Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia nr. 2323/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2323/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2323/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.2323/R
Ședința publică din data de 12 decembrie 2013
Președinte: A. E. B.
Judecător: D. M.
Judecător: F. B. V.
Grefier: C. B.
. . . . . . . . . .
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul C. D. S., împotriva încheierii de ședință din data de 25.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 05 decembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 12 decembrie 2013.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2013, Tribunalul București – Secția I-a Penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpatul C. D. S. și, respectiv, de modificare a controlului judiciar a acestui inculpat.
Judecătorul fondului și-a argumentat soluția, reținând următoarele:
Inculpatul C. D. S., a fost arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.115/UP/07.06.2012, emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală, reținându-se că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunilor de evaziune fiscală, prev.de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și spălare de bani, prev.de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.148 alin.1 lit.c și f Cod procedură penală.
Ca situație de fapt, s-a reținut că, începând cu luna ianuarie 2010 și până în prezent, în calitate de reprezentant al mai multor societăți comerciale, respectiv S.C. HEXOL LUBRICANTS S.A. și S.C. SDK MANAGEMENT S.R.L., inculpatul C. D. S. a achiziționat în mod fictiv mărfuri de la societățile coordonate de către inculpații G. A., V. C. și I. M., introducând ulterior în circuite bancare sumele de bani obținute prin încălcarea obligațiilor fiscale.
Astfel, sumele respective au fost introduse în circuitele financiare de către societățile administrate de către inculpatul C. D. S., fiind transferate în conturile S.C. REAL IMOB RESIDENCE S.R.L., S.C. VIN D. CONSULTING S.R.L. și S.C. FLS CREALIS S.R.L., de unde, ulterior, au fost virate în contul inculpatului G. A., care a transferat în final sumele în contul personal al inculpatului C. D. S.. Astfel, în data de 12.03.2010 S.C. HEXOL LUBRICANTS S.A., administrată de către inculpatul C. D. S., a transferat suma de 71.000 lei către .S.C. REAL IMOB RESIDENCE S.R.L., cu justificarea „contravaloare marfă”, suma fiind apoi transferată în contul personal al inculpatului G. A..
În cursul aceleiași zile, contul S.C. REAL IMOB RESIDENCE S.R.L., a fost creditat de către inculpatul G. A. cu suma de 46.900 lei și de către S.C. ZOOTRANS IMPEX S.R.L., cu suma de 20.000 lei, pentru ca mai apoi suma de 67.200 lei să fie transferată în contul personal al inculpatului C. Dainel S., deschis la Banca Transilvania.
De asemenea, la data de 26.04.2010, S.C. HEXOL LUBRICANTS S.A. a alimentat contul S.C. REAL IMOB RESIDENCE S.R.L., cu suma de 100.000 lei, cu justificarea „contravaloare factura”, iar în aceeași zi suma de 97.200 lei a fost transferată din contul societății în contul personal al inculpatului C. D. S., deschis la Banca Transilvania.
În data de 21.05.2010, S.C. HEXOL LUBRICANTS S.A. a alimentat contul S.C. FLS CEREALIS S.R.L. (reprezentată de către inculpatul V. C. D.), cu suma de 120.000 lei, având ca justificare „contravaloare marfă”, iar ulterior întreaga sumă a fost transferată în contul personal al inculpatului G. A., care, la rândul său, în aceeași zi, a transferat suma de 125.991 lei în contul personal al inculpatului C. D. S., deschis la Banca Transilvania, operațiuni similare având loc și în zilele de 18.05.2010 și 28.05.2010.
Totodată, în data de 24.11.2010, S.C. SDK MANAGEMENT S.R.L. (asociat C. D. S.) a virat în contul S.C. VIN D. CONSULTING S.R.L., suma de 20.000 lei, cu justificarea „contravaloare marfă”, suma fiind ulterior transferată în contul personal al inculpatului I. M. (cu justificarea „restituire împrumut societate”), acesta retrăgând întreaga sumă de bani în numerar.
Față de împrejurarea că urmărirea penală nu a fost finalizată, iar raportat la complexitatea cauzei, numărul persoanelor implicate și al actelor materiale care intră în componența infracțiunii deduse judecății, s-a opinat că este necesară administrarea unui vast probatoriu, astfel că pentru buna desfășurare a procesului penal nu se impune rejudecarea sau modificarea controlului judiciar impus inculpatului C. D. S..
Încheierea a fost recurată de inculpat, care, oral, prin avocatul său, a reiterat solicitările și motivarea făcute în fața primei instanțe și care se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, Curtea, în baza propriei analize a datelor cauzei, consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică, bazată pe o riguroasă și exhaustivă evaluare a probatoriului deja existent, conchizându-se just că nu există nici un element sau împrejurare care să impună ca inculpatul C. D. S., pentru care s-a stabilit că există indicii temeinice de vinovăție să beneficieze de exonerarea unei măsuri preventive prin simpla trecere a timpului și prin clamarea unor oportunități de afaceri care se pot derula prin delegarea altei persoane ori permisiunea făcută instanței de a părăsi temporar teritoriul țării.
De altfel, apreciem că inculpatul și-a exercitat în mod abuziv acest drept, prin formularea unor cereri similare la intervale mici de timp, de soluționare definitivă.
În consecință, Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, obligând în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – inculpat C. D. S..
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. E. A. D. M. V. F. B.
GREFIER,
B. C.
RED: B.E.A.
DACT: V.D./06.01.2014
2 ex.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 2284/2013.... → |
|---|
