Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 263/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 263/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Decizia penala nr. 263/C
Ședința publică din data de 20 mai 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
Președinte:M. O.
Grefier:A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnat - contestator N. B. F. împotriva sentinței penale nr.309/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnat - contestator, personal, aflat în stare de detenție la penitenciarul G., asistat juridic de apărător din oficiu, avocat D. P., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al condamnatului – condamnat solicită admiterea contestației și desființarea, în parte, a sentinței apelante; contestația la executare a fost admisă în privința pedepsei complementare care a fost redusă de la 7 ani la 5 ani închisoare.
Condamnatul – contestator apreciază că era necesar să se facă aplicarea alin. 1 al. Art. 6 N Cod penal și, în temeiul acestui text de lege se impunea și reducerea pedepsei principale de 25 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, deși pedeapsa aplicată prin sentința penală, definitivă, nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal în art. 186.
Prin urmare, contestatorul – condamnat solicită și reducerea pedepsei principale pe lângă cea complementară, deși comisia a sesizat instanța doar cu privire la reducerea pedepsei complementare.
Reprezentantul Ministerului Public arată că prin legea de punere în aplicare a Noului Cod penal se precizează, în mod expres, că pedepsele care nu depășesc maximul prevăzut de noua lege nu pot fi reduse pe calea contestației la executare.
În consecință, apreciază că în mod corect Tribunalul București a respins, sub acest aspect, contestația formulată, avându-se în vedere că fapta de omor prin cruzimi se regăsește acum în dispozițiile art. 189 N Cod penal, iar maximul prevăzut de lege este de 25 ani ori detențiune pe viață.
Condamnat – contestator, personal, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său; arată că, în spețe similare, alți condamnați au beneficiat de reducerea pedepsei principale.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată:
Prin sentința penală nr.309/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul G., în baza art. 23 din legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Noul Cod de Procedură penală, a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G. nr. 836/2013 de pe lângă Penitenciarul G., privind pe condamnatul N. B. F. [fiul natural al E. C., născut la data de 10.02.1971, în prezent aflat în Penitenciarul G.], privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa complementară de 7ani dispusă prin sentința penală nr.487 din 25.07.2001 a Tribunalului București secția II penală, definitivă prin decizia penală nr. 1106 din 28.02.2002 a Curții Supreme de Justiție.
În baza art. 6 alin 5 Cod penal, a fost redusă pedeapsa complementară de la 7 ani la maximul de 5 ani prevăzut de art. 66 alin. 1 Cod penal.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 487 din 25.07.2001 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1106 din 28.02.2002 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul N. B. F. a fost condamnat 25 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i, 176 lit. a din Codul Penal din 1969 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Sesizarea a fost apreciată ca întemeiată, întrucât potrivit art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se aplică pe o perioadă de la 1 la 5 ani, astfel că potrivit art. 6 alin. 5 Cod penal, când legea nouă este mai favorabilă, pedepsele complementare se execută în conținutul și în limitele prevăzute de acesta.
Drepturile ce i-au fost interzise prin sentința de condamnare a inculpatului se regăsesc și în disp. art. 66 alin. 1 lit. a și b din Noul Cod penal, astfel că durata pedepsei complementare a fost redusă de la 7 ani la 5 ani.
Împotriva acestei sentințe, în data de 1 aprilie 2014, a formulat contestație condamnatul N. B. F., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, contestatorul condamnat - prin apărătorul desemnat de Curte din oficiu – critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei închisorii.
Curtea, examinând cauza sub toate aspectele, constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, pentru următoarele argumente:
Petentul a fost condamnat la 25 de ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 174 rap. la art. 175 lit. i, 176 lit. a din Codul Penal anterior, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Însă această pedeapsă se încadrează în limitele speciale intervenite în urma intrării în vigoare a Noului Cod penal, nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal în art. 186.
D. urmare, Curtea constată că în mod corect Tribunalul București a respins, sub acest aspect, contestația formulată, având în vedere că fapta de omor prin cruzimi se regăsește în noile reglementări în dispozițiile art. 189 Cod penal, iar maximul prevăzut de lege este de 25 ani ori detențiune pe viață.
Constatând culpa procesuală a contestatorului, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 cod de procedură penală.
Respinge contestația condamnatului N. B. F. împotriva sentinței penale nr.309/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă petentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2014.
PREȘEDINTE,
M. O.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.2
red.G.S.-Trib.G.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 668/2014.... → |
|---|
