Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 987/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 987/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 987/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.987
Ședința publică din data de 23 iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. M..
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr.790/18.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat D. I., personal,aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, în baza delegației nr._/14.07.2015 atașată la dosar și de apărător din oficiu, avocat B. F., în baza delegației nr._/30.06.2015 atașată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar adresă emisă de către P. de pe lângă ÎCCJ – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București din care rezultă că inculpatul D. I. a formulat în baza art.19 din Legea nr.682/2002 un denunț și, urmare acestuia, a fost trimis în judecată inculpatul G. F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, prin prezentarea apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial cuvenit.
Întrebat fiind, apelantul-inculpat D. I., personal, precizează că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat în fața instanței de apel.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat D. I. precizează că s-a emis un mandat de executare a pedepsei în data de 8.06.2015 de către Judecătoria Ploiești, solicitând a se dispune atașarea celor două sentințe pentru o pedeapsă de 1 an și 4 luni la acest dosar, pentru a solicita contopirea pedepselor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate dispune contopirea pedepselor direct în calea de atac și în raport cu Decizia nr.70/2007 a ÎCCJ, care s-a pronunțat printr-un recurs în interesul legii în acest sens.
Curtea consideră că nu sunt utile lămuririle solicitate, având în vedere Decizia nr.70/2007 a ÎCCJ.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat D. I. solicită admiterea în parte a apelului, în sensul aplicării dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, urmând a se reduce pedeapsa conform dispozițiilor legale.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere adresa depusă de DIICOT la dosar, apreciază că se impune admiterea apelului formulat de inculpat pentru reținerea dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, având în vedere că denunțul formulat de inculpat a fost valorificat.
Apelantul-inculpat D. I., personal, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.790/18.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen., cu aplic. art. 43 al. 5 C.pen., cu aplicarea art.396 al. 10 din C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul D. I. [fiul lui V. și S., născut la data de 08.08.1971 în București, sector 4, domiciliat în București, ., ., ., CNP_, arestat în baza MAP nr. 120/UP/07.03.2015 emis de Tribunalul București Sectia I Penală], la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b) din C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
În baza art.65 alin.1 din C.pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de 66 alin.1 lit.a), b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 399 al. 1 C.p.p., a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpatul D. I., iar în temeiul art. 72 al. 1 C.pen., s-a dedus din pedeapsa mai sus aplicată perioada reținerii și arestării preventive, respectiv de la data de 06.03.2015 la zi.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul D. I. a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 16 al. 1, art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 112 lit. f C. pen., s-a dispus confiscarea și distrugerea, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantități de droguri: 5,10 grame de cocaină rămasă după analiza probelor de laborator reținută drept contraprobă și depusă la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române, pe baza dovezii . nr._/13.03.2015; 42,84 grame de cocaină rămasă după analiza probelor de laborator depusă la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române, pe baza dovezii . nr._/13.03.2015; 5,41 grame cocaină rămasă după analiza probelor de laborator reținută drept contraprobă și depusă la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române, pe baza dovezii . nr._/13.03.2015; 17,12 grame cocaină rămasă după analiza probelor de laborator reținută drept contraprobă și depusă la camera de corpuri delicte a Inspectoratului General al Poliției Române, pe baza dovezii . nr._/13.03.2015.
În baza art. 16 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul D. I. a următoarei sume de bani: suma de 2.700 euro ce a fost ridicată de la inculpat și ulterior consemnată la Banca Comercială Română – Sucursala Unirii, conform chitanței de depunere numerar nr._/16.03.2015.
În baza art. 404 al. 4 lit. c) C.pr.pen., a fost menținută măsura asigurătorie instituită, prin ordonanța nr. 604D/P/2015 din 12.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București, privind indisponibilizarea, prin sechestru asigurător, a sumei de 2.700 lei.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 6 martie 2015, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București – S.C.C.O. I. s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul D. I. zis „I. Jegosu” se ocupă cu traficul de droguri respectiv cocaină, pe care o distribuie în cantități de 10 grame, cu prețul de 100 euro diverșilor consumatori de pe raza sectorului 3 din București.
În urma verificărilor efectuate, s-a mai constatat că inculpatul depozitează cantitățile de droguri în autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe care îl parchează pe ., într-un loc de parcare amenajat.
S-a mai constatat că inculpatul D. I. folosește în activitatea sa infracțională un autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ .
Astfel, la data de 6 martie 2015, în jurul orei 15:00, organele de poliție judiciară l-au depistat, pe ., pe inculpatul D. I. care se afla pe locul șoferului în autoturismul marca BMW, cu numărul_, precum și pe martorul C. D.-A. zis „B.” care ocupa locul față dreapta.
În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că inculpatul D. I. s-a întâlnit cu martorul C. D.-A. pe . ., inculpatul venind la locul întâlnirii cu autoturismul marca BMW, cu număr de înmatriculare_, pe care îl conducea.
Pentru a-i aduce 5 grame de cocaină martorului C. D.-A., inculpatul D. I. s-a deplasat la celălalt autoturism marca BMW, cu numărul_, parcat în apropiere, de unde a luat mai multe punguțe în care se afla cocaină.
La scurt timp, inculpatul D. I. s-a întors în locul unde îl lăsase în așteptare pe martorul C. D.-A..
În continuare, martorul C. D.-A. a urcat în autoturismul inculpatului D. I., moment în care au fost depistați de organele de poliție.
Pe podeaua autoturismului, în dreptul locului șoferului, sub scaun, a fost găsită o pungă din material plastic în care se aflau 7 punguțe de diverse mărimi ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă care s-a dovedit a fi cocaină.
În portiera față stânga, s-a găsit un telefon mobil marca Samsung model S5, ._ cu cartelă Cosmote cu numărul de apel_, folosit de inculpatul D. I..
Asupra inculpatului D. I. s-a mai găsit suma de 2.700 euro, despre care acesta a declarat că îi aparține.
În prezența organelor de poliție, inculpatul D. I. a predat, din autoturismul marca BMW cu numărul_, din torpedoul din bordul autoturismului, o punguță din material plastic transparent, în care se aflau 5 punguțe din material plastic transparent ce conțineau cocaină.
Punguțele găsite au fost ridicate și introduse în plicuri care au fost sigilate cu sigiliul tip MAI nr._.
Prin raportul de constatare tehnico – științifică nr._/10.03.2015 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor s-a concluzionat că proba (7 punguțe din material plastic transparent ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă) conținea cantitatea netă de 48,31 grame de C. în amestec cu Levamisol, cu o concentrație de C. de a probei de 35,23% +/- 2%.
Prin raportul de constatare tehnico – științifică nr._/10.03.2015 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor s-a concluzionat că proba (5 punguțe din material plastic transparent ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă) conținea cantitatea netă de 22,75 grame de C. în amestec cu Levamisol, cu o concentrație de C. de 36,49 % +/- 2%.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului D. I. - care la data de 06.03.2015, a deținut, pentru vânzare, 7 punguțe care conțineau cantitatea netă de 48,31 grame cocaină, precum și alte 5 punguțe ce conțineau cantitatea netă de 22,75 grame cocaină - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 1 C.p.
A mai reținut judecătorul fondului că inculpatul a săvârșit infracțiunea, în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 41 al. 1 C.p., întrucât prin sentința penală nr. 857/24.06.2005 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr.3792/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr.7337/19.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul D. I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 07.10.2008, prin sentința penală nr. 3563/07.10.2008 a Judecătoriei Târgu J., având un rest neexecutat de 821 zile (filele 56-91 d.i.).
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul D. I., s-a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 al.1 din C.pen., reținând că inculpatul D. I. a săvârșit o infracțiune de o gravitate accentuată, în raport cu împrejurările și modul de comitere – deținere de droguri, în vederea comercializării, cantitatea semnificativă de droguri de mare risc traficată – 71,06 grame de cocaină, consecințele unei fapte de acest gen asupra sănătății publice, urmările care s-ar putea produce în cazul săvârșirii de fapte de acest gen, în condițiile în care consumul de droguri afectează o proporție semnificativă a populației tinere.
În circumstanțierea persoanei inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că probatoriul cauzei (procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarația martorului C. D.-A.) denotă că fapta inculpatului nu are un caracter izolat, ci o anumită înclinație a acestuia spre ignorarea normelor de drept.
Împrejurarea că inculpatul D. I. nu era novice într-o astfel de activitate, acesta dând dovada de perseverență infracțională în același gen de infracțiuni, este relevată de fișa de cazier judiciar (filele 131-132 d.u.p.).
Sub acest aspect, instanța de fond a arătat că una dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul D. I., prin sentința penală nr. 857/24.06.2005 a Tribunalului București, Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr.3792/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 7337/19.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este cea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, din fișa de cazier judiciar, s-a reținut că inculpatul D. I. a fost condamnat și pentru o infracțiune de furt calificat aplicată prin sentința penală nr. 1128/1999 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 936/2000 a Curții de Apel București, dar și faptul că a fost sancționat administrativ de trei ori pentru nesocotirea normelor prev. de O.U.G. nr. 195/2002 referitoare la infracțiunile privind circulația pe drumurile publice.
Instanța de fond a constatat că toate aceste elemente denotă totodată că inculpatul nu a înțeles sancțiunile aplicate și clemența de care a beneficiat din partea organelor judiciare.
Pe de altă parte, statutul de recidivist (fișa de cazier judiciar – filele 131-132 d.u.p.) conferă persoanei sale o periculozitate socială sporită, urmând a se avea în vedere dispozițiile art. 43 al. 5 C.pen.
Deși potrivit înscrisurilor în circumstanțiere, inculpatul D. I. este apreciat de comunitatea din care face parte, totuși nu se poate susține că inculpatul a probat un comportament pozitiv remarcabil anterior comiterii infracțiunii din prezenta cauză, în condițiile în care, pe de o parte, acesta, în vârstă de 43 ani, figurează cu mai multe abateri de la legea penală, iar pe de altă parte, inculpatul nu are o ocupație stabilă pentru a-și asigura în mod licit veniturile.
Cu privire la anturajul inculpatului, s-a reținut împrejurarea că martorul C. D.-A. l-a caracterizat pe inculpatul D. I. ca fiind persoana de la care obișnuia să achiziționeze cocaină pentru consum propriu (filele 111-113 d.u.p.).
Chiar dacă inculpatul D. I. a recunoscut săvârșirea faptei, totuși acest aspect nu are o valență deosebită în condițiile în care inculpatul a fost surprins în flagrant.
A mai reținut instanța de fond că inculpatul beneficiază de regimul juridic al procedurii recunoașterii învinuirii, conform art. 396 al. 10 din C.pr.pen., astfel că s-a avut în vedere cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă, cu o treime.
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 16 al.2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, se confiscă banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor.
Înscrisul intitulat “contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit”, depus de inculpat, prin apărător, la termenul de judecată din 08.05.2015, a reprezentat, în opinia tribunalului, un înscris ce a fost făcut pro causa, neputând fi avut în vedere, în condițiile în care la momentul constatării infracțiunii flagrante, la 06.03.2015, și nici la o dată mai apropiată de comiterea faptei, inculpatul D. I. nu a făcut referire la vreun astfel de înscris, iar pe de altă parte, autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ se afla în posesia inculpatului, astfel cum rezultă din procesele-verbale întocmite de organul de urmărire penală (filele 71-72, 73-75 d.u.p.), ceea ce ar fi de natură să contrazică chiar mențiunile de la punctul 5 din cuprinsul înscrisului depus în apărare de către inculpat.
În esență, s-a constatat din actele dosarului că inculpatul nu a justificat cu dovezi clare și certe proveniența sumei de bani pe care o avea asupra sa, din chiar declarațiile sale reținându-se că lucrează ocazional.
În faza de urmărire penală, inculpatul D. I. nu a justificat proveniența sumei de bani de 2.700 de euro, ci s-a rezumat doar a învedera care era destinația acesteia, respectiv pentru plata chiriei imobilului unde locuiește (filele 73-75, 118-119 d.u.p.).
Totodată, martorul C. D.-A. a precizat că achiziționase cocaină de la inculpatul D. I. și în ziua precedentă celei constatării infracțiunii flagrante, respectiv 5 grame cu suma de 300 euro (filele 111-113 d.u.p.).
Aceste elemente, dar și contextul în care a fost găsită suma de bani asupra inculpatului, cu ocazia percheziției corporale, la momentul depistării cantității de droguri asupra inculpatului, au dus la convingerea instanței că, în realitate, suma de bani ridicată de organul de urmărire penală provine din traficul de droguri și s-a dispus confiscarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul D. I., fără să arate în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat – prin apărător ales – a arătat că se impune admiterea apelului în sensul aplicării dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002, și pe cale de consecință, reducerea pedepsei conform dispozițiilor legale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de apelant, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul inculpatului D. I. este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează, astfel că va fi admis.
Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptelor și vinovăția inculpatului, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.
Situațiile de fapt și de drept nu comportă critici, întrucât au fost corect reținute pe baza unui amplu material probator, chiar dacă administrat în faza urmăririi penale, care a condus la depistarea infractorului, probe care însă se coroborează și cu recunoașterea inculpatului, deși Curtea o apreciază ca fiind una pur formală, el fiind pus în fața unei evidențe, infracțiunea fiind constatată în procedura flagrantului.
Curtea arată că, potrivit art.19 din Legea nr.682/2020, „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
Prin adresa depusă la dosarul Curții (fila 18), Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial a comunicat acestei instanțe că „Urmare denunțului numitului D. I., prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial București nr.955/D/P/2015 din data de 2.07.2015, a fost trimis în judecată inculpatul G. F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000”.
Prin denunțul formulat la data de 1 aprilie 2015, numitul D. I. a formulat un denunț sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, față de mai multe persoane.
D. urmare, Curtea constată că față de inculpatul D. I. [fiul lui V. și S., născut la data de 08.08.1971 în București, sector 4, domiciliat în București, ., ., sector 3, CNP_, arestat în baza MAP nr. 120/UP/07.03.2015 emis de Tribunalul București Secția I Penală], se impune aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002, normă de care va ține seama în procesul de individualizare a pedepsei.
Față de aceste împrejurări, Curtea constată că această situație a intervenit în timpul judecății, însă după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond (18 mai 2015), astfel că la individualizarea judiciară a pedepsei va reține împrejurările reale și personale arătate de Tribunal și va face aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002, în sensul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă de apelantul inculpat.
În raport cu toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârii atacate, Curtea va proceda potrivit celor mai sus menționate.
Întrucât hotărârea atacată urmează a fi reformată în parte, Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr.790/18.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată și reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reduce pedeapsa principală de la 7 ani și 6 luni închisoare, la 6 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Onorariul parțial acordat avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.07.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.4
red.L.E.D.-T.B.-S.I.P.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1022/2015. Curtea de... → |
|---|
