Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 66/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

DOSAR NR._

Nr. în format vechi_

DECIZIA NR. 66

Ședința publică din data de 11 februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C. E. R.

JUDECĂTOR – N. A.

GREFIER - R. D. C.

Ministerul Public - a fost reprezentat de procuror D. F., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de apelanții-inculpați I. C. și D. M. împotriva sentinței penale nr.997/16.12.2013 a Jud. Sector 6 București.

Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în baza dispozițiilor art. 391 din N.C.P.P., a amânat pronunțarea cauzei la data de 11.02.2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA:

Prin sentința penală nr.997/16.12.2013 a Jud. Sector 6 București, s-au hotărât următoarele:

“În baza art.334 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în privința lui I. C. dintr-o singură infracțiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.b) C.pen. în două infracțiuni de tâlhărie ambele prevăzute de art. art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.b) C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit.a) C.pen., iar în privința lui D. M. dintr-o singură infracțiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen. în două infracțiuni de tâlhărie ambele prevăzute de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.b) C.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit.a) C.pen.

În baza art. art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.b) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen. condamnă pe inculpatul I. C., fiul lui V. și M., ns. la data de 15.12.1989 în ., cetățean român, fără studii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, domiciliat în București, ., sector 2, CNP_ la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie în formă agravată în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 71C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.b) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen. condamnă pe inculpatul I. C. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie în formă agravată în stare de recidivă postexecutorie.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit.a) C.pen. constată că infracțiunile menționate sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul I. C. a fost anterior condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, def. prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București- Secția I Penală.

În baza art. 36 alin.(1) raportat la art.33 lit.a) și art. 34 alin.(1) lit.b) C.pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art.71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 36 alin.(3) C.pen. și art. 357 alin.(2) lit.a) raportat la art. 88 alin.(1) C.pen. deduce din durata pedepsei aplicate ceea ce s-a executat din pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară și durata reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 03.01.2013 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare nr. 471/2013 emis în baza s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen. condamnă pe inculpatul D. M., fiul lui Natural și V., ns.la data de 28.11.1984 în București, cetățean român, fără studii, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în București, ..48, sector 2, CNP_ la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie în formă agravată în stare de recidivă postcondamnatorie (parte vătămată Alaghwani Raad).

În baza art. 61 C.pen. revocă liberarea condiționată a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.248/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin d.p. nr. 720/07.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București și contopește restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat, respectiv 397 de zile închisoare, cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen. condamnă pe inculpatul D. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie în formă agravată în stare de recidivă postcondamnatorie (parte vătămată N. R. V.).

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit.a) C.pen. constată că infracțiunile menționate sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul D. M. a fost anterior condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, def. prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București- Secția I Penală.

În baza art. 36 alin.(1) raportat la art.33 lit.a) și art. 34 alin.(1) lit.b) C.pen. contopește pedepsele astfel aplicate prin prezenta cu pedeapsa aplicată prins.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 7 alin.(1) din legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpații I. C. și D. M. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 35 alin.(4) C.pen. menține măsura de siguranță a confiscării de la fiecare dintre inculpații I. C. și D. M. a câte o pereche de mănuși dispusă în temeiul art. 118 alin.(1) lit.b) C.pen prin sentința penală nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, def. prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București- Secția I Penală.

Ia act că partea vătămată Alaghwani Raad, prin reprezentant legal N. S., nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit în totalitate prin restituire.

Ia act că partea vătămată N. R. V., prin reprezentant legal N. M., a renunțat la pretențiile civile reprezentând prejudiciul neacoperit.

În baza art. 17 alin.(3) C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen. cu aplicarea art. 1357 și art. 1382 C.civ. obligă în solidar inculpații la plata sumei de 700 lei către partea vătămată N. R. V. reprezentând contravaloarea bunului sustras și la plata a câte 1000 lei către ambele părți vătămate cu titlu de despăgubiri pentru repararea daunelor morale.

În baza art. 191 alin.(1) și (2) C.proc. pen. obligă pe fiecare dintre inculpații I. C. și D. M. la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de câte 550 lei, onorariile apărătorului din oficiu în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare inculpat urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.”

Prin încheierea de ședință din data de 06.01.2014, s-au dispus următoarele:

“În baza art. 195 Cpp, dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul sentinței penale nr. 997/16.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti in dosarul nr._, în sensul că se dispune anularea mandatului de executare nr.472/19.04.2013, emis în baza s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, în ceea ce îl privește pe inculpatul I. C. și nu a mandatului nr.471/2013, așa cum în mod greșit s-a menționat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”

Pentru a hotărâ în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că:

Prin rechizitoriul nr. 16/P/2013 întocmit în data de 31.10.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată prevăzută de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.b) C.pen. și D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată prevăzută de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 02.01.2013 inculpații, aflați în tramvaiul 41, circulând dinspre patinoarul din Drumul Taberei, au observat pe stradă doi minori ce aveau asupra lor telefoane mobile și au decis să coboare din mijlocul de transport pentru a-i deposeda pe aceștia de bunuri. În momentul în care i-au ajuns din urmă pe cei doi copii, pe . blocului G3, sub pretextul că doresc să afle cât este ceasul, l-au determinat pe Alaghwani Raad să scoată telefonul din buzunar, smulgându-i-l apoi din mână, iar lui N. R. V. i-au scos telefonul din buzunar.

La data de 02.01.2013 reprezentanții legali ai minorilor Alaghwani Raad, în vârstă de 11 ani și N. R. V., în vârstă de 10 ani, au formulat plângeri penale prin care sesizau organelor de cercetare faptele petrecute

Pe latură civilă, N. S., mama minorului Alaghwani Raad, a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat. N. M., tătăl minorului N. R. V., a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 700 lei reprezentând contravaloarea telefonului sustras. Prin declarația dată în fața instanței la termenul din data de 09.12.2013, N. M., în calitate de reprezentant legal al părții vătămate, a renunțat la pretențiile civile menționate în cursul urmăririi penale.

În reținerea acestei situații de fapt, în actul de sesizare a fost menționată administrarea următoarelor mijloace de probă: declarații reprezentanți părți vătămate (f.15-16 și 23-24 d.u.p.), declarații inculpați (f.89-91 și 96-99 d.u.p.), proces-verbal de recunoaștere din grup (f.38 și 41 d.u.p.), declarații martori (f.67-68 d.u.p. B. E., f.74-76 d.u.p. G. D.-B.).

Din cuprinsul dosarului de urmărire penală se constată, potrivit procesului-verbalîncheiat în temeiul art. 224 C.proc.pen., că au fost efectuate mai multe acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale în susținerea aceleiași situații de fapt: plângeri și declarații părți vătămate (f.17-18, 25-26 d.u.p.), procese-verbale de consemnare declarații părți vătămate (f.19, 29 d.u.p.), proces - verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică (f.33-36 d.u.p.), procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere (f.38-44, 45-50 d.u.p.), acte autorizații interceptare telefoane mobile marca HTC ONE S și IPHONE 3(f.51-64 d.u.p.), procese-verbale de audiere olograf a celor doi învinuiți (f.88,89, 96,97 d.u.p.). Potrivit dispozițiilor art. 224 alin.(3) C.proc.pen. procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare poate constitui mijloc de probă.

În cursul judecății, înainte de începerea cercetării judecătorești, la termenul din data de 09.12.2013, inculpații I. C. și D. M. au solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzută de dispozițiile art. 320 ind.1 C.proc.pen., fiecare declarând că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței și că dorește să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește.

În temeiul dispozițiilor art. 320 ind.1alin.(3) C.proc.pen., instanța a încuviințat ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin.(2) și (4) ale art. 320 ind.1 C.proc.pen.

La solicitarea instanței, la dosar au fost atașate fișele de cazier judiciar al inculpaților.

Analizând conform procedurii prevăzute de art.320 ind.1 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 02.01.2013 inculpații I. C. și D. M., aflați în tramvaiul 41, au observat pe . Alaghwani Raad (în vârstă de 11 ani) și N. R. V. (în vârstă de 10 ani), aceștia având asupra lor telefoanele mobile, marca HTC, respectiv IPHONE 3. După ce au căzut de acord asupra sustragerii respectivelor telefoane de la cei doi copii, inculpații au coborât din tramvai și i-au urmărit pe cei doi până când au ajuns în zona din spatele blocului G3 situat pe ..

Astfel cum rezultă din declarațiile celor două părți vătămate, consemnate în procesele-verbale întocmite în data de 02.01.2013 de organele de urmărire și aflate la dosarul de urmărire penală – f. 19 și 29, și din declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi (f.89-91 și 96-99 d.u.p.), instanța a reținut că pentru a intra în posesia telefoanelor mobile, inculpații i-au abordat pe cei doi minorii sub pretextul aflării orei, moment în care Alaghwani Raad a scos din buzunarul gecii telefonul marca HTC pe care inculpatul D. M. i l-a smuls din mână. În continuare, cealaltă parte vătămată, N. R. V., a fost prins de geacă de inculpatul I. C. care l-a imobilizat în timp ce D. M. l-a căutat în buzunare și i-a luat telefonul marca IPHONE 3.

Ulterior acestui moment, astfel cum reiese din declarațiile inculpaților, aceștia s-au deplasat către stația Orșova a tramvaiului 41 și, în continuare, la Piața Obor unde au încercat să vândă telefoanele sustrase, abordând în acest sens diferite persoane. Aceștia au reușit să vândă telefonul marca HTC unui bărbat pe care inculpatul D. M. îl cunoștea din vedere, pentru suma de 400 lei, bani pe care i-au împărțit în mod egal ulterior astfel cum rezultă din declarațiile acestora. A doua zi, cei doi inculpați au mers la un prieten de-al lui I. C., martorul G. D. B., căruia i-au lăsat telefonul marca IPHONE 3, urmând a-l recupera în aceeași zi. Martorul susține că a vândut telefonul în data de 06.01.2013 în târgul V. unei persoane pe care nu o cunoștea în schimbul sumei de 400 lei, din declarația acestuia, aflată la dosarul de urmărire penală – f.74, rezultând că o parte din banii obținuți, respectiv 300 lei, urma să îi dea lui I. C..

Înainte de a înstrăina cele două telefoane mobile, inculpații au scos cartelele S. aferente din acestea, le-au rupt și le-au aruncat pe stradă. În cursul urmăriri penale, prin încheierea nr.1/03.01.2013 Judecătoria Sectorului 6 București a admis cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 și a emis autorizația privind localizarea, interceptarea și înregistrarea pe bandă a convorbirilor și a comunicărilor telefonice purtate de pe telefoanele mobile sustrase de cei doi inculpați. Din procesele-verbale încheiate în acest sens de organele de urmărire din cadrul DGPMB- Secția 21 Poliție București, s-a reținut că terminalul mobil (marca HTC) aparținând părții vătămate Alaghwani Raad, a fost utilizat de martorul B. E., însă din conținutul interceptărilor nu au rezultat aspecte legate de prezenta cauză, în timp ce terminalul mobil (marca IPHONE 3) aparținând părții vătămate N. V. R. nu a fost utilizat.

Din declarația martorului B. E. (f.67-68 d.u.p.) reiese că acesta a achiziționat telefonul marca HTC de la o persoană necunoscută, pe stradă. Acestuia i s-au prezenta de către organele de cercetare fotografiile celor doi inculpați, însă martorul a declarat că nu îî recunoaște.

Instanța a reținut că, astfel cum rezultă din procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere întocmite la 03.01.2013 (f.38-40 și 45-47 d.u.p.), părțile vătămate Alaghwani Raad și N. V. R. i-au identificat pe cei doi inculpați ca fiind persoanele care în data de 02.01.2013, în jurul orelor 17:20, i-au deposedat de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor.

De altfel, atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și fața instanței, inculpații I. C. și D. M. au recunoscut în integralitate săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței.

În drept, faptele inculpaților I. C. și D. M. constând în sustragerea telefoanelor mobile, aparținând persoanelor vătămate Alaghwani Raad și N. V. R., prin smulgere, respectiv prin imobilizarea uneia dintre părți și amenințarea acesteia, în scopul însușirii pe nedrept, fapte petrecute într-un loc public, respectiv în spatele blocului G3 situat pe ., sector 6 București, întrunește elementele constitutive a două înfracțiuni concurente de tâlhărie în formă agravată prevăzute de dispozițiile art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 33 lit.a) C.pen. reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați.

Reținerea unei pluralități de fapte sub forma concursului real este determinată de pluralitatea persoanelor vătămate prin activitatea infracțională a celor doi inculpați. Față de împrejurarea că violențele și amenințările, manifestate de cei doi inculpați, au fost exercitate față de două persoane, săvârșindu-se totodată și două fapte tipice de furt în dauna acestora, instanța apreciază că în cauză există două infracțiuni de tâlhărie în raport de cele două persoane vătămate.

Pe cale de consecința, instanța a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și a dispus, în temeiul art. 334 C.proc.pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina fiecăruia dintre coinculpați dintr-o singură infracțiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen în două infracțiuni de tâlhărie ambele prevăzute de art. art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.a) C.pen. reținute în sarcina fiecăruia.

Cu privire la elementul material al infracțiunii, instanța a constatat că acesta este format din două activități infracționale: pe de o parte furtul, sustragerea celor două telefoane mobile în scopul însușirii pe nedrept de către cei doi coinculpați, iar pe de altă parte constrângerea celor doi minori prin acte caracterizate de violență deopotrivă fizică și psihică. Astfel, smulgerea telefonului din mâna părții vătămate Alaghwani Raad de către inculpatul D. M. constituie o însușire prin întrebuințare de violențe, actul smulgerii reprezentând un mijloc violent de a înfrânge voința acesteia, iar nu o simplă luare din posesie, neviolentă, a lucrului. Mai mult, instanța constată că simpla prezență a celor doi inculpați a fost de natură a înfrânge capacitatea de reacție a minorului, acesta scoțând telefonul din buzunar pentru a răspunde la întrebarea formulată de I. C. tocmai cu scopul de a-l determina pe copil să arate telefonul.

Pe de altă parte, față de partea vătămată N. V. R. inculpații au acționat conjugat, lipsindu-l pe acesta de posibilitatea de a se apăra prin prinderea lui de geacă de către I. C. și luarea telefonului din buzunarul său de către D. M.. Mai mult decât atât, din declarația părții reiese că acesta a fost amenințat că va fi bătut dacă se împotrivește.

Instanța a apreciat că aceste acte tipice de violență fizică sunt suplinite în mod considerabil de starea de temere resimțită de cele două părți vătămate, dat fiind fapul că acestea sunt minore, la o vârsta destul de fragedă și o statură care, de plano, nu le-a permis să exercite acte de împotrivire în fața unei amenințări vădite rezultată din atitudinea inculpaților. Pe cale de consecință, s-au reținut a fi întrunite condițiile elementului material complex al infracțiunilor de tâlharie.

Astfel cum s-a precizat și anterior, exercitarea acțiunii, reprezentând elementul material al infracțiunii de tâlhărie (sustragerea efectivă a bunurilor aparținând minorilor Alaghwani Raad și N. V. R. prin folosirea actelor de violență asupra amândurora), asupra a doi subiecți pasivi atrage reținerea a tot atâtea infracțiuni de tâlhărie în sarcina coinculpaților.

Urmarea imediată a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați constă în împosedarea acestora cu bunurile sustrase, respectiv cele două telefoane mobile marca HTC și IPHONE 3, precum și starea de pericol cu privire la libertatea psihică a persoanei. Referitor la urmarea imediată adiacentă, din declarațiile reprezentanților legali ai celor doi minori instanța reține că aceștia din urmă s-au întors extrem de tulburați acasă, imediat după momentul săvârșirii faptelor, consecința activității infracționale fiind evidentă în planul trăirilor emoționale ale celor doi copii, victime ale infracțiunii. Legătura de cauzalitate rezultă din chiar materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, instanța a apreciat că din ansamblul probator administrat rezultă că fapta a fost comisă de către cei doi inculpați cu intenție directă, dat fiind faptul că au căzut de acord asupra sustragerii telefoanelor încă din momentul în care i-au văzut din tramvai pe cei doi minori, că au coborât din mijlocul de transport în care se aflau pentru a-i urmării pe aceștia și că au prevăzut astfel rezultatul faptelor, urmărind producerea lui prin săvârșirea acestora potrivit art. 19 alin.(1) pct.1 lit a) C.pen.

În ceea ce privește circumstanțele comiterii faptelor de către cei doi inculpați, instanța a apreciat că acestea determină încadrarea juridică în forma agravată a infracțiunii de tâlhărie, după cum urmează: faptele au fost săvârșite în data de 02.01.2013 în jurul orelor 17:20, apreciindu-se incidența variantei agravate a comiterii faptei în timpul nopții, prevăzută de art. 211 alin.(2) lit.b) C.pen, prin raportare la criteriul astronomic, instanța apreciind că, față de perioada din an circumstanțiată și ora la care s-au petrecut faptele, la acel moment întunericul luase locul luminii în mod real. Agravanta prevăzută de art. 211 alin.(2) lit c) C.pen.- săvârșirea faptelor ., reiese din împrejurarea că activitatea infracțională s-a petrecut într-un loc care prin natura sau destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană, respectiv în spatele blocului G3 situat pe ., sector 6 București. Varianta agravată reținută potrivit art. 211 alin.(2 ind.1) lit.a) C.pen. se întemeiază pe faptul că la săvârșirea infracțiunii au participat doi făptuitori, aceștia având calitatea de co-autori la comiterea celor două fapte.

Față de cele analizate anterior, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin.(2) raportat la art. 320 ind.1alin.(4) și (7) C.proc.pen., fapta existând, constituind infracțiune și fiind săvârșită de inculpații I. C. și D. M..

În urma verificării fișelor de cazier judiciar privind pe inculpați, instanța de fond a constatat că inculpatul I. C. a fost condamnat prin s.p. nr.169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2ind.1) lit.a) în stare de recidivă postcondamnatorie. Anterior, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare prin s.p.66/14.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr._/2010, definitivă prin d.p. 447/01.03.2011 a Curții de Apel București, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin.(1)lit.a), g) și i) C.pen., fiind eliberat în data de 10.01.2012 cu 208 zile rest neexecutat.

Față de aceste condamnări, prima instanță a reținut ca aplicabile dispozițiile art. 37 alin.(1) lit.b) C.pen., ambele infracțiuni pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa aplicată prin s.p.66/14.01.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr._/2010, definitivă prin d.p. 447/01.03.2011 a Curții de Apel București, pedeapsă ce a fost executată înainte de data săvârșirii faptelor din prezenta cauză. Al doilea termen al recidivei este reprezentat de pedepsele ce urmează a fi aplicate pentru infracțiunile săvârșite cu intenție pentru care I. C. este judecat în prezenta cauză.

Instanța de fond a constatat, de asemenea, că infracțiunile pentru care inculpatul I. C. este trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin s.p. nr.169/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București, astfel că a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 36 alin.(1) raportat la art. 33 lit.a) și art. 34 alin.(1) lit.b) C.pen..

În privința inculpatului D. M., din fișa de cazier instanța de fond a constatat că acesta a mai suferit o condamnare la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2ind.1) lit.a) în stare de recidivă postcondamnatorie, pronunțată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București. Prin aceeași sentință s-a dispus în baza art. 61 C.pen. revocarea liberării condiționate și contopirea pedepselor stabilite cu restul de pedeapsă neexecutat de 397 zile din pedeapsa aplicată prin s.p.248/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin d.p. 720/07.05.2007 a Curții de Apel București. Pe cale de consecință, prima instanță a constatat că inculpatul D. M. a săvârșit infracțiunile pentru care este în prezent trimis în judecată în stare de recidivă postcondamnatorie urmând să facă aplicarea art. 37 alin.(1) lit.a), acestea fiind și concurente cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București, atrăgând astfel aplicarea dispozițiilor art. 36 alin.(1) raportat la art. 33 lit.a) și art. 34 alin.(1) lit.b) C.pen.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. referitoare la criteriile generale de individualizare, la stabilirea pedepsei ținându-se cont de dispozițiile părții generale ale Codului penal privind condițiile răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor, astfel cum este evidențiat de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele și de consecințele pe care le-au produs.

Gradul de pericol social al faptelor săvârșite de cei doi inculpați se apreciază în funcție de circumstanțele concrete în care aceastea au fost comise. Instanța a constatat că inculpații au săvârșit infracțiunile față de doi minori, incapabili de a se apăra datorită vârstei fragede, 10 și 11 ani, și a staturii fizice, creându-le acestora o puternică stare de temere. De asemenea, s-a reținut că cei doi inculpați nu au avut nicio reținere în a acționa într-un loc public, dovedind astfel o atitudine incorectă față de ordinea de drept și față de normele de conviețuire socială, afișând o vădită dezinhibiție față de normele de protecție a valorilor sociale afectate prin faptele lor.

Instanța a mai reținut în continuare că cei doi inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, I. C. și D. M. săvârșind anterior fapte penale de aceeași natură, dovedind perseverență infracțională precum și rea-voință în corectarea deprinderilor infracționale.

Circumstanțele personale ale celor doi inculpați nu sunt de natură a atrage concluzia că acestora le pot fi aplicate pedepse orientate înspre minimul special prevăzut de lege. De asemenea, instanța a apreciat că atitudinea de recunoaștere a faptelor și de cooperare cu organele de urmărire penală va fi valorificată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen., având în vedere că circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor relevă o atitudine premeditată caracterizată de perseverență și continuitate infracțională.

În privința pedepselor accesorii, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.71alin.(2) C.pen. care prevăd aplicarea de drept a interzicerii unor drepturi ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii. Astfel, instanța le-a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a doua- dreptul de a fi ales și lit.b)– dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia pedepselor accesorii ( Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României) și astfel nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.(3) C.pen.

În consecință, pe latură penală prima instnță a pronunțat soluția menționată în cele de mai sus.

Pe latură civilă, instanța a constatat că partea vătămată Alaghwani Raad, prin reprezentant legal N. S., nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit în totalitate prin restituire și că partea vătămată N. R. V., prin reprezentant legal N. M., a renunțat la pretențiile civile reprezentând prejudiciul neacoperit. Cu toate acestea, față de prevederile art. 17 alin.(3) C.proc.pen. instanța a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de 700 lei către partea vătămată N. R. V., reprezentând contravaloarea bunului sustras. Instanța a apreciat că, deși partea, prin reprezentant legal N. M., a renunțat la pretențiile civile reprezentând prejudiciul neacoperit, având în vederea că aceasta este minoră se impune soluționarea din oficiu a laturii civile a cauzei.

Instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile solidare a celor doi inculpați în raport de dispozițiile art.14 C.proc.pen.cu aplicarea art. 1357 și 1382 C.civ., prin fapta ilicită de sustragere a telefonului mobil din posesia lui N. R. V. creându-se un prejudiciu în patrimonial acestuia, neacoperit prin restituire. Pe cale de consecință s-a dispus obligarea în solidar a celor doi inculpați la plata sumei de 700 lei către partea vătămată N. R. V..

Având în vedere consecințele faptelor inculpaților I. C. și D. M. asupra stării emoționale a celor două părți vătămate, acestea fiind puternic afectate de eveniment și ținând cont de vârsta fragedă a acestora, instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile referitoare la repararea prejudiciului moral, constând în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral astfel produs și de necontestat, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit dezvoltarea echilibrată și armonioasă a celor doi minori victime ale infracțiunii de tâlhărie. Prin urmare, s-a dispus obligarea inculpaților la plata a câte 1000 lei către ambele părți vătămate cu titlu de despăgubiri pentru repararea daunelor morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, cei doi inculpați, solicitând admiterea acestora, desființarea în parte a sentinței apelate și rejudecând pe fond, reținerea de cricumstanțe atenunate în favoarea lor, cu consecința coborârii pedepselor aplicate sub limita minimului special prevăzut de lege.

Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata urmatoarele:

Se cuvine precizat, încă de la început, cu referire la aplicarea disp. art. 5 NCP, respectiv legea penală mai favorabilă, că în speță, această lege a fost identificată ca fiind legea nouă, raportat la rezultatul comparativ dintre limitele speciale ale pedepselor prevăzute de vechea reglementare, și cele prevăzute în actuala reglementare, la împrejurarea că anumite circumstanțe agravante prevăzute în cazul infracțiunii de tâlhărie, de legea veche, nu se mai regăsesc în noua lege, precum și raportat la principiul care se impune cu prioritate în recenta practică judiciară creată de la . noilor coduri, penal și de procedură penală, vizând aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome și nu global.

Astfel, Curtea observă că infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen.este sancționată cu o pedeapsă ale cărei limite sunt de la 7 ani, la 20 ani închisoare, incriminare care în Noul Cod Penal se regăsește în disp. art. 234 al. 1 lit. d NCP, fiind sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 3 ani și 10 ani închisoare, precum și pedeapsa compelementară a interzicerii unor drepturi.

Mai mult, circumstanțele agravante prevăzute de vechea reglementare în disp. art. 211 al. 2 lit. c teza întâi și al. 2 ind. 1 lit. a C.p., vizând săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, într-un loc public și de către două sau mai multe persoane împreună, nu mai sunt prevăzute de Noul Cod Penal, singura agravantă care se regăsește în speță în ambele reglementări, este cea referitoate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în timpul nopții, fiind prevăzută de art. 211 al. 2 lit.b C.p. respectiv de art. 234 al. 1 lit. d NCP.

Referitor la instituțiile recidivei, concursului de infracțiuni și revocării liberării condiționate, din analiza comparativă a textelor de lege atât din vechea reglementare, cât și din actuala reglementare, este evident că legea penală mai favorabilă este legea veche care prevede numai posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă în caz de recidivă sau concurs de infracțiuni și nu obligativitatea unui astfel de spor, ca în actuala reglementare, situația fiind asemănătoare cu privire la revocarea liberării condiționate care în vechea lege penală nu era obligatorie, ca în Noul Cod Penal.

Mai trebuie menționat că potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012, „Tratamentul sanctionar al pluralitatii de infractiuni se aplica potrivit legii noi atunci cand cel putin una dintre infractiunile din structura pluralitatii a fost comisa sub legea noua, chiar daca pentru celelalte infractiuni pedeapsa a fost stabilita potrivit legii vechi, mai favorabila.”

Totodată, potrivit art. 12 al. 1 Legea nr. 187/2012, „În cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.” ,ceea ce echivalează cu împrejurarea că legea aplicabilă pedepsei principale va fi aplicabilă și pentru pedepsele accesorii sau complementare, în speță, așa cum rezultă din cele de mai sus, aceasta fiind legea nouă.

Curtea observă însă, că deși legea nouă prevede ca obligatorie aplicarea pedepsei complementare în cazul infracțiunii de tâlhărie calificată, pedeapsă complementară care nu era prevăzută de legea veche, și că potrivit art. 65 al. 1 NCP, pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata executării pedepsei principale se aplică numai dacă este aplicată și pedeapsa compelmentară a interzicerii acelorași drepturi, în cazul concret dedus judecății, nu se poate da eficiență principiului menționat anterior, prev. de art. 12 al. 1 Legea nr. 187/2012, întrucât s-ar ajunge la încălcarea unui alt principiu fundamental al procesului penal, acela al neagravării situației în propria cale de atac, prev. de art.418 NCPP.

În consecință, Curtea apreciază că deși legea nouă este mai favorabilă pentru argumentele expuse anterior, nu se poate aplica aceeași lege pentru pedeapsa complementară, care astfel nu va fi incidentă, ci numai pentru pedeapsa accesorie, care se impune a fi înlăturată, în condițiile în care în prezent nu poate subzista decât alături de pedeapsa complementară și având în vedere principiul enunțat vizând reținerea aceluiași tratament juridic pentru pedeapsa accesorie, ca și pentru pedeapsa principală.

Nu în ultimul rând, referitor la dispozițiile Noului Cod de Procedură Penală, Curtea consideră că atâta timp cât aceste dispoziții sunt de imediată aplicare, se impune incidența lor strictă și promptă și în speța dedusă judecății, în ceea ce privește procedura de soluționare a apelului, incidența disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., actualul art. 396 al. 10 NCPP, în ambele reglementări reducerea limitelor speciale ale pedepsei fiind tot de o treime și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Mai trebuie arătat, cu referire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, că instanța de apel opinează că această chestiune nu reprezintă o instituție autonomă ce trebuie tratată separat și independent de instituția pedepselor, ci derivă tocmai din această mare instituție, astfel încât, dacă pentru identificarea legii penale mai favorabile din punct de vedere al limitelor pedepsei principale, se aplică o anumită lege, în mod automat, pentru stabilirea în concret a fiecărei pedepse, între aceste limite, se aplică aceeași lege identificată ca fiind mai favorabilă, în speță, legea nouă.

În consecință, raportarea la disp. art. 74 N.C.P. și nu la disp. art. 72 C.p., apare ca fiind pe deplin justificată și logică.

D. urmare, și circumstanțele atenunate a căror incidență în cauză s-a solicitat fi constatată de către apelanții-inculpați vor fi analizate prin prisma noilor dispoziții penale, respectiv prin prisma disp. art. 75-76 NCP.

Revenind la criticile învederate de apelanții-inculpați, în apelurile formulate, Curtea observă că acestea sunt nefondate.

Astfel, Curtea împărtășește opinia judecătorului fondului în sensul că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenunate pentru nici unul din inculpați.

La conturarea acestei concluzii, a contribuit natura și gravitatea faptelor comise, împrejurările în care au fost săvârșite, asupra a două persoane minore, care au fost urmărite de către cei doi inculpați, ceea ce denotă o anumită premeditare a săvârșirii infracțiunilor de către aceștia, faptul că pentru atingerea scopului infracțiunilor constând în deposedarea părților vătămate de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor, inculpații au bruscat minorii, profitând de avantajul vârstei și atitudinii agresive manifestate față de aceștia, aspecte, care așa cum a reținut și judecătorul fondului au fost de natură să determine anumite urmări asupra stării psihice ulterioare a celor doi minori în vârstă de 11 ani și respectiv 10 ani.

Nu în ultimul rând, antecedentele penale ale celor doi inculpați care au fost condamnați anterior pentru fapte similare reprezintă un argument în plus că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora, în condițiile în care este evident că cei doi au manifestat și continuă să manifeste același dispreț pentru valorile sociale protejate de lege, aceeași lipsă de respect pentru satisfacția pe care ți-o poate acorda câștigarea existenței zilnice prin muncă cinstită.

Faptul că cei doi au recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând ca judecată să se desfășoare potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320 ind. 1 C.p.p., respectiv de art. 375 al. 1, 2 NCPP rap. la art. 396 al. 10 NCPP, nu constituie neapărat o circumstanță atenuantă în favoarea lor, fiind evident că această solicitare nu a avut la bază un regret profund al inculpaților față de faptele comise, ci dorința acestora ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege să fie reduse cu o treime, astfel încât pedepsele aplicate să fie cât mai mici.

În consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente ipotezele prev. de art. 75 al. 2 lit. a și b NCP, ca reprezentând circumstanțe atenuante judiciare.

Concluzionând, față de toate considerentele expuse, în sensul că prima instanță a procedat la o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și observând că aceste pedepse se încadrează în limitele prevăzute de disp. art. 234 al. 1 lit. d NCP, rap. la art. 375 al. 1, 2 NCPP cu referire la art. 396 al. 10 NCPP, Curtea, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelurile declarate de apelanții-inculpați I. C. și D. M. împotriva sentinței penale nr.997/16.12.2013 a Jud. Sector 6 București, dar pentru alte argumente decât cele susținute de aceștia, după cum s-a arătat, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului I. C. prin sentința apelată, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie în formă agravată în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.b) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen.;

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie în formă agravată în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.b) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen.;

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, def. prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București- Secția I Penală.

Va face aplicarea disp. art. 5 NCP și în consecință:

Va condamna inculpatul I. C., după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă post executorie, prev. de art. 234 al. 1 lit. d NCP, cu aplic. art. 37 lit. b C.p. și art. 375 al. 1, 2 NCPP rap. la art. 396 al. 10 NCPP, la pedeapsa de 5 ani închisoare;

În baza art. 36 alin.(1) raportat la art.33 lit.a) și art. 34 alin.(1) lit.b) C.pen. va contopi pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate și va înlătura aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71-64 lit. a teza a doua și lit. b C.p.

În temeiul art. 36 alin.(3) C.pen. și art. 404 alin.4 lit.a teza întâi NCPP raportat la art. 72 alin.(1) NCP se va deduce din durata pedepsei aplicate ceea ce s-a executat din pedeapsa aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București și durata reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 03.01.2013 la zi.

În mod asemănător, Curtea va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului D. M. prin sentința apelată, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie în formă agravată în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen.;

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie în formă agravată în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 211 alin.(1), (2) lit.b) și c), (2 ind.1) lit.a) C.pen cu aplicarea art. 37 lit.a) C.pen. și art. 320 ind.1 alin.(7) C.proc.pen.;

- restul de 397 zile închisoare, rămase neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.248/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin d.p. nr. 720/07.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București;

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, def. prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București- Secția I Penală.

Va face aplicarea disp. art. 5 NCP și în consecință:

Va condamna inculpatul D. M., după cum urmează:

- pentru săvârșirea infracțiunii de tâlharie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 234 al. 1 lit. d NCP, cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și art. 375 al. 1, 2 NCPP rap. la art. 396 al. 10 NCPP, la pedeapsa de 5 ani închisoare;

Va menține revocarea liberării condiționate cu privire la restul de 397 zile închisoare, rămase neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.248/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin d.p. nr. 720/07.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București și va contopi acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 36 alin.(1) raportat la art.33 lit.a) și art. 34 alin.(1) lit.b) C.pen. va contopi pedepsele astfel aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate și va înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71-64 lit. a teza a doua și lit. b C.p.

Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, inclusiv dispoziția privind anularea mandatului de executare nr.472/2013, în ceea ce îl privește pe inculpatul I. C. și nr. 471/2013 în ceea ce îl privește pe inculpatul D. M., ambele emise în baza S.P. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, vor fi menținute.

În baza art. 275 al. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, iar suma de 600 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaților, câte 300 lei, fiecare, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelurile declarate de apelanții-inculpați I. C. și D. M. împotriva sentinței penale nr.997/16.12.2013 a Jud. Sector 6 București.

Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului I. C. prin sentința apelată, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, def. prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București- Secția I Penală.

Face aplicarea disp. art. 5 NCP și în consecință:

Condamnă inculpatul I. C., după cum urmează:

În baza art. 36 alin.(1) raportat la art.33 lit.a) și art. 34 alin.(1) lit.b) C.pen. contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71-64 lit. a teza a doua și lit. b C.p.

În temeiul art. 36 alin.(3) C.pen. și art. 404 alin.4 lit.a teza întâi NCPP raportat la art. 72 alin.(1) NCP deduce din durata pedepsei aplicate ceea ce s-a executat din pedeapsa aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București și durata reținerii și a arestării preventive, respectiv de la 03.01.2013 la zi.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului D. M. prin sentința apelată, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, def. prin d.p. 710/18.04.2013 a Curții de Apel București- Secția I Penală.

Face aplicarea disp. art. 5 NCP și în consecință:

Condamnă inculpatul D. M., după cum urmează:

Menține revocarea liberării condiționate cu privire la restul de 397 zile închisoare, rămase neexecutate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.248/21.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin d.p. nr. 720/07.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel București și contopește acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 36 alin.(1) raportat la art.33 lit.a) și art. 34 alin.(1) lit.b) C.pen. contopește pedepsele astfel aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

Înlătură aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71-64 lit. a teza a doua și lit. b C.p.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, inclusiv dispoziția privind anularea mandatului de executare nr.472/2013, în ceea ce îl privește pe inculpatul I. C. și nr. 471/2013 în ceea ce îl privește pe inculpatul D. M., ambele emise în baza S.P. nr.169/22.02.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. R. E. N. A.

GREFIER,

R. D. C.

Tehnored. CER

2 ex/ 13.02.2014

Complet fond-jud. G. O. I.

Dosar fond nr. _ -Jud. Sector 6 București

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 207/2014. Curtea de Apel...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI