Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1720/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1720/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1720/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1720/A
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: D. S.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva Sentinței penale nr.371 din data de 02 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 14 decembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 15 decembrie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 371 din data de 02 octombrie 2015, Judecătoria Sectorului 6 București în temeiul art. 396 alin. 2 și alin. 10 C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 91 C.pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 2 ani, termen de supraveghere stabilit conform art. 92 C.pen.
Conform art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Conform art. 93 alin. 3 C.pen., a impus inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., obligația de a presta o muncă în folosul comunității fiind executată în cadrul Primăriei comunei Buturugeni sau Primăriei orașului Mihăilești, conform deciziei consilierul de probațiune dispusă în temeiul art. 51 alin. 1 rap. la art. 57 alin. 2 din Legea nr. 253/2013.
Conform art. 94 alin. 2 C.pen. supravegherea executării obligațiilor fiind realizată de către Serviciul de Probațiune G..
Conform art. 404 alin. 2 C.pr.pen., a atras atenția inculpatului că nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse precum și săvârșirea unei alte infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere va atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime.
Conform art. 68 alin. 1 lit. b C.pen., pedeapsa complementară se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 399 alin. 2 raportat la art. 241 alin. 1 lit. b C.pr.pen., a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul M. I., prin ordonanța din 02.05.2015, emisă de P.J.S.6 în dosarul nr. 4576/P/2015 și menținută prin încheierea din 04.08.2015.
A constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 ore, în baza ordonanței din 01.05.2015, emisă de D.G.P.M.B.- Secția 25 Poliție (fila 8 d.u.p.).
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. I. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice și Judiciare.
În temeiul art. 397 alin. 1 raportat la art. 22 C.pr.pen., a luat act că persoana vătămată M. G. C. nu s-a constitui parte civilă în procesul penal (fila 62 d.i.).
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 800 lei.
Conform art. 274 alin. 1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 + 260 lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4576/P/2015 din 16.06.2015 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 17.06.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului M. I. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C.pen.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, raportat la dispozițiile art. 396 alin. 2 C.pr.pen., instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 01.05.2015, în jurul orei 18.30, între blocurile nr. 6 și 8 din . mun. București, sectorul 6, după ce în prealabil a urmărit-o de la stația R.A.T.B. „Poșta Valea Argeșului”, inculpatul M. I. s-a apropiat de persoana vătămată M. G. C., din spate, i-a smuls lănțișorul cu pandantiv, de la gât, și a fugit spre blocul D11 din . urmărit și imobilizat de martorul U. L. A..
În drept, fapta inculpatului M. I. constând în aceea că: la data de 01.05.2015, în jurul orei 18.30, între blocurile nr. 6 și 8 din . mun. București, sectorul 6, a sustras, prin smulgerea de la gâtul persoanei vătămate M. G. Cirsitina, un lănțișor, cu pandantiv, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de tâlhărie are un conținut complex, în care furtul constituie activitatea principală, iar folosirea de violențe, activitatea secundară.
Activitatea principală s-a realizat prin acțiunea de luare a unui bun mobil - lănțișor cu pandantiv, din posesia altei persoane - M. G. Cirsitina, fără consimțământul acesteia - dedus din împrejurarea că inculpatul a acționat prin surprindere și a fugit de la locul faptei.
Activitatea secundară s-a realizat prin smulgerea bunului de la gâtul persoanei vătămate, rupându-se cu forța contactul material pe care aceasta îl avea cu bunul său. Prin noțiunea generică de „violență”, în accepțiunea art. 233 C.pen., se înțelege orice acțiune prin care se exercită o constrângere fizică asupra unei persoane, existând violență și atunci când bunul este smuls din mâna sau de pe corpul victimei, chiar dacă aceasta, din neputință, spaimă sau din cauza surprizei nu a opus rezistență.
Urmarea imediată constă, pe de o parte, în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, iar pe de altă parte, în atingerea adusă dreptului persoanelor de a fi ocrotite împotriva actelor de violență producătoare de suferințe fizice.
Legătura de cauzalitate dintre activitățile de sustragere prin violențe și prejudiciul creat rezultă din aceea că, în lipsa activității inculpatului, paguba nu s-ar fi produs.
Sub aspectul laturii suiective, inculpatul a comis fapta cu intenție directă (art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.) deoarece a avut reprezentarea că, prin folosirea de violențe, ia bunul din posesia altei persoane, fără consimțământul acesteia, prevăzând consecințele păgubitoare asupra patrimoniului și integrității fizice, și urmărind atât însușirea pe nedrept a bunului cât și folosirea violențelor pentru realizarea sustragerii.
Infracțiunea s-a consumat în momentul realizării acțiunii principale (de furt), și anume în momentul ieșirii bunului din patrimoniul persoanei vătămate, concomitent cu trecerea acestuia în stăpânirea inculpatului.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.pr.pen. întrucât fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea inculpatului M. I..
La individualizarea pedepsei principale, instanța de fond a pornit de la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 233 C.pen., respectiv: închisoarea de la 2 la 7 ani, pe care le reduce cu o treime, întrucât judecata a avut loc în baza procedurii recunoașterii învinuirii (art. 396 alin. 10 C.pr.pen.
Între limitele astfel reduse, instanța a stabilit durata pedepsei în raport cu gravitatea infracțiunii și cu periculozitatea inculpatului, evaluate potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 alin.1 C.pen., după cum urmează:
Cu privire la gravitatea infracțiunii (împrejurările, modul de comitere, mijloacele folosite, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, mobilul și scopul urmărit), se reține în mod deosebit că: - infracțiunea a fost comisă pe timp de zi, într-un loc intens circulat, împrejurări ce dovedesc îndrăzneala și dezinhibiția în săvârșirea de fapte antisociale; - inculpatul a urmărit victima pe o distanță de 100 m. și a acționat prin surprindere; - infracțiunea de tâlhărie este una de violență, iar, în concret, actele de violență au vizat o zonă vitală (gâtul) și au fost îndreptate împotriva unei persoane cu capacitate scăzută de a se apăra (persoană de sex feminin).
Pe de altă parte, violențele au fost de intensitate scăzută (limitându-se la smulgerea de la gât), nu au fost folosite mijloace deosebite pentru comiterea infracțiunii (cuțit, arme etc.), iar infracțiunea nu a avut urmări asupra integrității corporale și sănătății persoanei vătămate (nu i-au fost cauzate leziuni, nu a necesitat îngrijiri medicale).
Cu privire la persoana inculpatului (antecedentele penale, conduita după săvârșirea infracțiunii, conduita procesuală, nivelul de educație vârsta, stare de sănătate, situația familială și socială), se reține că inculpatul nu are antecedente penale (copia cazierului judiciar - fila 52 d.i.), a avut o conduită procesuală pozitivă (a recunoscut fapta, a respectat controlul judiciar luată față de el, s-a prezentat la fiecare termen de judecată), are studii medii și calificare profesională și este integrat social (având familie, 3 minori în întreținere).
Față de acestea, instanța a concluzionat că gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului sunt de nivel minim spre mediu, motiv pentru care orientează pedeapsa principală peste minimul limitelor de pedeapsă reduse.
Astfel, pentru sancționarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni este necesară aplicarea unei pedepse principale de 2 închisoare.
b. În ceea ce privește pedeapsa complementară, a reținut instanța de fond că, potrivit textului de incriminare (art. 233 C.pen.), aplicarea acesteia este obligatorie în cazul condamnării pentru infracțiunea de tâlhărie.
Astfel, natura și gravitatea infracțiunii determină concluzia că inculpatul nu ar mai fi demn să exercite dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții publice (art. 66 alin. 1 lit. a C.pen.) și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat (art. 66 alin. 1 lit. b C.pen.), întrucât aceste funcții solicită existența încrederii societății în persoana care exercită funcția, or încrederea este știrbită prin condamnarea pentru o infracțiune contra patrimoniului și persoanei.
Aceasta deoarece art. 68 alin. 1 din noul Cod penal stabilește expres că, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea, începe executarea direct a pedepsei complementare, iar nu a pedepsei accesorii; totodată, noul Cod penal nu mai prevede că, pe durata termenului de supraveghere, este suspendată și pedeapsa accesorie, așa cum prevedeau dispozițiile art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal.
Nu în ultimul rând, instanța a apreciat că argumentul în sensul că, pedeapsa accesorie se aplică și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, însă se va executa doar la momentul la care pedeapsa principală devine executabilă prin anulare sau revocare, nu este valid.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, criticând-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
1. Nelegalitatea hotărârii instanței de fond sub aspectul neaplicării pedepselor accesorii.
2 Nelegalitatea hotărârii sub aspectul neaplicării obligațiilor prev. de art. 93 alin. 2 Cp.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept, conform art.417 al.2 C.pr.pen., Curtea constată fondat apelul procurorului pentru următoarele considerente:
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță pe baza tuturor probelor legal administrate în cursul urmăririi penale și enunțate punctual la fila 1 a rechizitoriului, toate coroborate cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, când a recunoscut comiterea faptei pentru care au fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Curtea apreciază că la stabilirea pedepselor au fost avute în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Tot corect a reținut instanța de fond că nu sunt incidente circumstanțe atenuante și nici alte cauze de reducere a pedepselor.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, s-a ținut seama de: natura și gravitatea deosebită a faptei concrete imputate inculpatului; împrejurările și modalitatea în care se prefigurează că acesta a acționat; curajul și dezinvoltura inculpatului cu prilejul săvârșirii faptei, limitele mari de pedeapsă nefiind de natură să îl tempereze pe acesta; creșterea alarmantă a faptelor similare și implicarea în asemenea fapte a unui număr tot mai mare de persoane; necesitatea combaterii acestui gen de fapte, cu efecte deosebit de negative asupra siguranței persoanelor și patrimoniului acestora.
De asemenea, instanța de fond a ținut seama de vârsta inculpatului, de situația lui familială, profesională și socială, rezultată din actele depuse în circumstanțiere, de lipsa antecedentelor penale, de regretul sincer al inculpaților.
Curtea reține că, în mod legal și temeinic, judecătoria a apreciat că există suficiente elemente care impun concluzia că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, amenințarea executării în întregime a pedepsei fiind de natură să inhibe tendințele criminogene ale inculpatului și să schimbe atitudinea acestuia cu privire la relațiile sociale ocrotite prin normele de drept penal.
Fiind posibilă și binevenită reinserția socială a inculpatului, fără privarea lui de libertate, însă sub un control serios al societății, în mod corect judecătoria a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoarea cu suspendarea executării sub supraveghere pe o durată de 2 ani.
Curtea constată că, în mod nelegal, judecătoria nu a dispus în temeiul art.65 alin.1 C.pen. aplicarea față de inculpat pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin 1 lit.a și b) Cod penal.
Conform art. 65 alin. 1 Cod penal pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
Potrivit art. 66 alin. 1 Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării a unuia sau mai multora dintre drepturile enumerate la literele a)-o) ale acestui articol.
Conform art. 67 alin. 1 Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului acesta pedeapsă este necesară.
De asemenea, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi trebuie să fie aplicată în ipoteza în care norma de incriminare prevede aplicarea pedepsei complementare alături de pedeapsa principală.
Din interpretarea textelor legale citate rezultă că judecătorul fondului are posibilitatea să aprecieze asupra necesității aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi (sau să aplice pedeapsa complementară dacă textul normei speciale impune acest lucru), însă în ipoteza în care a decis că este necesară aplicarea pedepsei complementare este obligat să interzică exercitarea acelorași drepturi și ca pedeapsă accesorie.
Prin urmare, față de inculpat se impunea și aplicarea pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi interzise ca pedeapsă complementară.
Argumentul conform căruia nu s-ar impune aplicarea pedepsei accesorii deoarece pedeapsa principală a fost suspendată sub supraveghere nu este întemeiat, întrucât în caz de revocare a executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa accesorie nu s-ar executa, deoarece aceasta nu a fost aplicată, deși ea trebuia să însoțească pedeapsa complementară.
Curtea mai constată că instanța de fond era obligată să impună inculpatului una din obligațiile prev. de art. 93 alin. 2 Cod penal, așa cum rezultă cu evidență din redactarea acestui text legal și cum corect a sesizat și Ministerul Public.
În plus, judecătoria a omis să deducă din pedeapsa aplicată reținerea din data de 01/02 mai 2015.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva Sentinței penale nr.371 din data de 02 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._, cu privire la inculpatul M. I., va desființat, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și lit. b din același cod și ca pedeapsă accesorie, care va fi executată dacă pedeapsa principală de 2 ani închisoare devine executabilă.
În temeiul art.93 alin.2 lit. b din Codul penal, Curtea va impune inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art.72 alin.1 din Codul penal, se va constata că inculpatul a fost reținut la data de 01/02 mai 2015.
Fiind legală și temeinică sub toate celelalte aspecte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit. a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București împotriva Sentinței penale nr.371 din data de 02 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în Dosarul nr._, cu privire la inculpatul M. I..
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și lit. b din același cod și ca pedeapsă accesorie, care va fi executată dacă pedeapsa principală de 2 ani închisoare devine executabilă.
În temeiul art.93 alin.2 lit. b din Codul penal, impune inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art.72 alin.1 din Codul penal, constată că inculpatul a fost reținut la data de 01/02 mai 2015.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C.-V. G.F. P.
GREFIER
D. S.
Red. P.F.
Dact.G.P.
5 ex.
Red. B. G. – Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Penală
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1599/2015. Curtea... → |
|---|
