Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 98/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 98/A
Ședința publică din data de 22.01.2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror E. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 110 din 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat B. I., personal in stare de arest și asistat de avocat din oficiu B. F., cu delegația nr._ din data de 15.01.2015, emisă de Baroul București si avocat ales R. D., cu împuternicirea avocațial ă nr._ din data de 21.11.2014, emisă de Baroul Teleorman.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu B. F. cu împuternicire avocațială nr._ din data de 15.01.2015 emisă de Baroul București – SAJ, pentru apelantul inculpat B. I., prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia și acordă onorariu parțial în cuantum de 100 lei.
Apărătorul apelantului inculpat B. I.solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea pune in discuție proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul contestatorului inculpat B. I..
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu administrarea acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri pentru apelantul inculpat B. I., apreciind-o utilă cauzei și constată proba administrată.
Apărătorul apelantului inculpat B. I.arată că B. M. este fosta sa soție.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul apelantului inculpat B. I. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 110 din 02.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, redeschiderea procesului penal și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât inculpatul nu a avut cunoșt6ință de existența procesului penal.
Totodată, solicită a se avea in vedere faptul că inculpatul nu a fost reprezentat de apărător ales, apărătorul prezent fiind angajat de fosta soție a acestuia, inculpatul neînsușindu-și prezența acelui apărător.
De asemenea, arată că inculpatul nu a fost corect citat prin afișare la ușa consiliului local A., fără a fi citat prin autoritățile din Spania.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, în mod corect fiind respinsă ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 466 alin.2 Cpp.
Apelantul inculpat B. I., având ultimul cuvânt, arată că nu a avut cunoștință de proces.
CURTEA
Asupra prezentului apel.
Prin sentința penală nr. 110 din data de 2 decembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Teleorman, s-au dispus următoarele:
Respinge ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul B. I., prin apărător.
Obligă condamnatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la 25.11.2014 condamnatul B. I. a solicitat redeschiderea procesului penal pentru ca prin încheierea ce se va pronunța, să se admită în principiu cererea și să se rejudece cauza.În motivarea cererii condamnatul a arătat că la fila 10 a rechizitoriului se precizează că a părăsit țara după descoperirea faptelor, nu a fost audiat, cercetările au fost desfășurate în lipsa lui, nu a fost prezentat materialul probator de urmărire penală și nu a cunoscut acuzațiile aduse.
În rechizitoriu la filele 125, 126, 131, 133, 144 există dovada citării la domiciliu în faza de urmărire penală, citațiile fiind înapoiate pentru lipsa lui din țară.
A arătat că la judecarea în fond a cauzei în fața Tribunalului Teleorman, la fila 7 există citația emisă la data de 19.10.2011 în care agentul procedural a notat că este plecat din țară pentru o perioadă de timp nelimitată, la filele 16, 22, 37, 54, 64, 71 citațiile au fost afișate la domiciliul din țară și la sediul Consiliului Local A., la filele 87 și 88 există dovada de afișare a sentinței penale nr.62/2012 pronunțată în cauză, iar la filele 10, 11 și următoarele rezultă că condamnatul B. I. a fost apărat succesiv de 5 apărători cu delegație din oficiu care nu au luat legătura cu el pentru a pregăti apărarea.
A precizat că, Curtea de Apel București – instanța de apel a citat condamnatul numai la domiciliu cunoscut din țară, citațiile fiind afișate (filele 10, 18, 24, 31), deși art.177 al.4 VCPP obligă această instanță să citeze condamnatul la sediul Consiliului Local A., iar decizia penală nr.321/A a fost afișată la 07.11.2012 la domiciliul din țară. A completat că în privința judecării recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție nici măcar nu a dispus citarea sa.
A fost atașat dosarul de fond al cauzei .
Examinând cererea formulată de condamnat tribunalul a reținut următoarele
În dosarul penal nr._ prin sentința penală nr. 62 din 24 aprilie 2012 Tribunalul Teleorman În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 condamnă pe inculpații:
- C. L. - fiul lui M. și A., născut la 26.08.1968 în orașul Calafat, județul D., domiciliat în mun. București, ., sector 2, CNP:_, fără antecedente penale și
- B. I. – fiul lui N. și E., născut la 25.08.1969 în București, sector 3, domiciliat în București, ..10, ., sector 5, CNP:_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare fiecare.
A interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.65 Cod penal a interzis inculpaților drepturile prev.de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal timp de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.14 Cod procedură penală rap.la art.346 Cod procedură penală, obligă inculpații în solidar la plata către partea civilă ANAF – DGFP Teleorman a sumei de 12.795.330 lei cu majorările aferente, calculate până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.
A respins ca nefondată cererea părții civile privind instituirea măsurilor asiguratorii.
A dispus comunicarea prezentei sentințe către ONRC, la data rămânerii definitive.
A obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că inculpații C. L. și B. I. au fost în perioada 04.01.2003 – 01.08.2004 (ce face obiectul cauzei) administratori și asociați ai . cu ultimul sediu în orașul Z., județul Teleorman.
. a fost înființată de inculpatul C. L. la 13.01.2003, cu sediul în localitatea Amărăști, județul V..
Obiectul de activitate al societății înregistrată la ORC V. sub nr. J38/13/13.01.2003 era fabricarea și comercializarea băuturilor alcoolice, distilate.
Anterior înregistrării societății inculpatul C. L. a închiriat de la . centrul de producție din .> De la aceeași societate el a cumpărat utilaje de producție vinuri și rachiuri (factura fiscală nr._/16.01.2003) precum și centrul de producție din . (contract de vânzare cumpărare nr. 812/2003 – birou N. Public G. M. – Râmnicu V.).
În luna martie 2003, inculpatul C. L. a mutat sediul social al firmei sale în Tulcea, societatea fiind înregistrată la ORC Tulcea sub nr. J_ .
În luna mai 2003, inculpații C. L. și B. I. au schimbat sediul firmei în orașul Z., societatea fiind înregistrată la ORC Teleorman, sub nr. J_ .
Practic aceste mutări de sediu demonstrează intenția infracțională a inculpaților care astfel puteau să fie mai greu urmăriți de organele fiscale.
Totodată aceste schimbări s-au realizat doar pe hârtie (dovadă fiind situația din Z., unde nu s-a desfășurat nici o activitate, conform constatările organelor fiscale aflate la dosar) prin încheierea unor contracte de închiriere în cazul Tulcea cu martora I. J. și în cazul Z. cu martorul A. P..
În raport de sediul declarat, societatea a fost arondată Direcțiilor de Finanțe Publice din județele V., Tulcea și Teleorman.
De la DGFP V. - C. L. a ridicat un număr de 23 carnete facturi fiscale „băuturi alcoolice” și 25 carnete avize de însoțire a mărfii „băuturi alcoolice”.
Conform documentelor aflate la dosarul cauzei rezultă că activitatea infracțională s-a desfășurat de cei 2 inculpați după ce societatea KRISPROD SRL fusese înființată de inculpatul C. L., care la 10.06.2003 i-a deschis și cont la Banca Românească – Sucursala Doraly Afumați, el figurând ca titular de cont și semnătură.
Astfel, în perioada ianuarie – august 2003, administrator a fost inculpatul C. L. iar în perioada 27.08.2003 – 25.11.2004 administrator a fost inculpatul B. I., însă, pe tot parcursul indiferent de poziția din firmă, activitatea o desfășurau împreună, emițând facturi și efectuând extrageri de capital.
Cu privire la relația dintre cei doi, inculpatul C. L. a arătat că l-a cunoscut pe B. I. după înființarea societății sale, respectiv prin luna februarie 2003, convenind să facă afaceri împreună, astfel că deși spre exemplu în luna mai 2003 nu avea nici o calitate în societate desfășura activități comerciale, el fiind și cel care a propus mutarea sediului de la Tulcea la Z..
Pe de altă parte inculpatul B. I. care se sustrage urmăririi penale fiind cercetat în lipsă, i-a relatat într-o convorbire telefonică unui ofițer de poliție de la D.N.A. (data 05 iulie 2007), că „singura persoană responsabilă pentru săvârșirea infracțiunii (evaziune fiscală) este C. L., administratorul firmei” (vol. I, pag. 207 u.p.).
La data de 25.11.2004, după ce a desfășurat activitatea infracțională ce face obiectul cauzei, cei doi inculpați au înstrăinat (cesionat) patrimoniul societății unor cetățeni străini rezidenți în România (iranian și sirian), care nu au putut fi identificați. Anterior încercaseră să o înstrăineze unei persoane de 76 ani – V. P., însă nu au reușit.
La data de 28.09.2004 Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor a sesizat P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la unele operațiuni suspecte de spălare de bani, efectuate de numiții C. L., B. I., O. A., I. A. M., prin reprezentanți ai . Z. iar ceilalți ai . SRL Focșani (vol. II, pag. 1 – 192 u.p).
Această sesizare a fost înaintată ulterior D.I.I.C.O.T. (dosar 335/D/P/2004) care la rândul său (după ce s-a pronunțat cu privire la fapte din competența sa) la declinat la D.N.A. (dosar 44 P/2007) care în final a fost declinat (după ce D.N.A. s-a pronunțat cu privire la faptele ce revin competenței sale) la P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, care să-i cerceteze pe cei în cauză pentru evaziune fiscală și spălare de bani.
S-a stabilit în urma cercetărilor efectuate că în perioada 04.01.2003 – 01.08.2004 (cât s-a desfășurat activitatea infracțională) principalii clienți ai . Z. administrată de învinuiți au fost:
- . SRL Focșani și
- ..A. C., iar principalii furnizori în perioada 13.01.2003 – 28.02.2003 (inclusă în perioada infracțională menționată mai sus) au fost:
- .>
- .>
- .>
În cadrul activităților comerciale derulate de societatea învinuiților cu clienții și furnizorii menționați, au fost emise de . în perioada 02.06.2003 – 27.08.2003, un număr de 114 facturi fiscale către . SRL Focșani în valoare totală de 15._ lei Rol, produsul comercializat fiind conform facturilor „vin alb”.
În această perioadă au fost emise alte 25 facturi fiscale către ..A. în sumă totală de 9._ lei Rol, produsul comercializat fiind conform facturilor „vin de masă”.
La 17.11.2003 . Z. a livrat societății . SRL utilaje în valoare de_ lei Rol, încasând prin ordin de plată (3 ordine de plată) suma totală de_ lei Rol.
Toate aceste operațiuni comerciale și fluxuri comerciale nu au fost evidențiate în contabilitate așa cum prevăd disp. art. 6 din Legea nr. 82/1991 – Legea contabilității, societatea sustrăgându-se de la plata către bugetul statului a sumelor datorate cu titlu de accize, TVA și impozit pe profit.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 158/2001 privind regimul accizelor, Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, societatea inculpaților pentru activitățile desfășurate era plătitor de accize, T.V.A. și impozit pe profit.
Având în vedere aceste operațiuni cât și altele ce au fost derulate de cei doi inculpați prin societatea KRISPROD SRL Z. (încasarea unor sume de bani pe bilete la ordin girate de societăți cu care nu aveau relații comerciale: . - 7 bilete la ordin în valoare de 1._ lei Rol și . – 3 bilete la ordin în valoare de_ lei Rol) raportul de constatare contabilă efectuat de specialiștii din D.N.A. (f. 240 – 271, vol. I) a concluzionat:
- În total impozitul pe profitul neevidențiat, necalculat și nevirat la bugetul de stat, ca urmare a activității desfășurate de . Z. este de 5._ lei Rol;
- Prejudiciul cauzat prin neplata TVA este de 4._ lei Rol.
În ceea ce privește accizele datorate bugetului de stat, valoarea acestora este de 4._ lei Rol.
Prin urmare prejudiciul total cauzat de învinuiți bugetului statului este de 13._ lei Rol – nerecuperat.
La data comiterii faptelor (2003 – 2004) evaziunea fiscală era incriminată de disp. art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994.
Fapta a rămas și în noua Lege nr. 241/2005, fiind incriminată și având același tratament juridic (2 – 8 ani) de art. 9 lit. b.
Faptele săvârșite de cei doi inculpați respectiv de a omite evidențierea în acte contabile sau alte documente legale în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obținute, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
Este de remarcat faptul că cei doi inculpați completându-se unul pe celălalt și dând vina unul pe celălalt după ce faptele au fost descoperite, au comis faptele împreună, au întocmit documente pentru societate (facturi, avize) și au ridicat de la bancă bani pe marfa vândută, urmând a răspunde în calitate de autori.
Pe parcursul cercetărilor începute în 2004, C. L. a avut o poziție relativ sinceră, însă a încercat să arunce vina pe B. I. profitând de absența acestuia din țară.
De fapt, așa cum a rezultat din documentele financiar contabile și bancare aflate la dosarul cauzei, C. L. și după introducerea în afaceri a lui B. I., a desfășurat activitatea de administrator, ridicând de la bancă diferite sume de bani, așa cum și B. I. înainte de a fi introdus în societatea comercială a desfășurat diferite activități.
Se precizează că inițiatorul acțiunii a fost învinuitul C. L. care pe parcursul desfășurării activității sale infracționale l-a introdus și pe învinuitul B. I..
Acesta, în declarațiile inițiale, de început, în fața ofițerilor de la I.G.P.R. și în notele explicative date organelor fiscale a negat total activitățile comerciale efectuate, pentru ca ulterior, când documentele întocmite au fost scoase la iveală să recunoască faptele.
Inculpatul C. L. (ca și B. I.) avea în 2003, și îl are și acum, domiciliul în București, societatea a înființat-o în județul V., schimbându-i sediul în Tulcea și Z., iar contul l-a deschis la o bancă din Afumați, județul I., în cele din urmă înstrăinând-o (cesionând-o la 25.11.2004) unor cetățeni iranian și sirian, care nu au putut fi identificați.
Această societate a funcționat din 2003 până în 2004 când a fost cesionată.
Toate acestea au dovedit intențiile frauduloase ale inculpatului C. L..
Inculpatul B. I. a părăsit țara după ce faptele au fost descoperite, și nu a putut fi audiat, cercetările desfășurându-se în lipsa acestuia.
În timp ce dosarul se afla la D.N.A., el a fost contactat telefonic de un ofițer de poliție și a spus că știe pentru ce este cercetat însă nu va reveni în țară pentru cercetări.
Acesta a spus fără a-și da adresa că se află în Elveția și a dat toată vina pe C. L.. (vol. I, pag. 207).
Pe tot parcursul anchetei a fost căutat la adresele indicate, precum și în penitenciare, prin verificarea la Centrul de Rețineri și Arestare Preventivă a I.G.P.R., însă nu a fost găsit fiind clar faptul că este plecat din țară.
De fapt, fie având o anume calitate în societate, fie înainte sau ulterior, cei doi inculpați au colaborat și conlucrat în activitatea infracțională, astfel că activitățile lor conjugate au dus la prejudicierea bugetului statului cu o sumă importantă, prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală. Sub aspectul laturii civile, deși conform rechizitoriului s-a reținut că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este de 13._ lei Rol, așa cum a fost stabilit în urma raportului de constatare tehnico-științifică contabilă efectuată în 2007 (când dosarul se afla la D.N.A.) de specialiștii din cadrul acestei structuri (vol. I, f. 240 – 271), acesta nu conține majorări, dobânzi și penalități de întârziere. Mai mult, prejudiciul este nerecuperat, iar pe parcursul urmăririi penale nu au fost identificate bunuri aparținând inculpaților asupra cărora să se aplice măsuri asigurătorii.
Cu toate acestea, instanța, în temeiul art. 14 și 346 Cod Procedură Penală, a admis cererea privind constituirea de parte civilă a ANAF prin DGFP Teleorman, obligând inculpații la acoperirea prejudiciului actual cauzat bugetului de stat prin faptele inculpaților, respectiv de 12.795.330 lei (RON), sumă cu care instituția s-a constituit parte civilă, iar inculpații nu au contestat-o. De menționat că inculpatul C. L. s-a prezentat la un termen in instanță, a solicitat și i-a fost încuviințată amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, după care nu s-a mai prezentat și nici nu a putut fi audiat. Nici inculpatul B. I. nu a putut fi audiat, din dosarul de urmărire penală rezultând că se sustrage urmăririi și judecății.
Faptele săvârșite de cei doi inculpați respectiv de a omite evidențierea în acte contabile sau alte documente legale în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obținute, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și pedepsite cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Examinând cererea inculpatului B. I., tribunalul constată următoarele:
În dosarul penal nr._ al Curții de Apel București – Secția a II a penală fila 32 se află apelul declarat de condamnat la 29iunie 2012 împotriva sentinței penale nr. 62/24.04.2012 a Tribunalul Teleorman direct la instanța de control judiciar, care nu s-a pronunțat asupra acestei cereri cu motivarea că cererea de apel trebuia depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Ulterior condamnatul nu a depus la Tribunalul Teleorman nicio cerere de apel împotriva acestei sentințe.
Conform art. 466 Cod Procedură Penală „(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Constată tribunalul că cel condamnat a avut cunoștință că împotriva sa se desfășoară un proces penal, la fila 207 volumul 1 de urmărire penală existănd dovada că cel condamnat a fost contactat de organele de urmărire penală, indicând că se află în Elveția.
Totodată în fața Curtea de Apel București condamnatul a avut apărător ales M. M..
Conform art.. 469 Cod Procedură Penală, instanța, examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466;
b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.
Cum lesne se poate observa, condamnatul avea posibilitatea de a formula o astfel de cerere la . Noului Cod de Procedură Penală, pe de o parte.
Pe de altă parte există dovezi certe că cel condamnat avea cunoștință că împotriva sa se desfășoară un proces penal, prin însăși cererea de apel formulată la data de 29 iunie 2012.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, prin apărător ales, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr 62 din 24 aprilie 2012 a Tribunalul Teleorman, pronunțată în dosarul penal nr._ și rejudecând să se dispună redeschiderea procesului penal, apreciind că condamnatul a lipsit justificat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul este nefondat și-l va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios înscrisurile existente la dosar, ajungând la concluzia că situația din speță nu se circumscrie dispozițiilor art. 466- 469 alin. 3 Cod proc.pen. cu privire la redeschiderea procesului penal.
Astfel, potrivit textelor de lege indicate, dispozițiilor art.466 alin.2 c.pr.pen, unei persoane judecată în lipsă i se poate redeschide procesul penal.
Totodată, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. .
Or petentul nu se află într-o asemenea situație, câtă vreme condamnat a avut cunoștință că împotriva sa se desfășoară un proces penal, la fila 207 volumul 1 de urmărire penală existănd dovada că cel condamnat a fost contactat de organele de urmărire penală, indicând că se află în Elveția.
Totodată în fața Curtea de Apel București condamnatul a avut apărător ales M. M..
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-petent B. I. împotriva sentinței penale nr. 110 din data de 2 decembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Teleorman
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga pe apelantul-petent la plata sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-condamnat B. I. împotriva sentinței penale nr. 110/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-condamnat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./14.01.2015
Tribunalul Teleorman/jud. M. V.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
