Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 320/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 320/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 320/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 320/A

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2013

Curtea constituită din:

Președinte: A. A.

Judecător: C. S.

Grefier: E.–A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă D.G.R.F.P Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr. 214 din data de 13 septembrie 2013 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit partea civilă D.G.R.F.P Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița și intimatul-inculpat S. I., pentru care se prezintă apărător din oficiu - avocat B. Ș., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea în parte a apelului, respectiv în ceea ce privește adăugarea la prejudiciul produs bugetului de stat reprezentând TVA în cuantum de 58.218, 38 lei, a dobânzilor și penalităților calculate la data săvârșirii faptei până la zi.

Totodată, solicită luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor pe care le are inculpatul în posesie.

Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat S. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului, considerând că inculpatul datorează o sumă mult mai mică, aceea de 172.112 lei către ANAF, sumă pe care acesta din urmă a și recunoscut-o.

Precizează că nu este de acord cu modul de calcul, în sensul că la această sumă s-au adăugat dobânzi și penalități.

Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 214/F din data de 13.09.2013 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr._ , s-a dispus în baza art. 9 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală și art. 74 și 76 Cod penal, condamnarea inculpatului S. I., la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (pedeapsă accesorie).

În baza art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a făcut aplicarea art. 71 al. 5 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 346 al. 1 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală și art. 1357 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Slobozia, Ialomița.

S-a dispus obligarea inculpatului către partea civilă la plata sumei de 58.218,32 lei contravaloare prejudiciu produs bugetului de stat reprezentând TVA.

În baza art. 13 din Legea 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei după rămânerea definitivă Oficiului Național al Registrului Comerțului.

A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 600 lei, din care onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia nr. 3337/P/2011 din 17.07.2013, inculpatul S. I., fiul lui I. și N., născut la data de 31.XII.1917, în Municipiul Fetești, județul Ialomița, cu domiciliu în oraș Căzănești, jud. Ialomița, cetățenie română, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, posesor al CI ., nr._, C.N.P._, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, Republicată, cu aplic. art. 41 al.2 C.p. și art. 13 C.p.

În fapt s-a reținut că fapta inculpatului S. I., care, în calitate de administrator al .., Căzănești, în perioada iulie 2004 - aprilie 2005, a efectuat operațiuni comerciale, în cadrul firmei susmenționate, constând în achiziții de fier vechi și vânzarea lor către alte firme( .., .., C., S.C. VECTRA STEEL S.R.L. C., .. Tulcea, firme către care au fost identificate și facturile fiscale de vânzare ale cantităților de fier vechi, dar nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale firmei, activitatea desfășurată în baza unei rezoluții infracționale unice, aducând un prejudiciu bugetului de 58.218,32 lei (_ lei ROL), reprezentând TVA, la care se adaugă penalități și dobânzi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și art. 13 C.p.

Pentru a reține această situație de fapt la urmărirea penală au fost audiați inculpatul, martorii C. C., Urluială V., D. M., V. P., C. P., S. N., N. V., S. G. și S. M., și au fost întocmite următoarele acte: referatul poliției, Ordonanța nr.1167/P/2005 din 23.11.2011, referatul poliției nr. 1167/P/2005, rezoluțiile de începere a urmăririi penale și de confirmare, proces-verbal de constatare a infracțiunii întocmite de agenții de poliție, procese-verbale de constatare a infracțiunii întocmite de agenții de poliție, proces-verbal de control întocmit de A.N.A.F. Ialomița și acte care au stat la baza sesizării, înscrisuri întocmite de organele de poliție și acte referitoare la firma ., raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică, înscrisuri referitoare la săvârșirea infracțiunii, respectiv copiile borderourilor de achiziții fier vechi, ordine de plată emise de Raiffeisen Bank, avize de însoțire a mărfii, respectiv fier vechi, înscrisuri referitoare la conturile firmei sus-menționate și rulajul efectuat în acele conturi; înscrisuri referitoare la autovehiculele care au efectuat curse de transport fier vechi pentru . și conducătorii acelor autovehicule, înscrisuri referitoare la situația livrărilor de fier vechi către . facturi fiscale referitoare la cantitățile de fier vechi predate, precum și Ordine de plată emise de unitățile bancare; adresă ., precum și facturi fiscale, alte facturi fiscale și înscrisuri referitoare la achizițiile de fier vechi, cazier judiciar, ordonanță de delegare, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Totodată, inculpatul prezent în fața instanței a solicitat aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, astfel cum s-a consemnat în practicaua sentinței.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate pe parcursul urmăririi penale, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 29.07.2005, inspectori fiscali, din cadrul D.G.F.P. Ialomița, au efectuat un control la firma .. din Căzănești, al cărui administrator și asociat unic era inculpatul S. I..

Inițial, firma susmenționată a fost administrată de către soția sa, S. M., însă, ulterior, prin cesionarea părților sociale ale firmei, administrator a devenit inculpatul S. I.. În perioada 2004-2005, firma a fost administrată de către inculpatul S. I..

Cu ocazia controlului, s-a constatat, astfel, că, în perioada iulie 2004 - aprilie 2005, firma administrată de către inculpat a declarat TVA de plată în sumă de 815.463 lei RON, dar cu ocazia verificării, s-a stabilit că, de fapt, valoarea declarată trebuia să fie de_ ROL. Cu privire la diferența între sumele de bani susmenționate, s-a stabilit că, această diferență provine din TVA deductibilă declarată de societate fără a avea la bază documente justificative.

Pentru suma de bani stabilită, în cuantum de_ lei ROL, s-au stabilit dobânzi în valoare de_ lei ROL, precum și penalități în valoare de 41.961.130 lei ROL.

Potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, firma susmenționată avea sediul în orașul Căzănești, având ca obiect de activitate colectarea deșeurilor metalice feroase. Totodată, firma susmenționată avea punct de lucru și în orașul Amara, pe ., jud. Ialomița.

În prezent, firma .. apare, în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița, ca fiind radiată, de la data de 23.X.2007, în temeiul art. 237 din Legea 31/1990, republicată.

Firma administrată de către inculpate cumpăra fier vechi de la diferite persoane, după care le preda la REMAT S.A..

La data de 31.03.2005, agenți de poliție din cadrul I.P.J. Ialomița, au oprit pentru control, autocamionul înmatriculat_, ce se deplasa pe direcția Grivița - Slobozia și era condus de către numitul D. M., ocazie cu care s-a constatat că, acel camion transporta o cantitate de 5810 kg. de fier vechi.

Cu aceeași ocazie, conducătorul autocamionului susmenționat a prezentat agenților de poliție un aviz de însoțire a mărfii, .-VAQ, nr._, din data de 31.03.2005, ce avea înscrisă pe el cantitatea de 6300 kg. de deșeuri fier vechi.

Din procesul-verbal de control financiar-fiscal a rezultat faptul că, în perioada iulie 2004 - aprilie 2005, firma inculpatului a vândut fier vechi către mai multe firme, respectiv către .. Slobozia, S.C. REMAT S.A., Călărași, .. C., S.C. VECTRA STEEL S.R.L. C., .. Tulcea, fiind identificate, în acest sens, facturile aferente vânzărilor către acest firme.

Firma administrată de către inculpat a depus o singură declarație de venituri, în luna decembrie 2004 (singura depusă pentru perioada iulie 2004 - aprilie 2005).

La data controlului, s-a constatat o diferență față de actele depuse de către firmă la organele financiar-fiscale, diferență ce constituie TVA deductibilă declarată de firma inculpatului, fără a avea la bază documente justificative.

S-a mai stabilit, astfel că, firma inculpatului a cumpărat fier vechi, de la diferite persoane, în cauză, fiind vorba de cantități mari, pe care, apoi, firma inculpatului le preda către S.C. REMAT S.A., fierul vechi fiind transportat cu mai multe camioane, fiind înmatriculate:_ ,_, sau_ .

Potrivit unei situații întocmite pe baza actelor referitoare la livrările de fier vechi, ale firmei inculpatului rezultă că, în perioada 14.01._05, firma inculpatului a predat către REMAT S.A. Ialomița, cantități mari de fier vechi, cuprins între 4300 kg. și 10.900 kg. de fier vechi.

Pentru acest cantități de fier vechi, firma inculpatului a primit de la S.C. REMAT S.A, prin Ordine de Plată, diferite sume de bani, în perioada 19.01._05, cuprinse între 16.640.000 lei ROL și 56.810.800 lei ROL, totalizându-se, astfel o valoare de_ lei ROL.

Potrivit facturilor fiscale întocmite cu ocazia predării către S.C. REMAT S.A., a cantităților de fier vechi susmenționate, se poate constata că, pentru rubrica „Numele delegatului” este înscris numele inculpatului S. I., fiind indicat și numărul de înmatriculare al autoturismului care a efectuat transportul.

Astfel, s-au identificat facturile cu nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_, pe fiecare dintre acestea fiind înscris și numărul Ordinului de Plată al sumelor plătite de S.C. REMAT S.A., prin RAIFFEISEN BANK, în favoarea firmei inculpatului.

Totodată, au mai fost identificate facturile următoare: nr._,_,_,_,_,_,_,_( număr care apare pe trei astfel de facturi),_,_,_. Pe fiecare intre aceste facturi apare înscris, de asemenea, numărul Ordinului de Plată, reprezentând suma pe care S.C. REMAT S.A. a plătit-o, de fiecare dată, firmei administrate de către inculpat.

Au fost identificate, totodată și cantități de fier vechi ce au fost livrate de către firma inculpatului către S.C. REMAT S.A. Călărași, cantitățile respective variind între 4189 kg. și 6045 kg..

Pe alte facturi fiscale, care atestă predarea altor cantități de fier vechi, către REMAT, s-a observat faptul că numele delegatului este S. T., iar CNP – ul, evident, este altul.

Chiar și așa, pe fiecare dintre facturile fiscale și pe fiecare dintre avizele de însoțire a mărfii, corespunzătoare acelor facturi, la rubrica „Numele furnizorului” este înscris: .., deci, în mod evident, firma administrată de către inculpatul S. I..

În mod similar, pe fiecare dintre facturile fiscale este înscris și numărul Ordinului de Plată corespunzător sumei de bani pe care a plătit-o firma S.C. REMAT către firma inculpatului.

Au mai fost identificate alte facturi fiscale, având numerele:_ și respectiv_ -_, emise în perioada decembrie_05, facturi pe care figurează, de asemenea, numele inculpatului la rubrica „numele delegatului”, precum și denumirea firmei .., Căzănești, la rubrica „Furnizor”;

Au mai fost identificate, de asemenea, facturi fiscale emise în perioada august 2004 - decembrie 2004, având numerele_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_;

Potrivit unei alte Situații a livrărilor de fier vechi, s-a constatat că în cursul lunii aprilie 2005, s-au livrat alte cantități de fier vechi, de la firma .. Căzănești, către firma S.C. VECTRA STEEL S.R.L., C., cantitățile de fier vechi variind între 8.620 kg. și 22.980 kg. Pe înscrisurile aferente acelor tranzacții cu fier vechi, apare numele inculpatului, precum și CNP –ul acestuia.

S-a reținut că este cert, astfel că, firma inculpatului a colectat de la diferite persoane, diferite cantități de fier vechi, pe care, apoi, la rândul său, le-a predat altor firme, de la care a încasat diferite sume de bani;

Ca și consecință a activității comerciale efectuate, inculpatul ar fi trebuit să înregistreze în evidențele contabile ale firmei susmenționate, însă nu a procedat astfel, consecința fiind aceea că, deși a declarat TVA de plată în valoare de 815.463 lei ROL, în mod corect ar fi trebuit să declare valoarea de_ lei ROL, sumă stabilită în urma controlului financiar-fiscal.

Diferența în plus față de declarația făcută de firmă reprezintă TVA deductibilă declarată de firmă fără a avea la bază documente justificative.

Potrivit actului de control financiar-fiscal s-a stabilit că, firma administrată de inculpat are de plată, către bugetul de stat următoarele sume:

- Diferența tva de_ lei ROL;

- Dobânzi tva de 90.214.598 lei ROL;

- Penalități tva de 30.484.278 lei ROL;

Pe de altă parte, la data controlului s-a constatat că, în perioada iulie 2004 - martie 2005, firma administrată de inculpat a declarat venituri în sumă de 3._ lei ROL, organele de control identificând documente în acest sens.

Totodată, s-au stabilit ca măsuri înregistrarea în evidența contabilă a diferențelor stabilite dobânzilor și penalităților calculate și virarea sumelor stabilite.

De asemenea, s-a stabilit că răspunderea pentru îndeplinirea măsurilor stabilite prin procesul-verbal de control financiar - fiscal îi revine administratorului S. I..

Potrivit înscrisului denumit „Borderoul de achiziție”, din data de 22.04.2005, rezultă faptul că în perioada 12.04._05, firma administrată de către inculpat a achiziționat de la persoane fizice (7 persoane), diferite cantități de fier vechi, cantitățile variind între 560 kg. și 10 tone de deșeuri de fier vechi.

Totodată, potrivit înscrisurilor depuse de către Raiffeisen BANK-Slobozia, a rezultat că în perioada iulie 2004 - martie 2005, au fost ridicate diferite sume de bani din contul firmei .., iar, pe de altă parte, s-au plătit diferite sume de bani de către alte firme, către firma administrată de către inculpat.

Au fost depuse la dosarul cauzei, copii ale formularelor de eliberare numerar, emise de Raiffeisen BANK - Slobozia, înscrisuri din care rezultă că, inculpatul S. I. a ridicat de la ghișeul băncii susmenționate diferite sume de bani, sumele de bani variind între 14.000.000 lei ROL și_. lei ROL.

Pe acele formulare de ridicare numerar figurează la rubrica „Numele delegatului”, inculpatul S. I..

La dosar au fost depuse copiile xerox ale livrărilor către S.C. REMAT S.A., din care rezultă că, în perioada iulie 2004 - decembrie 2004, firma administrată de către inculpat a efectuat mai multe transporturi de fier vechi, pe care le-a predat către S.C. REMAT S.A., iar potrivit acelei situații, rezultă și numărul de înmatriculare ale autoturismelor care au efectuat transporturile de fier vechi.

Situația de fapt prezentată anterior a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, care se coroborează și cu declarațiile inculpatului.

Astfel, în perioada care a făcut obiectul controlului financiar - fiscal, inculpatul S. I. a avut calitatea de administrator al firmei susmenționate.

Conform înscrisurilor emis de către Oficiul Comerțului, firma administrată de către inculpat a avut ca obiect principal de activitate „ Recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile”, având sediul în orașul Căzănești.

Totodată, la data de 23.07.2007, firma administrată de inculpat a fost radiată din evidențele O.R.C. Ialomița, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 237 din Legea 31/1990, republicată.

Potrivit actelor dosarului, firma administrată de către inculpat a efectuat diferite operațiuni comerciale, în perioada iulie 2004 - aprilie 2005, respectiv a cumpărat diferite cantități de fier vechi, de la diferite persoane fizice. Ulterior, la rândul său, inculpatul a vândut acele cantități de fier vechi, vânzările făcându-se, conform actelor dosarului, către firmele .., .., C., S.C. VECTRA STEEL S.R.L. C., .. Tulcea.

Potrivit procesului-verbal întocmit de către agenții de poliție, la data de 31.03.2005, pe raza orașului Amara, a fost oprit pentru identificare, pe DN2C, autocamionul înmatriculat_, condus de către numitul D. M..

Avizul de însoțire a mărfii ce era transportată cu acel camion avea înscrisă cantitatea d 6.300 kg. deșeuri de fier vechi. Susnumitul a declarat, cu ocazia depistării sale, faptul că, acel aviz a fost completat de către M. G., iar cantitatea de fier vechi a fost încărcată de la locuința unui cetățean de etnie rromă, din .> În cauză, au fost audiați de către procuror, martorii Urluială V. și C. C..

Astfel, martorul Urluială V. a declarat că, în cursul anului 2005, a efectuat trei (3) transporturi de fier vechi, pentru persoane de etnie rromă, din orașul Căzănești, întrucât avea un autocamion, înmatriculat_ și de fiecare dată, caroseria autocamionului nu era încărcată cu o cantitatea maximă.

Martorul a declarat că, a transportat fierul vechi spre centrul REMAT Călărași, iar fierul vechi era încărcat în autocamion de către alte persoane și nu de cele care au solicitat efectuarea transportului, în orașul Căzănești.

Totodată, martorul a precizat că, la sediul REMAT cantitatea de fier vechi predată era cântărită, dar persoanele care predau acele cantități nu primeau banii pe loc, întrucât firma susmenționată lucra numai cu persoane juridice, iar plata cantității de fier vechi predată se făcea exclusiv prin virament bancar.

Concluzia este că și firma .. Căzănești a primit plata cantităților de fier vechi predat exclusiv prin virament bancar, conform documentelor aflate la dosarul cauzei.

În mod similar, a declarat și martorul C. C., în sensul că, în cursul anilor 2004-2005, a efectuat mai multe transporturi, pentru persoane de etnie rromă, din orașul Căzănești, apreciind că, au fost aproximativ 5 transporturi de fier vechi.

Martorul a mai declarat că, de fiecare dată, remorca autocamionului marca SAVIEM înmatriculat_, nu a fost încărcată la capacitate maximă, ci avea în jur de aproximativ 2-3- tone de fier vechi.

În mod similar au declarat și ceilalți martori audiați în cauză.

Prin urmare, coroborând probele dosarului, este cert faptul că, în perioada supusă controlului efectuat de către organele financiar-fiscale, firma .., Căzănești a fost administrată de către inculpatul S. I., inculpat care, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, ce era în vigoare la data la care se reține săvârșirea faptelor, ar fi trebuit să asigure ținerea contabilității firmei susmenționate.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991, persoanele juridice care au calitatea de comerciant au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, iar potrivit art.11 din Legea susmenționată, activitatea de evidențiere contabilă trebuie să fie ținută, după caz, de un compartiment distinct, de un director financiar-contabil, sau de o altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Ori, în cauză, inculpatul nu a avut angajată, în cadrul firmei, nicio persoană care să îndeplinească funcția de contabil.

Totodată, potrivit art. 11 al.5 din Legea contabilității, nr. 82/1991, în cazul în care contabilitatea firmei respective nu se ține de către o persoană autorizată, răspunderea revine patronului.

Concluzionând, chiar în legea contabilității se prevede faptul că, în cazul în care firme respectivă nu are contabil, răspunderea pentru înregistrarea sau neînregistrarea în evidențele contabile a documentelor justificative în ceea ce privește operațiunile comerciale derulate de o anumită firmă, revine administratorului acelei firme, deci, în prezenta speță, răspunderea îi revine inculpatului S. I..

Trebuie ținut cont și de faptul că, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul S. I. a declarat că, în perioada care a făcut obiectul controlului financiar-fiscal el a fost administratorul firmei susmenționate, fapt ce rezultă așa cum am spus și din celelalte probe ale dosarului, dar și faptul că, deși ar fi trebuit, firma nu a avut angajat contabil în acea perioadă.

Inculpatul a mai declarat că, este posibil ca valoarea stabilită, în cauză, drept prejudiciu la bugetul statului să fie reală, dar el a opinat că, ceea ce a câștigat a și pierdut, în sensul că, sumele de bani pe care le-a plătit pentru achizițiile de fier vechi nu le-a recuperat, aceasta fiind, evident, o explicație a inculpatului, pentru a-și exercita dreptul de apărare.

În drept, fapta inculpatului S. I., care, în calitate de administrator al .., Căzănești, în perioada iulie 2004-aprilie 2005, a efectuat operațiuni comerciale, în cadrul firmei susmenționate, constând în achiziții de fier vechi și vânzarea lor către alte firme( .., .., C., S.C. VECTRA STEEL S.R.L. C., .. Tulcea, firme către care au fost identificate și facturile fiscale de vânzare ale cantităților de fier vechi, dar nu le-a înregistrat în evidențele contabile ale firmei, activitatea desfășurată în baza unei rezoluții infracționale unice, aducând un prejudiciu bugetului de 58.218,32 lei (_ lei ROL), reprezentând TVA, întrunește din punctul de vedere al laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 al.2 C.p. și art. 13 C.p.

Tribunalul a procedat la soluționarea laturii penale a cauzei având în vedere că din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

La stabilirea pedepsei tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare conform art.72 Cod penal în raportare la scopul pedepsei conform art.52 Cod penal, la fel și circumstanțele atenuante personale ale inculpatului care și-a recunoscut vinovăția, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, astfel cum rezultă și din actele în circumstanțiere depuse la dosar, cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Prima operațiune efectuată de tribunal a fost stabilirea (referitor la minimul special) limitei pedepsei închisorii reduse ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art.320¹ al.7 Cod procedură penală (cauză legală de reducere a pedepsei).

Pedeapsa accesorie a fost stabilită ținând cont de elementele concrete ale cauzei și prin raportare la jurisprudența CEDO în materie.

Cât privește modalitatea de executare instanța a apreciat ca îndeplinite condițiile de acordare a instituției suspendării condiționate conform art.81-82 Cod penal pe baza criteriilor anterior arătate, fiind analizate toate elementele obiective și subiective rezultate în cauză și pe care le-a apreciat de natură a contribui la formarea convingerii sale, că inculpatul S. I. are aptitudinea de a avea în viitor o comportare bună chiar și fără executarea pedepsei.

În acest context, suspendarea condiționată a executării pedepsei apare ca legitimă.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța nu a reținut la debitele principale datorate bugetului de stat, accesoriile constând în dobânzi și penalități, motivat de următoarele:

În acest sens, este de menționat Decizia nr. 196/10.04.2009 a tribunalului C., definitivă prin decizia nr. 384/25.06.2009 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul penal nr. 2308/2005 al Judecătoriei C., conform căreia:

Relativ la cererea părții civile de obligare a inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata dobânzilor, penalităților și majorărilor de întârziere, tribunalul consideră că și în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală prejudiciul cauzat cuprinde echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricărei alte contribuții.

Din această perspectivă, nu se poate admite soluția de obligare a inculpatului la plata acestor sume, întrucât astfel s-ar ajunge la combinarea a două tipuri de răspundere civilă delictuală și fiscală, în condițiile în care creanțele accesorii însoțesc numai o creanță principală, datorată de debitorul(contribuabilul) fiscal, respectiv societatea comercială.

În al doilea rând, acordarea acestor sume nu se justifică în raport de împrejurarea că partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală, care să consfințească o creanță certă, lichidă și exigibilă, de natură a îndrepta calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere.

Data la care o asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid și exigibil este aceea a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție și, prin urmare, nu se poate accepta că până la acest moment el datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal.

În al treilea rând, fiind reglementate de Codul de procedură fiscală creanțele accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza de executare silită, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, prevederile speciale în materie neputând fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natură penală.

În consecință, în baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală și art. 74 și 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. I. la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (pedeapsă accesorie).

S-a făcut aplicarea art. 71 al. 5 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 346 al. 1 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală și art. 1357 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Slobozia, Ialomița.

A fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 58.218,32 lei contravaloare prejudiciu produs bugetului de stat reprezentând TVA.

În baza art. 13 din Legea 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei după rămânerea definitivă Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Totodată, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 600 lei, din care onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F – Direcția Finanțelor Publice Ialomița, arătând că în urma controlului efectuat de către Activitatea de Inspecție Fiscală Ialomița s-a constatat că . datorează un prejudiciu total în sumă de 172.112 lei, din care:

- diferența TVA - 58.218 lei

- dobânzi TVA - 9.021 lei

- penalități TVA – 3.048 lei

- impozit pe profit – 85.264 lei

- dobânzi impozit pe profit – 12.364 lei

- penalități impozit pe profit – 4.196 lei,

sumă cu care s-a constituit parte civilă. Totodată, s-a constituit parte civilă cu suma reprezentând contravaloarea dobânzilor și penalităților de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului și a solicitat instituirea de măsuri asigurătorii în conformitate cu art. 163 C.pr.pen.

Curtea, examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, constată că apelul este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Conform adresei din data de 09.08.2013, partea vătămată ANAF - Direcția Finanțelor Publice Ialomița, s-a constituit parte civilă în cauză, înainte de citirea actului de sesizare cu suma de 172.112 lei, formată din următoarele valori:

- diferența TVA - 58.218 lei

- dobânzi TVA - 9.021 lei

- penalități TVA – 3.048 lei

- impozit pe profit – 85.264 lei

- dobânzi impozit pe profit – 12.364 lei

- penalități impozit pe profit – 4.196 lei, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata dobânzilor și accesoriile aferente calculate conform Codului fiscal și instituirea măsurilor asigurătorii aferente.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv procesul verbal din data de 29.07.2005 încheiat de inspectori de control fiscal în cadrul ANAF – DGFP Ialomița precum și înscrisurile anexate (vol. I dup) care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului S. I., Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță că cuantumul prejudiciului suferit de partea civilă ANAF – Direcția Finanțelor Publice Ialomița se ridică la suma de 58.218 lei, aceasta fiind valoarea TVA-ului datorat și neachitat de către inculpat și cu privire la care s-a reținut săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Însă, având în vedere principiul reparării integrale a pagubei suferite de partea civilă precum și dispozițiile imperative ale art. 119 și urm. Din OG nr. 92/2003 se impune acordarea sumelor reprezentând beneficiu nerealizat, respectiv a obligațiilor fiscale accesorii calculate de la data controlului - 29.07.2005, dată la care s-a constatat existența prejudiciului, - până la data achitării integrale a debitului.

Se mai reține și faptul că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Conform dispozițiilor art. 163 Cod procedură penală rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie și se ia de instanța de judecată în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, măsura constând în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei. Or, în cauza de față . a fost radiată din evidențele ORC Ialomița la data de 23.07.2007.

Prin urmare, întrucât potrivit art. 163 alin. 5 din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua la cererea părții civile sau din oficiu, Curtea apreciază că se impune instituirea sechestrului și asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr. 214/F/13.09.2013 a Tribunalului Ialomița.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecând în fond:

Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. va obliga inculpatul S. I. la plata sumei de 58.218, 32 lei, reprezentând TVA, plus obligațiile fiscale accesorii calculate de la data controlului - 29.07.2005 - până la data achitării integrale a debitului.

Va dispune instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența sumei de 58.218, 32 lei.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de partea civilă D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr. 214/F/13.09.2013 a Tribunalului Ialomița.

Desființează, în parte, sentința penală atacată, numai cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecând în fond:

Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă D.G.R.F.P. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.

În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. obligă inculpatul S. I. la plata sumei de 58.218, 32 lei, reprezentând TVA, plus obligațiile fiscale accesorii calculate de la data controlului - 29.07.2005 - până la data achitării integrale a debitului.

Instituie măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența sumei de 58.218, 32 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru reprezentantul Ministerului Public și de la comunicare pentru părți.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

A. AlexandrescuCodruța S.

GREFIER,

E.-A. N.

Red./dact. S.C. 2 ex./27.11.2013

T. Ialomița – jud.: Z. I.G.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1979/2013....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2066/2013. Curtea... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 320/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 320/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI