Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 2284/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2284/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 2284/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.2284
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: L. S.
Judecător: D. G.
Judecător: L. B.
Grefier: D. S.
Ministerului Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de doamna procuror A. N..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr.55 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Z., Județul Teleorman, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns intimații inculpați B. F. și B. N., fiind reprezentați juridic de apărători desemnați din oficiu, avocat G. C., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/28.11.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de asistență judiciară, atașată la fila 15 dosar și avocat G. Justina, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/28.11.2013, eliberată de Baroul București - Serviciul de asistență judiciară, atașată la fila 14 dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că la acest termen de judecată este lipsă de procedură cu partea vătămată M. I. și cu partea civilă S.C.Porsche Leasing România IFN S.A. întrucât acestea nu au fost citate în cauză.
De asemenea apreciază că, față de faptul că inculpatul B. F. a fost achitat de către instanța de fond, se impune acordarea unui nou termen de judecată, în vederea audierii acestuia.
Curtea, după deliberare, în raport de motivele de recurs ale parchetului, constată că nu se impune amânarea judecării cauzei în vederea citării intimatului inculpat B. F., în vederea audierii și nici a celorlalte părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, potrivit art._ Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z., casarea în parte a hotărârii atacate, înlăturându-se motivele de nelegalitate și de netemeinicie, astfel cum au fost dezvoltate în scris.
În esență arată că, parchetul a înțeles să critice hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei achitări a inculpatului B. F. și a aplicării față de acesta a unei amenzi cu caracter administrativ, în situația în care pedeapsa aplicată nu a fost individualizată corespunzător, conform dispozițiilor art.52 și art.72 Cod penal.
De asemenea, mai arată că o altă critică adusă hotărârii instanței de fond vizează faptul că inculpatul B. F. a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie și că deși se face trimitere la aceste dispoziții în considerentele hotărârii pronunțate, starea de recidivă nu apare reținută și în dispozitivul hotărârii criticate.
Totodată, arată că soluția instanței de fond se bazează și pe declarațiile unor martori care, la instanța de fond, au revenit asupra declarațiilor inițiale date la urmărirea penală, însă, în opinia sa, această schimbare de atitudine procesuală nu are o explicație logică, în condițiile în care, în același timp, declarațiile date de către alți martori au fost menținute și în fața primei instanțe.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului sub acest aspect, condamnarea inculpatului B. F. la pedeapsa închisorii cu reținerea dispozițiilor art.37 lit.a Cod penal pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.(2) Cod penal, aplicarea dispozițiile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată în data de 18.02.2011 de către Judecătoria Z. și a dispozițiilor art.71-64 lit.a teza a II-a Cod penal și lit.b, urmând a se realiza cumulul aritmetic și a se da spre executare pedeapsa rezultantă.
În continuare, arată că se critică pentru nelegalitate hotărârea atacată în privința pedepselor aplicate pentru inculpatul B. N. care sunt nelegale, față de faptul că, pentru infracțiunile săvârșite s-au aplicat pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege în urma aplicării dispozițiilor art.320/1 Cod procedură penală și a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art.74 lit.a și c Cod penal.
Nu în ultimul rând, arată că în mod greșit instanța de fond a omis să dispună confiscarea instrumentelor folosite la săvârșirea faptei, sens în care solicită a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art.118 alin.1 lit.b Cod penal.
Mai solicită a se reține că, fără a se motiva, instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților B. N. și B. F. circumstanța atenuantă legală prevăzută de art.73 lit.b Cod penal, deși în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate nu se face referire la situația concretă care ar fi impus reținerea circumstanței anterior menționate.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond, aplicarea unor pedepse legale și temeinice pentru ambii inculpați.
Apărătorul din oficiu pentru intimatul inculpat B. F., având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apărătorul din oficiu pentru intimatul inculpat B. N. având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană tânără și are doi copii minori în întreținere.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința penală nr. 55/26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în temeiul art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 76, lit. c) rap. la art. 73, lit. b) și art. 74, lit. a) și c) din C.pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 din C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul B. N. la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
În temeiul art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 76, lit. c) rap. la art. 73, lit. b) și art. 74, lit. a) și c) din C.pen. și cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 din C.proc.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(unu) an închisoare pentru infracțiunea de distrugere.
În temeiul art. art. 33, lit. a) și art. 34 alin. (1), lit. b) din C.pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.
În temeiul art. 81 din C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. N., pentru o perioadă de 4 (patru) ani, care constituie termen de încercare, conform dispozițiilor art. 82 din C.pen.
A atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 din C.proc.pen., referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. (1) din C.pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1, lit. a), teza a II-a și lit. b), în condițiile art. 71 alin. (5) din C.pen.
În temeiul art. 345 alin. (1) și (4) rap. la art. 11 pct. 2, lit. a) art. 10, lit. b1 din C.proc.pen., cu referire la dispozițiile art. 181 alin. (1) și (3) din C.pen., a dispus achitarea inculpatului B. F., zis „R.” pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 76, lit. c) rap. la art. 73, lit. b) și art. 74, lit. c) din C.pen.
În temeiul art. art. 345 alin. (5), cu aplicarea art. 181 alin. (3), cu referire la dispozițiile art. 91 din același cod, a aplicat inculpatului B. F. sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1.000 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 346 alin. (1) din C.proc.pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. PORSCHE LEASING ROMANIA IFN S.A. și a obligat pe inculpatul B. N. la plata către aceasta a sumei de 3.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) din C.proc.pen, a obligat pe inculpatul B. N. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (1) pct. 1, lit. d) din C.proc.pen., a obligat pe inculpatul B. F. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 189 din C.proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 600 lei, fiind plătit d-nului avocat A. G. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 14/15.04.2012 în jurul orelor 03.00, numiții M. V. și P. G. F., însoțiți de alți prieteni se aflau la magazinul mixt . din com. F., . băuturi alcoolice. In acest timp numitul P. G. F. s-a deplasat la magazinul ., aflat în apropiere, cu intenția de a mai cumpăra bere, aici întâlnindu-i pe inculpații B. F. și B. N.. La înapoiere, ajungând în apropierea magazinului sus menționat, a fost ajuns de inculpații B. F. și B. N. și, pe fondul unor discuții contradictorii, a fost lovit cu o bâtă în zona capului și peste mână. în altercația creată a intervenit și numitul M. V., care, cu intenția de a-l ajuta pe P. G. F., l-a lovit pe B. F. cu o rangă, fiind lovit la rândul său de către inculpatul B. N.. în aceeași împrejurare P. G. F. l-a lovit pe inculpatul B. N. cu un par în zona capului și peste mână.
In continuare numitul M. V. a fugit de frică în curtea părinților lui, intrând în casă. Inculpații s-au luat după el și ajungând în dreptul porții au strigat la părinții acestuia să-l scoată afară. Văzând că nu iese, inculpații au lovit poarta de acces cu piciorul și au pătruns în curte. Auzind gălăgie, atât părinții numitului M. V., M. I. și M. M. cât și sora sa numita P. V. și soțul acesteia numitul P. C. M. au ieșit din casă și le-au solicitat acestora să părăsească curtea, însă inculpații au refuzat și pe parcursul a circa. 30 de minute au intrat și ieșit din curte zicând că nu pleacă până nu-l scot afară din casă pe M. V. să-l bată. În aceste împrejurări, văzând că M. V. nu iese din casă, inculpatul B. N. a lovit cu un lemn cu nod la capăt, pe care-l avea în mână, partea din spate a autoturismului marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_, ce era parcat în curtea soților M., producând avarierea acestuia. Acest autoturism face obiectul unui contract de leasing încheiat între . IFN SA, în calitate de proprietar și P. 2006 SRL, în calitate de utilizator, societate al cărei reprezentant este P. C. M..
Pe parcursul cercetărilor penale, atât numiții M. V. și P. G. F., cât și inculpații B. F. și B. N., au declarat că s-au împăcat și își retrag plângerile formulate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe și nu mai doresc continuarea cercetărilor, iar în speță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia, în temeiul art. 10 lit. h din cod. proc. pen.
În drept, faptele inculpatului B. N. au fost încadrate în dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal, respectiv violare de domiciliu și art. 217 alin.1 Cod penal, respectiv distrugere, iar fapta inculpatului B. F. a fost încadrată în dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod penal, respectiv violare de domiciliu.
În privința faptei săvârșite de inculpatul B. F. s-a reținut că aceasta nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunându-se achitarea în baza art. 10 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală.
Prima instanță a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepselor aplicate poate fi atins chiar și fără executare dispunând suspendarea condiționată a executării acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Z., critica vizând nelegalitatea și netemeinicia soluției sub următoarele aspecte:
-greșita achitare a inculpatului B. F. în urma aprecierii că faptei cercetate îi lipsește pericolul social al unei infracțiuni;
-aplicarea unor pedepse nelegale pentru inculpatul B. N. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și respectiv art. 217 alin. 1 Cod penal în situația în care s-au reținut circumstanțe atenuante alături de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală;
-omisiunea de a se face aplicația dispozițiilor art.118 lit. b Cod penal și confiscarea unui lemn de salcâm cu măciucă la unul din capete și a unei uluci din lemn de brad, obiecte ce au fost folosite de inculpații B. N. și B. F. la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin 2 și art. 217 alin. 1 Cod penal;
-greșita reținere în favoarea inculpaților B. N. și B. F. a circumstanței atenuante prev. de art. 37 lit. b Cod penal, deși în considerentele hotărârii nu se face vorbire la situația concretă care a impus reținerea circumstanței susmenționate.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, se constată că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. este fondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate situația de fapt.
Astfel, din probele administrate la urmărirea penală respectiv: plângerea persoanei vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, certificatele medico – legale, declarațiile martorilor P. C. (filele 50 – 52 d.u.p.), M. M. (filele 53 – 54 d.u.p.), P. V. (filele 55-56 d.u.p.), N. F. (filele 57 – 58 d.u.p.), N. V. (filele 59 – 60 d.u.p.), J. C. I. (filele 62 – 63 d.u.p.), O. I. V. (filele 65 – 66 d.u.p.), P. C. (fila 68 d.u.p.), P. G. F. (fila 69 d.u.p.) și M. V. (filele 70 – 72 d.u.p.), coroborate cu declarațiile de recunoaștere a infracțiunilor săvârșite de cei doi inculpați, rezultă următoarea situație de fapt:
În noaptea de_.04.2012, în jurul orelor 03,00, numiții M. V. și P. G. F. se aflau împreună cu alți prieteni la magazinul . comuna F., . care consumau băuturi alcoolice. În acest timp numitul P. G. F. s-a deplasat la magazinul S.C. „Adisam” SRL, aflat în apropiere cu intenția de a mai cumpăra bere, aici s-a întâlnit cu inculpații B. N. și B. F., iar la întoarcere, ajungând în apropierea magazinului mixt . fondul unei discuții contradictorii a fost lovit cu o bâtă în zona capului și peste mână.
În altercația iscată a intervenit și numitul M. V., care l-a lovit pe B. F. și a fost lovit la rândul său de către inculpatul B. N.. În această împrejurare numitul P. G. F. l-a lovit pe inculpatul B. N. cu un par în zona capului și peste mână.
Numitul M. V. a fugit de frică în curtea părinților săi, intrând în casă, iar inculpații B. N. și B. F. s-au luat după el și au strigat la poartă ca părinții acestuia să-l scoată afară.
Întrucât inculpatul M. V. nu a ieșit din casă, inculpații au lovit poarta cu piciorul și au pătruns în curte, inculpatul B. F. intrând în curte dar rămânând în zona de acces a porții.
Din cauza gălăgiei, părinții lui M. V., M. I. și M. M., cât și sora sa numita P. V. și soțul ei P. C. M. au ieșit din casă și le-au solicitat acestora să părăsească curtea, încă inculpații au refuzat, zicând că nu pleacă până nu îl bat pe M. V.. În acest context, inculpatul B. N. a lovit cu un lemn cu nod la capăt pe care-l avea în mână, partea din spate a autoturismului marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_, care era parcat în curtea soților M., producând avarierea acestuia. Autoturismul sus menționat face obiectul unui contract de leasing încheiat între . IFN” S.A. în calitate de proprietar și „P. 2006” SRL în calitate de utilizator, societate al cărei reprezentant este P. C. M..
De precizat că, numiții M. V. și P. G. F. pe de o parte, cât și inculpații B. F. și B. N., pe de altă parte, au declarat, pe parcursul cercetărilor penale, că s-au împăcat și își retrag plângerile formulate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În raport de situația de fapt expusă mai sus, se reține că fapta săvârșită de inculpatul B. N. constând în aceea că în noaptea de 14/15.04.2012 a pătruns fără drept, în curtea locuinței părții vătămate M. I. și a refuzat să o părăsească la cererea acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat, care în aceeași împrejurare a lovit cu o bâtă partea din spate a autoturismului marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_, provocându-i avarii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.
A greșit însă prima instanță atunci când a reținut în favoarea inculpatului B. N. circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b Cod penal, deși în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate nu se face referire la situație concretă care a impus reținerea circumstanței sus menționate.
Potrivit art. 37 lit. b Cod penal constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Ori, în cauza de față, inculpații B. N. și B. F. au fost cei care, pe fondul unei discuții contradictorii, au fost cei care au lovit pe numitul P. G. F. în zona capului și peste mână, așa cum a reținut, în mod corect, instanța de fond.
În derularea evenimentului, inculpatul B. N. a lovit apoi pe numitul P. G. F., acesta din urmă lovindu-l, la rândul său, pe inculpatul B. N..
În contextul celor arătate, se reține că incidentul a fost provocat de inculpații B. N. și B. F., astfel că reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 73 lit. b Cod penal referitoare la scuza provocării nu este justificată și urmează a fi înlăturată.
De altfel, deși prima instanță a reținut circumstanța atenuantă a scuzei provocării nu a motivat în niciun fel existența acesteia.
În fine, a mai greșit prima instanță atunci când a aplicat inculpatului B. N. pedepse nelegale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și art. 217 alin. 1 Cod penal.
Astfel, în mod greșit a dispus instanța de fond condamnarea inculpatului B. N. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și respectiv de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, în contextul în care a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art. 74 lit. a și c rap. la art. 76 lit. c Cod penal, alături de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, fiind astfel incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală, întrucât s-au aplicat „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
În consecință, se va dispune condamnarea inculpatului B. N. la pedepse situate în limitele prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni săvârșite.
Se va avea în vedere la individualizarea pedepselor criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite și limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.
Se va reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, dată fiind lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, consecința acestui fapt fiind reducerea pedepselor sub limita minimului special.
Totodată, se va face aplicația dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, întrucât inculpatul a recunoscut faptele deduse judecății în prezenta cauză, solicitând ca judecata să se facă în procedura simplificată.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate, se apreciază că scopul educativ și preventiv al acestora poate fi atins chiar și fără executare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării acestora, potrivit dispozițiilor art. 81 Cod penal.
Se va fixa un termen de încercare, potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal și se va atrage atenția supra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În privința inculpatului B. F. se reține că fapta săvârșită de acesta, constând în aceea că în noaptea de 14/15.04.2012 a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate M. I. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, prima instanță făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 181 Cod penal.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alineatului al doilea, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Elementele sus menționate au fost avute în vedere de prima instanță, apreciind în mod just că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așa cum a declarat martorul P. C. M. (fila 38) din cei doi inculpați, doar B. N. a intrat în curtea părții vătămate M. I. și a lovit cu o bâtă autoturismul marca Skoda Fabila, inculpatul B. F. rămânând doar în zona porții de acces în curte, fiind evident că acest inculpat a avut o participație minoră în comparație cu fratele său.
Și martora M. M. (fila 39) a precizat că nu l-a văzut pe inculpatul B. F. în curtea locuinței sale, ci doar mai târziu în ambulanța care mergea la spital.
În consecință, în mod corect, a reținut prima instanță că fapta inculpatului B. F. nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, achitând pe inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală.
A greșit însă prima instanță atunci când nu a făcut aplicația dispozițiilor art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal cu privire la confiscarea de la inculpatul B. N. a bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunii de distrugere, fiind întemeiat astfel motivul de recurs formulat de parchet.
Întrucât s-a reținut în considerentele sentinței de fond că inculpatul B. N. a exercitat aste de violență asupra autoturismului Skoda F., folosind un băț cu nod la un capăt, prima instanță era datoare să dispună confiscarea bunurilor folosite la săvârșirea infracțiunii de distrugere, așa cum prevăd dispozițiile art. 118 lit. b Cod penal.
Având în vedere cele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. și se va casa în parte sentința recurată în sensul arătat mai sus.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariile cuvenite avocaților din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr.55 din 26.04.2013, pronunțată de Judecătoria Z., Județul Teleorman, în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală nr. 55/26 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Z. și rejudecând:
În temeiul art. 192 alin. (2) cod penal cu aplicarea art. 3201 C.proc.pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C.pen. condamnă pe inculpatul B. N. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 3201 C.proc.pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) teza finală C.pen. condamnă pe inculpatul B. N. la pedeapsa amenzii penale de 500 lei.
În temeiul art. art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În temeiul art. 81 din C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului B. N., pentru o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare, conform dispozițiilor art. 82 din C.pen.
Atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 din C.pen. referitoare la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 118 litera b cod penal confiscă de la inculpatul B. N. bunurile folosite la săvârșirea infracțiunii de distrugere, așa cum sunt descrise în dovada . nr._ (fila 101 DUP).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorarii av. oficiu în cuantum de câte 300 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. S. D. G. L. B.
GREFIER
D. S.
Red. L.B.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. D. O. – Judecătoria Z.
| ← Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
