Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 123/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 123/A
Ședința publică din data de 19 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. R. A. V.
JUDECĂTOR: G. C. A.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror Eliana B..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr.693/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 05 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei decizii; Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 12 februarie 2014 și 19 februarie 2014, hotărând următoarele:
CURTEA
Asupra apelului:
Prin Sentința penală nr. 693/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul B. I., în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. precum și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut prima instanță că, în noaptea de 17/18.08.2013 inculpatul B. I. împreună cu inc. R. A. M. a pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate C. R. și, prin forțarea unei uși de acces, au intrat într-o anexă de unde au sustras mai multe bunuri, respectiv două drujbe, o motocoasă și un cablu electric în valoare totală de aprox. 2.000 lei.
La individualizarea pedepsei aplicate și a modalității de executare, prima instanță a reținut că inculpatul are vârsta de 34 de ani, studii 2 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, este recidivist (a fost condamnat până în prezent la o pedeapsă rezultantă de 7 (șapte) ani prin sentința penală nr. 146/30.04.2009 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr. 1655/24.11.2009 a Curții de Apel București – Secția I Penală, arestat la 21.07.2006, M.A.P. nr. 268/21.07.2006 emis de TM.B. – Secția I Penală, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie), a manifestat perseverență infracțională.
Sub aspectul laturii civile prima instanță a constatat că în termen legal partea civilă C. R. s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 1.800 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate (64, dosar fond). Reținând că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 și art. 1357 Cod civil, respectiv fapta ilicită a inculpaților (sustragerea bunurilor din posesia părții vătămate), prejudiciul material suferit de partea civilă (constând în diminuarea patrimoniului), legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția dovedită a inculpaților (așa cum a fost arătat în considerentele prezentei hotărâri) care au acționat cu intenție directă, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 C.pr.pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. R. și au fost obligați inculpații B. I. și R. A. M. în solidar, potrivit art. 1443 C. civ. la plata sumei de 1.800 lei cu titlu de despăgubiri față de această parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B. I., care a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, arătând că a recunoscut săvârșirea faptei, a avut o atitudine sinceră și a conștientizat gravitatea faptelor sale, părțile vătămate Ș. E. și D. N. nu s-au constituit părți civile în cauză, precum și avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că are 4 copii minori în întreținere.
În ședința publică de la data de 05.02.2014, față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 255/2013 s-a rectificat calea de atac exercitată în apel.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417-419 C.proc.pen., Curtea urmează a admite apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a evaluat judicios probele administrate și a apreciat întemeiat că ele confirmă neechivoc participația inculpatului B. I., în calitate de coautor, la comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate C. R.. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa foto care relevă că în interiorul locuinței părții vătămate s-a pătruns prin forțarea ușii de acces la nivelul tocului, înscrisurile care probează că partea vătămată C. R. a cumpărat drujba marca “STIHL” la data de 02.07.2010, declarația martorului I. G. D. – care în lunile august-septembrie 2013 a cumpărat de la inculpații B. I. și R. A. M. două drujbe, o mașină de tuns iarba, un aparat de tăiat beton, o parte din bunurile astfel achiziționate fiind vândute ulterior, iar drujba marca “STIHL”, un aparat de tăiat piatră și beton marca “STIHL” și un teodolit marca “BERGER” cu trepied fiind predate lucrătorilor de poliție.
În ce privește individualizarea pedepsei, raportându-se la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului dar și la natura și gravitatea rezultatului produs, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, prima instanță a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, durata astfel stabilită a pedepsei fiind minimul special prevăzut de art. 209 alin. 1 C.pen. (1969) rap. art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968).
În acord cu prima instanță, Curtea reține că nu se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât atitudinea sinceră a acestuia, care a recunoscut săvârșirea faptelor, nu poate fi valorificată de două ori, respectiv atât prin prisma cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 320 ind. 1 C.proc.pen. (1968), cât și prin prisma reținerii circumstanțelor judiciare.
Se constată însă că norma de incriminare în vigoare la data săvârșirii faptei – art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a), g) și i) C.pen. (1969) - a fost modificată în cursul judecății, respectiv la data de 01.02.2014, prevederile actualului art. 229 C.pen. nemaiprevăzând agravanta săvârșirii faptei de 2 persoane împreună și totodată fiind reduse limitele speciale ale pedepsei.
Se reține că legile penale de fond se raportează la constituirea situației juridice penale, înțeleasă ca fiind aceea care dă Statului puterea de a face să se execute o pedeapsă și creează pentru condamnat îndatorirea de a o suporta. Situația juridică penală impune reunirea a două elemente: o infracțiune și o hotărâre judecătorească de condamnare.
Chiar dacă aplicarea de către judecător a unei legi noi faptelor anterioare este prin definiție retroactivă, se observă că o hotărâre penală nu este declarativă a unei stări de drept care ar rezulta din simpla săvârșire a infracțiunii. O hotărâre penală constituie situația juridică de condamnat a autorului faptei penale.
Din această cauză, o lege penală de fond edictată după săvârșirea infracțiunii, dar înainte de judecată, atinge o situație juridică în curs de constituire și nu comportă, prin urmare, decât un efect imediat; o lege nouă care dezincriminează o faptă sau micșorează o pedeapsă poate, fără retroactivitate și în virtutea efectului imediat al legii, să se aplice infracțiunilor anterioare nejudecate, deoarece, până la judecată, infracțiunea nu produce vreun efect de drept pe care legea nouă l-ar repune în cauză.
Din contră, o lege nouă, care creează o infracțiune sau o pedepsește mai aspru nu poate, fără retroactivitate, să se aplice infracțiunilor anterioare nejudecate. Motivul este acela că o lege care se aplică unei situații în curs poate să împiedice ori să diminueze efectele faptelor anterioare, dar nu să le amplifice sau să se atribuie altele noi.
Prin urmare, renunțarea la principiul neretroactivității legii (art. 15 alin. 2 teza a II-a din Constituția României) se impune doar în cazul condamnărilor definitive, întrucât doar în acele cazuri s-a creat o situație juridică nouă, ale cărei efecte sunt repuse în discuție prin intervenția legii noi, mai favorabile. În toate celelalte cazuri se aplică principiul neretroactivității, prevăzut de art. 15 alin. 2 teza I din Constituție – ”legea dispune numai pentru viitor”.
În cazul infracțiunilor aflate în curs de judecată la momentul intervenirii legii noi mai favorabile, fiind vorba de formarea unei situații juridice, alegerea legii mai favorabile înseamnă compararea efectelor legilor succesive distinct, raportat la fiecare element ce intră în structura situației juridice penale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere politicii penale.
Dacă legiuitorul ar fi urmărit ca infracțiunile săvârșite sub imperiul legii vechi să fie pedepsite fie urmându-se concepția vechiului cod penal, fie potrivit legii noi, în sensul corelării limitelor reduse de pedeapsă cu regimul sancționator mai sever aplicabil în cazul pluralității de infracțiuni, nu s-ar fi impus reglementarea cuprinsă la art. 5 C.pen., întrucât este evident că, în cazul în care prin aplicarea legii noi s-ar ajunge la o pedeapsă mai severă, aplicarea acestei pedepse ar fi neconstituțională, retroactivând o lege nefavorabilă.
De aceea, trebuie admis că, în cazul infracțiunilor nejudecate la momentul modificării concepției legiuitorului, infractorul beneficiază de dispozițiile mai favorabile cuprinse în legile succesive, fără a se încălca astfel principiul separației puterilor în stat cât timp dreptul judecătorului de a analiza instituțiile ce compun situația juridică penală este dat de legiuitor.
Dispozițiile art. 5 C.pen., potrivit cărora ”în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.”, ar rămâne fără niciun efect, suplimentar reglementării cuprinse la art. 15 din Constituție ce interzice retroactivitatea legii nefavorabile, în cazul în care interpretarea textului este în sensul stabilirii situației juridice a infractorului prin compararea globală a legilor succesive. D. în absența reglementării cuprinse la art. 5 C.pen. judecătorul, aplicând dispoziții penale din legi diferite, ar fi creat o a treia lege, ce nu corespunde nici politicii penale anterioare - și nici politicii penale actuale, nicidecum în cazul în care pedeapsa este stabilită tocmai în aplicarea voinței legiuitorului, transpusă în prevederile art. 5 C.pen.
Revenind la situația juridică a inculpatului B. I., se reține că, sub aspectul limitelor pedepsei, legea nouă este mai favorabilă, prevăzând limite speciale reduse, de la 3-15 ani la 1-5 ani.
Sub aspectul reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în consecința recunoașterii vinovăției, dispozițiile art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) sunt identice cu prevederile art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Sub aspectul pluralității de infracțiuni, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile, întrucât nu impun aplicarea unui spor.
În consecință, în aplicarea art. 386 C.proc.pen. și art. 5 C.pen., avându-se în vedere și caracterul preponderent procedural al normei cuprinse la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., urmează a fi schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului B. I., din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a, g și i C.pen. (1969), cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) și art. 37 lit. b C.pen. (1969) în infr. prev. de art. 228, 229 lit. b și d C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. b C.pen. (1969) și art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
În temeiul acestor texte de lege, urmează a-i fi aplicată inculpatului o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, Curtea apreciind că, deși potrivit dispozițiilor art. 37 lit. b C.pen. (1969), reținute ca fiind aplicabile în cauză în consecința art. 5 C.pen., nu este obligatorie nici orientarea pedepsei spre maximul special și nici majorarea suplimentară a acestui maxim, starea de recidivă relevă nu doar necesitatea izolării condamnatului de comunitate prin aplicarea unei pedepse cu executare, ci și un grad de periculozitate care nu poate fi nesancționat, astfel cum a procedat prima instanță aplicând o pedeapsă în cuantumul minim permis de lege.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va fi admis apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 693/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu; va fi desființată sentința apelată și în rejudecare, în baza art. 386 C.proc.pen. va fi schimbată încadrarea juridică a faptei de furt calificat săvârșită de inculpat din infr. prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a, g și i C.pen. (1969), cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) și art. 37 lit. b C.pen. (1969) în infr. prev. de art. 228, 229 lit. b și d C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. b C.pen. (1969) și art. 396 alin. 10 C.proc.pen., texte de lege în baza cărora va condamna inculpatul B. I. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza disp. art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal vor fi înlăturate pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 72 C.pen. va fi computată prevenția inculpatului de la data de 12.09.2013 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în faza judecății apelului, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului în faza judecății apelului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva Sentinței penale nr. 693/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată și rejudecând:
În baza art. 5 C.pen. și art. 386 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei de furt calificat săvârșită de inculpat din infr. prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a, g și i C.pen. (1969), cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 C.proc.pen. (1968) și art. 37 lit. b C.pen. (1969) în infr. prev. de art. 228, 229 lit. b și d C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., art. 37 lit. b C.pen. (1969) și art. 396 alin. 10 C.proc.pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza disp. art. 12 alin. 1 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, înlătură pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 72 C.pen. deduce prevenția de la data de 12.09.2013 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în faza judecății apelului, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului în faza judecății apelului, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2014.
Președinte, | Judecător, | |
S. R. A. V. | G. C. A. | |
Grefier, | ||
Victorița S. |
Red. R.S./08.04.2014
Thred. R.S./ 2 ex./09.04.2014
Judecătoria Cornetu – jud. C. N.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 61/2014. Curtea de... | Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 122/2014.... → |
|---|
