Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2358/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2358/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 2358/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 2358
Ședința publică de la 19 decembrie 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR R. G.
JUDECĂTOR C. C.
GREFIER I. P.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de recurenții inculpați T. V., R. M. și D. F. împotriva sentinței penale nr.800/11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:
- recurentul inculpat T. V., personal, în stare de prevenție, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, dna. avocat Henche D., în baza delegației nr._/13.11. 2013 depusă la dosar:
și - recurenții R. M. și D. F., personal în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M., în baza delegațiilor_ /21 11 2013 și_ din data de 13 noiembrie 2013, depuse la dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Conform art. 304 pct. 1 Cod procedură penală, instanța a procedat la înregistrarea desfășurării ședinței de judecată cu mijloace tehnice, stocarea realizându-se pe serverul dedicat acestei operațiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentului inculpat D. F., solicită administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere sens în care depune la dosar (filele 26-32)
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de încuviințare și administrare a probei solicitate.
Curtea, deliberând, încuviințează și administrează proba cu înscrisurile depuse la dosar (filele 26 -32) așa cum a fost formulată de recurentul inculpat prin apărător desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu, al recurentului inculpat T. V., având cuvântul, critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Subliniază că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este mult prea severă în raport cu conduita procesuală a inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii se justifică și consideră se impune a fi reținute în favoarea inculpatului, alături de disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și circumstanțele prevăzute de lege.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, rejudecând cauza să fie aplicată o pedeapsă într-un cuantum micșorat
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații R. M. și D. F., având cuvântul, critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Subliniază că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului R. M. este mult prea severă în raport de conduita procesuală a acestuia.
De asemenea, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D. F. este prea severă în raport cu persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, sinceritatea acestuia și faptul că are un copil minor în întreținere.
Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și, pe fond, rejudecând cauza să fie aplicate dispozițiile art. 86 ind. 1 ori 81 Cod Penal în baza cărora să fie dispusă suspendarea executării pedepselor aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații T. V. și R. M. ca nefondate, ambii fiind recidiviști.
Referitor la inculpatul D. F., pune concluzii de admitere a recursului declarat de acesta, întrucât din moment ce instanța de fond a reținut disp. art. 320 ind. 1 Cod procedură penală și disp. art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal, se impunea ca pedeapsa aplicată să fie în cuantum coborât sub minimul prevăzut de lege, acela de 2 ani închisoare. Precizează că nu se justifică suspendarea executării pedepsei.
Recurenta – inculpată T. V., având ultimul cuvânt, regretă fapta, solicită să-i fie admis recursul și să-i fie micșorată pedeapsa.
Recurentul – inculpat R. M., având ultimul cuvânt, solicită să-i fie admis recursul.
Recurentul – inculpat D. F., având ultimul cuvânt, solicită să-i fie aplicată o pedeapsa mai mică.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.800/11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, f din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și 3201 alin. 7 Cod proc. pen., a fost condamnată inculpata T. V. [fiica lui M. și G., ns.la 01.03.1969 în localitatea Clejani, județul G., domiciliată în satul Clejani, ., CNP_, cetățean român, studii 4 clase, ocupație-confecționer textile, fără loc de muncă, recidivistă, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Târgșor], la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei T. V., puse în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 91/1.08.2013 emis de Judecătoria Sectorului 6 București, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive a inculpatei de la 31.07.2013 la zi.
Prin aceeași sentință penală, în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, f din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și 3201 alin. 7 Cod proc. pen., a fost condamnat inculpatul R. M., [fiul E., ns.la 05.05.1977 în București, sector 7, domiciliat în București, .. C., nr.2A, ., cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, recidivist, CNP_, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Rahova], la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului R. M., puse în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 92/1.08.2013 emis de Judecătoria sectorului 6 București, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 31.07.2013 la zi.
În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, f din Codul penal cu aplicarea 3201 alin. 7 Cod proc. pen. și art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal rap. la art. 76 alin. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. F. [fiul lui P. și C., ns.la 19.03.1971 în București, sector 6, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, cetățean român, studii - 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP_], la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului D. F., puse în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 93/1.08.2013 emis de Judecătoria sectorului 6 București, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 31.07.2013 la zi.
S-a luat act că partea vătămată T. A. I., reprezentată legal de T. G. și T. E., cu domiciliul în București, . nr.235, ., sector 5, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 2 Cod proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la câte 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu D. Laurenția, A. D. și A. S., în cuantum de câte 300 lei, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante coroborat cu declarațiile date de cei trei inculpați în fața instanței de judecată, în ziua de 31.07.2013, în jurul orei 14:00, inculpații T. V., R. M. și D. F. au părăsit zona blocurilor din . stația RATB Rocar, autobuzul 141. După ce au schimbat mai multe mijloace de transport în comun, aceștia s-au oprit în stația RATB P. I., a liniei 385, cu sensul de mers .> Declarația inculpatului D. F., dată în faza de urmărire penală, conform căreia s-a întâlnit în mod accidental cu ceilalți doi, a fost înlăturată, având în vedere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, care atestă înțelegerea prealabilă, dintre acesta și inculpata T. V..
În jurul orei 15:40, în stație, a oprit un autobuz, iar cei trei inculpați au urcat în acesta, pe la ușa din spate, în urma părții vătămate. În interiorul autobuzului, profitând de aglomerație, D. F. s-a postat în dreapta părții vătămate, obstrucționându-i înaintarea către culoar, iar R. M., în dreapta acesteia, împingând-o către inculpatul menționat anterior și separând-o de ceilalți călători. T. V. a rămas între ceilalți doi inculpați, în spatele părții vătămate, încercând să deschidă fermoarul genții de tip poșetă-sac, din material textil de culoare neagră aflată pe umărul drept al persoanei vătămate.
În momentul în care T. V. a deschis fermoarul, T. A. I. și-a schimbat poziția, motiv pentru care inculpata nu a mai avut acces la buzunarul genții, pe care tocmai îl deschisese și a solicitat ajutorul celorlalți doi inculpați.
Astfel, inculpatul D. F. a împins cu mâna dreaptă geanta părții vătămate către inculpata T., reușind, astfel, să o țină într-o poziție fixă, în timp ce R. M. a ridicat mâna dreapta în zona feței tinerei, blocându-i vederea, iar, cu mâna stângă, a continuat să o împingă către T. V., restrângându-i posibilitatea de a se întoarce și separând-o definitiv de restul călătorilor.
Profitând de contextul astfel creat, inculpata a acoperit geanta părții vătămate cu propria geantă, pe care o folosește pe post de paravan, în timp ce, cu ajutorul unei lame, a tăiat laterala genții victimei.
După mai multe încercări, profitând de mișcarea provocată de urcarea și coborârea din autobuz, în stația . călători, în timp ce inculpații D. și R. țineau de o parte și de alta a genții părții vătămate, inculpata a reușit să sustragă din interiorul acesteia, prin orificiul format, un portofel de culoare maro, din material asemănător cu pielea.
După sustragerea portofelului, cei trei inculpați, au coborât în ultimul moment din autobuz, dar au fost imobilizați de către agenții de poliție, care i-au surprins în flagrant. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei în fața agenților de poliție, indicând faptul că portofelul sustras se afla în geanta inculpatei T., dar, ulterior, în faza de urmărire penală, au avut o atitudine oscilantă, negând, inițial, săvârșirea faptei cu ocazia ascultării de către judecător la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă (filele 77 și 93 d.u.p).
Din procesul-verbal de control corporal sumar (fila 18 d.u.p.) rezultă că asupra inculpatei T. V. a fost găsit portofelul de culoare maro, pe care partea vătămată l-a recunoscut ca fiind al său (fila 47 d.u.p.). Portofelul conținea suma de 52 lei, două abonamente pentru transportul în comun și o fotografie, cauzând un prejudiciu de aproximativ 250 lei.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpații și le-au însușit și au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:
1.Fapta inculpatei T. V. - care în data de 31.07.2013, în jurul orei 15:50, în timp ce călătorea cu autobuzul liniei RATB cu numărul 385, între stațiile S. și . cu R. M. și D. F., au sustras din geanta părții vătămate un portofel ce conținea bani și alte bunuri personale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a, f C.pen.
Luând în considerare cazierul judiciar al inculpatei (fila 73 d.u.p.) și având în vedere că aceasta a fost anterior condamnată de 7 ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, fiind liberată condiționat la data de 16.12.2008 din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, aplicată acesteia prin sentința penală nr. 2464/19.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 597/25.04.2006 a Curții de Apel București, cu un rest de pedeapsă de 640 de zile, pedeapsă considerată executată integral la data de 17.09.2010, anterior datei comiterii infracțiunii pentru care inculpata a fost cercetat în prezenta cauză, instanța de fond a reținut în sarcina acesteia existența stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b C.pen.
2.Fapta inculpatului R. M. - care în data de 31.07.2013, în jurul orei 15:50, în timp ce călătorea cu autobuzul liniei RATB cu numărul 385, între stațiile S. și . cu T. V. și D. F., au sustras din geanta părții vătămate un portofel ce conținea bani și alte bunuri personale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a, f C.pen.
Luând în considerare cazierul judiciar al inculpatului R. M. (fila 80 d.u.p.) și având în vedere că aceasta a fost anterior condamnat de 2 ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, fiind liberat condiționat la data de 28.06.2011 din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 597/09.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1813/20.12.2007 a Curții de Apel București, cu un rest de pedeapsă de 763 de zile, pedeapsă considerată executată integral la data de 30.07.2013, anterior datei comiterii infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză, instanța fondului a reținut în sarcina acestuia existența stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b C.pen.
3. Fapta inculpatului D. F. - care în data de 31.07.2013, în jurul orei 15:50, în timp ce călătorea cu autobuzul liniei RATB cu numărul 385, între stațiile S. și . cu R. M. și T. V., au sustras din geanta părții vătămate un portofel ce conținea bani și alte bunuri personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a, f C.pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, în cuantum și modalitate de executare, instanța de fond a arătat următoarele:
1.Referitor la inculpata T. V., s-a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen. și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru stabilirea limitelor de pedeapsă, instanța de fond a făcut aplicarea art. 209 alin. (1) teza finală C.pen., coroborat cu art. 320¹ alin. (7) C.proc.pen, identificând limitele de pedeapsă ca fiind între 2 și 10 ani închisoare.
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin. (2) C.pen., având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatei.
Raportat la aceste criterii, instanța fondului a apreciat că fapta inculpatei prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea de comitere, locul și timpul săvârșirii faptei. Astfel, inculpata a sustras portofelul persoanei vătămate, în plină zi, profitând de aglomerația existentă în mijlocul de transport în comun și de neatenția victimei, care era o persoană minoră. De asemenea, inculpata s-a folosit, pentru reușita acțiunii infracționale, de o lamă, aspect care, în contextul aglomerației deja existente, a creat posibilitatea acesteia de a-și finaliza rezoluția infracțională. Inculpata a dat dovadă și de perseverență, îndrăzneală și dezinhibiție având în vedere că, deși inițial nu reușește să sustragă bunuri prin fermoarul deschis al genții, continuă actul infracțional, prin tăierea acesteia.
Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatei T. V., și anume, faptul că aceasta este în vârstă de 44 de ani, are 8 clase, nu are un loc de muncă, este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată de 7 ori în perioada 1988-2005 pentru fapte similare. Perseverența acesteia în săvârșirea de acte antisociale se reflectă și din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante conform căruia, în ziua comiterii faptei, încă de la ora 10:00, inculpata, împreună cu R. M., s-au urcat în diferite mijloace de transport în comun, unde T. V. a încercat să sustragă bunuri sau valori de la călători, timp în care R. M. a asigurat zona. În același sens, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpată și D. F., a rezultat că cei doi purtau discuții, în cadrul cărora se face referire la un incident anterior, de aceeași natură, în care au fost depistați înainte să poată sustrage ceva.
De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, inculpata nu a recunoscut comiterea infracțiunii, susținând că a găsit pe jos portofelul găsit asupra ei, pe care l-a luat și l-a pus în geantă (fila 77 d.u.p.).
Față de concluziile formulate de inculpată, prin apărător, și mențiunile făcute prin memoriul depus la dosar la fila 31, instanța de fond a apreciat că împrejurările astfel invocate, constând în necesitatea de a obține urgent bani pentru operația fiicei sale, nu justifică o atenuare a pedepsei având în vedere că din procesul-verbal de redare a conversațiilor telefonice (fila 70 d.u.p.) reiese că aceasta a deținut, cu câteva zile înainte de săvârșirea faptei, suma de 1.200 lei, pe care „a jucat-o la aparate”, conform propriilor sale susțineri.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că inculpata T. V. a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea și a beneficiat de clemența instanței de judecată, fiind liberată condiționat din executarea pedepsei, și că aceasta a dat dovadă că nu și-a schimbat conduita socială și nu a înțeles imperativul de a nu fi implicată în fapte antisociale, instanța fondului a dispus executarea pedepsei aplicate în speță, în regim penitenciar.
2. Referitor la inculpatul R. M., instanța de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen. și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru stabilirea limitelor de pedeapsă, instanța de fond a făcut aplicarea art.209 alin. (1) teza finală C.pen., coroborat cu art. 320¹ alin. (7) C.proc.pen., identificând limitele de pedeapsă ca fiind între 2 și 10 ani închisoare.
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin. (2) C.pen., având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța fondului a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere modalitatea de comitere, locul și timpul săvârșirii faptei. Astfel, inculpatul a acționat în plină zi, împreună cu alte două persoane, profitând de aglomerația existentă în mijlocul de transport în comun și de neatenția victimei care era o persoană minoră.
Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului R. M., și anume faptul că acesta este în vârstă de 36 de ani, are 4 clase, nu are un loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior de 2 ori pentru fapte similare. Perseverența acestuia în săvârșirea de acte antisociale se reflectă și din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante conform căruia, în ziua săvârșirii infracțiunii, încă de la ora 10:00, inculpatul, împreună cu T. V., s-au urcat în mijloace de transport în comun, unde T. V. a încercat să sustragă bunuri sau valori de la călători, timp în care acesta a asigurat zona.
De asemenea, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul R. M. nu a recunoscut comiterea infracțiunii, refuzând să dea declarații, astfel încât concluziile formulate de inculpat, prin apărător, în sensul reținerii cauzei de atenuare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c C.pen., au fost înlăturate de instanța de fond.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că inculpatul R. M. a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de aceeași natură și a beneficiat de clemența instanței de judecată, fiind liberat condiționat din executarea pedepsei, și că acesta a dat dovadă că nu și-a schimbat conduita socială și nu a înțeles imperativul de a nu fi implicat în fapte antisociale, instanța de fond a dispus executarea pedepsei aplicate în regim penitenciar.
3.Referitor la inculpatul D. F., instanța de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 C.pen. și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 C.pen., având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social având în vedere modalitatea de comitere, locul și timpul săvârșirii faptei. Astfel, inculpatul a acționat în plină zi, împreună cu alte două persoane cunoscute cu antecedente penale, profitând de aglomerația existentă în mijlocul de transport în comun și de neatenția victimei minore.
Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului D. F., și anume, faptul că acesta este în vârstă de 42 de ani, are 5 clase, nu are un loc de muncă. Perseverența acestuia în săvârșirea de acte antisociale se reflectă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat și T. V., discuții în cadrul cărora se face referire la un incident anterior de aceeași natură în care au fost depistați înainte să poată sustrage ceva.
Judecătorul fondului a reținut în favoarea inculpatului D. F. cauza de atenuare a pedepsei prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a C.pen., având în vedere că, în ciuda circumstanțelor personale reținute anterior, precum și a mediului defavorizat în care acesta a crescut, neexistând preocupare în ceea ce-l privește pentru finalizarea cursurilor gimnaziale și obținerea unei pregătiri profesionale, acesta a avut, anterior săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat în prezenta cauză, o purtare general bună, nefiind condamnat până la vârsta de 42 de ani pentru săvârșirea vreunei infracțiuni. Ca o consecință, s-a apreciat că în speță, în ceea ce îl privește pe acest inculpat, sunt incidente și dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d C.pen. conform cărora când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, până la minimul general.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul D. F. nu a recunoscut comiterea infracțiunii, susținând că nu a văzut nimic din cele reținute de organele de cercetare penală (fila 88 d.u.p.), astfel încât, concluziile formulate de inculpat, prin apărător, în sensul reținerii cauzei de atenuare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c C.pen., au fost înlăturate de judecătorul fondului, ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, având în vedere că inculpatul a fost anterior sancționat administrativ pentru deținere de heroină pentru consum propriu, că în declarația dată în faza de urmărire penală acesta recunoaște că este în continuare consumator de droguri, precum și asocierea cu două persoane recidiviste în vederea comiterii unei infracțiuni în condițiile reținute anterior, având ca victimă o persoană minoră, instanța de fond a considerat că se justifică executarea pedepsei aplicate în regim penitenciar.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a luat act că partea vătămată T. A. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și a dovezii de restituire a bunurilor către partea vătămată (fila 49) portofelul sustras împreună cu toate bunurile din acesta, au fost restituite părții vătămate, prejudiciul fiind integral acoperit.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat recurs inculpații T. V., R. M. și D. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub un singur aspect, acela al greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a acestora.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în limita celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului D. F. este fondat, iar cele promovate de inculpații T. V. și R. M. sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpații (recurenți în speță) au comis infracțiunea furt calificat (în forma autoratului), prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, și f din Codul penal.
Vinovăția inculpaților T. V., R. M. și D. F. a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii.
Recursul inculpatului D. F. apare ca fiind fondat, întrucât, pedeapsa aplicată acestuia este nelegală.
Astfel, judecătorul fondului în raport cu recunoașterea faptei de către acest inculpat și a alegerii procedurii simplificate, instanța de fond – în mod corect – a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod procedură penală, și a redus limitele de pedeapsă cu o treime, stabilind și care sunt acestea, respectiv de la 2 la 10 ani.
Însă, tot instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului D. F. circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1, lit.a din Codul penal (deși discutabile), care obligau – potrivit art. 76 alin. (1) lit. d C.pen. conform cărora când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, până la minimul general.
Judecătorul fondului a reținut că se impune coborârea pedepsei sub minimul special, însă nefăcând aplicarea dispozițiilor art.80 alin.2 din Codul penal și aplicând un cuantum de 2 ani, care reprezintă minimul, Curtea apreciază că pedeapsa este nelegală.
Că nu este o eventuală eroare materială o demonstrează minuta sentinței, aflată la fila 71 a dosarului de fond.
D. urmare, numai sub acest aspect și în lipsa unui recurs din partea Ministerului Public, Curtea urmează a proceda la reformarea hotărârii, în sensul coborârii cuantumului de pedeapsă sub limita minimă, fără a mai relua circumstanțele reale și personale, întrucât ele au fost deja arătate punctual de instanța de fond.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că aceasta a fost just individualizată, astfel că nu se justifică modificarea ei, doar în acest mod – executarea efectivă – putându-se asigura finalitatea pedepsei ce se urmărește prin aplicarea acesteia, respectiv formarea unei atitudini corecte față de muncă față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Ca atare, potrivit dispozițiilor art. 385 ind. pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de inculpatul D. F. împotriva sentinței penale nr. 800 din 11 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, pe care o va casa - în parte - și, în fond, rejudecând, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința recurată de la 2 ani închisoare la 1 an și 10 luni închisoare, cu aplic. art. 71 alin. 1 teza a II-a și b cod penal.
Întrucât hotărârea atacată urmează a fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Referitor la ceilalți doi inculpați (recurenți în speță) - T. V. și R. M. - Curtea constată că pedeapsa aplicată fiecăruia dintre aceștia, pentru fapta dedusă judecății, recunoscută de inculpați și corect încadrată juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în normele de incriminare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal.
În acest sens, Curtea reține că pedeapsa respectivă, orientată ușor spre limita minimă stabilită în condițiile anterior menționate, este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere – de mai multe persoane, într-un mijloc de transport în comun - și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale fiecăruia dintre inculpații T. V. și R. M., reținând situația juridică a fiecăruia, în sensul că nu se află la prima confruntare cu legea penală.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să poată fi valorificate drept argumente care să justifice coborârea cuantumului pedepsei sub limita minimului special prevăzut de lege pentru faptele săvârșite, iar probele certe de vinovăție îi încriminează dincolo de orice îndoială drept autori ai faptelor deduse judecății.
În plus, chiar dacă astfel de elemente ar exista, ele nu pot fi evaluate decât în concurs cu existența celorlalte cauze legale de agravare a răspunderii penale (rezultând din fișa de cazier judiciar a inculpaților), astfel cum – în mod corect a procedat instanța de fond.
Întrucât recurenții din speță au mai fost condamnați pentru fapte contra patrimoniului, iar condamnările anterioare nu și-au atins scopul prevenției speciale, acela al reeducării și schimbării atitudinii antisociale, Curtea constată că aceștia au dovedit perseverență infracțională, dând practic dovadă de specializare în ceea ce privește infracțiunile de acest gen.
Ca și consecință, susținerile apărării, în sensul că se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, apar ca fiind pur formale și nu pot fi primite de Curte, întrucât prevederile legale nu permit acest fapt.
D. urmare, Curtea constată că pedeapsa, astfel cum a fost stabilită - în cuantum și modalitate de executare - se învederează a asigura reeducarea recurenților inculpați, criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, fiind corect valorificate prin hotărârea atacată.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată alte motive legale de casare a hotărârii criticate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T. V. și R. M..
În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală și art. 88 cod penal, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata prevenției de la 31 iulie 2013 la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 și alin.3 Cod de procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, admite recursul formulat de inculpatul D. F. împotriva sentinței penale nr. 800 din 11 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria sector 6 București, în dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și în fond rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D. F. prin sentința recurată de la 2 ani închisoare la 1 an și 10 luni închisoare, cu aplic. art. 71 alin. 1 teza a II-a și b cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul T. V. și R. M. împotriva sentinței de mai sus menționate.
În baza 385 ind. 17 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 cod penal și art. 88 cod penal, deduce din pedeapsă aplicată fiecărui inculpat durata prevenției de la 31 iulie 2013 la zi.
În temeiul art.192 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe recurenții inculpați T. V. și R. M. la câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorilor din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru fiecare inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în recursul inculpatului D. F. rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. R. G. C. C.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.M.O.R.-Jud.Sect.6
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2310/2013. Curtea de Apel... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
