Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 49/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 49/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:168._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 49/CO
Ședința publică din data de 02.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. – I. V.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul I. C. R. împotriva încheierii din 13.01.2016 a Tribunalului București – Secția I Penală.
Dezbaterile în privința contestației formulate au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare azi, 02.02.2016.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2016 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul nr._, în temeiul art. 242 al.1Cod pr. penală, s-a respins ca netemeinică cererea inculpatului I. C. R. de revocare a măsurii controlului judiciar dispusă prin decizia penală nr.480/CO/10.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția aII a Penală.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 12.01.2016, sub nr._, inculpatul I. C. R. a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, invocând în esență faptul că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri au încetat, nemaiexistând probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce i se impută. Totodată, inculpatul a arătat și că prin măsura preventivă a controlului judiciar i se încalcă dreptul de a munci pentru a putea beneficia de o reducere de pedeapsă în dosarul în care a fost condamnat definitiv, exercitarea acestui drept nefiindu-i permis de către P. datorită acestei măsuri preventive impuse în dosarul de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat cererea ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 4337/P/2013 din data de 19.03.2015, P. de pe lângă Tribunalul București, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. C. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.35 alin.1 C.pen.; evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.38 alin.1 C.pen. și a inculpatului C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.35 alin.1 C.pen.
În fapt.
Inculpații I. C. R. și C. V., în calitate de administratori în fapt ai ., în perioada 2010-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi evidențiat, în actele contabile sau în alte documente legale ale societății, și declarat organelor fiscale, operațiuni fictive, constând în achiziții de mărfuri de la . SRL, în scopul sustragerii de la plata impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 1.159.953 lei, reprezentând 215.463 lei impozit pe profit și 944.490 lei TVA.
De asemenea, inculpatul I. C. R., în aceeași calitate, de administrator în fapt al ., s-ar fi sustras de la efectuarea verificărilor financiare, societatea menționată nefuncționând la sediul declarat, nedeclarând sediile secundare și continuându-și activitatea comercială după expirarea contractului de asistență juridică pentru stabilirea sediului social, fără a declara un nou domiciliu fiscal.
Anterior, prin încheierea judecătorului din cadrul Tribunalului București, Secția I Penală, din data de 22.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 120/C/30.01.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, s-a luat și fată de inculpatul I. C. R. măsura arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 22.01.2015 la data de 20.02.2015, inclusiv.
Măsura arestării preventive a inculpatului I. C. R. a fost menținută succesiv până când, prin decizia penală nr. 480/CO/10.09.2015, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a admis contestația formulată de inculpatul I. C. R. împotriva încheierii din data de 25.08.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală și rejudecând, în baza art. 242 alin.2 C.pr.pen. rap la art. 202 alin.1 si 4 lit.b) C.pr.pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului I. C. R. cu măsura controlului judiciar.
În temeiul art.215 alin.1, alin.2 lit. a) și d) C.pr.pen., Curtea a impus inculpatului ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu părăsească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza;
- să nu comunice, pe nicio cale, în mod direct sau indirect, cu inculpatul C. V. și martorii D. C., I. D. C., R. C., N. B.,I. M., D. M., N. A., Bojica C., Motatu C. R., M. A. M., A. L., C. N., D. A. M., O. S., P. A., P. R., Nandotto Craziana, Acka C. D., Riccio D., I. S. E. și I. D. O..
În analiza cererii de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, s-a constatat incidența următoarelor prevederi legale:
Art. 242 alin.1 C.pr.pen., potrivit căruia măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii […].
Art. 202 C.pr.pen., conform căruia, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. […] (3) orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Art. 211 din același act normativ, potrivit căruia, (1) se poate dispune luarea măsurii controlului judiciar, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
În aplicarea dispozițiilor legale enunțate mai sus, Tribunalul a reținut, contrar apărării, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a controlului judiciar nu au încetat și impun în continuare menținerea inculpatului sub control judiciar - în același conținut.
Astfel, în cauză există în continuare probe sau indicii temeinice din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, care au stat și la baza luării măsurii preventive (relevante fiind mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, dintre care, declarațiile martorilor I. I., D. C., I. D. C., R. C., N. B., I. M., D. M., N. A., Bojica C., Motatu C. R., M. A. M., A. L., C. N., D. A. M., O. S., P. A., P. R., Nandotto Craziana, Acka C. D., Riccio D., I. S. E. și I. D. O., înscrisurile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, procesele verbale de investigații, procesele verbale încheiate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, constatarea tehnico-științifică efectuată de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, declarațiile inculpaților I. C. R. și C. V.), probele administrate ulterior nemodificând în niciun fel presupunerea de mai sus. Actele de cercetare penală îndeplinite de la data luării măsurii preventive și până în prezent nu au relevat date sau informații de natură a modifica situația de fapt avută în vedere de judecătorul care a dispus măsura preventivă, modificare în sensul de a se concluziona că nu ar mai exista probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele care i se impută, ci dimpotrivă.
În privința caracterului necesar al măsurii preventive în discuție, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, Tribunalul, examinând în mod individual situația inculpatului sus menționat, profilul său personal și situația familială (CEDO, hotărârea din 2 februarie 2010, cauza Scundeanu contra României, parag. 81-89), a constatat următoarele:
Faptele aparent săvârșite de inculpat sunt de o gravitate evidentă, prin prisma perioadei îndelungate de săvârșire - aproximativ 3 ani, dar și caracterului lor repetat, cuantumului însemnat al prejudiciului presupus cauzat bugetului de stat - 1.159.953 lei, dar și împrejurărilor de comitere, prin prezentarea sub nume false în fața partenerilor contractuali sau interpunerea altor persoane, spre a îngreuna identificarea și tragerea sa la răspundere penală, cesionarea, în același scop, anterior derulării operațiunilor comerciale, a părților sociale ale societății comerciale presupus folosite în activitatea evazionistă unei persoane neinstruite etc.
Criteriile de mai sus, alături de stadiul cauzei, dar și conduita procesuală (constatând lipsa oricăror demersuri în acoperirea presupusei pagube, prin oferirea de garanții, împrejurare care nu are a se confunda cu poziția de recunoaștere a săvârșirii faptelor) a justificat măsura controlului judiciar a inculpatului,care încă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia, durata de timp scursă de la luarea măsurii menționate (cca 4 luni) nefiind suficientă prin ea însăși pentru a determina revocarea acesteia. Deși a avut loc o diluare semnificativă a pericolului pentru ordinea publică, Tribunalul nu a putut trece peste aspectele mai sus menționate cu consecința revocării măsurii controlului judiciar.
Astfel, în ciuda circumstanțelor personale ale inculpatului (îndeletnicire profesională și domiciliu stabil, copil minor în întreținere, starea de boală, lipsa antecedentelor penale), Tribunalul a avut în vedere calitatea de funcționar ANAF a inculpatului I. C. R., de care, fără îndoială s-a folosit la săvârșirea presupuselor infracțiuni (cel puțin prin prisma cunoștințelor de specialitate astfel dobândite), dar și împrejurarea că societatea comercială aparent folosită în activitatea evazionistă a aparținut tatălui acestuia, elemente faptice atestând inițiativă infracțională, dar și o contribuție superioară. De altfel, în sarcina sa a fost reținută și infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.
Tribunalul a avut în vedere că acesta a fost de curând condamnat, definitiv, într-un alt dosar penal (nr._ pe rolul Tribunalului București, Secția a I-a Penală), cu executare în stare de detenție, pentru fapte de corupție (luarea de mită (art.289 NCP) - art. 289 al. 1 CP, cu ref. art. 6 Lg 78/2000 și art. 7 al. 1 lit. c Lg. 78/2000, cu apl. art. 5 CP), așadar, în legătură cu aceeași calitate de funcționar ANAF. Deși inculpatul este în prezent condamnat în regim de detenție, Tribunalul nu a fost de acord că starea de deținere în altă cauză, chiar în executarea unui mandat de executare a unei pedepse, este incompatibilă cu instituția menținerii controlului judiciar. Chiar dacă momentan controlul judiciar este în imposibilitate de a fi executat, Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpatul I. C. R. a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare, din care s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la data de 29.01.2015 la zi, fiind posibil a fi propus pentru liberare condiționată, conform dispoz. art. 100 alin. 1 lit. a) C.pen., după executarea doar încă a unei durate de 4 luni închisoare.
Tribunalul nu a primit critica inculpatului I. C. R. în sensul că această măsură preventivă îi afectează dreptul la muncă, și implicit dreptul la reducerea pedepsei în executarea căreia se află.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal,inculpatul I. C. R., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București-Secția a II-a Penală la data de 28.01.2016 sub nr._ (_ ).
Contestatorul – inculpat, prin apărător, având în vedere că în privința contestatorului s-a dispus măsura controlului judiciar, a solicitat să se constate că, raportat la scopul prev. de art. 202 Cpr.pen., aceasta este inutilă și nu se justifică deoarece contestatorul este condamnat definitiv și se află în executarea unei pedepse privative de libertate într-o altă cauză, iar starea privativă de libertate în care se află se suprapune dificil cu măsura controlului judiciar luată față de acesta. Pentru aceste motive, raportat la art. 242 rap. la art. 206 Cpr.pen., a apreciat că se impune revocarea măsurii controlului judiciar.
Examinând actele dosarului și încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 206 C.pr.pen., judecătorul apreciază fondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă și din încheierea primei instanțe, inculpatul I. C. R. se află în momentul de față în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 898/02.06.2015 a Tribunalului București, definitivă prin decizia nr. 1521/11.11.2015 a Curții de Apel București.
În aceste condiții, Curtea apreciază că la acest moment măsura controlului judiciar luată față de inculpat, care presupune aflarea în libertate a inculpatului și respectarea de către acesta a programului de supraveghere întocmit, prin prezentarea sa la diverse date la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, nu poate să fie pusă în executare.
Menținerea absolut formală a măsurii controlului judiciar, în condițiile în care inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, nu este de natură să contribuie la atingerea scopurilor măsurilor preventive astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 202 C.pr.pen.
În ceea ce privește referirea primei instanțe la posibilitatea ca inculpatul să fie liberat condiționat într-un interval de aproximativ 4 luni, Curtea constată că, în analiza cererii de revocare a măsurii controlului judiciar, Tribunalul trebuia să se raporteze la situația actuală a inculpatului și la îndeplinirea la momentul analizei cererii a condițiilor prevăzute de art. 242 alin. 1 C.pr.pen.
Or, la acest moment, având în vedere încarcerarea inculpatului în executarea pedepsei închisorii aplicate într-un alt dosar, Curtea apreciază că au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri. Astfel, măsura controlului judiciar nu poate fi considerată necesară la această dată pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, inclusiv sub aspectul necesității prezervării ordinii publice, sau pentru a preveni sustragerea acestuia de la judecată sau săvârșirea de noi infracțiuni.
Totodată, în ipoteza în care inculpatul va fi liberat condiționat din executarea pedepsei de doi ani închisoare, nimic nu se opune pentru o analiză la acel moment a necesității luării unei măsuri preventive, punerea în libertate reprezentând, în mod indubitabil, un element nou ce poate fi avut în vedere de instanță pentru a dispune, dacă se consideră necesar, o nouă măsură preventivă.
Cu privire la soluția adoptată de practica judiciară potrivit căreia executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică luarea/menținerea măsurii arestării preventive, Curtea observă că între executarea unei pedepse cu închisoare și executarea măsurii arestării preventive nu există incompatibilitatea care există între măsura controlului judiciar, care presupune aflarea în stare de libertate a inculpatului, și pedeapsa închisorii.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 206 C.proc.pen. va admite contestația declarată de inculpatul I. C. R. împotriva încheierii din data de 13.01.2016 a Tribunalului București – Secția I Penală.
Va desființa încheierea atacată și, rejudecând:
Va revoca măsura controlului judiciar luată față de inculpatul I. C. R. prin decizia penală nr. 480/CO/10.09.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 206 C.proc.pen. admite contestația declarată de inculpatul I. C. R. împotriva încheierii din data de 13.01.2016 a Tribunalului București – Secția I Penală.
Desființează încheierea atacată și, rejudecând:
Revocă măsura controlului judiciar luată față de inculpatul I. C. R. prin decizia penală nr. 480/CO/10.09.2015 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. I. V. I. D.
Red.jud.VIV
Dact.EA-11.02.2016/5 ex
T.B.S.I.P:-jud.CAN
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 51/2016.... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
