Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 207/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 207/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.207/A
Ședința publică de la 28.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C. N.
JUDECĂTOR - C. C. D.
GREFIER - M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror L. M. C..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul N. I. împotriva sentinței penale nr. 318 din data de 29.10.2013 pronunțată de Judecătoria A.- Secția penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.02.2014, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, în temeiul disp.art.391 alin.1 Cpp, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 28.02.2014, când a decis următoarele:
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 318 pronunțată la 29.10.213 de Judecătoria A., în baza art. 211 alin. 1, 2 literele b și c și alin. 2 ind. 1 litera a C.p., cu aplicarea art.74 litera a și c C.p. și art. 76 litera b C.p. a fost condamnat inculpatul N. I. la 1 an închisoare.
I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 literele a și b C.p., cu titlu de pedeapsă accesorie.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată prevenția de la 13.04.2012 până la 14.04.2012.
În baza art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani, iar în baza art. 71 alin. 5 C.p., s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 211 alin. 1,2 literele b și c C.p., și alin. 2 ^1 litera a C.p., cu aplicarea art. 74 litera a și c și art. 76 litera b C.p., cu aplicarea art. 320 ^1 C.p.p., a fost condamnat inculpatul D. G. la 1 an închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale .
În baza art. 88 C.p., a fost dedusă prevenția inculpatului de la 12.04.2012 până la 13.04.2012.
În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și în temeiul art. 71 alin. 5 C.p., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
S-a luat act că partea vătămată D. B. T. nu s-a consituit parte civilă în procesul penal.
Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului, în baza art. 191 C.p.p.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., nr. 1242/P/2012 din 29.01.2013, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 literele b și c și alin. 2/1 litera a C.p.
S-a reținut că, în seara zilei de 12 aprilie 2012, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar din ., au blocat ., pe care circulau autovehicule și au pătruns în autoutilitara în care se afla partea vătămată D. B. T., deposedându-l pe acesta de bunurile mobile –telefon mobil, bateria telefonului, cheile de la mașină, prin acte de violență.
Situația de fapt expusă, a fost reținută de parchet pe baza declarațiilor părții vătămate, a procesului verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare medico-legală, privind leziunile cauzate părții vătămate, declarațiile inculpaților și ale martorilor.
Inculpații au recunoscut în fața instanței faptele reținute în sarcina lor, solicitând să se facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320/1 C.p.p.
Instanța a reținut că probele administrate la urmărirea penală sunt suficiente pentru soluționarea cauzei și că faptele au fost comise așa cum sunt descrise în actul de sesizare.
Instanța a reținut că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 1,2 literele b și c C.p. și alin.2/1 litera a C.p., cu aplicarea art. 320/1 C.p.p.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările în care faptele au fost comise, circumstanțele personale ale inculpaților, care nu au antecedente penale, au avut o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal, reținând în favoarea acestora circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 literele a și c, precum și dispozițiile art. 320 /1 C.p.p.
Astfel, a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 1 an închisoare, apreciind că această pedeapsă este proporțională cu gravitatea faptelor comise și totodată, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul N. I., solicitând încadrarea faptei sale în noile dispoziții ale codului penal, respectiv în dispozițiile art. 234 alin. 1 litera d NCP, faptă pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Totodată, la încadrarea faptei trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p., privitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, ca urmare a recunoașterii faptei.
A arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art . 75 alin. 1 litera a Cod penal nou, în sensul că fapta s-a produs pe fondul unei puternice tulburări sau emoții provocate de atingerea gravă adusă persoanei inculpatului și a unei acțiuni ilicite grave, deoarece partea vătămată nu îi achitase drepturile salariale de o bună perioadă de timp și nici nu îi încheiase contract legal de muncă. Totuși, inculpatul a arătat că circumstanțele atenuante din fostul Cod penal reținute de instanța de judecată sunt mai favorabile.
Ca urmare, a solicitat acordarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa de prima instanță și reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul este infractor primar,este un om liniștit, cu un comportament corect, lucrează în construcții, a recunoscut fapta comisă și nu a îngreunat mersul anchetei penale.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat în cauză, în limitele devoluțiunii stabilite la art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Într-adevăr, potrivit legii penale noi, art. 234 litera d NCP, dispoziții în care se încadrează fapta inculpatului din punt de vedere juridic, limitele de pedeapsă sunt mult mai reduse decât limitele vechiului Cod Penal, în acesta din urmă fapta inculpatului fiind pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani. Potrivit art. 234 NCP, limitele de pedeapsă sunt închisoarea de la 3 la 10 ani.
Curtea, în afara limitelor pedepsei, a avut în vedere însă și faptul că, în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare, precum conduita bună a infractorului înainte de comiterea infracțiunii -art. 74 litera a Cod penal de la 1968 și atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților - art. 74 litera c Cod penal de la 1968.
Aceste circumstanțe atenuante judiciare nu se mai regăsesc în actualul Cod penal, anume la art. 75 alin.2 C.p.
Ca efect al reținerii lor, alături și de reducerea cu o treime a pedepsei, consecință a procedurii simplificate, de recunoaștere a vinovăției, pedeapsa a fost mult coborâtă, anume de la limita minimă de 7 ani, până la 1 an.
Dacă s-ar aplica în cauză dispozițiile noului Cod penal, nu s-ar putea reduce limita minimă, aceea de 3 ani, potrivit codului nou, decât cu o treime, ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C.p.p., întrucât, așa cum s-a arătat, circumstanțele atenunate nu se mai regăsesc cu același conținut în actuala reglementare, deci, ar rezulta o pedeapsă de minim 2 ani, mai mare decât cea aplicată de prima instanță.
În plus, inculpatului i-au fost aplicate dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, cuprinse în art. 81 Cod penal de la 1968, suspendarea condiționată nemaiexistând în actualul Cod penal.
Așadar, din toate punctele de vedere, legea veche este cea favorabilă inculpatului, astfel încât, criticile sale sub acest aspect sunt nefondate.
Nefondate sunt și criticile privind acordarea unei mai largi eficiențe circumstanțelor atenunate reținute în favoarea inculpatului.
Pedeapsa aplicată acestuia este apreciată ă ca fiind extrem de blândă, nefiind proporțională cu gravitatea infracțiunii comise, însă, față de principiul de drept al neagravării situației în propria cale de atac, Curtea nu poate înăspri răspunderea penală a inculpatului în această cauză.
Ca rmare, față de cele mai sus arătate, potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 1 litera b C.p.p., va respinge apelul declarat ca nefondat și potrivit art. 275 alin.2 NCPP, cheltuielile judiciare vor fi achitate de inculpatul apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată că, potrivit art.5 Noul Cod penal, legea mai favorabilă în cauza de față este Codul penal de la 1968.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N. I. împotriva sentinței penale nr.318/29.10.2013, a Judecătoriei A..
În baza art.275 alin.2 Noul Cod de procedură penală, obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare statului.
Onorariile avocaților din oficiu, pentru asistența acordată inculpaților, vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. – N. L. D. C. C.
GREFIER,
M. C.
Red: C.N.L.
Thred.V.D./5 ex./24.03.2014
Jud.A..- jud.M.I.
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 218/2014.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
