Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 76/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 76/2014
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 76/A
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. R. A. V.
JUDECĂTOR: G. C. A.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror E. Eliana B..
Pe rol soluționarea apelului declarat de asigurătorul . Reasigurare SA, împotriva sentinței penale nr.2195 din 25.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 12 februarie 2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra apelului:
Prin Sentința penală nr. 2195/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul G. M. A. în baza art. 184 alin. 2, 4 c.p. cu apl. art. 320 ind. 1 c.p.p. la pedeapsa cu închisoare de 1 an; în baza art. 81, 82 c.p. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a celor accesorii pe un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 14, 346 c.p.p., art. 55 Legea 136/_, art. 24 alin. 2 lit. b Ordinul CSA NR. 21/2009 a fost obligat asigurătorul E. R. asigurare REASIGURARE SA la plata către partea civilă V. A. R. a sumei de 4877,02 lei daune materiale, a contravalorii în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 250.000 euro daune morale și a unei prestații periodice în cuantum de 1500 lei /lunar de la data de 17.06.2009 până la încetarea stării de nevoie. În baza art. 14, 346 c.p.p., art. 998, 999 cod civil a fost obligat inculpatul la 5664,34 lei despăgubiri către S. U. de Urgență București. În baza art. 191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că, la data de 17.06.2009, în jurul orelor 22,30, inculpatul G. M. A. conducea autoturismul marca Opel cu nr.de înmatriculare_ pe . sos.Viilor catre . când a ajuns in dreptul imobilului cu nr.7A, pe fondul consumului de alcool și al depășirii vitezei legale, inculpatul G. M. A. a pierdut controlul asupra directiei de deplasare a autovehiculului si a intrat în stâlpul de susținere al unui panou publicitar, amplasat pe trotuarul din stânga în direcția sa de mers. In urma accidentului a rezultat vătămarea corporala a numitilor D. M. M. si B. S. P., care nu au depus plingere penala in termen legal, precum și a părții vătămate V. A. R. care a formulat plingere penala si s-a prezentat la INML M. Minovici Bucuresti in vederea examinarii medico-legale.
Din concluziile raportului de expertiza medico legal nr.A_ eliberat la data de 20 04 2010, confirmat de Comisia de Avizare si Control de pe linga INML M. Minovici Bucuresti prin Avizul nr.E_ din data de 24 11 2011, a reiesit ca numita V. A. R. a necesitat pentru vindecare un numar de 80-90 zile de ingrijiri medicale, leziunile traumatice suferite nepunind in primejdie viata partii vatamate.
S-a reținut, din actele medicale depuse, înscrisurile referitoare la profesia părții civile și declarația martorilor audiati că partea civilă a suferit un important prejudiciu moral constând în durerea și suferințele fizice produse de leziunile constatate și de tratamentele la care a fost supusă, în pierderea pentru o perioadă considerabilă de timp a capacității de a se îngriji singur, în diminuarea la ½ a capacității de muncă, în diminuarea posibilității de a desfășura activități recreative, prejudiciul estetic creat de modificarea înfățișării (partea civilă are piciorul stâng mai scurt cu 1,5 cm), ținând seama de vârsta părții civile (24 de ani), de sechelele morfofuncționale la nivelul bazinului care fac imposibilă o eventuală naștere pe cale naturală, deficiența locomotorie medie, dificultățile de deplasare, prejudiciu moral ce se impune a fi reparat prin acordarea de daune morale într-un cuantum de 250.000 euro.
În ceea ce privește cererea de acordare de daune materiale în cuantum de 200.000 euro, contravaloarea a 2 operații chirurgicale de protezare totală șold la clinici în străinătate, prima instanță a constatat că partea civilă nu a administrat probe în dovedirea cuantumului acestor operații (facturi proforma, programări, corespondență cu unitățile sanitare din care să poată rezulta costul operațiilor), toate probele administrate cu privire la protezarea totală de șold vizând aspectul necesității și recomandării acesteia, astfel că apreciază că nu sunt probate elementele răspunderii civile cu referire la valoarea prejudiciului. Instanța a reținut ca dovedită suma de 4877,02 lei daune materiale (calculată prin adunarea sumelor înscrise pe chitanțele depuse și față de declarațiile martorilor), stabilindu-se totodată, raportat la adeverințele de venituri depuse de partea civilă, obligația de plată a unei prestații periodice în cuantum de 1500 lei lunar, până la încetarea stării de nevoie, de la data producerii accidentului - 17.06.2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, asigurătorul E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A, care a criticat soluția pronunțată asupra acțiunii civile.
Recurentul a apreciat, în esență, că în mod greșit s-au acordat părții civile despăgubiri reprezentând prestații periodice, cât timp capacitatea de muncă a acesteia nu a fost diminuată prin producerea accidentului iar pe de altă parte suma nu a fost inclusă în cererea de constituire de parte civilă, ci pe parcursul cercetării judecătorești. În mod greșit s-au acordat părții civile daune morale în cuantum de 250.000 euro, pe de o parte întrucât partea civilă ș-a majorat pretențiile după închiderea dezbaterilor, pe de altă parte întrucât această sumă excesivă.
S-a mai contestat de către asigurător nereținerea obligației de reparare a prejudiciului în sarcina inculpatului, ci exclusiv în sarcina asigurătorului.
În ședința publică de la data de 05.02.2014 s-a rectificat calea de atac din recurs în apel, conform art. 10 din Legea nr. 255/2013.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417-419 C.proc.pen., Curtea urmează a admite apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a evaluat judicios probele administrate și a apreciat întemeiat că ele confirmă neechivoc săvârșirea, de către inculpatul G. M. A., a infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. (1969).
În ce privește latura civilă, se reține preliminar că, prin efectul asigurării de răspundere civilă, orice prejudiciu la care ar fi obligat asiguratul în legătură directă cu faptul asigurat urmează a fi suportat de asigurător. Împrejurarea că prima instanță nu a reținut, într-o primă etapă, faptul că prejudiciul a fost cauzat de inculpat, pentru ca într-o a doua etapă să constate că obligația de reparare a prejudiciului – cât timp acesta este în limitele de despăgubire stabilite prin Normele aplicabile, la data producerii accidentului – 17.06.2009, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (Ordinul CSA nr. 20 din 7 noiembrie 2008) – revine exclusiv asigurătorului, nu este de natură a atrage nelegalitatea sentinței apelate. Prin urmare, sub aspectul obligării inculpatului la repararea prejudiciului, critica formulată de asigurător este nefondată.
Sub aspectul prejudiciului material reținut de prima instanță și a cărui reparare s-a apreciat ca fiind posibilă prin acordarea prestațiilor periodice, se constată că, într-adevăr, se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciul viitor, însă condiționat de faptul ca un astfel de prejudiciu să existe și ca acest prejudiciu să fie o prelungire certă și directă a unei stări de fapt existente la data săvârșirii infracțiunii.
Or, chiar dacă în speță s-ar reține faptul că, în absența faptei ilicite, partea civilă ar fi continuat să dețină același loc de muncă, se observă că veniturile obținute din noul loc de muncă, chiar dacă opțiunea părții civile de schimbare a fost impusă de săvârșirea infracțiunii, sunt echivalente celor obținute anterior. Prin urmare, sub aspectul diminuării capacității de muncă, cu consecința pierderii unei părți din veniturile anterior realizate, nu se poate reține existența unui prejudiciu, diminuarea capacității de muncă urmând a fi avută în vedere în cuantificarea daunelor morale.
De asemenea, posibilitatea ca partea civilă să fie nevoită să urmeze, în viitor, un anumit tratament, nu justifică acordarea, la acest moment, a unor sume periodice pentru viitor. Urmează ca, la momentul dobândirii caracterului de repetabilitate al sumelor avansate de partea civilă în scopul tratării afecțiunilor să fie formulată și cererea de reparare a prejudiciului viitor, doar la acel moment putându-se accepta, rezonabil, că aceste cheltuieli vor fi făcute și în viitor.
În ce privește cuantumul daunelor morale, se reține că diminuarea capacității de a presta o activitate fizică, chiar dacă nu a determinat o micșorare a veniturilor obținute de partea civilă anterior producerii faptei ilicite, a determinat incontestabil o restrângere a opțiunilor victimei în ce privește locul de muncă, victima nemaiputând continua exercitarea profesiei pentru care inițial optase, totodată reducându-se considerabil posibilitatea victimei de a desfășura activități recreative.
Se impune a se avea de asemenea în vedere, în special, prejudiciul estetic. Modificarea înfățișării, la începutul vieții adulte – victima, în vârstă de 24 de ani având, în consecința producerii accidentului, piciorul stâng mai scurt cu 1,5 cm, precum și sechelele morfofuncționale constatate la nivelul bazinului ce fac imposibilă o naștere pe cale naturală -constituie o afectare gravă a vieții sociale viitoarei a victimei, producând o traumă psihică de netăgăduit.
Prin urmare, Curtea constată că se impune recunoașterea unui prejudiciu moral de 120.000 euro, corespunzător gravelor traume pricinuite victimei atât prin modul în care s-a produs accidentul, cât și prin afectarea, gravă, a vieții sociale viitoare.
Cât privește critica vizând o pretinsă formulare a unei cereri după închiderea dezbaterilor și acordarea în consecință de către prima instanță a ceea ce nu s-a cerut, se reține că persoana vătămată a formulat o acțiune în răspundere delictuală, iar prima instanță s-a pronunțat asupra acestei cereri. Modificarea estimării prejudiciului, de către persoana prejudiciată, nu înseamnă formularea unei noi cereri, astfel cum a susținut asigurătorul apelant, ci o precizare a estimării inițiale, prin prisma probelor administrate pe parcursul cercetării judecătorești.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va fi admis apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 2195/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5; va fi desființată în parte sentința apelată și în rejudecare va fi înlăturată obligația asigurătorului de plată a sumei de 1.500 lei cu titlu de prestație periodică, fiind redus cuantumul daunelor morale la 120.000 Euro. Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului în faza judecății apelului, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. admite apelul declarat de asigurătorul E. R. ASIGURARE-REASIGURARE S.A împotriva Sentinței penale nr. 2195/25.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Desființează în parte sentința apelată și rejudecând:
Înlătură obligația asigurătorului de plată a sumei de 1.500 lei cu titlu de prestație periodică, către partea civilă V. A. R..
Reduce cuantumul daunelor morale de la suma de 250.000 euro la suma de 120.000 euro, plătibili în lei la cursul BNR de la data plății.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului in faza judecății apelului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2014.
Președinte, | Judecător, | |
S. R. A. V. | G. C. A. | |
Grefier, | ||
Victorița S. |
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 61/2014. Curtea de... → |
|---|
