Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 117/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 117/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 117/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.117/A
Ședința publică din data de 19.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C.-N.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: D. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul S. C. S. împotriva sentinței penale nr. 3192/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 februarie 2014 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 19 februarie 2014, când a decis;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr.3192 din data de 14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ s-a dispus în baza art.181 alin.1 Cod penal condamnarea inculpatului S. S. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 861 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform dispozițiilor art.862 C.pen.
În baza art. 863 alin.1 C.pen., condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
În temeiul art. 863 alin.1 lit. a C.pen., s-a impus inculpatului obligația de a desfășura în primele 12 luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 200 de ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen., privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În consecință, în baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții vătămate constituită parte civilă C. E., domiciliată în București, ., sector 4 formulată împotriva inculpatului și a fost obligat inculpatul S. S. la plata către partea civilă a sumei de 1040 lei, reprezentând daune material și la plata sumei de_ lei, reprezentând daune morale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpat la plata sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 193 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a reținut că la data de 04.12.2011, partea vătămată lucra la curățenia zonei de hotar dintre curtea casei unde domiciliază și curtea imobilului situat în ., sector 4 care aparține inculpatului. La un moment dat, inculpatul a ieșit din locuință și ca urmare a unui conflict verbal între partea vătămată și inculpat, inculpatul s-a deplasat lângă partea vătămată, i-a sucit acesteia mâna la spate și i-a aplicat părții vătămate lovituri în zona feței, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, astfel cum a rezultat din coroborarea declarațiilor date de partea vătămată cu declarațiile date de către martora C. C. și cu certificatul medico legal emis de INML M. Minovici. Prin acest act s-a constatat că vătămările suferite de partea vătămată au constat în traumatism cranio facial, fractură de epifiză distală radius drept și echimoză distală antebraț drept, astfel cum rezultă din certificatul medico legal nr. 2/7954/09.10.2009 emis de INML M. Minovici. Aceste vătămări sunt indicii clare ale faptului că situația de fapt expusă de partea vătămată și de către martoră este una reală.
S-a arătat de asemenea, că între declarațiile pe care le-a dat inculpatul în prezenta cauză există evidente contradicții. Astfel, acesta a arătat inițial că a prins-o de mână pe partea vătămată și că aceasta și martora l-au lovit în zona capului cu o coadă de mătură și o greblă, după care inculpatul nu mai a menționat nimic despre prinderea de mână a părții vătămate și a arătat că nu a fost de fapt lovit decât cu coada de mătură nu și cu grebla, această ultimă lovitură fiind aplicată în gol, acesta fiind motivul pentru care partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se. Lăsând de o parte aceste neconcordanțe, instanța a observat și faptul că acesta nu a înțeles să obțină vreun act medico legal care să ateste loviturile pe care a susținut că le-a primit precum și faptul că cele expuse de inculpat nu au justificat existența vătămărilor suferite de partea vătămată.
În drept, fapta inculpatului care a lovit pe partea vătămată în zona feței și cu piciorul cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.
Elementele laturii obiective au rezultat din situația de fapt prezentată mai sus, iar în ceea ce privește latura subiectivă s-a constatat faptul că inculpatul a acționat cu intenție, urmărind lovirea părții vătămate, chiar dacă nu a avut reprezentarea exactă a urmărilor faptei sale (numărul de zile de îngrijiri medicale).
De asemenea, fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind incidente dispozițiile art. 18¹ C.pen. prin raportare la urmările concrete ale faptei inculpatului, dar și la circumstanțele în care a fost săvârșită fapta.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea pedepsei a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a avut în vedere gravitatea sporită a infracțiunii comise și rezultatul produs - vătămarea integrității corporale a părții vătămate ca urmare a acțiunii violente exercitate de inculpat, gravitatea leziunilor produse și numărul zilelor de îngrijiri medicale și faptul că inculpatul s-a comportat huliganic și a lovit o altă persoană fără a dovedi nici cea mai vagă considerație sau respect pentru integritatea fizică a acelei persoane.
Un element favorabil inculpatului este lipsa antecedentelor penale, însă acest aspect constituie un lucru normal pentru fiecare persoană, un al doilea element fiind atitudinea sa de recunoaștere a faptei ceea ce a condus la concluzia ca fapta comisa poate constitui doar un incident izolat, ce nu se va mai repeta in viitor, si că inculpatul va înțelege importanța deosebita a respectării normelor care protejează integritatea fizică a unei persoanei.
În ceea ce privește infracțiunile care implică exercitarea de acte de violență, având ca obiect integritatea corporală și sănătatea persoanelor, numărul acestora este în continuă creștere. Instanța a apreciat că practica judiciară în materie dezvoltată în prezent este una total neinspirată, în majoritatea covârșitoare a cazurilor aplicându-se ori sancțiuni administrative sau amenzi penale în cuantum derizoriu, ținându-se seama numai de circumstanțele personale ale inculpaților și niciodată de gravitatea infracțiunii, de urmarea produsă, de consecințele asupra victimei, de unde se desprinde percepția justificată a societății că autorii beneficiază de o clemență exagerată.
În opinia instanței, climatul violent actual al societății, sporirea numărului de acte de violență, lipsa de siguranță a cetățeanului, agresiunile fizice la care recurg unii din participanții la trafic, se datorează în mare măsură și lipsei aplicării unor sancțiuni penale corespunzătoare, atitudinii parchetelor și mai ales atitudinii instanțelor, care tratează cu ușurință astfel de infracțiuni.
Față de toate aceste aspecte, instanța s-a oprit la aplicarea unei pedepse cu închisoarea. O pedeapsă cu amenda penală nu ar realiza reeducarea inculpatului și oricum nu există date despre veniturile acestuia, pentru a aprecia și asupra dispozițiilor art.63 alin.5 Cod penal.
Pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art.52 Cod penal, instanța, în baza art.181 alin.1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a apreciat ca scopul preventiv educativ la care se refera art.52 C.p. poate fi atins si fara executare in regim privativ de libertate, având in vedere in acest sens circumstanțele personale ale inculpatului învederate mai sus, considerând că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru a îl determina ca pe viitor să nu mai comită alte infracțiuni. Totuși, având în vedere modul de săvârșire a infracțiunii și natura acesteia, instanța a considerat că cea mai potrivită modalitate de executare a pedepsei este aceea a suspendării sub supraveghere a pedepsei privative de libertate, cale ce dă posibilitatea exercitării unui control efectiv al comportamentului inculpatului și care îi va da și acestuia posibilitatea de a-și disciplina propria conduită.
Apreciind că infracțiunea ce impune condamnarea este independentă de aspectele legate de autoritatea părintească, respectiv drepturile părintești si văzând și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28.09.2004 (S. și P. împotriva României-M.O. nr. 484/08.06.2005), instanța în baza art. 71 Cp a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) si b) C.pen., cu excepția dreptului de a alege in cadrul alegerilor legislative, (instanța a făcut aplicarea art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului care garantează dreptul de a vota in cadrul alegerilor legislative si a jurisprudenței CEDO din cauza Hirst contra Marii Britanii, raportate la art. 20 din Constituția României), pe perioada executării pedepsei.
În baza art. 861 C.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform dispozițiilor art.862 C.pen.
În baza art. 863 alin.1 C.pen., condamnatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;
b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
În temeiul art. 863 alin.1 lit. a C.pen., s-a impus inculpatului obligația de a desfășura în primele 12 luni ale termenului de încercare o activitate neremunerată, pe o durată de 200 de ore, al cărei conținut, precum și instituția la care va fi prestată activitatea, vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen., privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
In ceea ce privește daunele materiale, instanța a reținut că potrivit art. 1169 C.civ., cel care formulează o pretenție în fața instanței judecata trebuie sa facă si dovada acestor pretenții. La dosarul cauzei au fost depuse acte care să ateste efectuarea unor cheltuieli de către partea civilă, cheltuieli care să fi fost determinate în mod nemijlocit de fapta inculpatului dar doar în cuantum de 1040 lei, nu în cuantumul solicitat de partea civilă.
In ceea ce privește daunele morale, instanța a reținut ca, deși acestea sunt necesare, sumele solicitate de către partea civila nu sunt corecte in raport cu fapta inculpatului. Astfel, deși instanța a apreciat că sunt evidente suferințele fizice și psihice la care a fost expusă partea civilă în urma atacului inculpatului. O astfel de situație provoacă celui agresat o gamă extrem de largă de sentimente negative, precum frustrare, umilință sau furie, sentimente ce se păstrează un timp îndelungat. Un astfel de eveniment violent, pornit de la o situație banală, duce la pierderea încrederii în siguranța personală pe care trebuie să o insufle un climat social normal. Aceste trăiri pot fi evaluate material, iar instanța a considerat ca suma de_ lei este una normală, raportata fiind la atitudinea pe care a avut-o inculpatul și la urmările concrete pe care le-a avut fapta. În mod evident suma solicitată de către partea civilă este una total disproporționată în raport de prejudiciul moral cauzat și nu ar constitui decât un prilej de îmbogățire fără just temei pentru aceasta dacă ar fi fost acordate sumele solicitate.
În consecință, în baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 Cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții vătămate constituită parte civilă C. E. formulată împotriva inculpatului și a fost obligat inculpatul S. S. la plata către partea civilă a sumei de 1040 lei, reprezentând daune material și la plata sumei de_ lei, reprezentând daune morale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul S. C.S. solicitând în baza art.386 alin.1 N C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din vătămare corporală prevăzută de art.181 C.pen (vechiul) în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzute de art.193 alin.2 N C.pen, deoarece fapta comisă de el întrunește elementele constitutive ale acestui din urmă text din N C.pen.
În același sens, apelantul a solicitat aplicarea unei pedepse potrivit dispozițiilor art.193 alin.2 N C.pen, care sancționează această infracțiune cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă, făcându-se aplicarea art.5 din N C.pen, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea examinează hotărârea atacată în baza temeiurilor invocate și cererilor formulate de apelantul-inculpat și din oficiu întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.417 alin.2 N C.pr.pen.
Apelul inculpatului este fondat.
În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, în raport de care s-a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică.
În fapt, a rezultat din probe că, la data de 04.12.2011, ca urmare a unui conflict verbal între partea vătămată C. E. și inculpatul S. C S. (care sunt vecini), ce a avut loc în curtea imobilului situat în ., sector 4, inculpatul i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în zona feței, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a stabilit această stare de fapt prin coroborarea declarațiilor părții vătămate, cu declarațiile martorei C. C. și un certificat medico-legal emis de Institutul Național de Medicină Legală "M. Minovici", precum și cu declarațiile contradictorii date de inculpat la urmărirea penală și la judecată.
Actele săvârșite de inculpat au fost încadrate, la data judecării cauzei în fond, în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 C.pen (vechi), care prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
După . N C.pen, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale altei infracțiuni, respectiv „ lovire sau alte violențe”, prevăzută de art.193 alin.2 N C.pen, potrivită căruia „Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă”.
Această nouă infracțiune este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Potrivit art.5 N C.pen, Curtea trebuie să aplice, în acest caz, legea penală mai favorabilă. Deci apelul este fondat.
În consecință, în baza art.386 alin.1 N C.pr.pen. Curtea va face aplicarea art.5 N C.pen și va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din art.181 C.pen (vechi) în art.193 alin.2 N C.pen.
De asemenea, Curtea va reindividualiza pedeapsa aplicată inculpatului, în limitele art.193 alin.2 C.pen și în raport de numărul redus de zile de îngrijiri medicale (30-35 zile), precum și de împrejurarea că fapta s-a comis urmare unui conflict verbal la escaladarea căruia a contribuit și partea vătămată, va aplica inculpatului o amendă penală de 200 zile amendă a câte 15 lei/zi amendă potrivit art.61 N C.pen.
Curtea va pune în vedere inculpatului că neexecutarea cu rea-credință a pedepsei amenzii, potrivit art.63 N C.pen, amenda se înlocuiește cu închisoare..
În consecință, va admite apelul, va desființa sentința penală parțial și va proceda ca mai sus.
Văzând și dispozițiile art.274 alin.1 N C.pr.pen. și respectiv 275 alin. 3 N C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de inculpatul S. S. împotriva s.p. 3192/14 noiembrie 2013 a Judecătoriei sectorului 4 București, pee care o desființează în parte și rejudecând:
Face aplicarea art. 5 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile .
În baza art. 386 alin. 1 NCPP schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 din Codul penal de la 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 NCP.
În baza art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 61 alin. 4 litera c condamnă pe inculpatul S. S. la pedeapsa amenzii penale de 200 zile amendă a câte 15 le/zi amendă.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 NCP privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de neexecutare cu rea credință a pedepsei amenzii.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 861, art. 863 Cod procedură penală de la 1968, art. 71 Cod penal de la 1968.
Reduce daunele morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă C. E. de la 10 000 lei, la 5000 lei.
Menține dispoziția privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare pentru fond.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului rămân în sarcina statului iar onorariul avocat oficiu de 200 lei, va fi suportat din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. C.-N. S. M.
GREFIER,
D. P.
Red.S.M.
Dact.EA-5 ex/13.03.2014
J.S.4 B. – judM.A.M
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 103/2014. Curtea de... → |
|---|
