu poate fi admis într-o astfel de situație, iar pe de altă parte, nu a fost nici în litera și nici în spiritul legii atunci când au fost edictate dispozițiile prevăzute de art. 426 și urm. C.pr.pen.
În consecință, potrivit temeiurilor de fapt și de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., va respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat C. V. împotriva deciziei penale nr. 801/A/19.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 30 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat C. V. (în prezent încarcerat în Penitenciarul Mărgineni) împotriva deciziei penale nr. 801/A/19.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 30 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.10.2014.
Președinte, Judecător,
C. B. M. M.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
03.10.2014 / 2 ex.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 339/2014.... → |
|---|
