Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1979/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1979/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1979/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1979/R
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. A. împotriva Sentinței penale nr.144/F din data de 08 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în Dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat C. T., în baza împuternicirii . nr._/2013 (atașată la fila 20 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea Sentinței penale nr.206/2011 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, cu referat privind data și modalitatea rămânerii definitive, precum și faptul că, prin Decizia penală nr.1851/2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpat împotriva sentinței respective.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită încuviințarea administrării, pe situația de fapt și în circumstanțiere, a probei cu înscrisuri, constând în dovada anulării permisului de conducere începând cu data de 03 octombrie 2012 și respectiv în caracterizări privitoare la persoana acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu încuviințarea și administrarea probei solicitate.
Curtea încuviințează recurentului inculpat proba solicitată și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită, în raport cu atitudinea procesuală, de recunoaștere a faptelor imputate, cu împrejurarea că acesta este singurul întreținător al părinților săi, care sunt în vârstă și bolnavi, cu faptul că inculpatul este cunoscut în comună drept un bun gospodar, precum și cu împrejurarea că nu s-a produs niciun eveniment rutier, admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate, iar, pe fondul cauzei, în urma reținerii incidenței prevederilor art.181 din Codul penal, achitarea acestuia, în temeiul art.10 alin.1 lit.b1 din Codul de procedură penală, cu consecința aplicării doar a unei sancțiuni administrative. La întrebarea Curții, precizează că nu mai susține celelalte motive scrise de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public arată că fiecare dintre faptele săvârșite prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere că, prin acestea, s-a adus o atingere gravă siguranței circulației pe drumurile publice, în condițiile în care inculpatul a condus autoturismul deși permisul său era anulat și avea în sânge o alcoolemie peste limita legală. În același sens, învederează că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, fiind condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni. În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în cauză.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.144/F din data de 08 iulie 2013, pronunțată în Dosarul_, Judecătoria Roșiorii de Vede a hotărât astfel:
În temeiul art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 rap. la art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală cu aplic. art.33 lit.a și art.37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe inculpatul B. A. (fiul lui M. și F., născut la data de 06 septembrie 1977 în ., satul Băcălești, județul Teleorman, CNP_) la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rap. la art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală cu aplic. art.33 lit.a și art.37 lit.a din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.33 și art.34 din Codul penal, a constatat că infracțiunile anterior menționate se află în concurs real, a contopit pedepsele stabilite pentru acestea și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare.
În temeiul art.83 alin.1 din Codul penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.206/2011 a Judecătoriei Roșiorii de Vede (rămasă definitivă prin nerecurare), a cumulat aritmetic pedeapsa respectivă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză și a dispus ca inculpatul să execute, în întregime, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A dispus ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, să fie plătită din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.191 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul din data de 29 mai 2013 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor anterior menționate, în sarcina acestuia reținându-se în fapt că, la data de 14 noiembrie 2012, în jurul orei 2230, la un control în trafic efectuat de către organele de poliție rutieră, a fost depistat în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 679, pe raza comunei Călmățuiu de Sus, în condițiile în care permisul său de conducere era anulat și se afla într-o stare vădită de ebrietate, testarea lui cu aparatul etilotest relevând o alcoolemie de 0,90 mg/l în aerul expirat și de 1,55 mg/l și respectiv 1,45 mg/l în sânge (la cele două probe biologice recoltate).
După sesizarea instanței, la termenul din data de 08 iulie 2013, inculpatul a recunoscut săvârșirea ambelor fapte reținute în sarcina sa și a solicitat ca judecata să se realizeze numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, despre care a precizat că și le însușește, acestea fiindu-i cunoscute.
Analizând acele probe, Judecătoria a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 14 noiembrie 2012, în jurul orei 2230, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală, având numărul de înmatriculare_, pe raza comunei Călmățuiu de Sus, după ce, în prealabil, consumase băuturi alcoolice (bere). Fiind testat de către organele de poliție cu aparatul alcooltest, s-a stabilit că avea 0,90 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Caritas din Roșiorii de Vede, în vederea recoltării probelor biologice. Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2273/L/2012 din data de 21 ianuarie 2013, eliberat de Serviciul de Medicină Legală Teleorman, cele două probe de sânge recoltate de la inculpat conțineau 1,55 mg/l și respectiv 1,45 mg/l alcool. Conform adresei nr._ din data de 19 noiembrie 2012, emisă de I.P.J. Teleorman, Serviciul Rutier, inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria B, care a fost anulat însă, la data de 03 octombrie 2012, în temeiul art.114 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002.
Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 și art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, fiecare cu aplic. art.37 lit.a din Codul penal, motiv pentru care a hotărât condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepselor stabilite, Judecătoria a dat eficiență dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor speciale din normele de incriminare incidente și a avut în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, perseverând în comiterea de infracțiuni de același gen, însă a avut o conduită procesuală sinceră, recunoscând și regretând faptele săvârșite.
Constatând că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt concurente, Judecătoria, reținând incidența dispozițiilor art.33-34 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea.
Întrucât ambele infracțiuni au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.206/2011 a aceleiași instanțe, Judecătoria, invocând prevederile art.83 alin.1 din Codul penal și Decizia nr.1/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, a revocat acel beneficiu și a dispus ca inculpatul să execute, în întregime, acea pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, interzicându-i, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 11 iulie 2013) inculpatul B. A. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată).
Cererea de recurs a inculpatului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 25 iulie 2013.
Potrivit motivelor scrise de recurs depuse la data de 19 august 2013 (atașate la filele 6-10 din dosar), inculpatul, prin apărătorul său ales, a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, cu privire la ambele fapte deduse judecății, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.b1 din Codul de procedură penală, pe motiv că acestea nu prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni. De asemenea, cu privire la fapta incriminată de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, inculpatul a solicitat achitarea sa, fie în temeiul art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală, pe motiv că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii respective, întrucât aducerea la cunoștință a anulării permisului de conducere s-a realizat ulterior comiterii acelei fapte, fie în temeiul art.10 alin.1 lit.e din același cod, pe motiv că, din aceeași cauză, s-a aflat într-o eroare de fapt cu privire la interzicerea dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice. În sfârșit, inculpatul a criticat individualizarea pedepselor stabilite pentru infracțiunile deduse judecății, sub aspectul duratei acestora, solicitând acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, conform art.74 din Codul penal și, totodată, modalitatea de executare a pedepsei rezultante.
Cu ocazia dezbaterilor orale de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a aceluiași apărător ales, și-a susținut recursul numai prin prisma primului motiv anterior menționat, solicitând achitarea sa, cu privire la ambele fapte, exclusiv în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.b1 din Codul de procedură penală și renunțând la a mai susține celelalte motive scrise de recurs, astfel cum apărătorul respectiv a precizat, în mod expres și explicit, la întrebarea Curții.
La cererea inculpatului, admisă de Curte, a fost administrată proba cu înscrisuri, pe situația de fapt și în circumstanțiere, fiind depuse la dosar, pe de o parte, dovada de comunicare a anulării permisului de conducere al acestuia (atașată la fila 41), iar, pe de altă parte, acte și caracterizări referitoare la persoana sa și la situația familială (atașate la filele 42-45).
De asemenea, a fost comunicată la dosar, la cererea Curții, copie de pe Sentința penală nr.206/2011 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, cu mențiuni privind data și modalitatea rămânerii definitive (atașată la filele 33-35) și a fost anexat extras din fișa ECRIS a Dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în care, prin Decizia penală nr.1851/R/2013, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpat împotriva sentinței respective (atașat la filele 38-40).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpat, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmărire penală, însușit, fără rezerve, de inculpat, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declarația luată în mod nemijlocit acestuia, care, optând pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 din Codul de procedură penală, a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor imputate, în modalitatea descrisă în actul de sesizare (fila 7, d.f.).
Afirmația apărării, din motivele scrise de recurs, la care, în dezbateri, s-a renunțat la a mai fi susținută, în sensul că inculpatul nu ar fi cunoscut, la data faptei (14 noiembrie 2012), împrejurarea anulării permisului său de conducere, este contrazisă de probatoriul cauzei, întrucât, pe de o parte, din chiar dovada originală prezentată de acesta (fila 40, d.r.), rezultă că sancțiunea respectivă i-a fost comunicată la data de 03 octombrie 2012, de când a și început să producă efecte, iar, pe de altă parte, inculpatul însuși a confirmat, de fiecare dată când a fost întrebat asupra acestui aspect, că avea cunoștință despre acea împrejurare. Astfel, chiar la momentul depistării lui în trafic, la data de 14 noiembrie 2012, inculpatul a declarat organelor de poliție că nu posedă permis de conducere, întrucât acesta i-a fost reținut și anulat, după cum se consemnează în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, semnat fără obiecții de către acesta (fila 7, d.u.p.), inculpatul făcând afirmații identice și cu ocazia audierii sale, atât de către organele de cercetare penală și procuror (filele 11-12, 13 și 22, d.u.p.), cât și de către prima instanță (fila 7, d.f.). D. urmare, cererea de achitare, pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002, pe temeiul art.10 alin.1 lit.d sau lit.e din Codul de procedură penală, este în mod vădit nefondată, fiind, de altfel, și contrară declarației personale a inculpatului, de recunoaștere integrală a faptelor descrise în actul de sesizare.
Pedepsele stabilite pentru infracțiunile care fac obiect judecății (corect încadrate juridic) sunt legale și, contrar susținerii din motivele scrise de recurs, just individualizate, în raport cu toate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, iar acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, care să determine reducerea lor sub limitele speciale minime (deja reduse cu o treime, potrivit art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală), este nejustificată, în condițiile în care, în pofida caracterizărilor pozitive prezentate, actele dosarului dovedesc că inculpatul este recidivist, în raport cu o condamnare anterioară pronunțată pentru două infracțiuni identice, iar conduita procesuală a acestuia, de recunoaștere a faptelor, nu a contribuit în mod esențial la stabilirea adevărului, întrucât prinderea lui s-a realizat în flagrant, după ce, inițial, a refuzat să oprească la semnalul regulamentar al organelor de poliție, situație care a determinat urmărirea sa în trafic, împrejurarea conducerii autoturismului în lipsa acestui drept, atrasă de anularea permisului, este indubitabilă, rezultând din evidențele oficiale ale Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Teleorman (fila 16, d.u.p.), iar nivelul alcoolemiei în sânge, mult superior limitei legale de 0,80 g/l, a fost determinat în mod științific de către Serviciul de Medicină Legală Teleorman, pe baza probelor biologice recoltate (fila 17, d.u.p.).
Modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv aceea a detenției efective, este singura legală, fiind impusă de aplicarea, corectă în speță, a dispozițiilor imperative ale art.83 alin.1 din Codul penal, în interpretarea obligatorie dată acestora prin Decizia nr.1/2011, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Nefondată este și solicitarea de achitare, pe motivul lipsei de pericol social, în temeiul art.10 alin.1 lit.b1 din Codul de procedură penală, întrucât faptele inculpatului nu sunt nicidecum lipsite de importanță, ci, dimpotrivă, au adus o atingere gravă valorii sociale ocrotite prin normele de incriminare, respectiv siguranța circulației rutiere pe drumurile publice. În acest sens, Curtea are în vedere că inculpatul, având permisul anulat și o alcoolemie în sânge aproape dublă față de limita legală, respectiv 1,55 g/l, conform primei probe biologice recoltate, în urma unui consum consistent de alcool, și-a asumat riscul conducerii autoturismului pe timp de noapte (în jurul orei 2230), când reflexele sunt, în mod natural, diminuate, pentru orice șofer, generând astfel un risc serios de producere a unui accident rutier pe drumul public, situat într-o localitate, unde acesta a acționat. De asemenea, Curtea are în vedere că faptele au fost săvârșite chiar înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate de care inculpatul a beneficiat cu privire la executarea unei pedepse rezultante de 9 luni închisoare, care i-a fost aplicată, pentru același tip de infracțiuni (prevăzute de art.86 alin.2 și respectiv de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002), prin Sentința penală nr.206/2011 a Judecătoriei Roșiorii de Vede (rămasă definitivă la data de 08 noiembrie 2011), indulgența anterior manifestată nefiind aptă să-l determine să abandoneze acest tip de comportament infracțional, astfel că un nou act de clemență, de genul celui solicitat, nu ar face decât să-l încurajeze să reitereze același comportament, mizând pe bunăvoința organelor judiciare.
Față de toate aceste considerente și întrucât, nici din oficiu, nu se constată motive de casare a hotărârii primei instanțe, care este legală și temeinică, sub toate aspectele, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. A..
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpatul recurent, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală rap. la art.6 din Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., onorariul parțial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat, până la prezentarea apărătorului ales al acestuia), în cuantum de 25% din suma de 200 lei menționată în delegația nr._/2013 emisă de Baroul București (fila 18, d.r.), va fi suportat din fondul ministerului respectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. A. împotriva Sentinței penale nr.144/F din data de 08 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în Dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 12 noiembrie 2013
N.F.D. - J. Roșiorii de Vede
| ← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 320/2013. Curtea... → |
|---|
