Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 47/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 47/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 47/Co
Ședința publică din 08 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. C.
GREFIER – R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D. – Serviciul Teritorial București - reprezentat de procuror C. I..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de inculpatul D. G. împotriva încheierii de ședință din data de 14.01.2005 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpatul M. G. personal și asistat de apărător ales S. C. si R. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință contestatorul inculpat D. G. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Contestatorul inculpat D. G., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apărătorul contestatorului inculpat D. G., domnul avocat R. V., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 14.01.2005 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ și rejudecând să fie revocată starea de arest a inculpatului, apreciind că la acest moment nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, din probele administrate in cauză nerezultând că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Apărătorul contestatorului inculpat D. G., doamna avocat S. C., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 14.01.2005 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ și rejudecând să fie înlocuită măsura arestului preventiv a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu, întrucât în cauză nu există dovezi in sensul că acesta s-ar sustrage cercetărilor sau ar influența aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestația, ca nefondată, apreciind încheierea instanței de fond ca fiind temeinică și legală, urmând a fi avute in vedere si declarațiile martorului Ș. M., declarație dată în faza de urmărire penală, declarație ce se coroborează că celelalte mijloace de probă administrate in cauză, inclusiv cu declarația martorului G. D..
Apelantul inculpat D. G., având ultimul cuvânt, arată că are un copil minor si achiesează la concluziile apărătorilor săi.
CURTEA
Asupra contestației penale de față.
Prin încheierea din data de 14.01.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G., Secția penală, s-a dispus:
În baza art. 362 alin.2C.p.p. constata legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, D. G., fiul lui N. și A., născut la data de 11.01.1977, domiciliat în G., ., scara B, ap. 18, CNP_, arestat în baza M.A.P. nr. 17/UP din 17.10.2014 emis de către Tribunalul G. și menține măsura arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de la instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit alin. (3) al art. 202 Cod procedură penală, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Potrivit art.242 alin.1 Cod procedură penală „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză”.
Judecătorul apreciară că, în cauză, probele aflate la dosarul cauzei sunt apte să convingă un observator obiectiv că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile ce constituie obiectul acuzației.
În aceeași ordine de idei, judecătorul apreciază că sunt întrunite exigentele art. 5 par. 1 lit. c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cu referire la noțiunea de suspiciuni, întrucât nu este necesar ca la momentul luării unei măsuri preventive, anchetatorii sa aibă suficiente probe pentru a aduce o acuzație. Faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) rezonabile nu trebuie sa fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, ce trebuie sa existe la un moment procesual ulterior in cadrul urmăririi penale, obiectul preocupărilor, pe parcursul măsurii fiind acela de a continua investigațiile in scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile măsurii preventive (în acest sens, CEDO, Cauza Brogan s.a contra Marii Britanii din 29.11.1988; Cauza Murray contra Marii Britanii din 28.10.1994, cauza O’H. contra Marii Britanii din 16.10.2001).
Împotriva încheierii au formulat contestație inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, respectiv înlocuirea cu o altă măsură mai blândă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestația nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 NCPP.
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul D. G., În data de 16.10.2014, i-a vândut numitului Ș. M. M. 0,06 grame Heroină cu suma de 80 lei.
În data de 16.10.2014, în urma percheziției efectuate la domiciliul inc. D. G., au fost găsite cantitățile de 2,80 grame Heroină și 0,08 grame Heroină, destinate comercializării.
Totodată, în perioada iunie - octombrie 2014, inculpatul D. G. și suspecții I. A. C., Cîinaru M. F. și R. G. D. (cercetat separat) s-au constituit într-un grup infracțional organizat ce a desfășurat activitatea de procurare și vânzare de droguri de mare risc (heroină) către diferiți consumatori pe raza Mun. G.
.Relevante în acest sens sunt investigațiile organelor de poliție și declarațiile martorilor procese-verbale de analiză a listingurilor convorbirilor telefonice.
Pe de altă parte, privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în frecvența deosebită a infracțiunilor legate de traficul de droguri în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzațiilor care i se aduc inculpatului
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile susnumitului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpaților.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, judecătorul trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 N.C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpat a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d N.C.proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Apreciind, în lumina celor expuse, că măsura privării de libertate a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, judecătorul de la instanța de control judiciar, evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a acestuia, apreciază că măsura arestării preventive se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, Curtea le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 NCPP, știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Având în vedere cele expuse, art. 206 NCPP, va respinge contestația formulată de către inculpatul D. G. împotriva încheierii de ședință din data de14.01.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G., Secția penala.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 NCPP, respinge contestația formulată de către inculpatul D. G. împotriva încheierii de ședință din data de 14.01.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului G., Secția penală.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2015.
Președinte
I. C.
Grefier,
R. S.
Red./dact. I.C. 22.01.2015/2 ex.
Trib. G./ jud. P. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 48/2015.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 92/2015. Curtea... → |
|---|
