Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1900/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1900/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1900/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1900
Ședința publică din data de 14.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte: M. N.
Judecător: C.-C. C.
Judecător: A. A. R.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, recurentul intimat inculpat M. I. și recurentua parte civilă I.(fostă M.) P. împotriva sentinței penale nr. 1178/29.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4.10.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 14.10.2013 când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor formulate, constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 5 București,prin sentința penală nr. 1178/29.05.2013, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:
1. În baza art. 334 C.pr.pen, schimbă încadrarea juridica a faptelor reținute in actul de sesizare din art.194 alin.1 și 2 C.pen și art.325C.pen cu aplicarea art.33 lit.a C.pen în art. 194 alin.1 și 2 C.pen cu aplicarea art.41 alin.2C.pen și art.325 C.pen cu aplicarea art.41 alin.2C.pen, toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
2. În baza art. 194 alin.1 și 2 C.pen cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, condamnă pe inculpatul M. I. ( fiul lui G. și V., născut la data de 17.02.1969, studii liceale, divorțat, necunoscut cu antecedente penale, consultat IT, domiciliat în București, ., ..8, . CI . nr._, CNP_) la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
In baza art.71 C.pen, art.3 Protocol 1 CEDO interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a C.pen cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, lit.b C.pen pe durata executării pedepsei.
3.În baza art.325 C.pen cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de răspândire de materiale obscene în formă continuată.
In baza art.71 C.pen, art.3 Protocol 1 CEDO interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a C.pen cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative, lit.b C.pen pe durata executării pedepsei.
4.În baza art.33 lit.a C-.pen și art.34 alin.1 lit.b C.pen contopește pedepsele aplicate, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza. art. 86 ind.l. alin.2 C.pen și 86 ind.2 C.pen suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art.71 alin.5 C.pen suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare
Conform art.86 ind.3 alin. 1 și 3 C.pen, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu.
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
În baza art.86 ind.3 alin.2 și alin.4 C.pen supravegherea executării măsurilor de supraveghere stabilite de Instanță se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului M. I. asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei prevăzute de art. 86 4 Cod penal.
În baza art.14 și 346 c.pr.pen cu referire la art.1347 C.civ, admite in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. P. și îl obligă pe inculpat să plătească acesteia suma de 40.000 euro cu titlu de daune morale.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen obliga pe inculpat să plătească suma de 700 ron cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 256/P/2012, întocmit la data de 26.11.2012 de P. de pe lângă Judecătoria sector 5 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 26.11.2012, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei M. I., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev. de art. 194 alin. 1, 2 C.p., răspândire de materiale obscene prev. de art. 325 C.p. cu aplic. at. 33 lit. a C.p.
În fapt, în actul de sesizare s-a reținut în esență că începând cu luna iulie 2011, învinuitul M. I., prin amenințare cu răspândirea unor materiale conținând scene din viața lor intimă, a constrâns-o pe partea vătămată M. P. să renunțe la custodia copilului, la partea sa din bunurile commune, încercând totodată să-i creeze o imagine compromițătoare în fața colegilor de serviciu; în cursul lunilor ianuarie-februarie 2012 a răspândit, prin rețeaua Internet, materiale cu character obscene, reprezentând filmulețe și fotografii conținând imagini înregistrate în timpul actului sexual cu fosta sa soție, colegilor de serviciu, rudelor și cunoscuților acesteia.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații parte vătămată, declarații martori P. V., I. M., Chiripici H., N. V., Tamfiresc-Danciulescu R., înscrisuri, înregistrări audio cu privire la discuțiile învinuit-parte vătămată, înregistrări video cuprinzând materialele cu carcetr obscen răspândite, procese-verbale de redare a înregistrărilor audio.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, în conformitate cu dispozițiile art.70 al.2 C.proc.pen. declarația acestuia aflându-se la dosar. De asemenea au fost audiate partea vătămată declarația acesteia aflându-se la dosar și martorii C. H., Z. Danciulescu R., N. V., P. V., I. E., B. M., I. M., sub prestare de jurământ religios, declarațiile acestora fiind atașate la dosar
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține ca fapta a fost corect descrisă în actul de sesizare fiind pe deplin dovedita și fundamentată prin coroborarea probelor.
La data de 24.05.2011, partea vatamata a introdus acțiune de divort și înregistrată pe rolul Judecătoriei sub numărul_, în contradictoriu cu inculpatul M. I., solicitând instanței să dispună desfacerea căsătoriei din vina inculpatului, încredințarea minorului M. A. I.,â spre creștere și educare, revenirea sa la numele purtat anterior încheierii căsătoriei și inculpatului la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere al cărei cuantum să fie raportat la veniturile realizate de acesta.
Prin sentința civilă nr.9093/ 21 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, s-a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă M. P., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M. I.. “ S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 30.10.1998 și trecută în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 4 București sub nr. 1710/1998, din vina pârâtului-reclamant.
Reclamanta-pârâtă a păstrat numele purtat anterior încheierii căsătoriei și anume: „M.”. Autoritatea părintească asupra minorului M. A. I., se exercită de către reclamanta-pârâtă.
Locuința minorului este la domiciliul reclamantei-pârâte.
Pârâtul-reclamant a fost obligat la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere de 1/6 din venitul net lunar (salariu net aferent brutului+ore suplimentare), începând cu luna iulie 2011 și până la majoratul copilului.
S-a disjuns judecarea cererii având ca obiect partajul bunurilor comune și acordă termen pt. soluționarea acestuia la data de 16.01.2012, C1 minori, ora 9.
În acest context, ca urmare a deteriorării relațiilor dintre părții și a deciziei părții vătămate de a introduce atât acțiunea de divorț cât și acțiunea de partaj bunuri comune, inculpatul M. I., începând cu luna iulie 2011 a amenințat-o pe partea vătămată M. P. cu răspândirea unor materiale conținând scene din viața lor intimă pentru a o determina pe partea vătămată să renunțe la custodia copilului și la partea sa de bunuri comune.
Ulterior amenințărilor, inculpatul cu scopul de a o discredita pe partea vătămată, în cursul lunilor ianuraie –februarie 2012 a trimis prin rețeaua Internet, colegilor de serviciu, copilului părții vătămate din prima căsătorie precum și cunoscuților acesteia, materiale cu carcater obscen, respectiv fotografii si filmulețe conținând imagini înregistrate de inculpat în timpul actului sexual cu fosta sa soție, partea vătămată M. P..
Situația de fapt expusă este dovedită cu plângerea părții vătămate M. P. care la data de 10.01.2012 a depus la P. de pe lângă Judecătoria sector5 București plângere penală împotriva inculpatului prin care sesiza faptul ca fostul soț, o amenință cu acte de violență și o șantajează, cerându-i să renunțe la apartament și la custodia copilului, în caz contrar va trimite scene din viața lor intimă tuturor cunoscuților.
La data de 28.05.2012, partea vătămată a formulat o nouă plângere penală prin care a reclamat faptul că la data de 28.05.2012 a fost contactată telefonic și amenințată de inculpat că în cazul în care nu va ieși ca el, va trimite la televiziune și la toată lumea imagini conținând scene din viața lor intimă.
In cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că în timpul căsătoriei, în urmă cu aproximativ 2-3 ani, inculpatul a instalat în locuință un server și o cameră de filmat cu ajutorul căruia supraveghea ce se întâmplă în locuință. A mai susținut că în timpul cât au locuit împreună, inculpatul a creat pe numele său mai multe adrese de e-mail printre care milea.petruța @gmail...com,_ și pe care după ce s-au despărțit în fapt în luna iulie 2011, nu le- a mai putut accesa întrucât inculpatul i-a schimbat parolele și a avut acces numai el la corespondența sa putând totodată să și utilizeze contul în numele său trimițând e-mail-uri.
Partea vătămata, în cursul judecății, a mai declarat că după ce a părăsit domiciliul, inculpatul nu s-a rezumat doar la amenințări ci a și urmărit-o in trafic, i-a făcut fotografii, s-a apropiat cu autoturismul pe care-l conducea la 5 cm de masina ei totul culminând cu lovirea autoturismului condiții in care a sunat la numarul de urgență 112. Inculpatul a sunat-o în repetate rânduri pe telefonul mobil și pe telefonul fix de la birou adresându-i jigniri atât ei cât și colegei de serviciu, a vizitat-o la serviciu unde a făcut scandal ( filele50.52 vol. Instanța).
După ce a fost pronunțată soluția în dosarul de divorț în care i s-a dat câștig de cauză, inculpatul a sunat-o și i-a spus ’’ Ai impresia că ai câștigat ? De acum începe circul și dacă nu renunți de bunavoie la copil și la apartament, trimit la toată lumea scene din viața noastră ’’ Partea vătămată a declarat că nu a făcut legătură cu existența unui filmuleț cuprinzând scene din viața lor intimtă întrucât nu a cunoscut acest aspect. Primul filmuleț cuprinzând scene din viața intimă a fost primit pe adresa petruța.milea @ lactalis.romania.ro la data de 26.11.2011. Inculpatul, zilnic îi trimitea extrase din filmueț iar în lunile ianuarie februarie 2012, a trimis fotografii și filmulețe cu același conținut la aproape 200 de persoane printre care prieni, colegi de serviciu, persoane cu funcții de conducere din compania unde lucrează, precum și fiului mai mare pe care partea vătămată îl are dintr-o altă căsătorie. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul a creat diferite adrese de mail care să sugereze funcția deținută în cadrul firmei de partea vătămată și de pe aceste adrese a trmis numeroase e-mail-uri colegilor si sefilor săi . In urma primirii e-mail-urilor de catre colegi și sefi, părții vătămate i-a fost rușine să mai meargă la serviciu iar colegii au fost șocați neputându-și închipui așa ceva.
Plângerile penale și declarațiile părții vătămate M. P. date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății se coroborează cu depozițiile martorului B. M. ( filele 194-195 vol.Instanța, fila 41 dup) care a declarat că are caliitatea de director IT la firma la care lucrează și partea vătămată iar la începutul lunii ianuarie a fost anunțat de partea vătămată că a primit pe adresa de e-mail a firmei amenințări că se vor dezvălui imagini compromițătoare privitoare la persoana sa. A citit și el e-mailul și a observat că avea 3 atachments. Acestea păreau fișiere video însă când le-a deschis nu aveau niciun conținut. La un moment dat a primit sesizări din partea colegilor care au reclamat faptul că au primt e-mailuri care cuprindeau acelasi explicații însă când le-au deschis nici acestea nu aveau niciun conținut. Ulterior, colegii au primit e-mailuri care cuprindeau scene din viața sexuală a părții vătămate cu un barbat.Aceste e-mailuri au fost primite atât de colegii din cadrul firmei din localitate cât și din alte țări pe adresele de e-mail de serviciu. Marorul a estimat că aceste e-mailuri au fost trimise la un număr de 50 de persoane chiar și directorului firmei HR din Franța, domnul Bernard. In e-mailul trimis părții vătămate erau atașate si alte adrese de e-mail la care au fost trimise respectivele fișiere. A observat că partea vătămată era speriată și rușinată.
Martorul I. M., fiul părții vătămate dintr-o altă căsătorie a declarat, în esență, că la data de 07.02.2012 și 08.02.2012a primit mai multe e-mailuri cuprinzând filme indecente privind pe mama sa și tatăl vitreg (inculpatul Milewa I.) referitoare la viața sexuală.. A mai declarat că a citit pe telefonul mamei sale un mesaj trimis de inculpat in care îi transmite ca ’’ i-am trimis si fiului tău, explică-i ce s-a întamplat ’’. Odata inculpatul a venit la noua locuință în care s-a mutat împreună cu mama sa și cu fratele mai mic, și a început să bată la ușă insistent. Acesta s-a oprit și a plecat numai în momentul în care a auzit la interfon ca a venit poliția. ( filele 197-198)
Situația de fapt reținută este dovedită și cu depoziția martorei Z. Danciulescu R. care a susținut că în luna august 2011, având biroul amplasat la parterul imobilului, a văzut-o pe partea vătămată în afara sediului discutând cu o persoană de sex masculin. Discuția i s-a părut agresivă întrucât barbatul nu îi permitea părții vătămate să intre in sediu, ceea ce a determinat-o să iasă din birou pentru a o ajuta. In acest context partea vătămată i-a făcut semn că anunță poliția. La fața locului au ajuns doi agenți de poliție care i-au luat o declarație părții vătămate. După ce aceasta a discutat cu polițiștii, i-a spus că e în divorț și că acel bărbat este fostul său soț Martora l-a identificat pe respectivul bărbat ca fiind inculpatul din prezenta cauză. Martora a mai arătatt că după aproximativ 5-6 luni de la acel incident, în luna februarie 2012 a primit pe adresa de e-mail a firmei un e-mail cuprinzând 20 de fotografii cu caracter sexual avându-i ca protagonițti pe partea vătămată și pe fostul său soț. La adresa de e-amil erau atașate si alte adrese de e-mail și astfel și-a dat seama că acest e-mail a fost trmis si altor colegi din firmă din țară și din Franța. La o saptămâna a primit un nou e-mail care avea atașate și alte adrese de e-mail și cuprindea un filmuleț cu acelasi caracter și privea aceleași persoane. Martora a declarat că a încercat să o îmbărbăteze pe partea vătămată și că au fost momente în care telefonul fix suna și se solicita să se vorbească cu ‘’ M. sau P. - cum ii spuneți voi’’.Partea vătămată era timorată și s-a ajuns să fie condusă de colegi la autoturism. Martora și-a mai amintit că in noimebrie 2012, l-a văzut pe inculpat când a trecut cu autotusimul prin fața sediului iar într-o altă zi l-a văzut cum a coborât din mașina si a lăsat un bilet pe parbrizul unie masini, ulterior aflând că aceasta aparține părții vătămate.( filele 84-85)
Martora N. V. a declarat că este colegă de birou cu partea vătămată și din luna iulie 2011, inculpatul a sunat în repetate rânduri pe telefonul fix al firmei atunci când partea vătămată refuza să îi răspundă pe telefonul fix, ajungând să nu mai poată lucra din cauza acestor telefoane.( fila 86 dosar Instanța).La început inculpatul vorbea numai atunci când răspundea pe telefonul fix partea vătămată iar când raspundea martora tăcea iar ulterior a inceput să vorbească și cu martora solicitandu-i să o dea la telefon pe peratea vătămată folosind un apelativ jignitor. La un moment dat, martora i-a spus inculpatului că va anunța poliția dacă mai sună. Începând cu luna ianuraie 2012, a început să primească pe e- mailul firmei mai multe fotografii și filmulețe cuprinzând scene din viața sexuală părților din prezenta cauză-Aceste emailuri au fost trimise și altor colegi din firma din România și din strinatate.( fila 86 dosar Instanța)
Martora P. V. a declarat că la începutul anului 2012 atât ea cât și colegii săi au primit pe adresa de e-mail personală și cea de serviciu e-mailuri care aveau atașate unele fotografii altele fimulețe privind viața sexuală a părților.Cunoaște din povestirile părții vătămate că inculpatul o șantajează în legătura cu casa și copilul spunându-i ca va face publice poze referitoare la viata lor intima. Partea vătămată i-a precizat că aceasta nu are cunoștință să fi fost filmata in timpul actului sexual. ( fila 87 dosar Instanța)
Martorul C. H. a declarat că aflându-se pe hourile tribunalului a auzit când inculpatul i-a spus părții vătămate ’’ te-ai mai gandit ?’’ și că o va distruge și ii va face viața un coșmar. A primit si un e-mail care avea atașat un fișier cu titlul ’’uite ce face sora ta ! va afla toată lumea.’’ A precizat că nu a deschis fișierul intrucat stia ca acesta cuprindea scene din viata sexuală a părților din timpul căsătoriei. A primit de la inculpat numeroase mesaje pe telefonul mobil și care erau injurioase la adresa părții vătămate. E-mailul pe care l-a primit avea atașat și un numar de aproximativ 40 de adrese de e-mail la care fusese trimis e-mailul pe care tocmai il primise.Cunoaste că inculpatul ar fi fost fotografiat de către colegii părții vătămate când îi lăsa acesteia diferite semne pe mașină. ( filele 83-83 dosar Instanța )
In ce privește atitudinea inculpatului ; Instanța reține ca acesta a negat în mod constant săvârșirea faptelor susținând că în timpul divorțului a avut discuții contradictorii cu partea vătămate însă acestea au fost purtate doar prin intermediul telefonului. Din anul 2003 utilezează un numar de telefon de Vodafone pe care ulterior l-a transferat in reteaua de telefonie mobilă Orange. Din anul 2011 a contractat servicii de internet de la Forma RCS RDS. În luna august 2011 a fost la partea vătămată la serviciu pentru a purta o discuțe cu ea însă aceasta a încercat să facă o scena și a plecat. A mai declarat că nu i-a lăsat niciodată vreun bilet părții vătămate în parbriz și ca sediul biroului unde lucrează este la 300-400m de biroul părții vătămate și astfel se explica prezenta masinii sale in zonă. Inculpatul a susținut că e posibil ca ‘’în’ discuțiile purtate cu partea vătămată să o fi amenințat dar nu poate preciza ce anume i-a spus. Nu i-am lasat niciodată un bilet in parbriz. I-am spus părții vătămate ca am început împreună dar fiecare merge pe drumul său. I-am spus că nu îi dau copilul și casa .’’ A mai precizat ca ’’ ne-am filmat cu telefonul meu mobil sau al fostei soții în timp ce făceam dragoste. Nu pot preciza cui i-a venit ideea, Eu am vizional filmuletele impreuna cu partea vătămată. Arăt că nu am descărcat filmulețele pe calculator.Telefonul cu care am filmat l-am predat la firma în urma cu 1 an și ceva la serviciu iar fisierele de pe acestea le-amm șters. Nu am salvat aceste fișiere pe niciun alt dispozitiv. ( …) Eu personal nu am împrumutat nimănui telefonul mobil. Nu am avut niciodată suspiciuni ca telefonul mobil ar fi fost folosit de altcineva.(…) Partea vătămată ar fi putut să transmită respectivele filmulete. Filmulețele de pe un telefon mobil nu erau identice cu cele de pe celălat telefon mobil ’’.( filele 47.49 dosar Instanșța).
Instanța apreciază că susținerile inculpatului sunt neverosmile fiind lipsite de orice suport logic și anume că partea vătămată ar fi trimis respectivele filme și fotografii propriului copil din prima căsătorie, colegilor și chiar directorului companiei unde lucrează.
Chiar daca inculpatul încearcă să ateste ipoteza că mobilul trimiterii acestor fotografii și filmulete de către partea vătămată ar fi castigarea aparatmentului precum și custodia copilului, Instanța o va îndeparta nefiind susținuta de materialul probator. In acest sens, Instanța reține că aceste fișiere au fost trimise după ce se pronunțase hotararea de divort, numai copilului pe care partea vătămată îl are din prima casatorie și nu și copilului pe care părțile în au împreună. În cosecință, nu se poate reține ca partea vătămată ar fi dorit să-și creioneze o imagine care să-i fie favorabilă în acțiunea de încredințare a copilului minor precum și în acțiunea de partaj.
Mai mult decat atât, martorii și chiar inculpatul nu au prezentat-o pe partea vatamata ca persoana iresponsabilă care să-i facă rău propriului copil trimitându-i filme din timpul actului sexual, intrucat e evident ca acest ar fi fost prezentat în cadrul procesului de divort cu conesecinte asupra cererii de încredințare a minorului. Or, partea vatamata, din contra este o persoana corecta si onesta și care se preocupa de evoluția p fizica si psihica a copiilor aspect reținut în actiunea de divort.
Cat priveste apărarea inculpatului in sensul ca nu sunt intrunite elemenetele constitutive ale infracțiunii de șantaj, Instanța subliniază ca acțiunea de constrangere a părții vătămate prin amenințare nu s-a produs in timpul casatoriei așa cum se precizează în concluziile scrise ci după ce aceasta a părăsit domiciliul comun ca urmare atitutinii violente verbale a inculpatului și care a făcut obiectul dosarului 8344/302 /2012 al Judecătoriei Sector 5 București în care s-a pronunțat sentinșa penlă nr.1425/26.iunie 2012 ( filele 89-91 dosar Instanța) și a încercării acestuia de a i se incredinta minorul și de a-i fi atribuit aparatamentul. De asemenea, efectele șantajului asupra părții vătămate a fost dovedite cu depozițiile martorilor audiați in cauză care au precizat printre altele că au fost nevoiți colegii de serviciu să o conduca la masina pentru ca acesteia ii era frică și traind o evidentă stare de temere.
De altfel, inculpatul a recunoscut ca utilizează numarul de telefon_ iar la dosar au fost depuse o . mesaje trimise de pe acest numar de telefon pe telefonul părții vătămate și care dovedesc comportamentul inculpatului. ( filele 102.-161 dosar Instanța) In acest sens, Instanța exemplifica doar o mica parte din aceste mesaje: ’’ daca nu ma lasi in pace și continuii cu amenintarile in continuare și dosarele penale, tale inventate schimbam foaia,…Chiar și in inchiosare unde ma ameninti continuu ca ma bagi, clik13 ; Habar nu ai cat iubesc viata ! stii bine cum m-ai iubit !!!! Vezi de viața ta și eu de a mea.Eu nu am nimic de perdut !!! Dar tu ca directoare, daca nu ma lasi in pace,, o sa te introduc eu ( 16.12.2011), Au plecat la toate email promise, succes in noua meserie de **** ; Nimeni nu mă poate opri ! politie, militie, pompieri medicamente ! Am să te duc unde trebuie deoarece nu ai vrut sa comunici ! Ceea ce comunici acum cu rudele mele nu isi mai rostul… » » o sa le punem actiunile naastre pe facebook la andrei shi atat, urmareste-le cu film și jpg sa vada si copilul ce are acasa. Succese ! ; o sa public si o carte cu acest divort ! Da copil la mine si poti sa te *** cu oricine ’’
In drept, fapta inculpatului M. I. care începând cu luna iunie 2011, prin amenințare cu răspândirea unor materiale conținând scene din viața intima, a constrans-o pe partea vătămată M. P. să renunțe la custodia opilului și la partea sa din bunuirle comune, încercând totodată să-i creeze o imagine compromițătoare în fața colegilor de serviciu întrunește elemnetele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev și ped de art.194 alin.1 și 2 C.pen cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
Fapta aceluiași inculpat care în perioada ianuarie-februarie 2012 a răspândit prin rețeaua Internet pe adresele de e-mail ale colegilor de servicu ale părții vătămate, precum șui rudelor acestota, materiale cu caracter obscen constând in suprinderea momentului in care partea vătămata intretine relatii sexuale cu inculpatul, in calitate de soț, întruneșete elementele constitutive ale infracțiunii de răspândire de materiale obscene prev. de art.325 C.pen cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen .
La individualizarea judiciară a pedepseI ce va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile enumerate de art. 72 C.pen, și anume: regulile generale de individualizare a sancțiunilor penale, limitele de pedeapsă stabilite, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al infracțiunilor de șantaj de răspândire de materiale obsecne instanța constată că acesta este ridicat, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită cu scopul obținerii custodiei copilului și atribuirii apartamentului dobandit de parti în timpul căsătoriei, cu scopul de a se răzbuna pe partea vătămată pentru decizia de a divorța de acesta, cu scopul de a o denigra pe aceasta atat în fața colegilor dar și a rudelor . Gravitatea faptelor este evidențiată prin lipsa de autocenzura a inculpatului care a amenintat-o în mod repetat, chiar obsesiv, pe partea vătămată și a trimis fotografii si filme continand aspecte din timpul actului sexual. Inculpatul dovedeste că nu are niciun scrupul din moment ce a trimis aceste filme copilului pății vatamte dintr-o altă căsătorie, fiind evidente efectele pe care le poate avea asupra unui baiat la o varsta cand personalitatea este in formare, vizionarea unui film în care mama sa intretine relații sexuale cu soțul său.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța constată că inculpatul desi are studii superioare, lucrează ca sef birot IT la Volsbank și trebuia să-și însușească o scara a valorilor a apelat la actiuni josnice in atingerea unor interese personale si pentru satisfacerea propriului orgoliu.
Pentru aceste considerente, instanța îl va condamna pe icnulpatul M. I. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, în baza art. 194 alin.1 și 2 C.pen cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen
În baza art.325 C.pen cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de răspândire de materiale obscene în formă continuată.
În baza art.33 lit.a C-.pen și art.34 alin.1 lit.b C.pen va contopi pedepsele aplicate, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 C.pen. și art. 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii.
Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Așadar, conform art. 71 alin. 3 C.pen., instanța reține că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.
La individualizarea modalității de executare, instanța va ține seama în principal de modalitatea concretă de comitere a faptei, precum și de posibilitatea realizării scopului pedepsei și prin suspendarea condiționată/sub supraveghere a executării pedepsei. Instanța apreciază astfel că scopul pedepsei principale poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei și stabilirea unor masuri și obligatii în sarcina inculpatului meite să contribuie la reinserția socială a acestuia .
D. urmare, în baza. art. 86 ind.l. alin.2 C.pen și 86 ind.2 C.pen va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art.71 alin.5 C.pen va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare
Conform art.86 ind.3 alin. 1 și 3 C.pen, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acest serviciu.
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
În baza art.86 ind.3 alin.2 și alin.4 C.pen supravegherea executării măsurilor de supraveghere stabilite de Instanță se face de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului M. I. asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei prevăzute de art. 86 4 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța constată că partea vătămată P. M. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 100.000 euro reprezntand daune morale.
Instanța va avea în vedere pentru stabilirea daunelor morale, ca acestea să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici obligații excesive pentru inculpat, dar nici venituri nejustificate pentru partea civilă, iar cu respectarea principiului reparației echitabile și proporționale, apreciază că suma de 40.000 de lei poate acoperi prejudiciul moral încercat de partea vătămată prin actele repetate de amenințare exercitate de inculpat care a inceput prin amenintari verbale, prin trimirea de mesaje telefonice și de e-mailuri cu titlu de amenintare si fara continut pentru ca ulterior acestea sa cuprinda și fotografii și filme privind viața sexuală a partii vatmate, rușinea, panica, temerea, stari pe care, evident, le-a trait partea vătămată fața de colegi, șefi și fața de propriul copil.
În consecință, în baza art.14 și 346 c.pr.pen cu referire la art.1347 C.civ, va admite in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. P. și îl va obliga pe inculpat să plătească acesteia suma de 40.000 euro cu titlu de daune morale.
În baza art.191 alin.1 C.pr.pen va obliga pe inculpat să plătească suma de 700 ron cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, inculpatul M. I. și partea civilă M. P..
P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv a modalității de executare a pedepsei închisorii,arătând,în esență, că inculpatul M. I. prezintă un grad ridicat de periculozitate socială, impunându-se o mai mare severitate în stabilirea modului de executare a pedepsei aplicate, având în vedere natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor,că deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal, nu pot fi ignorate celelalte elemente care trebuie avute în vedere în cadrul operațiunii de individualizare judiciară a executării pedepsei, impunându-se ca aceste elemente să fie analizate și apreciate cumulativ și nu preferențial, că nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M. I., neputându-se aprecia că scopul educativ sancționator al pedepsei ar putea fi atins fără privarea de libertate a acestuia întrucât faptele sale au adus atingere unor valori fundamentale, consacrate constituțional și care nu pot fi tolerate de societate, că modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului de instanța de fond nu este în măsură să își atingă pe deplin scopul prevăzut de art. 52 Cod penal și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de inculpatul din prezenta cauză, cât și de ceilalți destinatari ai legii penale și că numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea în regim de detenție se va putea realiza reeducarea acestuia și totodată, se va asigura și funcția generală de exemplaritate a pedepsei.
Inculpatul M. I. a solicitat achitarea sa cu privire la infracțiunea de șantaj (art. 194 Cod penal), deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (art. 10 alin. 1 lit. d Cod penal),achitarea cu privire la infracțiunea de răspândire de materiale obscene (art. 325 Cod penal), deoarece fapta nu săvârșit-o (art. 10 alin. 1 lit. c Cod penal),iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a solicitării părții civile M. P.,arătând,în esență,că sentința primei instanțe de judecată nu este motivată corespunzător cu privire la reținerea în sarcina sa a infracțiunii de șantaj,că nu demonstrează că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, că niciuna dintre condițiile ce privesc latura obiectivă a infracțiunii de șantaj nu este îndeplinită,întrucât nu i-a impus și nici măcar nu i-a cerut vreodată părții vătămate M. P. să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale,această situație rezultând atât din plângerile și declarațiile părții vătămate, cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză,că aceste declarații au arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, în sensul că nu au existat niciun fel de acte de constrângere a părții vătămate M. P.,că, de asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile privitoare la scop, astfel cum legiuitorul le prevede în art. 194 Cod penal,chiar din spusele părții vătămate M. P., relatate de colega sa de serviciu P. V., rezultând că scopul său este acela de răzbunare, de a o denigra și a o pune într-o situație jenantă, și nicidecum acela de a obține orice fel de foloase sau de a dobândi în mod injust un folos,că instanța de judecată a apreciat în mod greșit mijloacele de probă și probele administrate în cauză,nedovedindu-se cine anume a trimis acele imagini și filmulețe către adresele respective,că raportat la condițiile răspunderii civile delictuale, pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită,că potrivit acțiunii de investire a instanței de judecată cu soluționarea laturii civile, partea vătămată M. P. a considerat că fapta ilicită este infracțiunea prevăzută de art. 325 Cod penal, răspândirea de materiale obscene,ori, nici la acest moment, nu se cunoaște cu exactitate persoana sau persoanele care au creat acele căsuțe de email și care au trimis respectivele materiale obscene către colegii părții vătămate M. P., situație ce atrage incidența cazului prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală,că nu este vinovat de trimiterea acelor email-uri și, cu toate că a existat o faptă ilicită săvârșită (răspândirea materialelor),nu este autorul acesteia,astfel că în sarcina sa nu poate fi reținută săvârșirea faptei reclamate de către partea vătămată M. P., răspândirea de materiale obscene,că partea vătămată M. P. nu a demonstrat sub nicio formă care este acel prejudiciu suferit de ea, fie de natură materială, fie de natură morală în cazul răspunderii civile, instanța putând obliga la despăgubiri civile inculpatul sau partea responsabilă civilmente, numai în cazul în care se constată producerea unui prejudiciu ca urmare a faptei săvârșite,că deși s-a dispus conexarea dosarului nr.5763/P/2012 la dosarul nr.256/P/2012 nu a fost încunoștințat sub nici o formă despre cercetările din dosarul penal nr.5763/P/2012 și nici nu a fost chemat vreodată în fața organelor de anchetă pentru a da declarații în legătură cu faptele pe care le reclama partea vătămată.
Partea civilă M. P. a solicitat admiterea recursului,casarea în parte a sentinței penale și rejudecând obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 de euro cu titlu de daune morale, pentru a acoperi anii de teroare și chinuri la care a fost supusă,aratând că aceasta răspunde de Departamentul de Resurse Umane în calitate de director al firmei Lactatis România,că prin această poziție intră în legătură nu numai cu cetățeni români,ci și cu reprezentanți ai acestei societăți din alte țări și prin intermediul inculpatului acești cetățeni străini și un director francez din Zagreb au fost spectatorii involuntari al acelor CD-uri ,astfel încât suma de 40.000 euro nu este suficientă pentru a acoperi demnitatea părții vătămate,iar activitatea infracțională putea distruge și familia întrucât partenerii de afaceri puteau să o concedieze.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală recurată, în conformitate cu dispozițiile art. 3851 și urm. Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Soluția de condamnare a inculpatului M. I. este corectă, fiind motivată în fapt și in drept și fiind pe deplin justificată de materialul probator existent la dosarul cauzei.
Instanța de fond a acordat semnificația cuvenită tuturor datele relevate de actele dosarului și a stabilit și reținut corect atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică a faptelor deduse judecății și vinovăția inculpatului M. I..
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul M. I., începând cu luna iunie 2011, prin amenințare cu răspândirea unor materiale conținând scene din viața intima, a constrans-o pe partea vătămată M. P. să renunțe la custodia opilului și la partea sa din bunurile comune, încercând totodată să-i creeze o imagine compromițătoare în fața colegilor de serviciu și că în perioada ianuarie-februarie 2012 a răspândit prin rețeaua Internet pe adresele de e-mail ale colegilor de servicu ai părții vătămate, precum și rudelor acesteia, materiale cu caracter obscen constând in suprinderea momentului in care partea vătămata intretine relatii sexuale cu inculpatul, in calitate de soț.
Deși, inculpatul M. I. a negat comiterea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, săvârșirea acestor fapte în modalitatea reținută și descrisă în hotărârea atacată este dovedită fără dubiu prin plângerea și declarațiile parții vătămate, declarațiile martorilor P. V., I. M., Chiripici H., N. V., Tamfiresc-Danciulescu R. și B. M., înscrisuri, înregistrările audio cu privire la discuțiile inculpat-parte vătămată, înregistrările video cuprinzând materialele cu carcter obscen răspândite, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio, materialul probator administrat în cauză, anterior menționat, fiind, în opinia Curții, în măsură să susțină soluția de condamnare a acestuia adoptată de instanța de fond.
Astfel, din plângerile și declarațiile date de partea vătămată M. P. atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, rezultă constant că inculpatul M. I. a amenințat-o, după părăsirea domiciliului comun, că dacă nu renunță la custodia fiului lor și la apartament va trimite cunoștințelor materiale cuprinzând scene din viața lor intimă, materiale despre care nu a avut cunoștință.
Aceste amenințări ale inculpatului M. I. au fost efectiv puse în practică de acesta prin răspândirea prin rețeaua de internet pe adresele de e-mail ale colegilor de serviciu din România și din străinătate și rudelor și cunoștințelor părții vătămate M. P., inclusiv fiului mai mare a părții vătămate dintr-o altă căsătorie, a unor materiale ce cuprindeau scene din timpul actelor sexuale dintre partea vătămată și inculpat, în calitate de soț, împrejurare ce rezultă din declarațiile martorilor B. M., I. M., N. V., P. V. și C. H..
Inculpatul M. I. ,care de altfel are cunoștințe în domeniul IT, astfel cum rezultă din probele dosarului, a încercat să acrediteze ideea că respectivele materiale au fost trimise chiar de partea vătămată M. P. în scopul câștigării de către aceasta a custodiei copilului și a apartamentului și că partea vătămată cunoștea despre existența acestora, filmându-se împreună cu telefonul mobil al fiecăruia în timp ce întrețineau relații sexuale.
Curtea apreciază, ca de altfel și instanța de fond, că atitudinea inculpatului este nesinceră, apărarea acestuia fiind formulată, în mod evident,în scopul exonerării sale de răspundere penală.
În condițiile în care materiale cu caracter obscen conținând scene din timpul actelor sexuale dintre partea vătămată și inculpat au fost trimise inclusiv fiului cel mare al părții vătămate dintr-o căsătorie anterioară și unor persoane din conducerea companiei unde partea vătămată M. P. lucrează, este ilogică,neverosimilă în opinia Curții, susținerea că aceste acțiuni au fost realizate chiar de partea vătămată cu scopul compromiterii inculpatului și câștigării de către aceasta a custodiei copilului și a apartamentului, din probele administrate rezultând că partea vătămată este o mamă responsabilă ce s-a preocupat în mod corespunzător de creșterea și educația celor doi copii ai săi, iar în firma în care lucrează este apreciată, ocupând chiar o funcție de conducere, neexistând nici cel mai mic dubiu că aceasta în mod deliberat, în scopul menționat,a acționat în sensul celor menționate de inculpat,acțiune prin care în mod evident risca să-și pericliteze locul de muncă și în special imaginea în fața celor doi copii și relația cu aceștia.
De altfel, declarațiile date de inculpatul M. I. sunt infirmate și de înregistrările depuse la dosarul cauzei de partea vătămată, atât cursul urmăririi penale, cât și la instanța de fond, exemplificative în acest sens fiind următoarele: „la prima citație penală vor pleca 13 destinații; am trimis totul adunat până azi la 39 e-mail, toți care erau în lista de e-mail, asta pentru că mi-ai luat copilul, crede-mă nu mă opresc aici, mă mai ameninți și continui cu aerele vei fi vedetă, NBC alt tău, „clik”; aștept poliția la ușă. Succes!. Vei avea un site dedicat, ți-am zis la început de vară că or să vadă ceilalți doar ce ai făcut, eu nu mint și nu inventez ca tine, prezint realitatea; ți-am făcut și site aștept rezolvarea cerințelor și apoi îl lansez; te voi face albie de poci și … satului că prea ai avut de toate și nu te-ai mulțumit. Și te las în … gol, vei vedea; toată viața mă voi ocupa de imaginea ta până obțin ceea ce trebuie și crede-mă că am timp și resurse; ia-l pe Leone martor ce a primit și el, vor primi și rudele tale; la asta nu ai planificat că o să te vadă și rudele, o să vadă și copii; de mine scapi după divorț și partaj, ies cum trebuie și vreau eu, știi condițiile, astfel, toată viața lucrez la imaginea ta, cu orice preț de timp și resurse; toată viața te monitorizez legal prin copil, nu iei casa, nu nume; Petruțo ascultă la mine dacă nu stai în banca ta, te termin ca persoană; eu deja le-am dat pe net și le-au primit toți care trebuiau;Petruțo te voi nenorocii, o să vadă toată lumea, ascultă la mine, o să știe tot Bucureștiul”.
Aceaste înregistrari care se regăsesc la dosarul cauzei și în care limbajul vulgar utilizat de inculpat la adresa părții vătămate este mai mult decât jignitor se coroborează cu celelalte probe menționate și dovedesc atât vinovăția acestuia, cât și comportamentul și atitudinea total inadecvate, necivilizate ale inculpatului, la adresa părții vătămate și sfidătoare la adresa organelor de urmărire penală(Nimeni nu mă poate opri ! politie, militie, pompieri medicamente !)
Susținerile părții vătămate M. P. în sensul că a fost șantajată de inculpat, în sensul celor menționate, sunt confirmate și prin declarațiile martorilor I. M., C. H. și N. V..
De altfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul M. I. nu s-a rezumat la utilizarea unui limbaj amenințător și jignitor în convorbirile cu partea vătămată și la acțiunile ce formează obiectul prezentei cauze, respectiv, răspândirea prin rețeaua Internet pe adresele de e-mail ale colegilor de servicu ale părții vătămate, precum și rudelor acesteia, materiale cu caracter obscen constând in suprinderea momentului in care partea vătămata intretine relatii sexuale cu inculpatul, in calitate de soț, ci acesta după părăsirea de către partea vătămată a domiciliului conjugal a urmărit-o în permanență, i-a făcut scandal la serviciu, a șicanat-o în mod repetat, cerându-i acesteia un puternic sentiment de teamă.
În ceea ce privește pedepsele aplicate, Curtea constată că a fost greșit individualizată pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin, 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și că se impune majorarea acesteia.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că, aplicând inculpatului M. I. o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea șantaj prevăzută de art.194 alin.1,2 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.,menținând pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.325 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare maxim de 8 ani,în condițiile art.86ind.1 și urm.C.p.,se realizează o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a faptelor comise și periculozitatea autorului acesteia, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art.52 Cod penal trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Pedeapsa nu-și poate îndeplini integral funcțiile, nu-și poate realiza scopul decât dacă este adaptată cazului individual concret, adică gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului și necesităților reale de îndreptare și reeducare a acestuia.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
La stabilirea și aprecierea acestor pedepse, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, Curtea are în vedere, pe de o parte, natura și gravitatea faptelor comise, modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a acestora( constrângerea părții vătămate, prin amenințarea cu răspândirea unor materiale conținând scene din viața lor intima în calitate de soți, să renunțe la custodia copilului și la partea sa din bunurile comune, încercând totodată să-i creeze o imagine compromițătoare în fața colegilor de serviciu și răspândirea prin rețeaua Internet pe adresele de e-mail ale colegilor de servicu ai părții vătămate, precum și rudelor acesteia,inclusiv a fiului major dintr-o altă căsătorie materiale cu caracter obscen constând in suprinderea momentului in care partea vătămata intretine relatii sexuale cu inculpatul, in calitate de soț),caracterul continuat,scopul urmărit( renunțarea de către partea vătămăta la custodia copilului și la partea sa din bunurile comune,compromiterea imaginii părții vătămate în fața colegilor de serviciu,a rudelor și a copilului său într-o manieră josnică).
Pe de altă parte, Curtea ține cont și de atitudinea procesuală a inculpatului care a fost nesinceră atât în cursul urmăririi penale,cât în fața instanței de judecată, inculpatul nerecunoscând și neregretând fapta.
De asemenea, Curtea apreciază, în special la alegerea modalității de executare, că nu trebuie ignorat că ,în prezenta cauză, inculpatul M. I. nu are antecedente penale și are studii superioare.
În prezenta cauză ,Curtea apreciază că împrejurările de fapt amintite,cert rezultate din actele dosarului, justifică necesitatea aplicării pedepselor susmenționate, care sunt în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art.52 Cod penal.
Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin stabilirea unei pedepse de 3 ani închisoare și suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, pe un termen de încercare maxim de 8 ani, în condițiile art.861 Cod penal, ne fiind necesară executarea efectivă a acesteia.
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei păstrează caracterul de măsură coercitivă penală, caracterul coercitiv constând în obligația impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare și de a nu mai comite noi infracțiuni, pe durata acestui termen de încercare destul de îndelungat în prezenta cauză de 8 ani, inculpatul fiind amenințat să piardă beneficiul suspendării și să execute cumulat cele două pedepse în regim de detenție, în cazul comiterii unei noi infracțiuni, inculpatul putând scăpa de executarea pedepsei numai printr-o conduită corectă și deci prin reeducare.
Referitor la pedeapsa accesorie, aceasta a fost corect stabilită, în opinia Curții, în raport de natura faptelor săvârșite, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și jurisprudența CEDO în materie ( ex.cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și P. c. României s-a) care în conformitate cu art.11 alin. 2 și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar s decizia nr. 74/2007 pronunțată de Sectiile Unite ale Inaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Referitor la critica ce vizează conexarea celor două dosare penale,din actele dosarului rezultă că inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală ,ocazie cu care a declarat că a luat la cunoștință faptele,încadrarea juridică a acestora ,precum și întregul material de urmărire penală.
Cât privește latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond, în baza art.14 și 346 c.pr.pen cu referire la art.1347 C.civ, a admis in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. P. și l-a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 40.000 euro cu titlu de daune morale.
Daunele morale au fost definite ca fiind consecințe de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constand în atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a caror reparare urmează regulile raspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs în afara unui cadru contractual.
Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial,cum ar fi moartea, atingerile aduse integritatii fizice, sănătății sau altor atribute ale personalitatii, respectiv, onoarea si reputatia, dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferințele fizice sau morale pe care le resimte victima.
Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnitatii, prestigiului sau cinstei unei persoane consta in proferarea de expresii insultatoare, calomnii, defaimari ori denigrari la adresa unei persoane si se pot infaptui prin viu grai, prin adresarea directa in public, in scris, prin publicitate in presa ori prin mass-media in general sau prin alte mijloace de comunicare.
În prezenta cauza,Curtea apreciază că, în raport de valoarea lezata,respectiv onoarea, demnitatea și prestigiul părții vătămate și suferințele psihice,morale produse incontestabil acesteia prin faptele inculpatului ,astfel cum au fost reținute și descrise, se justifica acordarea daunelor morale și obligarea inculpatului M. I. la plata acestora.
Însă,recuperarea integrala a prejudiciului moral nu poate avea decât un caracter aproximativ, iar sumele acordate cu acest titlul nu trebuie sa reprezinte niste masuri executive pentru autorul pagubei și nici venituri nejustificate pentru persoana lezata.
În prezenta cauza,Curtea consideră că, în raport de valoarea lezata, se justifica acordarea daunelor morale în cuantumul stabilit de prima instanță,respectiv 40 000 euro,această sumă reprezintând o reparație justa și echilibrata a prejudiciului moral suferit de partea civila.
Ca atre,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cpp,va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr. 1178/29.05.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
Va casa în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului M. I. prin sentința penală recurată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 194 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp va condamna inculpatul M. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a Cp și art. 34 alin. 1 lit. b C.pen va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în final inculpatul M. I. urmând să execute pedeapsa, cea mai grea, de 3 ( trei ) ani închisoare.
În baza art. 71 C.p.va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza. art. 86 ind. l C.p.va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cp.
În baza art. 71 alin. 5 C.p.va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 86 ind. 3 al. 1 C.p. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, potrivit programului întocmit de această instituție;
b) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune, schimbarea locului de muncă;
d) să comunice Serviciului de Probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 86 ind. 3 al. 3 lit. f C.p. pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să urmeze consiliere psihologică.
În baza art. 359 C.p.p.va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86ind.4 C.p., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cpp va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă M. P. și de inculpatul M. I. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București rămân în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 Cpp va obliga recurenta-parte civilă la plata sumei de 100 lei și recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Având în vedre soluțiile ce urmează a fi adoptate cu privire la cele trei recursuri declarate în cauză,anterior menționate,în baza art. 193 alin.6 Cpp va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de recurenta-parte civilă de obligare a recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cpp admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr. 1178/29.05.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală recurată și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului M. I. prin sentința penală recurată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 194 alin. 1 și 2 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp condamnă inculpatul M. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a Cp și art. 34 alin. 1 lit. b C.pen contopește pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în final inculpatul M. I. execută pedeapsa, cea mai grea, de 3 ( trei ) ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p. pe durata executării pedepsei principale.
În baza. art. 86 ind. l C.p. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cp.
În baza art. 71 alin. 5 C.p. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 86 ind. 3 al. 1 C.p. pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, potrivit programului întocmit de această instituție;
b) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune, schimbarea locului de muncă;
d) să comunice Serviciului de Probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 86 ind. 3 al. 3 lit. f C.p. pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să urmeze consiliere psihologică.
În baza art. 359 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86ind.4 C.p., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă M. P. și de inculpatul M. I. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București rămân în sarcina statului.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 Cpp obligă recurenta-parte civilă la plata sumei de 100 lei și recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin.6 Cpp respinge ca neîntemeiată cererea formulată de recurenta-parte civilă de obligare a recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. N. C. C. C. A. A. R.
GREFIER
C. M. S.
Red. M.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. D. I. G. – Judecătoria Sectorului 5 București – Secția Penală
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
