Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 116/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 116/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 116/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.116/A

Ședința publică din data de 14.02.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L. C.-N.

JUDECĂTOR: S. M.

GREFIER: D. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..

Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul R. J. împotriva sentinței penale nr. 3566/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 februarie 2014 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 19 februarie 2014, când a decis;

CURTEA,

Prin s. p. 3566/19.12.2013 a Judecătoriei sectorului 4 București, în baza art.211 alin. 1,2 ind. 1 litera c C.p., cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul R. J. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.

I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 litera a teza a II-a și litera b C.p., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 7 alin. 1 și 2 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ.

În baza art. 14 și 346 alin. 1 C.p.p. rap la art. 998-999 cod civil vechi, a obligat inculpatul R. J. la plata sumei de 1800 lei, către partea civilă G. I., cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, nr. 1170/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul R. J. pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, constând în aceea că, în data de 14 martie 2011, în jurul orelor 15,20, prin violență, a deposedat partea vătămată G. I. de suma de 1800 lei, în timp ce se afla în locuința acestuia.

După citirea actului de sesizare inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 320/1 C.p.p., recunoscând în totalitate comiterea faptelor reținute prin actul de sesizare și fiind de acord ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală și față de recunoașterea incupatului, instanța a reținut că, la data de 14 martie 2011, partea vătămată G. I. și-a încasat pensia lunară și în aceeași zi a mers împreună cu inculpatul la domiciliul său. În locuință, inculpatul a agresat fizic partea vătămată și i-a sustras din buzunarul cămășii suma de 1800 lei.

Acesată situație de fapt a rezultat din plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor S. M. și D. M., raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, planșe foto, declarațiile inculpatului.

Instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1,2 ind. 1 litera c C.p.

În ceea ce privește starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 litera b C.p., reținută de parchet în actul de sesizare, instanța a reținut că, inculpatul a suferit mai multe condamnări. Prin s.p. 2444/6.09.2000 a Judecătoriei Medgidia, defnitivă la 11.10.2000, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, însă pentru această condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare la 12.01.2010 și față de momentul comiterii faptei în cauză, 14 martie 2011, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile recidivei postexecutorii, fiind împlinit termenul de reabilitare judecătorească.

La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse cu o treime, conform art. 320 ind. 1 C.p.p., împrejurările comiterii faptei-în locuința părții vătămate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului-acesta fiind condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni contra patrimoniului și sancționat administrativ de 11 ori pentru furt calificat și tulburare de posesie, astfel încât a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 4 ani și 8 luni, va fi atins dublul scop de prevenție și sancționare, contribuind la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

Instanța a apreciat că inculpatului nu trebuie să îi fie interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 ca pedeapsă accesorie ci numai drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b C.p., față de jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia restrângerea drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară iar o asemenea măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2200 lei, însă, din probele administrate în cauză nu a rezultat ca prejudiciu decât suma de 1800 lei. Ca urmare, față de dispozițiile art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p și art. 998-999 Cod civil vechi, aplicabil în cauză, a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1800 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând sentința în ceea ce privește pedeapsa aplicată, solicitând prin apărător schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 233 NCP, dispozițiile noului cod penal fiind mai favorabile și solicitând aplicarea unei pedepse situate la minimul special.

P., față de apelul inculpatului, a solicitat admiterea acestuia, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 233 NCP și cu aplicarea art. 5 NCp și art. 396 alin. 10 NCPP, reducerea pedepsei, prin orientarea acesteia către mediul pedepsei prevăzută de legea nouă.

De asemenea, s-a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 65 și 66 NCP.

Examinând apelul declarat în cauză, Curtea apreciază că este întemeiat.

Constatând succesiunea de legi în timp, față de . Noului Cod penal, Curtea apreciază că legea mai favorabilă inculpatului, este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind mult mai scăzute, totodată, având în vedere că săvîrșirea faptei într-o locuință nu mai este prevăzută ca o circumstanță care agravează răspunderea penală.

Fapta comisă de inculpat, potrivit legii noi își are corespondent în infracțiunea prevăzută de art. 233 alin. 1 C.p., ale cărei limite sunt închisoarea de la 2 la 7 ani.

Având în vedere și faptul că inculpatul a beneficiat de procedura simplificată, ca urmare a recunoașterii faptei, Curtea va face și aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP, astfel încât noile limite de pedeapsă devin închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.

Având în vedere noile limite de pedeapsă, împrejurările concrete ale comiterii faptei-anume profitarea de chiar locuința cunoștinței sale-partea civilă, faptul că are numeroase antecedente penale, Curtea va aplica inculpatului o pedeapsă situată peste minimul astfel cum a fost redus, o pedeapsă de 2 ani închisoare fiind în măsură să satisfacă scopul educativ și represiv al pedepsei.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, pentru condamnarea anterioară la pedeapsa de 5 ani închisoare, prin s.p. nr. 2444/2000 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare la 11.10.2000, termenul de reabilitare este împlinit atât conform legii vechi dar și conform legii noi, care la art. 166 NCP prevede pentru condamnarea care nu depășește 5 ani, un termen de reabilitare de 4 ani. Ca urmare, starea de recidivă postexecutorie va fi înlăturată.

Întrucât noul cod penal prevede pentru infracțiunea de tâlhărie și interzicerea unor drepturi, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 literele a și b NCP, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale și față de faptul că potrivit art. 65 NCP, se interzic ca pedeapsă accesorie acele drepturi care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară, va interzice inculpatului aceleași drepturi și pe durata executării pedepsei.

În aceste limite, potrivit dispozițiilor art.421 CPP va admite apelul inculpatului, va desființa sentința apelată și va pronunța o decizie conform considerentelor expuse, urmând a menține dispoziția privind soluționarea laturii civile, precum și pe cea privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare statului.

Potrivit art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul R. J. împotriva sentinței penale nr. 3566/19.12.2013 a Judecătoriei sectorului 4 București.

Desființează în parte sentința apelată și rejudecând:

Face aplicarea art. 5 din Noul Cod penal adoptat prin Legea 286/2009, privind aplicarea legii penale mai favorabile.

În baza art. 386 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 211alin. 1 și alin. 2/1 litera c din Codul Penal de la 1968, republicat, cu aplicarea art. 37 litera b din același Cod penal și art. 320/1 alin. 7 din Codul de procedură penală de la 1968, în infracțiunea prevăzută de art. 233 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală.

Înlătură starea de recidivă postexecutorie, constatând împlinit termenul de reabilitare, în condițiile art. 41 alin. 1 NCP.

În baza art. 233 alin. 1 NCP cu referire la art. 396 alin. 10 NCPP, condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 65 NCP, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 literele a și b, pe durata executării pedepsei și în baza art. 66-67 NCP, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară drepturile prevăzute de art. 66 literele a și b NCP, pe o durată de 2 ani, după terminarea executării pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .

Onorariul avocatului din oficiu de 200 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art. 274 NCPP, rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. – N. L. M. S.

GREFIER,

D. P.

Red./Thred.C.N.L./6 ex./18.03.2014

J.S.4 București.-jud.A.I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 116/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI