Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 77/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 77/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 77/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ nr. 77/A

Ședința publică din: 11.03.2012

Curtea constituită din:

Președinte: S. C.

Judecător: O. B.

Grefier: S. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul declarat de revizuientul I. F., împotriva sentinței penale nr. 18/15.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuient I. F. în stare de deținere, asistat de apărător din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

Referatul cauzei a fost făcut de grefiera de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de fond nr._/3/2008 al Tribunalului București – Secția I penală, după care,

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuient I. F., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, rejudecând, în temeiul disp. art. 394 lit. a, b și c Cpp, solicită admiterea cererii de revizuire, în vederea readministrării probatoriului, în sensul audierii martorului F., revizuientul precizând că, în faza de urmărire penală, acesta a fost audiat prin constrângere.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile invocate în susținerea cererii de revizuire.

Astfel, referitor la dispozițiile reglementate de lit. b și c ale art. 394 Cpp, arată că nu se impun trimiterea cauzei spre rejudecare, cererea de revizuire fiind respinsă ca inadmisibilă.

Apelantul-revizuient I. F., având ultimul cuvânt, arată că a fost condamnat în mod nejustificat și că martorul a fost audiat prin constrângere.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.18 din data de 15.01.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală în dosarul nr._ s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul I. F. (fiul lui I. și E., născut la data de 26.11.1980, deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 398/14.05.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2008.

A fost obligat revizuientul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru pronunțarea soluției prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul București sub nr. 4174/III-6/2012, condamnatul I. F. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 398/F/14.05.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._/3/2008.

În motivarea cererii revizuientul a arătat, în esență, că a fost condamnat pe nedrept, motiv pentru care a solicitat reaudierea coinculpatului N. C. și a martorului F. C. R..

Revizuientul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 394 lit. a, b, c Cod procedură penală.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a întocmit (în conformitate cu disp. art. 399 alin. 5 Cod procedură penală și art. 403 alin. 3 Cod procedură penală) referatul cu propunere de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală.

Referatul întocmit de către P. de pe lângă Tribunalul București însoțit de cererea de revizuire a fost înaintat Tribunalului București cu adresa nr. nr. 4174/III-6/2012 din 17.12.2012, aceasta fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.12.2012 sub nr._ .

În vederea soluționării cauzei, la dosar au fost atașate copia sentinței penale nr. 398/14.05.2010 a Tribunalului București – Secția I Penală a cărei revizuire a fost solicitată.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 398/14.05.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2008, inculpatul I. F. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. a Cod penal și art. 80 Cod penal la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată; în baza art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu; în baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de risc în vederea consumului propriu; în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal; în baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal; în baza art. 88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 12.06.2008 la 05.03.2010.

Sentința penală menționată mai sus a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4298/16.12.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, prin respingerea recursului declarat de inculpat.

Pentru a fi admisă în principiu cererea de revizuire, trebuie ca motivele invocate de revizuient să se încadreze în vreunul dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei sentințe penale prevăzute în mod expres și limitativ în dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală și să nu fi mai fost analizate anterior de o instanță de judecată, astfel cum se desprinde din dispozițiile art. 403 alin. 3 ind. 1 Cod procedură penală.

Astfel, potrivit disp. art. 394 din Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută în următoarele situații:

a) când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Conform dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a și alin. 2 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data judecării cauzei și care ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare.

Prin cererea de revizuire formulată de revizuientul I. F., deși întemeiată în drept pe disp. art. 394 lit. a, b, c Cod procedură penală, acesta a solicitat, în esență, readministrarea probelor, respectiv reaudierea coinculpatului N. C. și a martorului F. C. R..

Or, în cauză, revizuientul a solicitat modificarea sentinței penale în temeiul unor situații anterioare pronunțării condamnării sale doar prin reaudierea unui coinculpat și a unui martor, astfel că tinde la o prelungire a probațiunii, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

Prin revizuire, cale de atac extraordinară, nu se poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza, astfel că este inadmisibilă cererea revizuientului.

Totodată, Tribunalul a reținut că, deși invocă în drept cazurile prevăzute la lit. b și c ale art. 394 Cod procedură penală, în fapt nu precizează dacă există o hotărâre de condamnare a vreunui martor sau expert (nici măcar nu indică martorul sau expertul care ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă) sau o hotărâre prin care să se fi declarat fals un înscris care a servit ca temei al hotărârii (nici în această situație nu a arătat care ar fi acel înscris fals), sau vreo ordonanță a procurorului, astfel cum se prevede în disp. art. 395 Cod procedură penală.

Împotriva acestei soluții a declarat apel revizuientul care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, pe fond, rejudecând, în temeiul disp. art. 394 lit. a, b și c Cpp, a solicitat admiterea cererii de revizuire, în vederea readministrării probatoriului, în sensul audierii martorului F., revizuientul precizând că, în faza de urmărire penală, acesta a fost audiat prin constrângere.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul-revizuient, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.379 pct.1 lit.c C.p.p., Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Curtea constată că prin cererea de revizuire, petentul a solicitat în concret readministrarea probatoriului, invocând faptul că administrarea acestuia a avut loc cu nerespectarea procedurii, arătând că nu a avut posibilitatea de a se apăra.

Prin urmare, deși în drept revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 al. 1 lit. a, b și c Cod procedură penală acesta nu a învederat nicio faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei și nici nu a susținut că vreun martor, expert sau interpret ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, nici nu a arătat că vreun înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, astfel încât motivele invocate de acesta nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile prevăzute expres și limitativ în art. 394 Cod procedură penală.

În ceea ce privește motivele prezentate oral în fața instanței de apel, respectiv faptul că declarațiile coinculpatului N. C. și ale martorului F. C. R. ar fi fost date sub constrângere, Curtea constată că această susținere nu poate fi analizată în cauza de față, în raport de conținutul cererii inițiale avute în vedere de procuror cu ocazia efectuării de cercetări, fiind în fapt un motiv de revizuire nou invocat direct în apel.

Față de cele reținute, constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, în baza art.379 pct.1 lit.c Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul I. F., împotriva sentinței penale nr. 18/15.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul penal nr._ .

Conform art. 192 alin. 2 codul de procedură penală va obliga pe apelant la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuient I. F., împotriva sentinței penale nr. 18/15.01.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală.

Obligă pe apelant la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerul Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. C. O. B.

GREFIER,

S. D.

Red.B.O.

Dact.EA-3ex/02.04.2013

T.B.S.I.P.-jud. V.V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 77/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI