Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 117/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 117/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 117/2014
DOSAR nr. _ |
(Număr în format vechi_ ) |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 117
Ședința publică din data de 17 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. B. I. T.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C.
Pe rol, se află soluționarea plângerii formulată de petentul L. I. I. F. împotriva Rezoluției nr.3195/II/2/2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsă fiind intimații făptuitori P. E. și G. P. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Conform art. 369 pct. 1 Cod procedură penală, instanța a procedat la înregistrarea desfășurării ședinței de judecată cu mijloace tehnice, stocarea realizându-se pe serverul dedicat acestei operațiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că petentul a depus – prin registratura secției - la dosar (filele 96 -104) un înscris intitulat „Precizări” și un alt înscris (filele 109) intitulat „note de ședință”.
Petentul, cu încuviințarea Curții, depune la dosar (filele 110- 122) un set de înscrisuri intitulat „Note de ședință suplimentare” solicită să fie avute în vedere toate înscrisurile.
Părțile, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetării penale împotriva intimaților făptuitori.
Solicită să fie avute în vedere toate înscrisurile pe care le-a depus la dosar.
Solicită să se stabilească dacă are vreo vină și este de acord să răspundă penal, însă dacă se va stabili că nu are nicio vină să i se facă dreptate.
În baza art. 278 ind. 1 Cod procedură penală (vechiul Cod de procedură penală) solicită să fie avute în vedere documentele noi adăugate la dosar și să-i fie admisă plângerea, desființate rezoluțiile atacate și să fie trimis dosarul la P. sau să fie admisă plângerea, desființate rezoluțiile și dispusă judecarea cauzei pe fond.
Precizează că de la primul termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a solicitat atașarea dosarului nr.1029/P/2013 al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Arată că a studiat acest dosar și că nu există vreo dovadă că a depus plângere, la data de 12 martie, la Secția XIV Poliție împotriva numitului B. C., funcționar ITM. La P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București există înregistrat dosarul nr.4172 însă nu a primit vreo rezoluție referitoare la acest dosar.
Nu a solicitat în dosarul nr.1029 extinderea cercetărilor față de numita P. D. G.. Nu există nicio dovadă.
Consideră că, în fapt, este vorba despre un fals în declarații comis de procurorul B. C. M..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii, ca nefondată, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat săvârșirea vreunei infracțiuni de către cei doi intimați, P. E. și G. P. D..
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin plângerea petentului L. I. I. F., formulată conform disp.art.2781 Cod procedură penală, acesta a solicitat anularea Rezoluției nr.1029/P/2013 din data de 27 august 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.3195/II/2/2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, considerând că soluțiile date, vizând pe magistrații procurori P. E. și G. P. D. sunt nelegale și netemeinice.
În cauză, au fost atașate dosarele nr.1029/P/2013 și nr.3195/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Examinând plângerea, prin prisma motivelor din plângerea petentului, cât și în spiritul dispozițiilor incidente speței, Curtea constată cele două rezoluții ca legale și temeinice și, respectiv, plângerea ca nefondată, având în vedere următoarele argumente:
Prin rezoluția nr. 1029/P/2013 din data de 27 august 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul P. E., prim-procuror la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București sub aspectul infracțiunilor de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art.246C.pen. și „fals în declarații" prev. de art.292 Cpen. și față de magistratul G. P. D., prim-procuror la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București sub aspectul infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art.246 Cpen. cu motivarea că faptele nu există.
Din actele premergătoare efectuate de procurorul de caz, s-a constatat că, în perioada 26.06._13, la P. de pe lângă Curtea de Apel București au fost înregistrate mai multe plângeri penale prin care numitul L. I. I. F. a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul E. P., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații, faptă prev. de art. 292 Cp. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. de art. 246 Cp.
În fapt, persoana vătămată arată că magistratul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 292 Cp. cu ocazia soluționării dosarului nr._/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 - Secția Penală „afectându-i în mod ireparabil judecarea echitabilă a acestei cauze" și „interzicându-i dreptul de a avea acces la o justiție echitabilă".
Totodată, precizează că magistratul E. P., în rezoluția nr.499/11-2/2013 din data de 11.04.2013, prin care a fost soluționată plângerea împotriva soluției dispuse în dosarul penal nr. 3543/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, ar fi precizat în „mod mincinos că persoana vătămată a depus plângere la data de 27.03.2012 la Secția 14 Poliție împotriva Inspectorului Șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă București, B. C., în realitate nefiind depusă nicio sesizare la această Secție de Poliție.
De asemenea, la data de 09.04.2013, persoana vătămată L. I. I. F. își completează plângerile penale inițiale, solicitând efectuarea de cercetări și cu privire la magistratul P. D. G. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, întrucât „ar fi influențat în mod direct judecarea dosarelor -_/303/2012 și_/303/2012 ale Judecătoriei Sectorului 6 București prin săvârșirea unor grave ilegalități".
Din actele aflate la dosar, procurorul de caz a reținut următoarele:
La P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, sub nr.3543/P/2012, a fost înregistrată plângerea penală a numitului L. I. I. F. împotriva Inspectorului Șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă București și a altor persoane din subordinea acestuia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. de art. 246 Cp.
Prin rezoluția nr. 3543/P/2012 din 14.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 al. 6 rap. la art. 10 lit. a C.p.p., neînceperea urmăririi penale față de numiții B. C. și B. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C.pen. întrucât fapta nu există.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere numitul L. I. I. F., respinsă ca netemeinică și nelegală prin rezoluția nr. 499/II-2/2013 din 11.04.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, magistrat E. P..
Persoana vătămată a formulat plângere și împotriva acestei rezoluții în baza art. 2781 C.p.p., la instanța de judecată.
Plângerea a format obiectul dosarului nr._/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 și a fost respinsă - ca tardivă, fiind admisă excepția tardivității invocată de Ministerul Public, conform Hotărârii 1735/2013 din 11.06.2013.
Dosarul nr._/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 București a avut ca obiect o plângere formulată de numitul L. I. I. FERDINAN, în baza art. 2781 C.p.p., apreciată de instanță ca fiind greșit îndreptată, motiv pentru care a fost trimisă în baza art. 2781 al. 13 C.p.p. Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București, la data de 27.11.2012.
Cel de al doilea dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, la care face referire persoana vătămată, respectiv nr._/303/2012, a avut ca obiect plângerea acestuia împotriva rezoluției nr. 8239/P/2012 din 31.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6.
Prin Sentința penală nr. 320 din 08.04.2013, Judecătoria Sectorului 6 București a respins plângerea formulată de numitul L. I. I. FERDINAN, ca nefondată, în ce privește soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de N. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cp., cu menținerea rezoluției parchetului sub acest aspect.
S-a dispus trimiterea plângerii petentului formulată împotriva rezoluției nr. 8239/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 în ce privește soluția de disjungere a cauzei în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art.288 al. 1 Cp. și înșelăciune, faptă prev. de art. 215 al. 1 Cp.
Având în vedere cele expuse mai sus și conținutul plângerilor persoanei vătămate, procurorul de caz a reținut că acesta își exprimă într-un limbaj licențios nemulțumirea privind soluțiile dispuse în cauzele ce au avut ca obiect plângerile penale pe care le-a formulat.
Verificarea și stabilirea legalității soluțiilor dispuse de către magistrații procurori sunt supuse controlului ierarhic conform dispoziții, art. 278 C.p.p., respectiv controlului instanței de judecată, conform art. 2781 C.p.p., în condițiile normelor procesuale în materie și nu pot constitui obiect de cercetare penală.
Împotriva Rezoluției nr. 1029/P/2013 din data de 27 august 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în termen legal, la data de 11.09.2013, petentul L. I. I. F. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele invocate în sesizarea inițială, susținând - în esență - că, soluția dispusă în cauză nu este motivată în mod corespunzător, fiind neclară și imprecisă.
Examinând plângerea împotriva soluției, cât și actele premergătoare efectuate în dosarul nr.1029/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a constatat că, cele susținute de petent sunt neîntemeiate, astfel că prin Rezoluția nr.3195/II/2/2013 din data de 30 septembrie 2013 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins plângerea ca neîntemeiată, cu următoarea motivare:
Referitor la faptele reclamate de petent în sarcina magistratului procuror, P. E., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului București, se constată că acestea reprezintă, în fapt, critici la adresa rezoluției nr.499/II-2/2013 din data de 11.04.2013, prin care susnumitul magistrat a respins plângerea formulată de petent împotriva soluției adoptate de procuror în dosar nr.3543/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Or, contestarea de către persoana nemulțumită a unei soluții adoptate de către un magistrat procuror nu se poate face pe calea unei plângeri penale îndreptată împotriva magistratului care a adoptat soluția, ci prin exercitarea căilor ordinare, extraordinare de atac prevăzute de legiuitor, instanța de judecată fiind singurul organ competent să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei soluției adoptate de procuror, menținută ulterior de prim-procurorul parchetului.
Cât privește aspectele sesizate de petent referitoare la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, G. P. D., în sensul că acesta, prin exercitarea abuzivă a atribuțiunilor de serviciu, ar fi influențat modul de soluționare al unor dosare aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București se constată că aspectele sesizate de petent nu sunt confirmate de nici unul din actele premergătoare efectuate.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul L. I. I. F., arătând că ambele rezoluțiile dispuse de procuror sunt nelegale și netemeinice, deoarece nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei înscrisurile pe care petentul le-a depus în susținerea sesizării formulate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de către petent în plângerea sa, având în vedere ansamblul actelor depuse, Curtea constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
În fapt, în cuprinsul plângerii formulate în prezentul dosar, petentul L. I. I. F. reia aserțiunile din sesizările anterioare, apreciind că soluțiile dispuse până în prezent în cauzele în care este parte realizează conținutul infracțiunilor indicate de sus-numitul în speța de față.
În soluționarea cauzelor la care s-a făcut referire în prezenta rezoluție, magistrații desemnați să instrumenteze dosarele respective au analizat susținerile numitului L. I. I. F. prin prisma mijloacelor de probă existente și a situației de fapt reținute de procuror. Constatând că în instrumentarea cauzelor în care sus-numitul a avut calitatea de persoană vătămată au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, existând probe suficiente și legal administrate și că, în mod constant, acesta își exprimă, practic, nemulțumirea în raport de soluțiile pronunțate de magistrați până în prezent fără a releva împrejurări și probe noi ce ar determina schimbarea situației de fapt inițială, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a dispus motivat respingerea plângerii formulate de A. I. în conformitate cu dispozițiile art.278 C.pr.pen.
Or, în condițiile în care nu se evidențiază existența vreunei fapte prevăzute de legea penală, modalitatea de efectuare a actelor de procuror nu poate constitui obiectul unor cercetări ale Ministerului Public, deoarece ar fi încălcate dispozițiile art.64 alin.2 din Legea nr.304/2004, conform cărora procurorul este independent în soluționarea cauzelor pe care le instrumentează.
Pe de altă parte, cu privire la contestarea actelor de urmărire penală efectuate și a măsurilor dispuse de procuror, persoanelor interesate le sunt oferite căi procedurale ce pot fi urmate pe tot parcursul procesului penal.
Se cunoaște faptul că o plângere penală nu poate nici să înlocuiască și nici să suplinească o cale de atac pe care numitul L. I. I. F. are dreptul să o uziteze, în termenul legal, și pe care, de altfel, a și uzitat-o.
De asemenea, este știut și faptul că fapta unui procuror de a emite o soluție, ca urmare a propriei activități de evaluare și apreciere a stării de fapt și de drept ale cauzei respective este o faptă impusă de normele procesuale și nu poate constitui infracțiune, nici chiar în situația în care s-ar stabili, cu titlu definitiv, prin hotărâre judecătorească, că soluția este greșită.
În atare situație, neregulile, insuficiențele și greșelile soluțiilor pot fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac.
Este, de asemenea, știut și faptul că independența procurorului în adoptarea unei soluții nu se poate limita prin instituirea unei răspunderi, de orice fel, pentru o soluție greșită.
Dacă am considera altfel, ar însemna să admitem nerespectarea principiilor ce guvernează statul de drept, ceea ce ar avea drept consecință disoluția autorității și lezarea iremediabilă a principiilor ce stau la baza independenței justiției.
Cum însă, în speță, magistrații procurori P. E. și G. P. D. (intimați în speță) nu au făcut altceva decât să fie de acord cu măsurile dispuse, rezultă că, în sarcina magistraților procurori, nu se pot reține infracțiunile reclamate de petent, după cum nu li se poate reține nicio altă faptă de natură penală.
De asemenea, Curtea arată că răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, ceea ce presupune că au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane, situație premisă care nu se regăsea în speța respectivă.
D. urmare, din actele dosarului, este lesne de constatat că plângerea petentului L. I. I. F. nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în faza de investigații preliminare, susținerile petentului fiind de ordin subiectiv, motiv pentru care, în mod just, în evaluarea sa judiciară, procurorul de caz a opinat că nu se justifică emiterea unui act de acuzare în cauză.
Astfel fiind, Curtea va respinge plângerea petentului L. I. I. F. împotriva actelor procurorului, pe care le va menține ca legale și temeinice.
Constatând culpa procesuală a petentului, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L. I. I. F. împotriva Rezoluției nr. 1029/P/2013 din data de 27 august 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr. 3195/II-2/2013 din data de 30 septembrie 2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține rezoluțiile atacate.
Obligă petentul - la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2014.
PREȘEDINTE,
C. B. I. T.
GREFIER,
I. P.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 117/2014.... → |
|---|
