Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1884/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1884/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 1884/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1884
Ședința publică din data de 11.10.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A.-A. R.
Judecător: R. M.
Judecător: C.-C. C.
Grefier: C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul petent condamnat contestator S. M. împotriva sentinței penale nr.442 din data de 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul petent condamnat contestator S. M. personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu P. M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2013 depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art. 340 Cod procedură penală, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat contestator S. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și admiterea cererii de contestație la executare în sensul deducerii perioadei detenției, respectiv perioada 19.04._00, data de 4.04.2003 la data de 15.08.2008 și perioada de 15.08.2010 la data de 21.09.2010.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică, în condițiile în care contestația este nefondată raportat la împrejurarea că acesta în cursul executării unei pedepse a mai comis o nouă infracțiune reținându-se dispozițiile prev.de art.37 lit.a referitoare la recidiva postcondamnatorie care se sancționează potrivit art.39 alin.2, prin urmare s-a dispus contopirea pedepsei aplicate cu restul rămas neexecutat. Astfel, nu se impune deducerea perioadelor solicitate.
Recurentul condamnat contestator S. M., având ultimul cuvânt, arată că la momentul condamnării la pedeapsa de 12 ani s-a făcut o modificare prin hotărârea Tribunalului G. și s-a emis un nou mandat respectiv 310 și se constată că sunt anumite erori care nu sunt luate în calcul.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 442/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. Secția Penală a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul S. M., fiul lui G. și C., născut la data de 16.09.1977, deținut în Penitenciarul G..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la plata de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, pe rolul acestui tribunal a fost înregistrată la data de 15.03.2013 sub nr._ contestația la executare formulată de condamnatul S. M. cu privire la MEPI nr. 310 din 18.07.2012 emis în baza sentințelor penale nr. 288 pronunțată de Tribunalul G. la data de 27.06.2012.
Petentul a solicitat să se dispună descontopirea pedepselor și deducerea în totalitate a detenției executate de la 19.04.2000 la 20.04.2000, de la 04.04.2003 la 15.08.2008, de la 15.08.2008 la 21.09.2010 și de la 10.02.2011 la zi.
A fost atașat dosarul nr._ al acestui tribunal în care a fost pronunțată sentința penală nr. 288 din 27.06.2012 prin care s-a admis contestația la executare formulată de petent privind executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 535/2009 a Tribunalului București secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 222/2009 a Curții de Apel București și decizia penală 1740/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dedus reținerea acesteia de la 19.04._ la 20.04.2000 și perioada executată de la 15.08.2008 la zi.
Analizând cererea formulată în raport de toate actele ce privesc situația juridică a petentului condamnat aflate în dosarul nr._, tribunalul a constatat că este nefondată.
În prezent condamnatul se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 535/2009 a Tribunalului București secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 222/2009 a Curții de Apel București și decizia penală nr. 1740/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Susține petentul că în mod greșit i s-a dedus reținerea și perioada executată de la 19.04.2000 la 20.04.2000 și perioada executată de la 15.08.2008 la zi, că de fapt s-a aflat în starea de arest de la 04.04.2003 până la 21.09.2010 când a beneficiat de întreruperea executării pedepsei până la 10.02.2011 când a fost din nou încarcerat.
În perioada 04.04.2003 – 15.08.2008 acesta se afla în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1145 din 16.09.2004 a Tribunalului București, secția I penală.
În timpul executării acestei pedepse, deci în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, petentul a comis în penitenciar, la data de 15.08.2008, o infracțiune de trafic de droguri, prev. și ped. de Legea nr. 143/2000.
Fiind condamnat pentru această faptă, prin sentința penală nr. 535/2009, tribunalul București secția I-a penală, precum și instanța de apel și cea de recurs au reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a Cod penal, iar potrivit art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, au contopit pedeapsa aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penală nr. 1145/2004 a aceluiași Tribunal.
Fiind vorba de o nouă faptă, comisă în stare de recidivă postocondamnatorie, deducerea arestării operează de la data faptei, respectiv 15.08.2008, nefiind incidente în cauză dispozițiile legale referitoare la concursul de infracțiuni, pentru a fi dedusă întreaga perioadă executată din alte pedepse.
Împotriva sentinței penale a formulat recurs contestatorul condamnat S. M. solicitând deducerea perioadei detenției, respectiv perioada 19.04._00, de la data de 4.04.2003 la data de 15.08.2008 și perioada de la 15.08.2010 la data de 21.09.2010.
Examinând sentința penală raportat la motivele de recurs și dispozițiile art. 461 al. 1 C.p.p. Curtea constată că recursul declarat de condamnat nu este fondat.
În mod legal și temeinic prima instanță a respins contestația la executare formulată de condamnat, în condițiile în care solicitarea acestuia de deducere a perioadei menționate este nefondată.
Astfel, condamnatul în cursul executării unei pedepse a mai comis o nouă infracțiune reținându-se dispozițiile prev.de art.37 lit.a referitoare la recidiva postcondamnatorie, fiind incidente în consecință și dispozițiile art.39 alin.2 referitoare la tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, prin urmare instanța de fond a dispus contopirea pedepsei aplicate cu restul rămas neexecutat.
Potrivit art. 39 al.1,2 C.p. în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35, iar dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.
Or, în condițiile în care prin aplicarea dispozițiilor art. 39 al.2 C.p. pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de trafic de droguri se contopește cu restul rămas neexecutat la data săvârșirii acestei infracțiuni, deducerea perioadei executate poate avea loc în temeiul art. 36 C.p. numai de la data comiterii infracțiunii ce constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, respectiv 15.08.2008, astfel că nu se impune deducerea perioadelor solicitate ci numai a celei executate începând cu data de 15.08.2008.
Aceleași aspecte rezultă și din examinarea fișei de evidență a deținutului, atașată la dosar. În plus, aceste susțineri constituie, în opinia Curții, aspecte ce țin de fondul cauzei și care au putut fi verificate cu ocazia judecății în fond și în soluționarea căilor ordinare de atac.
Cât privește perioada de la 21.09.2010 la data de 21.11.2010 și 10.11.2010 la 10.02.2011, perioadă în care petentul s-a aflat în întreruperea executării pedepsei conform referatului întocmit de biroul executări penale, aceasta nu se include în durata executată, conform art. 457 alin. 4 C.p.p. potrivit căruia timpul cât executarea a fost întreruptă nu se socotește în executarea pedepsei.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul S. M. împotriva sentinței penale nr. 442 din data de 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul G..
In temeiul disp. 192 alin. 2 C.pr.penală va obliga pe recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, deoarece acesta se află în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul S. M. împotriva sentinței penale nr. 442 din data de 26.06.2013 pronunțată de Tribunalul G..
In temeiul disp. 192 alin. 2 C.pr.penală obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. A. R. R. M. C. C. C.
GREFIER
C. M. S.
Red RM/2 ex
25.11.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
