Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 530/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 530/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.530
Ședința publică din data de 22.04.2014
Curtea constituită din:
Președinte: M. O.
Judecător: A. N.
Grefier: C. D. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelant – inculpat D. I. împotriva sentinței penale nr. 273/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa apelantului inculpat D. I., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat E. D. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/18.04.2014 depusă la dosar și lipsa intimatei părți civile A.N.I.F. Ialomița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat D. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului și redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, schimbarea încadrării juridice din art. 20 rap. la art.208 alin.1 și art.209 alin.3 lit. b VCP în art.32 rap. la art.228-229 alin.3 lit. d NCP raportat la poziția procesuală de recunoaștere a inculpatului precum și lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că nu există nicio vătămare de tip material. Concluzionând, solicită reducerea cuantumului pedepsei cu 1/2 și încă o dată cu 1/3, inculpatul urmând să execute 8 luni închisoare cu suspendare condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că pedeapsa aplicată este în conformitate cu dispozițiile art.74 NCP, în ceea ce privește criteriile de individualizare a pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală penale nr. 273/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Fetești, în baza art.20 rap. la art.208 alin.1-art.209 alin.3 lit.b Cod penal cu aplic. art.3201 alin.7 Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul D. I. [fiul lui G. și E., născut la data de 21.02.1981 în Medgidia, jud. C., domiciliat în Rasova, ., jud. C., cetățenia română, cu antecedente penale, posesor al C.I. ., nr._, CNP_], la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat .
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, calculat potrivit art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b C.p. respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii si pană la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Potrivit disp. art. 71 alin. 5 C.p., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost respinsă cererea în pretenții formulată de partea civilă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare-Filiala de Îmbunătățiri Funciare Ialomița, ca neîntemeiată.
În baza art.191 alin.1 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 420 lei cheltuieli judiciare statului .
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Numiții P. F. și Ș. N. domiciliază în . și, în ziua de 03 aprilie 2013, au fost contactați telefonic de inculpat, consătean, care le-a propus să câștige bani din tăierea unor conducte metalice cu autogenul. Inculpatul a împrumutat autoutilitara numitului D. C., unde lucra ca șofer, după care a transportat pe N. Ș. și P. F. pe câmp la Stația de pompare a apei SRP 4 pe raza mun. Fetești. I-a asigurat că totul este legal solicitându-le să secționeze conducta metalică însă au fost surprinși de organele de poliție și au fost conduși la Poliția Mun. Fetești.
Cu ocazia audierilor de la urmărirea penală, inculpatul D. I. a recunoscut că i-a indus în eroare pe consăteni, apreciind că nu-i va surprinde nimeni în timp ce tăiau conducta, mai ales că, ulterior, șeful său, D. C., urma să liciteze pentru a cumpăra conducta.
Deși inițial inculpatul a susținut că secționarea conductei fusese dispusă de numitul D. C. în vederea valorificării, după audierea acestuia, s-a constatat că nu a avut cunoștință despre cele întâmplate, a împrumutat autoturismul și butelia de aragaz. În aceste condiții, inculpatul a revenit asupra declarației și a recunoscut că singur a hotărât să secționeze conducta cu intenția de a o valorifica deși nu avea nici un drept legitim.
A apreciat judecătorul fondului că recunoașterea faptei în integralitate la urmărire penală și în fața instanței de judecată coroborată cu celelalte probe (fotografii, declarațiile martori) sunt de natură a contura vinovăția inculpatului și concluzia că este autorul faptei de tentativă la furt calificat.
Instanța de fond a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului D. I. - care la data de 03 aprilie 2013 a încercat să sustragă una dintre conductele metalice de la stația de pompare S.R.P. 4 - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 3 lit. b din Codul Penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și anume de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, de persoana infractorului, poziția de recunoaștere a faptei. Totodată, s-a reținut din analiza copiilor de pe fișei de cazier judiciar că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, prin sentința penală nr. 10/12 ianuarie 2001, definitivă prin decizia penală nr. 85 din 09 martie 2001 a Curții de Apel C. acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la tâlhărie, fiind arestat la 29 septembrie 2000, fără să rezulte data eliberării.
Cât privește modalitatea de executare, judecătorul fondului a apreciat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare raportat la datele ce definesc persoana inculpatului, la faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptei sunt motive pentru ca în cauză să se poată face aplicarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei, determinându-l să respecte valorile sociale apărate de legea penală în general, dreptul de proprietate a persoanei în special, astfel încât scopul pedepsei poate fi atins fără ca executarea să se realizeze în regim de detenție.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a arătat că, la urmărirea penală, partea vătămată a înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 12.500 lei. La data de 07.06.2013 a revenit cu adresă prin care a menționat că Stația de Pompare SRP 4 se află în stare de conservare, asemănător conducta metalică ce face obiectul dosarului, fapt pentru care în perioada de conservare echipamentele stației de pompare nu sunt utilizate.
În cadrul cercetării judecătorești, partea civilă a depus la dosar adresa nr. 1019/4 din 27.11.2013, prin care a comunicat că își menține constituirea de parte civilă în cauză cu suma de 12.500 lei, reprezentând cheltuieli de reparații.
A susținut partea vătămată că valoarea și întinderea prejudiciului nu poate fi făcută cu precizie, întrucât secționarea s-a realizat cu mijloace rudimentare și este posibil a fie afectate și alte elemente – masivele de ancoraj.
Răspunderea civilă delictuală este angajată, conform prevederilor art.1.349 și art.1.382 Cod civil, ori de cate ori, printr-o fapta ilicită a unei persoane, se cauzează un prejudiciu unei alte persoane, dacă se constată îndeplinite și celelalte condiții, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul. Verificând existența cumulativă a acestor condiții în cauza dedusă judecății judecătorul fondului a reținut că nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală a inculpatului, întrucât pe de o parte nu există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de acesta și prejudiciul suferit de partea civilă, infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul este judecat a rămas în faza tentativei. Partea civilă a înțeles să solicite contravaloarea cheltuielilor de reparații, conducta fiind recuperată.
Deoarece nu s-au depus dovezi cu privire la valoarea prejudiciului, nu este dovedit raportul de cauzalitate dintre fapta comisă de inculpat și prejudiciul invocat, instanța de fond a respins cererea în pretenții formulată de partea civilă Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare-Filiala de Îmbunătățiri Funciare Ialomița, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, pentru inculpatul D. I., a declarat apel apărătorul ales (la fond) al acestuia, avocat G. C., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat, prin apărătorul desemnat de Curte din oficiu, a criticat sentința atacată pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.
Examinând cauza în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată următoarele:
În prezenta cale de atac, nu au fost solicitate și administrarea probe noi.
La dosarul cauzei, fila 13 (dosar C.A.B.), numita D. E., soția inculpatului, a depus un înscris, prin care arată că soțul său, inculpatul D. I. este plecat în străinătate, cunoaște despre existența dosarului, dar nu a declarat apel.
Pe latură penală, situația de fapt a fost corect reținută, iar vinovăția inculpatului D. I. a fost just stabilită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, inculpatul recunoscând comiterea faptei, cauza fiind soluționată în procedura prevăzută la art.3201 Cod procedură penală.
În aceste condiții, inculpatului (apelant în speță) i-a fost aplicată o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege, clemența manifestată de instanța de fond fiind evidentă și datorându-se atitudinii procesuale a inculpatului care a beneficiat de procedura prevăzută de art.3201 Cod procedură penală, nejustificându-se o reducere a cuantumului de pedeapsă.
Astfel, cuantumul pedepsei aplicate, stabilit de judecătorul fondului la 1 an și 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, a fost aplicat inculpatului pentru că, acesta – indiferent din ce motive - a nesocotit legea.
Față de împrejurarea că sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context în care, judecătorul fondului – procedând la individualizarea judiciară a pedepsei – operațiune, de altfel, extrem de complexă, a adaptat pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea concretă a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și scopului respectivei pedepse.
Așadar, Curtea apreciază - în acord cu instanța de fond – că pedeapsa astfel cum a fost aplicată inculpatului, situată spre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art.81-82 Cod penal, se învederează a asigura reeducarea sa, criteriile de individualizare fiind corect valorificate prin hotărârea primei instanțe.
Pedeapsa stabilită de instanța de fond este proporțională cu gravitatea faptei și cu împrejurările concrete de comitere a acesteia, astfel cum au fost evidențiate și, totodată, reflectă în mod corespunzător conduita inculpatului, care deși nu este recidivist, anterior a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru o infracțiune de tâlhărie, astfel că nu se impune reducerea cuantumului de pedeapsă.
D. urmare, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Curtea – în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală - va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 273/09.12.2013, pronunțată de Judecătoria Fetești, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. O. A. N.
GREFIER,
C. D. R.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.5
red..I.R.-Jud.Fetești
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 521/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 611/2014. Curtea de... → |
|---|
