Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 389/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 389/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI- SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
Decizie penală nr. 389 A
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. F. V.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL I.împotriva sentinței penale nr. 182/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat A. R. personal și asistat de avocat din oficiu P. A. cu delegația nr. 983 emisă de Baroul București-SAJ și avocat ales M. Nazat, cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 25.02.2014 emisă de Baroul București, și intimata parte civilă A. T., prin reprezentant legal A. I., lipsă fiind intimatul parte civilă S. C. de Urgență Floreasca.
De asemenea, s-a prezentat și interpret de limbă ebraică Malespin L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea în temeiul art. 107/110 din noul Cod de procedură penală aduce la cunoștință intimatului inculpat A. R., faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Intimatul inculpat A. R., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Apărătorul intimatului inculpat A. R., având cuvântul, solicită încuviințare probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune administratorii acestei probe.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru intimatul inculpat A. R. proba cu înscrisuri, respectiv depunerea, in circumstanțiere.
Apărătorul intimatului inculpat A. R., având cuvântul, solicită încuviințarea efectuării unui referat de evaluare a inculpatului cu privire la măsurile educative ce s-ar impune a se lua față de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune administratorii acestei probe având in vedere că la dosarul cauzei este depus un astfel de referat, iar alegerea unei astfel de măsuri este atributul instanței de judecată.
Curtea, după deliberare, respinge solicitarea apărătorului ales al intimatului inculpat A. R. privind efectuarea unui referat de evaluare a inculpatului având in vedere că la dosarul cauzei se regăsește un astfel de referat întocmit de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul București din care rezultă date cu privire la persoana inculpatului si șansele de reintegrare ale acestuia.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 182/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr. _ și rejudecând să se constate nelegalitatea hotărârii instanței de fond cu privire la modalitatea de calcul a pedepsei aplicată inculpatului.
In ceea ce privește temeiurile legale aplicate apreciază că in cauză legea penală mai favorabilă este legea penală mai veche în raport de modalitatea de calcul a pedepsei si circumstanțele atenuante reținute in cauză.
Din modul de calcul al pedepsei apreciază că limita de pedeapsă este de 3 ani si 4 luni, iar in raport de circumstanțele săvârșirii faptei solicită a se coborî pedeapsa aplicată inculpatului sub pedeapsa sub limita prevăzută de lege, pedeapsă ce poate fi coborâtă până la 1 an.
De asemenea, apreciază că pedeapsa aplicată de către instanță de fond este nelegală si sub aspectul termenului de încercare, apreciind că în cauză ar fi trebuit a fi aplicate prevederile art.110 Cp din 1969.
In ceea ce individualizarea pedepsei apreciază pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind prea blândă, în raport de gravitatea faptei si modalitatea prin care inculpatul a înțeles să o rezolve.
Totodată, solicită obligarea inculpatului la tratament medical având in vedere concluziile raportului de expertiză psihiatrică în care se face această recomandare.
Apărătorul intimatului inculpat A. R. solicită admiterea apelului P. de pe lângă Tribunalul I. doar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile solicitând a se face aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește celelalte motive de apel solicită respingerea acestora, respectiv sub aspectul sancțiunii aplicată inculpatului în raport de circumstanțele atenuante reținute in cauză.
Cu privire la situația de fapt arată că pe când inculpatul avea 11 ani tatăl acestuia a suferit un accident de autoturism, iar din acel moment atitudinea acestuia față de familie s-a schimbat, devenind foarte agresiv cu inculpatul.
În ceea ce privește reacția inculpatului apreciază că aceasta a fost determinată de vârsta acestuia.
Totodată, solicită a se avea in vedere actele in circumstanțiere depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la măsura controlului judiciar solicită a se constata că aceasta a încetat de drept, conform art. 241 alin.1 lit. d Cpp rap. la art. 16 alin.3 Cpp.
Reprezentantul legal al intimatului inculpat A. Ray, mama acestuia, arată că nu este o soluție ca inculpatul să fie salvat prin aplicarea unei pedepse cu închisoare.
Intimatul inculpat A. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei. De asemenea, arată că a trăit in teroare si se roagă pentru viața sa.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penale de față.
P. sentința penală nr.182 din data de 27._ pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ în temeiul art. 174 alin. 1- art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm. C.pen., a art. 73 lit. b C.pen. raportat la art. 76 alin. 1 lit. b C.pen., si a art. 320 ind. 1 alin. 1 si 7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul A. R. (fiul lui T. si I., ns. la data de 29.10.,1995 in Israel, localitatea Nahariyya, CNP_), domiciliat in Bucuresti, ., nr 33, ., ., la pedeapsa închisorii de 3 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În temeiul art. 88 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei perioada în care inculpatul A. R. a fost reținut si arestat preventiv in prezenta cauza penala, respectiv de la data de 30.04.2013 la 29.10.2013.
În baza 110 ind. 1 C.pen. raportat la art. 861 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 8 ani si 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
În conformitate cu art. 863 alin.1 C.pen. inculpatul A. R. se supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul I.;
b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Supravegherea măsurilor și executarea obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală se efectuează de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
În baza art. 359 C.p.p. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 1349 si urm. Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulata de partea civila S. C. de Urgență cu sediul în Municipiul București, Calea Floreasca nr. 8, sect. 1 și a fost obligat inculpatul A. R. la plata către aceasta a sumei de 17.310 lei reprezentând daune materiale - cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei A. Izvi.
In temeiul art. 348/1 rap la art. 17 C.pr.pen a fost obligat inculpatul A. R. la plata către partea civila A. T. a sumei de 5000 lei reprezentând daune morale.
Onorariul interpretului de limba ebraica, echivalentul a 24 ore s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 191 alin. 1 si 3 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul I. nr. 375/P/2013 din 6 septembrie 2013 a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul A. R., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în stare de minoritate și cu aplicarea circumstanței atenuante legale a provocării prev. de art. 174 al. 1 – art. 175 al. 1 lit. c C.p., cu aplicarea art. 99 și urm. C.p. și a art. 73 lit. b C.p.,
În noaptea de 29/30.04.2013, în jurul orelor 00,00, pe fondul unei relații tensionate cu tatăl său, inculpatul A. R., după ce a fost lovit cu palma în zona feței în timp ce se afla în camera sa de către tatăl său – victima A. T., l-a urmărit pe acesta în camera lui, unde l-a lovit, pe la spate, cu ciocanul în repetate rânduri în zona capului, provocându-i 18 plăgi la nivelul capului, victima decedând în data de 05.05.2013, ora 19,00, la S. C. de Urgență București, Secția neurochirurgie.
În actul de sesizare a instanței s-a arătat ca organele de poliție din cadrul IPJ I. și procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul I., au fost sesizați prin intermediul serviciului 112, în data de 30.04.2013, ora 00,55, cu privire la faptul că pe . nr. 11-19, din cartierul P., orașul Voluntari, vila 30, jud. I., se află un bărbat inconștient.
S-a precizat ca din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului și planșa aferentă fotografică (f.19-60) a rezultat că fapta s-a consumat la etaj, în dormitorul aflat pe partea dreaptă, imediat după baie, aceasta fiind camera victimei și a soției sale.
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu s-a bazat pe procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; declarațiile martorilor A. I., Shalom Zytcer, Kfer Granat M. S., Mc Connico J. William, Naftali Matityauo, Gilad D., raport de expertiză medico-legală nr. A3/J/117/2013 întocmit de S. de Medicină Legală I., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Sub aspectul măsurilor preventive, față de inculpat a fost luată la data de 30.04.2013 măsura arestării preventive prin încheierea din data de 30.04.2013 a Tribunalului I. Secția Penală (fila 83-86 dosar urmărire penala), măsură prelungită și, ulterior, menținută de instanțele de judecată.
După sesizarea instanței, S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă cu suma de 17.310,63 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate A. T. .
Partea civila A. T. (minor) prin reprezentant legal, a arătat la termenul din 27.11.2013 ca nu are pretenții materiale de la inculpat.
La termenul din data de 27.11.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul A. R. a precizat că recunoaște în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea de probe suplimentare, față de poziția acestuia constatându-se îndeplinirea condițiilor pentru urmarea procedurii prevăzute de art. 320¹ C.p.p.
De asemenea, s-a depus la dosar fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușite de inculpat în condițiile art. 320¹ C.p.p.
Instanța de fond a reținut că în data de 29.04.2013, după plecarea mamei de acasă în jurul orelor 21,30, victima – tatăl inculpatului - a sosit acasă, prezența sa fiind simțită de inculpat o dată cu . (a se vedea declarația din data de 4.07.2013 dată în fața procurorului, f. 106, vol. II dosar urmărire penala): „La un moment dat, tata a intrat în casă ca un nebun, apoi a intrat în camera mea și a început să mă bată. Mi-a dat o palmă deschisă în zona gurii, eu aflându-mă în pat”. În prima declarație dată imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a arătat că a fost trezit din somn de tatăl său, fiind lovit tare cu palma în zona feței, după care tatăl a plecat în camera sa.
După ce i-a dat inculpatului o palmă în zona gurii (fapt confirmat de fișa medicală pentru arestați/deținuți aflată în copie la dosarul cauzei, f. 110, vol. I dosar urmărire penala) tatăl său a plecat în camera sa, inculpatul fiind cel care s-a luat după acesta.
În prima declarație dată imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a arătat că l-a urmat pe tatăl său în camera sa, și, văzând comportamentul anormal al acestuia care arunca cu obiecte în dormitorul lui și al mamei sale, a mers la el și i-a spus să înceteze. Tatăl său l-a lovit cu podul palmei în zona feței și i-a cerut să iasă afară din cameră. În continuarea declarației, inculpatul a arătat că „ am luat din acea cameră un ciocan pentru a mă apăra crezând că tatăl meu vrea să ne omoare pe mine și pe fratele meu în vârstă de 10 ani […] Eu am vrut să plec din camera aceea având în mână ciocanul, tatăl meu m-a împins, eu m-am întors și l-am lovit pe acesta cu ciocanul (nu pot preciza în ce zonă pentru că nu am văzut nimic) fiind foarte speriat. Din câte îmi amintesc l-am lovit cu ciocanul pe tatăl meu o singură dată” ( declarație inculpat din data de 30.04.2013, f. 65-67 dosar urmărire penala).
Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. A3/J/117/2013 întocmit de SML I., la examenul extern al cadavrului pe capul acestuia s-au găsit 18 plăgi, majoritatea situate în zona parietală – dreaptă și stângă – și în zona occipitală, și una singură în zona pometului drept, după cum urmează:
zigomatic drept cu o plagă suturată chirurgical;
frontal drept cu o plagă suturată chirurgical;
parietal stâng parameridian cu o plagă suturată chirurgical;
parietal stâng posterior se găsesc 7 plăgi suturate;
parieto-occipital pe linia mediană se găsește o plagă suturată chirurgical;
la stânga acestei plăgi în regiunea occipitală se găsesc încă două plăgi suturate chirurgical;
la dreapta plăgii în lungime de 18 cm, parieto-occipital drept dispuse relativ una sub cealaltă se mai găsesc 3 plăgi suturate chirurgical;
temporo –occipital drept cu două plăgi relativ verticale.
La examenul intern al cadavrului s-a exemplificat „pe scuama occipitală cu o zonă de lipsă de substanță osoasă cu marginile anfractuoase […]. Din marginea superioară a acestei zone de lipsă de substanță osoasă craniană situată în apropierea suturilor occipito-parietale” pornesc multiple fracturi craniene, așa cum sunt descrise mai departe în cuprinsul actului medico-legal la f. 145, vol. II dosar urmarire penala).
Din poziționarea acestor leziuni a rezultat fără echivoc că victima a fost lovită cu ciocanul în zona capului, aceasta aflându-se poziționată cu spatele la inculpat. Majoritatea loviturilor primite erau în zona occipitală și parietală a capului – din zona occipitală lipsind substanță osoasă craniană.
Localizarea leziunilor corespunde cu cele constatate în cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică pentru stabilirea dinamicii petelor de sânge nr._/B.E./23.08.2013 întocmit de IPJ I. – S. criminalistic:
În ce privește modalitatea de săvârșire a faptei s-a reținut ca după ce inculpatul, aflându-se în pat, a fost agresat de tatăl său prin lovirea cu palma și probabil fiind agresat și verbal, tatăl său a plecat în camera sa, unde s-a apucat să răscolească printre lucruri. În timp ce victima, în acțiunea sa de răscolire, se afla poziționată în dreptul noptierei, cu fața la aceasta, intenționând probabil să scoată ceva din ea, aceasta a fost surprinsă pe la spate de inculpat, care a lovit-o cu ciocanul în zona parietală – și dreaptă și stângă și zigomatic drept, întrucât victima a încercat să se ridice printr-o ușoară răsucire de la dreapta spre stânga.
După ce a lăsat victima în stare de inconștiență, inculpatul a abandonat ciocanul, s-a plimbat prin casă - în camera sa au fost găsite pete de sânge la intrare, iar fragmentul osos și țesutul provenind de la capul tatălui său au fost găsite la etaj la marginea scărilor. După aceasta, inculpatul s-a hotărât să ceară ajutor vecinului său – martorul Mc Connico J. William– spunându-i că „ vrea să îl salveze pe tata”.
Având în vedere probatoriul administrat sub aspectul modalității concrete de săvârșire a faptei, instanța de fond a apreciat că prin lovirea cu ciocanul în mod repetat și intens a victimei într-o singură zonă vizată, vitală, a capului, până când victima a rămas în stare de inconștiență, inculpatul a prevăzut și a și urmărit producerea urmării celei mai grave, respectiv decesul tatălui, fiind întrunite condițiile prev. de art. 19 lit. a C.p. privind săvârșirea infracțiunii cu intenție directă.
Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A_ întocmit de INML „M. Minovici” s-a reținut că „la momentul comiterii faptei numitul A. R. a prezentat o reacție acută de stres cu îngustarea câmpului conștiinței în condițiile unui conflict intrafamilial major. Fapta apare ca fiind o reacție de apărare pe fondul unei senzații acute de punere în primejdie a vieții. În aceste condiții apreciem că a acționat cu discernământul mult diminuat. Recomandăm măsuri conform art. 113 C.p. (consiliere psihologică)”.
Situația de fapt reținută mai sus s-a coroborat cu declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; declarațiile martorilor A. I., Shalom Zytcer, Kfer Granat M. S., Mc Connico J. William, Naftali Matityauo, Gilad D., raportul de expertiză medico-legală nr. A3/J/117/2013 întocmit de S. de Medicină Legală I..
In drept fapta inculpatului care în noaptea de 209/30.04. 2013, in jurul orelor 00.00, pe fondul unei relații tensionate cu tatăl sau si după ce a fost lovit de acesta cu palma in zona fetei, a urmărit victima A. Izvi in camera sa unde a lovit-o pe la spate, in zona capului, provocându-i 18 plagi ce au condus la decesul victimei in data de 5.05.2013 constituie infracțiunea de omor calificat prevăzuta de art. 174 alin 1 - art. 175 alin 1 lit. c C.pen.
Elementele laturii obiective a infracțiunii au rezultat cu claritate din situația de fapt prezentată mai sus, iar în ceea ce privește latura subiectivă Tribunalul a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, acceptând posibilitate producerii decesului părții vătămate.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 175 C.p., reduse cu jumătate în conformitate cu dispozițiile art. 109 C.pen. și, ulterior, cu o treime potrivit art. 320¹ alin. 7 C.p.p., rezultând o limită minimă de 5 ani închisoare și o limită maximă de 8 ani și 4 luni închisoare.
Instanța de fond a reținut in favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 alin 1 lit. b C.pen, având in vedere sub acest aspect împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul unor relații tensionate cu tatăl sau, tensiuni generate de comportamentul agresiv al acestuia din urma atât fata de inculpat cat si fata de mama acestuia.
Astfel, din analiza probelor administrate a rezultat ca victima suferea de sindrom de stres post-traumatic (fila 35-36 dosar u.p), având de aceea episoade de agresivitate îndreptate impotriva membrilor familiei, acest comportament rezultând atât din declarația martorei Kfir Granat M. S. (fila 24 dosar) precum si din cea a martorului Naftali Deutsch (rabin), acesta din urma arătând ca defunctul era un tip cunoscut ca „ciudat” in societate.
De asemenea, cu ocazia audierii sale in faza de urmărire penala dl. Naftali Deutsch a arătat ca, la un moment dat, la începutul lunii martie 2013, soția victimei (mama inculpatului) a lăsat in păstrarea dlui Naftali, in calitatea sa de rabin al comunității un document in care descria conflictele si certurile ce au avut loc in familie, document pe care insa a fost nevoit să il predea defunctului, la solicitarea acestuia, 2-3 zile mai târziu. În acea împrejurarea dna A. i-a spus ca nu are de ales si trebuie să consimtă la predarea acestui document căci soțul sau o amenințase cu un rău imediat, din pricina ca înmânase documentul rabinului. (fila 55-57 dosar u.p)
De altfel, la data de 13.03.2013 defunctul si-a luat angajamentul in scris, in fata rabinului, in sensul de a nu amenința pe sotia si copiii săi in nici un fel si de a nu îi răni pe aceștia, nici verbal nici fizic (fila 26 dosar u.p)
Instanța a reținut, de asemenea, concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul I. (fila 49-54 dosar instanța) din care a rezultat ca pe fondul unor nemulțumiri legate de faptul ca Statul Izraelian „l-a lăsat de izbeliște” precum si de incapacitatea sa de a-si întreține familia, defunctul avea un comportament violent față de membrii familiei, in special fata de soția sa si fata de inculpat, cu care se purta de parca nu ar fi fost copilul sau, agresându-l aproape zilnic verbal sau fizic.
Așa stând lucrurile inculpatul a săvârșit fapta in stare de provocare si, având in vedere si conduita acestuia post infracționala, împrejurarea ca a regretat sincer săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de cercetare penala chiar din primul moment, instanța a apreciat ca scopul educativ al pedepsei penale este atins prin aplicarea unei pedepse coborâte sub minimul special, ce este executata . de libertate.
Așa fiind, tribunalul l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, din care a dedus in temeiul art. 88 C.pen durata reținerii si arestării preventive de la 30.04.2013 la 29.10.2013
În baza 110 ind. 1 C.pen. raportat la art. 861 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei închisorii, sub supraveghere, pe o durată de 8 ani si 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 862 C. pen
În conformitate cu art. 863 alin.1 C.pen. inculpatul A. R. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) se va prezenta la datele fixate la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul I.;
b) va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Supravegherea măsurilor și executarea obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală se efectuează de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
În baza art. 359 C.p.p. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 1349 si urm. Cod civila fost admisă acțiunea civila formulata de partea civila S. C. de Urgență cu sediul în Municipiul București, Calea Floreasca nr. 8, sect. 1 și a obligat pe inculpatul A. R. la plata către aceasta a sumei a sumei de 17.310 lei reprezentând daune materiale - cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei A. Izvi.
In ce privește pe partea civila A. T. (minor) tribunalul a reținut dispozițiile art. 17 alin 3 C.pr.pen conform cu care instanța a fost obligata sa se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei si a daunelor morale, chiar daca persoana vătămata nu este constituita parte civila.
Reținând că din declarațiile reprezentantului legal al minorului precum si din actele aflate la dosar a rezultat ca defunctul nu contribuia material la întreținerea familiei, toate fondurile si economiile acestuia aflându-se sub sechestru (fila 127-134 dosar u.p) tribunalul a apreciat ca nu se poate retine că minorul ar fi suferit un prejudiciu material ca urmare a decesului tatălui sau.
Cu toate acestea, având in vedere legătura de afecțiune dintre copil si victima, tribunalul a apreciat ca partea civila A. T. a suferit un prejudiciu moral ca urmare a decesului tatălui sau, prejudiciu generat de imposibilitatea de a se mai bucura de viata de familie alături de acesta si de a beneficia de suportul moral si afectiv al tatălui cu care, astfel cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați in faza de urmărire penala, acest copil se afla in relații mai degrabă bune.
Așa fiind, apreciind ca sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a inculpatului sub acest aspect, tribunalul a obligat pe inculpat la plata către partea civila Abvraham T. a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul I., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
P. arată că instanța de fond a pronunțat o pedeapsă împotriva inculpatului în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.
Potrivit art. 109 alin. 1 C.pen. limitele pedepselor pentru minori se reduc la jumătate. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani iar din acest minim se scade în mod obligatoriu o treime, conform art. 3201 alin. 7 C.proc.pen.
O treime din 5 ani reprezintă 1 an și 8 luni.
În urma scăderii acestei treimi de 1 an și 8 luni din 5 ani rezultă 3 ani și 4 luni.
Deci, instanța trebuia să îi aplice inculpatului o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și nu de 3 ani și 5 luni, așa cum a procedat.
S-a greșit și asupra termenului de încercare.
Nu se putea adăuga pedepsei aplicate intervalul de 5 ani prevăzut de art 862 c.pen.
Potrivit deciziei nr. 75/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (RIL) în cazul inculpatului minor instanța va stabili un termen de încercare în condițiile art. 110 C.pen. și nu potrivit art. 861 alin. 1 C.pen.
În mod legal instanța trebuia să aplice art. 110 C.pen. și să adauge la pedeapsă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani.
Pedeapsa legală care se impunea față de inculpat era de 3 ani și 4 luni, la care se adăuga un termen cuprins între 6 luni și 2 ani.
În condițiile în care instanța fixa maximul de 2 ani prevăzut de art. 110 C.pen., rezulta un termen de încercare de 5 ani și 4 luni. Astfel, nu se poate stabili față de inculpatul minor termenul de 8 ani 6 luni, așa cum a procedat instanța de fond.
Sub aspectul temeiniciei, modalitatea de executare a pedepsei nu poate conduce la îndeplinirea scopurilor acesteia prev. de art. 52 C.pen.
O pedeapsă cu suspendare nu este în măsură să îl descurajeze pe inculpat să nu mai comită pe viitor alte infracțiuni.
Raportat la împrejurările și circumstanțele comiterii infracțiunii, la gravitatea acesteia și la consecințele produse (uciderea propriului părinte) se impune ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoarea în regim de detenție, scopurile pedepsei, și anume preventive, educative și coercitive prev. de art. 52 C.pen putând fi atinse numai prin privarea de libertate a inculpatului.
Executarea pedepsei în regim de detenție de către inculpat ar conduce și la îndeplinirea funcției de exemplaritate a pedepsei, în sensul că potențialii infractori ar fi descurajați să comită acest gen de infracțiuni.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de P. de pe lângă Tribunalul I., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Curtea constată următoarele:
În fapt, în esență, Curtea reține că în noaptea de 29/30.04.2013, în jurul orelor 00,00, pe fondul unei relații tensionate cu tatăl său, inculpatul A. R., după ce a fost lovit cu palma în zona feței în timp ce se afla în camera sa de către tatăl său – victima A. T., l-a urmărit pe acesta în camera lui, unde l-a lovit, pe la spate, cu ciocanul în repetate rânduri în zona capului, provocându-i 18 plăgi la nivelul capului, victima decedând în data de 05.05.2013, ora 19,00, la S. C. de Urgență București, Secția neurochirurgie.
Curtea reține situația de fapt coroborând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; declarațiile martorilor A. I., Shalom Zytcer, Kfer Granat M. S., Mc Connico J. William, Naftali Matityauo, Gilad D., raport de expertiză medico-legală nr. A3/J/117/2013 întocmit de S. de Medicină Legală I..
Inculpatul a recunoscut fără rezerve săvârșirea infracțiunii, cauza fiind judecată conform procedurii prevăzute de art.3201 Cpp, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Fapta inculpatului, astfel cum este descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. 1- art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal din 1969.
Inculpatul A. R. a acționat cu intenție directă, prevăzând și urmărind producerea rezultatului faptei, aspect relevat de împrejurarea că a aplicat un număr de 18 lovituri în zona capului victimei, folosind un ciocan.
În mod justificat s-a reținut în beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă a provocării, potrivit art.73 lit b Cod penal din 1969, cu efectul prevăzut de art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969. Astfel, în acord cu Ministerul Public și prima instanță, Curtea constată că inculpatul A. R. a fost supus unui abuz de lungă durată din partea tatălui său, victima A. T., ce avea anumite probleme de sănătate din cauza unui accident de autoturism petrecut în anul 2011. Astfel, din declarațiile inculpatului și ale mamei acestuia rezultă că atât inculpatul minor cât și fratele acestuia au fost supuși unor violențe fizice și psihice din partea victimei; chiar în seara respectivă, inculpatul a fost lovit relativ puternic de victimă, în zona feței, de două ori, împrejurare ce a produs o stare de teamă inculpatului, care a înțeles că îi este amenințată viața și integritatea corporală atât a sa cât și a fratelui său, săvârșind fapta sub stăpânirea puternicei tulburări determinate de situația conflictuală, de durată, existentă în familia sa. În același sens sunt și concluziile raportului de expertiză medicală psihiatrică, în cuprinsul acestuia reținându-se că „la momentul comiterii faptei numitul A. R. a prezentat o reacție acută de stres cu îngustarea câmpului conștiinței în condițiile unui conflict intrafamilial major. Fapta apare ca fiind o reacție de apărare pe fondul unei senzații acute de punere în primejdie a vieții”.
În privința legii penale mai favorabile, în aplicare art.5 Cod penal, Curtea reține următoarele.
Sub un prim aspect, Curtea reține că în aplicarea art.5 Cod penal, legea penală mai favorabilă se determină prin alegerea uneia dintre legile penale succesive și aplicarea aceleia care, în ansamblu, apare ca fiind mai favorabilă inculpatului, iar nu prin alegerea din legile penale succesive a celor mai favorabile dispoziții și combinarea lor. Curtea apreciază că dacă s-ar aplica teoria determinării legii penale mai favorabile folosind criteriul așa-numitelor instituții autonome (ce nu sunt definite clar nici în doctrină, nici în jurisprudență și nici în lege), judecătorul s-ar afla în situația de a crea lex tertia, fără nici un temei legal, încălcând principiul constituțional al separației puterilor în stat, puterea judecătorească asumându-și atribute ce aparțin exclusiv puterii legislative.
Analizând comparativ textele de lege relevante în cauză, Curtea apreciază că pentru inculpat este mai favorabilă legea penală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, respectiv art. 174 alin. 1- art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm. C.pen. din Codul penal din 1969.
Curtea reține că, aparent, dispozițiile Codului penal în vigoare sunt mai favorabile, deoarece potrivit dispozițiile art.114 Cp față de minorii ce au săvârșit infracțiuni nu se pot lua decât măsuri educative. Potrivit Codului penal din 1969, și în cazul minorilor se puteau aplica pedepse cu închisoarea, cum s-a întâmplat și în cazul de față.
Totuși, Curtea constată că dacă ar face aplicarea dispozițiilor Codului penal în vigoare, ținând seama de gravitatea extremă a faptei săvârșite de inculpat, chiar aflându-se în stare de provocare, acesta lovindu-și tatăl în zona capului de aproximativ 18 ori, ar fi necesară aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, respectiv cea prevăzută de art.115 pct.2 lit. b Cod penal, fiind singura măsură educativă aptă să asigure deplina reintegrare socială a minorului.
Conform art.17 din Legea nr.187/2012, în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal.
Cum prin sentința atacată prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii suspendând sub supraveghere executarea acesteia, Curtea considerând, practic, că este fondat apelul parchetului referitor la modalitatea de executare a pedepsei, ce nu mai poate fi însă aplicată minorului, fiind necesară luarea unei măsuri educative privative de libertate, rezultă că legea penală mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969, Curtea urmând să mențină modalitatea de executare stabilită, respectiv suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Apelul parchetului este însă fondat cu privire la faptul că atât cuantumul pedepsei aplicate minorului cât și durata termenului de încercare sunt stabilite în mod nelegal.
Curtea reține că potrivit art.109 al.1 Cod penal din 1969, în nici un caz minimul pedepsei aplicabile minorului nu depășea 5 ani, iar în cazul inculpatului A. R., reținând și dispozițiile art.3201 al.7 Cod de procedură penală din 1968, acest minim este de 3 ani și 4 luni închisoare.
Aplicând și dispozițiile art.73 lit. b raportat la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, prima instanță era obligată să reducă pedeapsa sub acest minim, pedeapsa aplicată, de 3 ani și 6 luni închisoare fiind nelegală.
Ținând seama de criteriile art.72 Cod penal din 1969, precum și de gravitatea extremă a faptei, dar și de atitudinea sinceră manifestată de către inculpat, Curtea apreciază că o pedeapsă de aproximativ 3 ani și 2 luni închisoare este necesară și suficientă în cauză pe a se asigura reintegrarea socială a inculpatului.
Față de considerentele anterioare, Curtea va menține dispozițiile primei instanțe referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere.
În acord cu Ministerul Public, Curtea observă că prima instanță a stabilit nelegal termenul de încercare, aplicând un termen de 5 ani pe lângă pedeapsa aplicată, întrucât conform art.1101 rap.la art.110 Cod penal din 1969, termenul de încercare în cazul minorilor se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un interval de timp de la 6 luni la 2 ani. Față de împrejurările concrete ale speței și gravitatea faptei, Curtea apreciază că este oportun ca în cauză să se stabilească un termen de încercare mai lung, pentru a asigura atingerea scopului și realizarea funcțiilor pedepsei, astfel încât la durata pedepsei va adăuga termenul de încercare cel mai lung, de 2 ani.
Față de cele reținute va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul I., va desființa în parte sentința atacată, și rejudecând va reduce pedeapsa inculpatului la 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.110 C.pen din anul 1969, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei pe durata de 5 ani și 2 luni închisoare, reprezentând termen de încercare.
Va lua act că prejudiciul cauzat părții civile S. C. de Urgență Floreasca a fost acoperit prin restituire.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelurile.
Desființează în parte sentința atacată și, rejudecând, reduce pedeapsa inculpatului la 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.110/1 C.p. din anul 1969, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata a 5 ani și 2 luni, închisoare reprezentând termen de încercare.
Ia act că prejudiciul cauzat părții civile S. C. de Urgență Floreasca a fost acoperit prin restituire.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. F. V. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red.B.F.V.
Dact.BFV/EA-09.05.2014/ 2 ex
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 376/2014. Curtea de Apel... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 381/2014.... → |
|---|
