Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 131/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 131
Ședința publică de la 20 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I.-T. C.-B.
JUDECĂTOR - M. D.-G.
GREFIER - P. I.
Ministerul Public – Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror C. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI și de apelantul intimat inculpat T. N. împotriva Sentinței penale nr. 877 din data de 16 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București Secția Penală, în dosar nr._
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de.13 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când Curtea având vedere disp. art. 391 pct. 1 Cod procedură penală a stabilit termen de pronunțare pentru data de astăzi, 20.02.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
P. sentința penală nr. 877 din data de 16 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București Secția Penală, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal coroborat cu art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. N. [poreclit „Chinezul”, fiul lui S. și S., născut la data de 01.05.1972 în Z., județ Teleorman, cetățean român, studii 6 clase, necăsătorit, un copil minor, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, cu domiciliul în București, . nr. 32, sector 5, CNP_, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciar Rahova], la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului T. N., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 95/05.08.2013 emis de Judecătoria Sectorului 6 București, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, reținerea și arestarea preventivă de la 20.08.2013 ora 23:30 la zi.
S-a constatat că partea vătămată P. E. R., prin reprezentant legal P. M., a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 346 Cod procedură penală, cu aplic. art. 16 Cod procedură penală, art. 17 alin. 3 Cod procedură penală, coroborat cu art.1357 și următ. Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă P. E. R., prin reprezentant legal P. M., cu domiciliul în București, ., sector 1, a sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 19 aprilie 2012, în jurul orei 10:10, în momentul în care partea vătămată P. E. R., în vârstă de 10 ani, a ajuns la intersecția străzilor Haltei cu Calea Giulești, vorbind la telefonul mobil, inculpatul T. N. a lovit-o cu pumnul în zona toracelui, după care i-a smuls din mână telefonul mobil marca Samsung, model GT-S 5230, fugind apoi pe Calea Giulești.
Instanța de fond a apreciat că situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, în faza de urmărire penala, pe care inculpatul și le-ar fi însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
A concluzionat instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului T. N. întrunește elementele constitutive a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal.
Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta dedusă judecății constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat ca fiind relativ ridicat (față de modalitatea concretă de săvârșire, împotriva unei persoane vătămate minoră, cu capacitate redusă de a se apăra), circumstanțele personale ale inculpatului (care are antecedente penale, săvârșind prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie, dovedind astfel perseverență infracțională).
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a apreciat că în cauză nu se impune confiscarea de la inculpat a sumei de bani obținută în urma valorificării bunului sustras, așa cum a solicitat Ministerul Public, prevederile art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal nefiind incidente, și de asemenea, nici cele ale art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, față de împrejurarea că instanța a dispus despăgubirea părții vătămate, inculpatul fiind obligat la plata unei sume de bani către aceasta, legea nefăcând distincție în ceea ce privește despăgubirea părții vătămate, pentru prejudiciu material sau moral.
Judecătorul fondului a constatat că partea vătămată P. E. R., prin reprezentant legal P. M., a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, prejudiciul material creat acesteia fiind reparat prin restituirea bunului sustras.
În baza art. 346 Cod procedură penală cu aplic. art. 16 Cod procedură penală, art. 17 alin. 3 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și următ. Cod civil, față de împrejurarea că partea vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu, având vârsta de 10 ani, instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată din oficiu și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă P. E. R., prin reprezentant legal P. M., cu domiciliul în București, ., sector 1, a sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale, apreciind că, prin fapta săvârșită de inculpat, care, în public, în timpul zilei, în timp ce partea vătămată se îndrepta spre școală, a lovit-o cu pumnul în zona toracelui și i-a smuls din mână telefonul mobil, în timp ce vorbea la acesta, i-a creat părții vătămate minore atât suferințe fizice cât și psihice, ca urmare a lovirii acesteia, precum și un sentiment de teamă, astfel încât se impune acoperirea prejudiciului moral creat acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și inculpatul T. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia dezbaterilor orale – în principal - Ministerul Public susține oral criticile făcute în scris, în sensul nelegalității sentinței atacate, sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedură penală, din moment ce inculpatul, la primul termen de judecată, în fața instanței de fond, a declarat că nu recunoaște fapta în modalitatea reținută în actul de sesizare.
În subsidiar, reprezentantul Parchetului solicită arată că se impune schimbarea încadrării juridice, conform noilor reglementări penale care sunt net în favoarea inculpatului, dar cu înlăturarea disp. art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedură penală, art. 396 pct. 10 Cod procedură penală, actuala reglementare procedural penală.
Inculpatul – prin apărătorul desemnat de Curte din oficiu – critică hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea severă și, de asemenea, reducerea cuantumului daunelor morale la jumătate, față de situația familială a inculpatului.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 417 Cpp și art. 418 Cpp, Curtea constată că ambele apeluri declarate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (plângere și declarații reprezentant legal al părții vătămate minore, proces-verbal de consemnare a declarației martorei T. F., proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă, proces-verbal de recunoaștere de pe planșa fotografică a făptuitorului de către partea vătămată minoră); proces-verbal referitor la informațiile obținute în urma punerii în aplicare a autorizației nr.233/23.04.2013 emise de Judecătoria Sectorului 6 București; declarație martor T. F.; proces-verbal de recunoaștere a inculpatului T. N. din grup de persoane de către partea vătămată minoră; declarație martor asistent P. C. M.; declarație de persoană vătămată; declarație inculpat, rezultând cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului T. N. cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, acesta, în loc public, lovind cu pumnul în zona toracică, a smuls din mâna părții vătămate minoră (10 ani) un telefon mobil marca Samsung GT-S 5230.
Cu referire la aplicarea art. 5 Cp, respectiv legea penală mai favorabilă, în speță, această lege a fost identificată ca fiind legea nouă, raportat la încadrarea juridică a faptei și la regimul sancționator al acestei infracțiuni și legea veche, raportat la tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii, având în vedere principiul care se impune cu prioritate în recenta practică judiciară creată de la . noilor coduri, penal și de procedură penală, vizând aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome și nu global.
Astfel, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin.1, alin.2 lit. c Codul penal din 1968, pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani, limite care se reduc cu o treime prin reținerea dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.7 Cpp din 1968.
În actuala reglementare, încadrarea juridică a faptei deduse judecății este tâlhăria (necalificată) prevăzută de art. 233 NCp sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 de ani, limite care se reduc cu o treime prin reținerea dispozițiilor art. 396 alin.10 Cpp.
Conform art. 12 al. 1 Legea nr. 187/2012, ,,în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, ceea ce echivalează cu împrejurarea că legea aplicabilă pedepsei principale va fi aplicabilă și pentru pedepsele accesorii sau complementare.
Mai trebuie arătat, cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, că instanța de apel apreciază că această chestiune nu reprezintă o instituție autonomă ce trebuie tratată separat și independent de instituția pedepselor, ci derivă tocmai din aceasta, astfel încât, dacă pentru identificarea legii penale mai favorabile din punct de vedere al limitelor pedepsei principale, se aplică o anumită lege, în mod automat, pentru stabilirea în concret a pedepsei, între aceste limite, se aplică aceeași lege identificată ca fiind mai favorabilă.
În raport cu împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, de persoana inculpatului care este recidivist, dar – în final - a avut o atitudine sinceră, solicitând judecarea sa potrivit procedurii recunoașterii vinovăției, Curtea va aplica un cuantum de pedeapsă, redus cu o treime, apreciind că aceasta trebuie să fie de natură a-l reeduca pe inculpat, nefiind justificată reținerea de circumstanțe atenuante.
Față de aceste argumente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., Curtea va admite apelurile declarate de P. și inculpat împotriva sentinței penale nr.877/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, pe care o va desființa și în fond, rejudecând:
În baza art.386 NCpp, va schimba încadrarea juridică a faptei în art.233 NCp.
În baza art. 233 NCp cu aplicarea art. 37 lit. b C p și 396 alin 10 Ncpp cu aplicarea art. 5 NCp, va condamna pe inculpatul T. N. la 4 ani și 8 luni închisoare, cu deducerea din pedeapsa pronunțată a duratei prevenției de la 20.08.2013 la zi.
Întrucât hotărârea atacată urmează a fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.275 alin.3 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, care rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și inculpatul T. N. împotriva sentinței penale nr.877/2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Desființează sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art.386 NCpp, schimbă încadrarea juridică a faptei în art.233 NCp.
În baza art. 233 NCp cu aplicarea art. 37 lit. b C p și 396 alin 10 Ncpp cu aplicarea art. 5 NCp, condamnă pe inculpatul T. N. la 4 ani și 8 luni închisoare.
Scade din pedeapsa pronunțată durata prevenției de la 20.08.2013 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C.-B. M. D.-G.
GREFIER,
P. I.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5
red.S.V.-Jud.Sect.6
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 116/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 160/2014.... → |
|---|
