Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 797/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 797/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 797/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 797 / A

Ședința publică din data de 28.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: I. C.

JUDECĂTOR: C. B.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror A. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și inculpații Z. MAHNOUD, I. R. M. și O. K. împotriva sentinței penale nr. 2757/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat Z. M., personal și asistat de apărătorul ales, avocat P. A., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 30.04.2015, emisă de Baroul București, aflată la fila 197 din dosar, apelantul-inculpat I. R. M., personal și asistat de apărătorul ales, avocat P. A., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 30.04.2015, emisă de Baroul București, aflată la fila 196 din dosar, și apelantul-inculpat O. K., personal și asistat de apărătorul ales, avocat F. C., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 05.03.2015, emisă de Baroul București, aflată la fila 68 din dosar. S-a prezentat și traducătorul de limbă arabă, Al Tume Tarek.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, după deliberare, îndreaptă încheierea de ședință din data de 2.04.2015, în sensul că procuror de ședință a fost doamna procuror L. C.. De asemenea, îndreaptă aceeași încheiere, în sensul susținerilor făcute de către apărătorul apelantului-inculpat I. R. M. la pagina 199 din dosar, paragraful 7.

Apărătorul apelanților-inculpați Z. M. și I. R. M., în raport de relațiile comunicate de D.I.I.C.O.T., solicită amânarea cauzei pentru a se putea lua în calcul și finalizarea denunțului formulat.

Apărătorul apelantului-inculpat O. K., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu se impune amânarea cauzei.

Apărătorul apelanților-inculpați Z. M. și I. R. M. arată că revine asupra solicitării de amânare a cauzei.

Curtea, după deliberare, apreciază relațiile comunicate ca fiind suficiente, astfel încât nu se mai justifică amânarea cauzei pentru efectuarea unor demersuri suplimentare.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că se critică sentința penală apelată sub aspectul individualizării cuantumului pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare în ceea ce îi privește pe inculpații I. R. M. și O. Kaled.

Apreciază că pedepsele aplicate celor 3 inculpați nu sunt proporționale cu gravitatea faptelor și nu sunt suficiente pentru a se atinge scopul coercitiv, educativ și preventiv al acestora. Consideră că instanța de fond a dat eficiență cu prea multă lejeritate circumstanțelor personale ale inculpaților, pe care le consideră aspecte normale și care nu trebuie considerate un plus în reducerea pedepselor. Instanța de fond nu a dat eficiență unor împrejurări care agravează răspunderea penală, în acest sens solicitând a se avea în vedere pentru inculpatul Z. M., concursul de infracțiuni, inculpatul dând dovadă de o anumită specializare în săvârșirea unor infracțiuni de corupție. Totodată, menționează că în raport de toți cei 3 inculpați s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c C.pen.

De asemenea, instanța de fond nu a făcut o discuție cu privire la gravitatea faptelor, circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, precum și sumele care au făcut obiectul traficului de influență.

Față de toate acestea, solicită admiterea apelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, desființarea în parte a sentinței penale apelate și, pe fond, rejudecând, să fie majorate pedepsele aplicate tuturor inculpaților, urmând ca acestea să fie executate în regim de detenție.

Apărătorul apelanților-inculpați Z. M. și I. R. M., având cuvântul, arată că își menține punctul de vedere expus în motivele de apel depuse la dosarul cauzei. În motivele de apel a depus 30 de pagini cu contradicțiile care au existat în ceea ce privește administrarea probelor în faza de urmărire penală și în faza de judecată, chestiuni care sunt elocvente uneori și care într-adevăr, în ansamblu, duc la concluzia că ne aflăm într-o situație de „in dubio pro reo”, solicitând aplicarea acestui principiu.

Cu privire la inculpatul Z. M., solicită a se avea în vedere situația care a generat acest conflict.

Între inculpatul Z. M. și martorul denunțător a existat un conflict de natură etnică și politică. Aceștia sunt de origine siriană, au venit în România, iar pe fondul afacerilor au existat anumite dispute. În contextul dat și din evaluarea probelor administrate, analiză pe care a făcut-o punctual în motivele de apel, rezultă clar faptul că martorul denunțător ulterior a încercat să tranșeze această dispută cu ajutorul autorităților române și siriene, după caz.

Profitând de faptul că soția din Siria a inculpatului Z. M. a decedat, în luna iulie 2012, martorul a pregătit și a făcut o provocare, pentru a-și preconstitui probe pentru a-l acuza pe inculpatul Z. M. de săvârșirea unei fapte penale.

În acest sens există o înregistrare. La dosar există un document, din partea Ambasadei Siriei la București, care confirmă faptul că S. A. a trimis în Siria, în momentul în care inculpatul s-a deplasat în țara sa natală, o scrisoare care a determinat reținerea acestuia de către autoritățile de informații siriene pe motiv că inculpatul Z. M. ar colabora cu autoritățile informative din România și cu cele din Israel.

Inculpatul Z. M. a fost interogat timp de 10 zile în Siria, a contactat și o boală destul de gravă, a venit în România unde a fost internat la Spitalul C., timp de 3 săptămâni.

În același context, pentru primul act de trafic de influență, care se presupune că s-a săvârșit în data de 12 iulie, a depus la dosarul cauzei pașaportul inculpatului din care rezultă că la aceea dată inculpatul se afla în Siria, iar nu în România.

În acel moment, în procesul de administrare a probelor s-a menționat faptul că infracțiunea de trafic de influență s-a realizat în luna iulie, fără a se preciza momentul concret. Din această perspectivă, în motivul de apel a arătat această împrejurare.

Prin aceste probe care s-au administrat ne aflăm într-o situație incompletă, mai ales având în vedere pașaportul inculpatului din care rezultă că acesta a lipsit în luna iulie timp de 27 de zile. Din aceasta perspectivă, apreciază că la dosarul cauzei nu există probe cu privire la săvârșirea faptei, iar scrisoarea trimisă a fost de natură a tranșa acest conflict.

După întoarcerea în țară, inculpatul a încercat, după modelele lumii arabe, să facă o judecată în conformitate cu Coranul. Mai mult, pentru că era nemulțumit și aflase că fusese denunțat de S. A. pentru o faptă inexistentă, neprobată, a făcut o reclamație la Secția 7 Poliție unde a pretins o sumă de 200.000 de euro drept despăgubire, potrivit obiceiurilor lumii arabe, lume în care conflictele, indiferent de ce natură sunt, în final se tranșează prin acordarea unei sume de bani.

În acest context, se constată că S. A., care a avut inițiativa, a încercat să-l contacteze pe inculpatul Z. M. să se împace cu el, după regulile lumii arabe. Aceștia s-au întâlnit și au exploatat o situație, în condițiile în care în anturajul lor se afla și o altă persoană, inculpatul I. R. M., care, cunoscându-i în acel context, la propunerea celor doi, având în vedere că se aflau în România, să fie prezent și cineva neutru, independent.

În acest context, inculpatul I. R. M. a acceptat să participe la această negociere.

Ulterior, s-a derulat un ritual specific arab, la care a participat și inculpatul I. R. M., dar în care discuțiile s-au purtat confidențial cu martorul S. A. care a avut prezența să discute nemijlocit cu inculpatul Z. M. și a dorit să-i ofere o sumă de bani. Inculpatul Z. M. a refuzat, spunându-i să ofere această sumă de bani oficial, nu de o manieră confidențială.

Această provocare a reușit, în România, chiar dacă acest lucru nu a fost posibil în Siria.

În acest context, S. A. a profitat și a formulat o plângere la D.N.A. în care a invocat două situații, una privindu-l pe un colaborator al său și una privindu-l pe el cu referire la inculpatul Z. M., spunând că acesta s-a oferit să intervină la autorități pentru două situații, respectiv situația din iulie 2012, în care să intervină pe lângă autoritățile statului român și să determine să i se elibereze niște bunuri care i-au fost confiscate, context în care solicită a se constata că discuția și declarația lui S. A. arată că s-a ajuns să i se ceară suma de 500.000 de euro. Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că această propunere este total neserioasă, întrucât bunurile puse sub sechestru în acel context de către autoritățile sectorului 3 Poliție din București nu aveau valoarea aceasta.

Din declarația lui S. A., dată în fața instanței de fond, rezultă că acesta nici nu a știut că i se restituie deja bunurile respective, iar la momentul discuției acesta trăia cu impresia că sunt sechestrate.

Nu există nicio altă probă din care să rezulte că s-a săvârșit această infracțiune, în forma prevăzută de lege, respectiv prevederile art. 291 C.pen.

O a doua faptă care se reține în sarcina inculpatului Z. M. este cea cu privire la obținerea cetățeniei de către S. A.. La dosarul cauzei există o adresă din care rezultă că inculpatul Z. M. nu a putut să obțină cetățenia nici măcar pentru el, lucru știut de către denunțător. În aceste condiții, se pune întrebarea cum l-a convins că are forța necesară pentru obținerea acestei cetățenii. Această situație de credibilitate este esențială în evaluarea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 291 C.pen.

Instanța de fond nu a făcut nicio corelare cu probele existente în cauză și nu a eliminat probele propuse de către inculpați, motivat, mergând pe un „copy-paste” pe rechizitoriul Parchetului.

Solicită a se avea în vedere faptul că rolul activ al inculpatului a fost pe toată durata procesului. Acesta a dat toate detaliile necesare. A arătat faptul că el nu este vinovat și nu a putut să facă ceea ce i se reproșa de către S. A..

De asemenea, solicită a se avea în vedere rezultatul denunțului formulat de către inculpat și faptul că acesta a depus suma de 15.000 de euro la dispoziția lui S. A..

Nu contestă cu nimic flagrantul realizat.

Inculpatul Z. M. este un cetățean străin care nu a mai avut alte abateri, este de profesie măcelar, cu o școlarizare redusă, are 8 copii, din care 4 sunt minori. Acesta nu ar avea cum să aibă influență.

Nu au fost indicate nici măcar instituțiile la care inculpatul ar fi avut influență.

Elementul laturii subiective, având premiza mai sus menționată, lipsește cu desăvârșire.

Această situație a fost supradimensionată, s-a acționat cu stoicism pentru a reuși să se probeze cele două fapte, de o manieră care nu rezultă din probele administrate la dosar, condiții în care hotărârea este nelegală și netemeinică.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., solicită admiterea apelurilor inculpaților, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită, cu privire la inculpatul Z. M., achitarea acestuia, în baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., pentru infracțiunea de trafic de influență ce se consideră a fi fost săvârșită în luna iulie 2012, întrucât fapta nu există.

Într-un alt subsidiar, solicită achitarea acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență ce se consideră a fi fost săvârșită în perioada 11.03._13, în baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, neîndeplinind elementele constitutive ale infracțiunii.

În ceea ce îl privește pe inculpatul I. R. M., apreciază că hotărârea instanței de fond este nemotivată, întrucât nu s-a făcut delimitarea, descrierea participării sale la această faptă. A arătat conjunctura în care a intrat în acest dosar.

În cauza disjunsă cu privire la acest inculpat, P. a dat o soluție de neurmărire penală, fapta neexistând.

Atât S. A., cât și Zakwan Alwan au arătat faptul că nu l-au cunoscut anterior pe inculpatul I. R. M., iar intervenția acestuia în discuția în limba arabă a fost nulă, întrucât acesta nu cunoaște limba arabă. Intervențiile în limba română au fost acelea de a se împăca și de a tranșa acel diferend. Inculpatul a sesizat faptul că sunt urmăriți, a făcut poze care sunt depuse la dosarul cauzei.

Este demontat și aspectul privind afirmația că acesta ar fi vorbit de la un telefon public, în zona P., aspect demontat prin audierea martorului care a arătat că nu a avut nicio legătură cu această cauză.

Implicarea inculpatului I. R. M. este una artificială, prin supradimensionarea unei situații care nu există, a existat doar în mintea și în ipoteza acuzatorilor, dar care nu are suportul probatoriu necesar.

Participarea la ritual nu relevă nicio intervenție în sensul că are influență sau că lasă să se creadă că va interveni la cineva.

Fapta care i se impută acestuia în realitate nu există, fiind o participare implicită într-un context dat, iar el a încercat să-i împace pe aceștia fără a obține profit material, lucru susținut și de înregistrarea unei discuții în care se arată de către inculpatul O. Kaled faptul că inculpatul I. R. M. a participat fără a exista vreun interes material.

În cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 291 C.pen., atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective.

Inculpatul I. R. M. este o persoană cu studii superioare, este un antreprenor de succes, s-a străduit să contribuie la aflarea adevărului, este căsătorit, nu are antecedente penale, are o familie închegată, provine dintr-o familie serioasă cu puternice implicații în sistemul românesc de autoritate al serviciilor de informații și, în acest context, datele relatate de către acesta, circumstanțele în care s-a săvârșit fapta nu recomandă că acesta ar fi participat la săvârșirea faptei.

Cu privire la acest inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu privire la apelul Parchetului, solicită a se avea în vedere faptul că, prin modul în care a fost susținut, nu este motivat, nefiind individualizat pentru fiecare inculpat, conținând susțineri globale fără a se face trimitere la probele administrate în cauză și la situația expusă în dosar.

Apărătorul apelantului-inculpat O. K., având cuvântul, referitor la apelul Parchetului, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

Cu privire la apelul inculpatului Z. M., solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii instanței de fond și, pe fond, rejudecând, să fie redus cuantumul pedepsei aplicate acestuia, cu orientarea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Apelul inculpatului O. K. vizează circumstanțierea sancțiunilor penale aplicate. În opinia sa, instanța de fond în mod corect a reținut existența circumstanțelor atenuante, dar efectele acestor circumstanțe nu au fost valorificate pe deplin. Multitudinea acestor circumstanțe, coroborată și cu vătămarea minimă adusă valorii sociale, este de natură a justifica o pedeapsă orientată sub minimul special. În cauză există un concurs între circumstanțele atenuante și circumstanțele agravante, context în care coborârea sub minimul special nu este obligatorie, dar nici nu este interzisă, instanța având posibilitatea, în raport de condițiile concrete, să dispună coborârea pedepsei sub minimul special.

Inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

Este adevărat că aceasta este starea firească, dar art. 72 din Codul penal din 1969 dă posibilitatea ca această stare să fie calificată ca o circumstanță atenuantă ce poate avea efecte asupra pedepsei efectiv aplicate.

Inculpatul a recunoscut încă din prima clipă săvârșirea faptei, context în care a dat o amplă declarație pe care a susținut-o în faza instanței de fond, poziție susținută și în fața instanței de apel, context în care solicită a se constata faptul că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare penală.

Inculpatul a regretat săvârșirea faptei comise, are familie, are o afacere și își câștigă existența în mod cinstit.

Inculpatul a avut inițial un rol de mediator. Chiar procurorul de caz a creionat inculpatului o descriere pozitivă. Din punctul său de vedere, scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepsei orientate sub minimul special prevăzut de lege.

Acest scop nu poate fi atins decât dacă există o proporționalitate între gravitatea faptei și pedeapsa efectiv aplicată. Scopul acestui proces penal a fost însușit și înțeles de către inculpat.

Inculpatul este complice, aspect de care trebuie să se țină seama la individualizarea pedepsei și care susține coborârea pedepsei sub minimul special.

Referitor la modalitatea de suspendare a pedepsei, consideră că mai potrivită ar fi suspendarea condiționată a pedepsei, iar nu sub supraveghere, deoarece condițiile prevăzute de lege sunt pe deplin îndeplinite.

Condițiile impuse pentru suspendarea sub supraveghere sunt excesive și pot afecta derularea unei activități normale, respectiv afacerile inculpatului, care este legat de plecarea în lumea arabă pentru a-și procura marfă.

Apărătorul apelanților-inculpați Z. M. și I. R. M., având cuvântul, cu privire la apelul inculpatului O. Kaled, solicită a se avea în vedere faptul că acesta a colaborat cu organele de urmărire penale, a avut o atitudine corectă, are relații normale atât cu inculpatul Z. M., cât și cu martorul denunțător S. A..

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, referitor la apelurile inculpaților, solicită respingerea acestora, ca nefondate. În ceea ce îi privește pe inculpații Z. M. și I. R. M., raportat la criticile formulate atât în scris, cât și oral, arată că la data dezbaterilor inculpatul Z. M. a fost reprezentat de către apărătorul ales, prin urmare absența acestuia nu atrage nulitatea absolută, atâta timp cât avea termen în cunoștință.

Totodată, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind motivată, făcând o discuție amplă cu privire la probele care susțin acuzațiile prezentate în rechizitoriu. De asemenea, instanța de fond, în motivarea sentinței, a avut în vedere și apărările făcute în cursul cercetării judecătorești, înlăturându-le prin probele câștigate cauzei.

De asemenea, au fost administrate probe și în favoarea inculpaților, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, fiind admise o . audieri.

Denunțurile formulate în cauză se coroborează cu alte probe, respectiv înregistrările audio video ambientale și telefonice, înscrisuri și declarații de martori.

De asemenea, referitor la înregistrarea video atașată în timpul apelului, apreciază că aceasta nu este utilă cauzei, în condițiile în care nu certifică apartenența vocilor și nici data convorbirilor.

La dosar nu există probe concludente care să confirme provocarea învederată de către apărătorul inculpaților Z. M. și I. R. M..

Relațiile de dușmănie învederate de către inculpați nu sunt de natură să determine instanța să susțină că nu există infracțiune, atâta timp cât denunțurile formulate în cauză se coroborează cu alte mijloace de probă necontestate de către inculpați, respectiv înregistrările ambientale și telefonice.

În ceea ce privește apelul inculpatului O. Kaled, solicită respingerea acestuia, urmând a se avea în vedere motivele de apel ale Parchetului. Totodată, apreciază că inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina acestuia.

Apelantul-inculpat Z. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său. De asemenea, arată că are 3 firme, iar dacă va ajunge să execute pedeapsa, 40 de familii vor rămâne fără venituri.

Apelantul-inculpat I. R. M., având ultimul cuvânt, arată că avea cunoștință despre faptul că este ascultat ambiental și urmărit prin G.P.S.

Apelantul-inculpat O. K., având ultimul cuvânt, arată că a vrut să facă un bine și achiesează la concluziile apărătorului său.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 2757/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul Z. M. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b și art. 33 lit. a C.pen., au fost contopite cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 27.03.2013 la 03.04.2013.

În baza art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. 1 lit. a .C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul I. R. M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. 1 și art. 86² C.pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 27.03.2013 la 03.04.2013.

În baza art. 386 C.pr.pen., s-a schimbat încadrarea juridică în ceea ce-l privește pe inculpatul O. K., din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., în infracțiunea de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 26 C.pen. rap. la art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

În baza art. 26 C.pen. rap. la art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și ale art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ alin. 1 și art. 86² C.pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86³ alin. 1 C.pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C.pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 27.03.2013 la 03.04.2013.

În baza art. 399 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut față de inculpatul Z. M. măsura preventivă a controlului judiciar dispusă prin încheierea de ședință din data de 04.03.2014.

În baza art. 241 alin. 1 lit. b C.pr.pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpații I. R. M. și O. K..

În baza art. 19 rap. la art. 6¹ alin. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus restituirea de la inculpatul Z. M. către denunțătorul S. A. a sumei de 14.500 de euro.

S-a menținut măsura asigurătorie dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 61/P/2013 din data de 05.04.2013, constând în indisponibilizarea până la concurența sumei de 14.500 de euro a unei cote de ½ din imobilul situat în București, Șoseaua C. nr. 314, sector 2, imobil având număr cadastral_, în suprafață totală de 430 m², aflat în coproprietatea inculpatului Z. M..

În baza art. 274 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 3.300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 61/P/2013 din data de 29.05.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul Z. M. - pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență în concurs real, prevăzute de art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și de art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; inculpatul I. R. M. - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.; inculpatul O. K. - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

S-a reținut prin actul de sesizare a instanței, în esență, următoarea situație de fapt:

În luna iulie 2012, inculpatul Z. M. a pretins martorului denunțător S. A., prin intermediul martorului ZAKWAN ALWAN, suma de 100.000 de euro în schimbul intervențiilor sale la organele de urmărire penală ce-l anchetau în acea perioadă pe martorul denunțător S. A. pentru fapte de evaziune fiscală, în scopul obținerii desigilării depozitelor de marfă ce-i fuseseră percheziționate. În acea perioadă, martorul denunțător S. A. era cercetat în dosarul nr. 2620/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București în care urmărirea penală s-a efectuat de către Poliția Sectorului 3 București - Serviciul de Investigare a Fraudelor, cauză în care, față de el s-au efectuat, în data de 26.07.2012, mai multe percheziții domiciliare, la locuința acestuia și la depozitele de marfă utilizate de firmele sale. Inculpatul Z. M. i-a transmis martorului denunțător S. A. că în schimbul a 100.000 de euro, el poată să intervină la organele competente și să determine desigilarea depozitelor cu marfă și deblocarea imposibilității ei de valorificare. A doua zi de la această primă pretindere de bani, inculpatul Z. M. a mărit pretenția inițială la 170.000 de euro, afirmând că 20.000 de euro sunt pentru el, iar diferența de 150.000 de euro trebuie s-o dea polițiștilor pe care-i putea influența, ce-i numea „oamenii mei”. La scurt timp, într-o discuție purtată în Aeroportul Otopeni din București, inculpatul Z. M. i-a transmis martorului denunțător S. A., prin intermediul martorului ZAKWAN ALWAN, că trebuie să-i dea 500.000 de euro.

În perioada 11.03._13, inculpații Z. M., I. R. M. și O. K. i-au pretins martorului denunțător S. A. suma de 20.000 de euro în schimbul intervențiilor promise a fi efectuate de inculpații Z. M. și I. R. M. la organele de anchetă competente în dosarul penal în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN pentru fapte de evaziune fiscală, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru acesta din urmă și au solicitat suma de 10.000 de euro, în schimbul intervențiilor la funcționari publici, asupra cărora au lăsat să se creadă că inculpatul Z. M. avea influență, în vederea obținerii cetățeniei române de către martorul denunțător S. A., căruia îi fusese respinsă o cerere similară la începutul anului 2013.

În data de 18.03.2013, inculpatul Z. M., în baza pretenției anterioare, a sumei de 20.000 de euro pentru intervenția în dosarul în care martorul ZAKWAN ALWAN era cercetat, a primit de la martorul denunțător S. A., prin intermediul martorului MAAZ NAAL suma de 10.000 de euro. Martorul denunțător S. A. a remis cei 10.000 de euro martorului MAAZ NAAL, acesta având rolul de intermediar al inculpatului Z. M. care a primit banii atât pentru el, cât și pentru inculpații O. K. și I. R. M..

În data de 21.03.2013, de la martorul denunțător S. A., inculpatul O. K. a primit pentru el, pentru inculpații Z. M. și I. R. M., suma de 5.000 de euro, ca parte din cei 20.000 de euro pretinși anterior, în schimbul intervențiilor în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru martorul ZAKWAN ALWAN. Imediat după primirea celor 5.000 de euro, Inculpatul SMAN K. s-a întâlnit cu inculpații Z. M. și I. R. M. și cei trei au împărțit această sumă de bani.

În data de 27.03.2013, inculpatul O. K. a primit suma de 15.000 de euro de la martorul denunțător S. A., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

Situația de fapt mai sus expusă s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare acte premergătoare urmăririi penale, Vol. I, filele 3-4; declarația inculpatului O. K., Vol. I, fila 23; declarația învinuitului O. K., Vol. I, filele 27-35; declarația învinuitului Z. M., Vol. I, fila 45; declarația inculpatului Z. M., Vol. I, fila 54; declarația învinuitului I. R. M., Vol. I, fila 64; declarația învinuitului I. R. M., Vol. I, fila 67; declarația lui ZAKWAN ALWAN din data de 15.03.2013, Vol. I, filele 94- 96; declarația denunțătorului S. A. din data 18.03.2013, Vol. I, filele 97- 98; declarație martor ului denunțător S. A., Vol. I, filele 100- 102; declarația martorului denunțător S. A., Vol. I, filele 103- 105; declarația martorului BABLI NADER, Vol. I, filele 116- 117; declarația martorului ZINOU AHMAD, Vol. I, fila 119; declarația martorului IBRAHIM BACHA, Vol. I, filele 121-122; declarație martorului NAAL MAAZ, Vol. I, filele 124-127; procesul-verbal de prezentare pentru a recunoaștere a inculpatului I. R. M. de către martorul NAAL MAAZ și fotografiile realizate, Vol. I, filele 131-141; declarație martorului NAAL MAAZ, Vol. I, filele 142; declarație martorului denunțător S. A., Vol. I, filele 144- 146; documente privind supravegherea operativă a inculpaților cercetați în prezenta cauză, Vol. I, filele 219-229; dosarul de urmărire penală nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, Vol. I, filele 231-319; procesul-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, Vol. II, filele 1- 6; procesul-verbal de redare a dialogului ambiental purtat cu ocazia flagrantului între denunțător și O. K., Vol. II, filele 7-11; planșa fotografică privind principalele momente ale flagrantului din 27.03.2013, Vol. II, filele 12- 25; procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 15.000 de euro împreună cu planșa foto aferentă, Vol. II, filele 26- 32; procesul-verbal de percheziție domiciliară privind pe inculpatul I. R. M., Vol. II, filele 38- 41; procesele-verbale de percheziție domiciliară privind pe inculpatul Z. M. împreună cu planșa fotografică aferentă, Vol. II, filele 73-90; procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale din data de 11.03.2013, Vol. II, filele 97-139; procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 10.000 de euro împreună cu planșa fotografică aferentă, Vol. II, filele 140- 150; procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale din data de 18.03.2013, Vol. II, filele 151-161; procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 5.000 de euro împreună cu planșa fotografică aferentă, Vol. II, filele 162- 167; planșa fotografică privind aspectele din timpul întâlnirii dintre S. A. și O. K. prin care acesta din urmă primește 5.000 de euro, Vol. II, filele 168- 172; procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale din data de 21.03.2013, Vol. II, filele173-182; procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale și telefonice, Vol. II, filele 195-244; declarația inculpatului Z. M., Vol. II, filele 267; planșa fotografică privind bancnota de 500 de euro găsită în locuința inculpatului Z. M., Vol. II, filele 415-418; procesul-verbal de desigilare, Vol. II, filele 422-428; declarația învinuitului I. R. M., Vol. II, fila 429; CD-R marca Verbatim, inscripționat „SECȚIA I 61/P/2013 198/II-1/2013 - Tc 9 ORIGINAL 91³ PROBĂ DIGITALĂ”, ce conține toate convorbirile telefonice redate în dosar; DVD marca Verbatim, inscripționat „D.N.A.- S I Dosar 61/P/2013 Imagini video fixate, în data de 27 Martie 2013, având ca aspect constatarea infracțiunii flagrante săvârșită de către O. K. ”; CD-R marca Verbatim, inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 S1 Înregistrare ambientală audio-video dintre denunțătorul S. A. și K. O., în data de 27.03.2013, între orele 12:03 -12:18, în București C. Th 10 cf. art. 91³ C.pr.pen. (duplicat probă digitală)”; CD-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 S1 Înregistrare ambientală audio-video dintre S. A. și K. O. și alte persoane, în data de 21.03.2013, între orele 12:07-12:45, în București C. Th 9 cf. art. 91³ C.pr.pen. (duplicat probă digitală)”; DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 S1 Înregistrări ambientale audio-video a discuțiilor purtate de SHMAI A. cu alte persoane, între orele 15.03-16.20, în data de 18 martie 2013 (duplicat probă digitală)”; DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 al S1 C. Th 4 cf. art. 91³ C.pr.pen. (duplicat probă digitală) 15.03.2013 Înregistrare ambientală audio-video S. A. cu M. Z. și alte persoane necunoscute, între orele 14:36 -15:10 în Municipiul București ”; DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 al S1 C. Th 2 cf. art. 91³ C.pr.pen. (duplicat probă digitală) 11.03.2013 Înregistrări ambientale audio-video dintre S. A., M. ZINOU și alte persoane, între orele 14:41 -16:40 și 17.05-17.09 în București ”; DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 Secția de Combatere a Corupției Imagini de la percheziția efectuată la domiciliul numitului I. R. M. în data de 27 Martie 2013, .. 86, ., ., București 2.” DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. 61/P/2013 S 1 Percheziții domiciliare 27.03.2013 M. Z.”; DVR-R marca SONY inscripționat „Supraveghere operativă din 21.03.2013”; două suporturi de memorie externă, tip „memory stick”, unul de culoare albastru cu inscripția „ V&V 2 GB” și celălalt de culoare verde cu inscripția „4GB”, ce se află într-o carcasă de DVD inscripționată „Înregistrări efectuate de către părți, cf. art. 91⁶ alin. 2 C.pr.pen., respectiv de către Zakwan Alwan”.

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Au fost audiați martorul denunțător S. A. și martorii ZAKWAN ALWAN, NAAL MAAZ și B. D..

S-a admis și administrat ca probă în cursul cercetării judecătorești vizionarea suportului optic DVR-R marca Sony inscripționat „supraveghere operativă din 21.03.2013” vizând momentul când inculpatul I. R. M. s-a aflat în preajma unui aparat de schimb valutar (procurorul susținând în rechizitoriu că acesta ar fi fost momentul când inculpatul a schimbat o sumă în valută primită de la denunțător prin intermediari).

Toată apărarea inculpaților s-a bazat pe dovedirea situației tensionate și a relațiilor de dușmănie preexistente faptelor deduse judecății dintre inculpatul Z. M. și denunțătorul S. A..

În acest sens, s-a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind depuse plângeri, sesizări și transcrieri de convorbiri telefonice înregistrate de părți, toate să dovedească existența conflictelor directe și anterioare dintre cei doi, conflicte manifestate cu precădere între anii 2012 și 2013. În același sens, inculpatul Z. M. a depus la dosar o adresă din partea Autorității Naționale pentru Cetățenie din care rezultă că a formulat mai multe cereri de acordare a cetățeniei române, precum și copii de pe comunicările Ministerului Justiției de respingere a acestora.

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută prin rechizitoriul Parchetului și, de asemenea, a constatat dovedită vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, cu excepția încadrării juridice care îl privește pe inculpatul O. K., care a fost schimbată din autor în cea de complice la aceeași infracțiune.

Astfel, situația de fapt rezultată în urma finalizării urmăririi penale s-a reținut ca atare, cu precizările și completările ce au rezultat din administrarea probatoriului în cursul cercetării judecătorești.

În primul rând, Tribunalul a reținut că între inculpatul Z. M. și denunțătorul S. A. au existat numeroase divergențe politice și financiare încă de la începutul lunii iulie 2012, în esență reținându-se că cei doi au formulat plângeri penale unul împotriva celuilalt, că inculpatul Z. M. a fost arestat 10 zile în Siria în urma unui denunț formulat cu rea credință de martorul denunțător S. A. și că în urma acestei situații încordate s-a încercat o împăcare prin intermediul inculpatului O. K.; însă modalitatea pe care inculpatul Z. M. a înțeles să o folosească în încercarea de împăcare cu denunțătorul, respectiv prin solicitarea unor sume mari de bani și cu promisiunea rezolvării ilicite a unor probleme ale acestuia sau ale unui cunoscut al său, intră în sfera penalului și depășește o „împăciuire potrivit obiceiurilor arabe”.

Dacă cererile bănești ale inculpatului Z. M. s-ar fi limitat a reprezenta doar suma cu care acesta se constituise parte civilă în cauza în care l-a reclamat pe martorul denunțător S. A. pentru amenințare, în cursul lunii octombrie 2012, apare întrebarea firească de ce i-a făcut și promisiuni de intervenții la polițiști sau la diverse instituții ale statului, „prin oamenii lui”, așa cum acestea reies din materialul probator administrat în cauză.

În concluzie, deși este de necontestat o situație conflictuală preexistentă între inculpatul Z. M. și denunțătorul S. A. (cu precizarea că aceasta a intervenit după întoarcerea inculpatului Z. M. din Siria), aceasta nu absolvă de răspundere penală pe niciunul dintre inculpați, demersurile lor, promisiunile făcute și sumele de bani cerute și parte din ele încasate conturând activitatea infracțională care, în urma coroborării tuturor probelor administrate, s-a dovedit a întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență și, respectiv, complicitate la această infracțiune numai în ceea ce-l privește pe inculpatul O. K..

Analizând pe larg probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, Tribunalul a constatat următoarele:

Martorul ZAKWAN ALWAN a declarat (filele 94-96, vol. 1) că în vara anului 2012, după ce au fost sigilate depozitele (denunțătorul afirmă că în acea perioadă folosea 8 depozite de marfă, date ce sunt confirmate de numărul proceselor-verbale de percheziție domiciliară, aflate la dosar în fotocopie, din dosarul în care acesta a fost anchetat pentru evaziune fiscală) în care denunțătorul S. A. avea marfă, acesta, considerând că cercetarea sa penală a fost determinată de intervențiile făcute de inculpatul Z. M. la funcționarii competenți, l-a trimis să discute cu acesta din urmă pentru rezolvarea desigilării spațiilor de depozitare. Martorul ZAKWAN ALWAN a relatat că inculpatul Z. M. i-a zis să-i transmită denunțătorului S. A. că trebuie să-i dea 100.000 de euro pentru intervențiile sale în vederea desigilării depozitelor, iar ulterior acesta a majorat pretenția inițială la 170.000 de euro, afirmând că 20.000 de euro sunt pentru el, iar diferența de 150.000 de euro trebuie s-o dea polițiștilor pe care-i putea influența, pe care-i numea „oamenii mei”. Martorul ZAKWAN ALWAN a mai afirmat că, în următoarea discuție avută cu inculpatul Z. M., acesta a cerut 500.000 de euro pentru deschiderea depozitelor de marfă.

Discuțiile purtate de martorul ZAKWAN ALWAN cu inculpatul Z. M., în legătură cu pretinderile de bani, au fost înregistrate audio de primul dintre aceștia, în dosar fiind predat suportul de memorie externă tip USB pe care sunt stocate.

Totodată, discuțiile ambientale au fost redate în dosar de către un traducător autorizat. Afirmațiile făcute de martorul ZAKWAN ALWAN cu privire la pretinderile de bani realizate de inculpatul Z. M., ca preț al intervențiilor sale pentru a determina desigilarea depozitelor de marfă percheziționate în dosarul în care denunțătorul S. A. a fost cercetat pentru evaziune fiscală, reies deslușit din redările din dosar (filele 270-275, 279-281 și filele 227-244). Astfel, rezultă că inculpatul Z. M. i-a precizat martorului ZAKWAN ALWAN că, dacă primește banii pretinși, el răspunde că-i va rezolva problema cu depozitele. Foarte importantă este argumentarea cuantumului pretenției formulate, motivarea fiind realizată chiar de către autorul acesteia: cantitatea mare de marfă ce o avea în depozite denunțătorul S. A., în valoare de circa 1.600.000 de euro, acestea fiind date despre realitatea cărora era convins, în acea perioadă, inculpatul Z. M..

Prima înregistrare audio realizată de martorul ZAKWAN ALWAN a discuțiilor cu inculpatul Z. M. este din 03.07.2012, la 6 zile de la sigilarea depozitelor folosite de denunțătorul S. A.. Discuția este destul de lungă și începe cu expuneri ale unor neînțelegeri anterioare dintre inculpatul Z. M. și denunțătorul S. A.. Relativ la subiectul central, cercetarea penală demarată față de acesta din urmă pentru evaziune fiscală, inculpatul Z. M. a afirmat (fila 231, vol. 2) că sesizarea a fost formulată de C., o fostă angajată a denunțătorului S. A.. Martorul ZAKWAN ALWAN l-a întrebat câți bani trebuie să dea denunțătorul S. A. pentru rezolvarea cu dosarul penal, iar inculpatul Z. M. a arătat că trebuie 100 (fila 231, vol. 2). Tot inculpatul Z. M. argumentează cuantumul sumei pretinse pe motiv că, în depozite, denunțătorul S. A. avea marfă în valoare de 1.600.000 de euro (fila 232, vol. 2). Cei doi, împreună cu o altă persoană cu numele AHMED (se pare că acesta era angajat al denunțătorului din dosar) vorbesc (fila 232, vol. 2) despre perchezițiile efectuate la depozitele deținute de denunțătorul S. A.. Inculpatul Z. M., fără să fie întrebat în acest sens, învederează că dacă el vrea o să fie deschise acele depozite și că după 2 luni se va da și soluția în acel dosar penal. Inculpatul a mai susținut că el îi cunoaște pe cei care se ocupă de dosarul penal și, la cererea lui ZAKWAN ALWAN de rezolvare a problemei cu depozitele de marfă, îi solicită interlocutorului să discute a doua zi, 04.07.2012, între orele 3 și 4 (fila 237, vol. 2).

Convorbirea ambientală din data de 04.07.2012 (procesul-verbal de redare, filele 238-239, vol. 2), purtată între inculpatul Z. M. și ZAKWAN ALWAN, deși este foarte scurtă, este cea mai elocventă și atestă traficul de influență comis de primul dintre aceștia, în vara anului 2012. Astfel, ZAKWAN ALWAN i-a cerut inculpatului Z. M. să rezolve problema cu dosarul penal în care era cercetat denunțătorul S. A.. Inculpatul a precizat că suma necesară pentru influențarea organelor de anchetă a ajuns la 150 și a spus că deja a vorbit cu „oamenii”. Martorul ZAKWAN ALWAN a solicitat ca discuția să revină la suma de 100, iar inculpatul Z. M. a răspuns că trebuie să primească 150 în acea zi sau, cel târziu, a doua zi. Interlocutorul a întreabat care va fi rezultatul plății acestei sume, dacă se va închide dosarul penal, iar inculpatul a precizat că nu se va finaliza dosarul, ci doar o să fie desigilate depozitele. Inculpatul Z. M. a promis în această discuție că, după primirea banilor, depozitele vor fi desigilate repede, iar dosarul va fi soluționat după două luni și se va aplica o amendă față de denunțătorul S. A.. Aceste afirmații, plasate în timp la câteva zile după sigilarea depozitelor (perchezițiile și sigilările au avut loc la 27.06.2012) în care denunțătorul avea cantități mari de încălțăminte și anterior plecării inculpatului Z. M. în Siria, unde a susținut că a fost supus unor acte de tortură, înlătură veridicitatea apărărilor că banii au fost solicitați cu titlu de împăcare în schimbul suferințelor inculpatului. Dialogul din data de 04.07.2012 are ca unic subiect dosarul penal în care era cercetat în acea perioadă denunțătorul S. A. și vizează negocierea sumei solicitate în schimbul intervențiilor necesare obținerii rezultatului dorit de părțile convenției ilicite de corupție: desigilarea depozitelor de marfă. Nu se poate afirma că inculpatul Z. M. ar fi prevăzut că, la câteva zile de la aceste pretinderi de bani, ar fi urmat să fie supus unor persecuții în țara natală și ar fi prefigurat necesitatea solicitărilor de bani, anterior, pentru împăcare pe baza presupunerilor sale că denunțătorul S. A. urma să intervină la autoritățile siriene.

În discuția purtată de inculpatul Z. M. cu martorul ZAKWAN ALWAN, din data de 06.07.2012, primul dintre aceștia a antamat (filele 240-244, vol. 2) tema cu privire la solicitarea anterioară a sumei de 100.000 de euro și a susținut că „ei” vor acești bani în legătură cu dosarul penal în care se dispusese sigilarea depozitelor cu marfa denunțătorului S. A., contextul și subiectul dialogului vizând doar acest dosar penal. Cuvântul „ei” folosit de inculpatul Z. M., în mod repetat, semnifică ofițerii de poliție despre care a susținut că are trecere. Ca modalitate de întărire a afirmațiilor că are influență la ofițerii de poliție ce l-au anchetat pe denunțătorul S. A. în acel dosar penal, inculpatul Z. M. a menționat că cineva i-a spus că vor să-l aresteze (fila 243, vol. 2) pe denunțătorul S. A. în dosarul în care îi fusese sigilată marfa.

Pretinderea, în anul 2012, a unei sume foarte mari de bani (aceasta oscilează între 100.000 și 170.000 de euro) de către inculpatul Z. M., în legătură cu dosarul penal în care a fost cercetat denunțătorul S. A. pentru evaziune fiscală, reiese și din înregistrările ambientale realizate în cauză.

În fața judecătorului, denunțătorul și martorul Zakwan Alwan și-au susținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, din acestea, coroborate cu înregistrările autorizate, rezultând cu certitudine că discuțiile despre rezolvarea problemei penale a denunțătorului S. A. și în principal aranjarea desigilării depozitelor de marfă ale acestuia din urmă s-au purtat înainte de plecarea inculpatului în Siria, înainte de a fi arestat și torturat; totodată, a rezultat că inculpatul a solicitat sume de bani din ce în ce mai mari tocmai în scopul rezolvării acelor probleme cu legea ale denunțătorului, lăsând să se creadă că are influență la poliție, că are multe cunoștințe „în domeniu” și îi poate determina pe aceștia să ridice sechestrul instituit asupra depozitelor de marfă.

Afirmațiile făcute de către inculpatul Z. M. cu privire la astfel de sume de bani de peste 100.000 de euro, în condițiile în care în perioada etalării lor (luna martie 2013) nu cunoștea că dosarul penal respectiv fusese soluționat favorabil față de denunțătorul S. A., fără ca el (inculpatul Z. M.) să fi realizat intervenții, contribuie la dovedirea traficului de influență reținut în cauză prin rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 19.03.2013, ora 08.20.

Au fost interceptate și înregistrate convorbirile purtate în mediu ambiental de către denunțător cu cei trei inculpați. Obținerea autorizațiilor de interceptare și valorificarea acestora au vizat, în primul rând, verificarea sincerității denunțătorului din dosar cu privire la afirmațiile făcute față de inculpatul Z. M..

Inițial, în dosar, după prima declarație dată de denunțătorul S. A. la Direcția Națională Anticorupție, s-a cerut interceptarea și înregistrarea doar a convorbirilor telefonice realizate de acesta, precum și a celor purtate în mediul ambiental de el și de inculpatul Z. M., între ei sau cu orice alte persoane, în legătură cu faptele cauzei. Întrucât din primele înregistrări ambientale au reieșit suspiciuni cu privire la săvârșirea altei infracțiuni de trafic de influență, precum și participarea inculpaților I. R. M. și O. K. la acte materiale de vânzare de influență, Tribunalului București, anterior expirării primelor autorizații emise, i s-a solicitat autorizarea interceptărilor și înregistrărilor de convorbiri telefonice și a celor purtate în mediul ambiental pentru toate persoanele implicate.

Situația că înregistrările au facilitat nu doar probarea traficului de influență din anul 2012 (pentru care s-a dispus începerea urmării penale în data de 19.03.2013), ci și a unui alt trafic de influență comis de inculpatul Z. M., împreună cu inculpații I. R. M. și O. K., s-a datorat exclusiv hotărârilor infracționale ale acestora, de a obține foloase necuvenite de la denunțătorul S. A., despre care aveau convingerea că are o situație materială foarte bună (denunțătorul este cunoscut ca fiind proprietarul unei fabrici de încălțăminte din C. și foarte mare comerciant de astfel de produse în Complexul Dragonul R. de lângă București) și că are nevoie de intervenții la autorități pentru rezolvarea diverselor probleme.

Înregistrările ambientale din dosar (procesele-verbale de redare, filele 97-182, vol. 2) relevă că, în perioada 11.03._13, inculpații Z. M., I. R. M. și O. K. i-au pretins denunțătorului S. A. suma de 20.000 de euro, în schimbul intervențiilor promise a fi efectuate de inculpații Z. M. și I. R. M. la organele de anchetă competente în dosarul penal în care martorul ZAKWAN ALWAN era cercetat pentru fapte de evaziune fiscală, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru acesta din urmă. Din înregistrările ambientale efectuate în cauză a mai reieșit că inculpații Z. M., I. R. M. și O. K. i-au solicitat denunțătorului S. A. suma de 10.000 de euro, în schimbul intervențiilor la funcționari publici în vederea obținerii cetățeniei române de către denunțătorul S. A., căruia îi fusese respinsă o cerere similară la începutul anului 2013.

În cadrul dialogului ambiental purtat la data de 11.03.2013 între cei trei inculpați și denunțătorul S. A., acesta din urmă a făcut referire la dorința sa de a fi rezolvat dosarul penal în care era cercetat, în acea perioadă, martorul ZAKWAN ALWAN pentru fapte de evaziune fiscală, și la nemulțumirea sa că i-a fost respinsă cererea de obținere a cetățeniei române. Acestea afirmații au fost făcute de S. A. după ce, în cadrul aceleiași discuții, inculpatul Z. M. a afirmat în mod insistent și convingător (filele 110-111, vol. 2) că el are relații la ofițeri de poliție, la lucrători în cadrul serviciilor secrete române și alți funcționari publici. La etalarea de către denunțător a acestor două probleme, inculpatul Z. M. a precizat că el va rezolva cu relațiile ce le are. De exemplu, relativ la dosarul penal în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN, una din afirmațiile inculpatului Z. M. a fost: „O aranjăm și vom vedea” (fila 121, vol.2). În continuare, inculpatul Z. M. a reiterat promisiunea că va interveni pentru această problemă, precizând, în afirmațiile cu privire la dosarul martorului ZAKWAN ALWAN „O rezolvăm” (fila 122, vol.2), după care discuțiile continuă cu privire la sume de bani. La momentul în care denunțătorul S. A. a spus câți bani poate să le dea, inculpatul Z. M. a răspuns că nu este suficient și a motivat că trebuie să remită din bani și funcționarilor la care va interveni (fila 123, vol.2).

În convorbire a intervenit și inculpatul I. R. M. care s-a angajat ca și el să se ducă cu inculpatul Z. M. să vorbească cu „polițistul ală mare” (fila 117, vol.2) și unde o mai fi necesar, asumându-și rolul de intervenient la funcționari publici pentru rezolvarea problemei cu dosarul în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN. Pe subiectul aceluiași dosar penal, inculpatul I. R. M. a făcut și următoarele precizări: „O să vorbesc eu…și o să vedem” (ca răspuns dat denunțătorului S. A. care vorbea de un polițist - fila 116, vol.2); în legătură cu dosarul martorului Zakwan Alwan pe care denunțătorul dorea să-l rezolve favorabil, inculpatul I. R. M. a făcut afirmația „Îl închid eu pe acela” (fila 124, vol.2); „Am cerut să îmi dea dosarul când am fost, ca să pot să vă spun despre ce e vorba” (același inculpat I., fila 127, vol.2); „Trebuie să aranjez” (fila 129, vol.2). În dialogul ambiental din data de 11.03.2013, cei trei inculpați au insistat față de denunțător ca tot ce s-a vorbit să nu ajungă la cunoștința altor persoane și toți au stabilit să continue discuțiile în viitorul apropiat.

Următoarea întâlnire dintre cei 4 a avut loc la data de 15.03.2013. Discuțiile derulate cu această ocazie (filele 131-139, vol.2) au fost mult mai concrete și mai elocvente decât întrevederea anterioară. În esență, dialogul din această dată atestă pretinderi clare de bani realizate de cei trei inculpați și angajamentele formulate de inculpații Z. M. și I. R. M. că, în schimbul banilor pretinși, vor interveni la funcționarii publici competenți în legătură cu dosarul penal în care era cercetat penal martorul ZAKWAN ALWAN și, de către primul dintre inculpați, pentru obținerea cetățeniei române de către denunțător.

Punerea în aplicare a autorizațiilor de interceptare și înregistrare emise de instanța competentă a mai evidențiat că, în data de 18.03.2013, inculpatul Z. M., în baza pretenției anterioare a sumei de 20.000 de euro pentru intervenția în dosarul în care martorul ZAKWAN ALWAN era cercetat, a primit de la denunțătorul S. A., prin intermediul martorului MAAZ NAAL, suma de 10.000 de euro. Denunțătorul S. A. i-a remis cei 10.000 de euro martorului MAAZ NAAL, acesta având rolul de intermediar al inculpatului Z. M. care a primit banii atât pentru el, cât și pentru inculpații O. K. și I. R. M..

Procesul-verbal de redare a discuțiilor ambientale din data de 18.03.2013 (fila 154, vol.2) a relevat că inculpatul Z. M. l-a trimis pe denunțătorul S. A. să dea suma de 10.000 de euro, cu care venise la el, martorului MAAZ NAAL. Denunțătorul și inculpatul Z. M. au discutat în apropierea autoturismului primului dintre aceștia și, pe parcurs, au intrat în habitaclu. Denunțătorul S. A., așa cum se vede și în înregistrarea video, a scos banii și i-a îndreptat spre inculpatul Z. M., însă acesta a precizat „Cum ți-am spus, du-te și lăsa-i la MAAZ de acum până în două trei zile”. Inculpatul Z. M. solicitase ca toți cei 30.000 de euro să fie dați în termen de trei zile, făcând și mențiunea că trebuie să mai dea încă de două ori câți bani adusese. Relativ la scopul traficului de influență, inculpatul Z. M. a menționat explicit că, în trei săptămâni (fila 154, vol. 2), va obține soluție favorabilă în dosarul penal în care era cercetat martorul Zakwan Alwan, pe care o numește „hârtia”, făcând și afirmația că pentru această problemă sunt necesari 20. Inculpatul Z. M. a reiterat că va rezolva problema martorului Zakwan lwan, pentru care pretinsese 20.000 de euro el și ceilalți doi inculpați.

După ce denunțătorul S. A. a numărat banii în fața inculpatului Z. M., în timp ce ambii erau în autoturism pe scaunele din față, acesta din urmă i-a spus că trebuie să-i lase la MAAZ și i-a repetat angajamentul că, în termen de 3 săptămâni, va rezolva problema martorului Zakwan Alwan (fila 156, vol. 2).

Cei doi au ieșit din autoturism, inculpatul Z. M. s-a îndepărtat, iar denunțătorul a discutat cu inculpatul O. K., acesta menționând, neechivoc, că sumele de 20.000 de euro și 10.000 de euro au fost pretinse în schimbul intervențiilor promise în legătură cu dosarul penal al martorului Zakwan Alwan și pentru dobândirea cetățeniei române de către denunțătorul S. A..

Denunțătorul s-a deplasat la magazinul deținut în București de martorul MAAZ NAAL care, în prezența inculpatului O. K., a primit cei 10.000 de euro. Banii au fost numărați de două ori de către denunțătorul S. A., o dată au fost numărați de martorul MAAZ NAAL și s-a discutat despre scopul remiterii lor, afirmația că sunt pentru problema martorului Zakwan Alwan fiind realizată deslușit de către inculpatul O. K.. În acest context, inculpatul O. K. l-a contactat telefonic pe inculpatul I. R. M. și au dialogat în legătură cu „hârtia aia” (fila 161), în condițiile în care discuția limpede, din urmă cu câteva minute, purtată de denunțător cu inculpatul Z. M., acesta din urmă a folosit cuvântul hârtie cu sensul de soluție în dosarul penal în care era cercetat penal Zakwan. Aceste date relevă, în coroborare cu ansamblul probelor de la dosar, că inculpatul I. R. M. și-a asumat personal rolul de intervenție în dosar, în schimbul banilor pretinși. După ., martorul MAAZ NAAL l-a contactat telefonic pe inculpatul Z. M. și i-a comunicat acestuia că a primit „pantoful” de la denunțătorul S. A. și că „Pantoful este potrivit”. Vizionarea înregistrării discuțiilor din magazinul de încălțăminte al martorului MAAZ NAAL ilustrează, fără putință de tăgadă, că singura primire realizată de acesta de la denunțătorul S. A. a vizat doar cei 10.000 de euro, numărați, arătați și discutați clar între cei trei prezenți la actul tradițiunii și confirmați codat la telefon pentru ceilalți doi inculpați care nu au fost de față.

Ulterior primei declarații a martorului dată în cauză, în aceeași zi, s-a efectuat recunoaștere de persoane de pe planșe foto (filele 131-141, vol. 1). Martorul NAAL MAAZ l-a indicat, fără ezitare, pe inculpatul I. R. M. ca fiind cetățeanul român care a venit cu inculpatul Z. M. la magazinul de încălțăminte, anterior și ulterior primirii sumei de 10.000 de euro de la denunțătorul S. A.. De altfel, martorul l-a indicat pe inculpatul I. R. M. și în sala de judecată.

În fața judecătorului, martorul NAAL MAAZ și-a menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale și a povestit din nou cum s-au derulat evenimentele; în acest sens, martorul a arătat că inculpatul Z. M. a venit însoțit de inculpatul I. R. M. la el la magazin și în prezența acestuia din urmă i-a spus că va veni S. A. să-i lase o sumă de bani, cerându-i martorului ca apoi să-l sune imediat. După primirea banilor de către martor, cei doi inculpați (Z. M. și I. R. M.) au venit din nou împreună, au văzut ambii suma de bani, la cererea inculpatului Z. M. banii au fost puși într-un pantof, apoi în pungă și respectiva pungă a fost luată de inculpatul I. R. M..

S-a mai probat în dosar că în data de 21.03.2013, de la denunțătorul S. A. inculpatul O. K. a primit, pentru el și pentru inculpații Z. M. și I. R. M., suma de 5.000 de euro, ca parte din cei 20.000 de euro pretinși anterior în schimbul intervențiilor în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru martorul ZAKWAN ALWAN. Imediat după primirea celor 5.000 de euro, inculpații Z. M. și I. R. M. au venit la locul unde se afla inculpatul O. K.. În contextul acestei remiteri de bani, inculpatul O. K. i-a spus denunțătorului S. A. că inculpatul Z. M. l-a înștiințat că va începe să se ocupe de intervenția în dosarul penal în care este cercetat penal martorul Zakwan Alwan, mențiunile fiind făcute prin folosirea expresiei „Hârtia lui Zakwan” (cuvinte folosite cu aceeași semnificație și de ceilalți doi inculpați, în discuțiile telefonice și ambientale înregistrate în dosar).

Inculpatul O. K. și denunțătorul S. A. au readus în discuție că acesta din urmă trebuie să plătească 10.000 de euro pentru cetățenie, denumită de ei „Problema cu punctul negru” (adică motivul pentru care denunțătorului i-a fost respinsă ultima cerere în acest sens) și 20.000 euro pentru „Hârtia lui Zakwan”. În această convorbire s-a observat pretinderea de bani realizată de inculpatul O. K. și termenele negociate pentru remiterea lor. La minutul 05.10, inculpatul O. K. a primit suma de 5.000 de euro de la denunțătorul S. A. și a numărat bancnotele. Primirea banilor și numărarea cupiurilor de 500, 100 și 50 euro s-a fixat și în înregistrarea video. Inculpatul O. K. i-a cerut expres denunțătorului S. A. să nu vorbească cu nimeni despre discuțiile lor și remiterile de bani. Cei doi au făcut iar referire la cuvântul „Pantof” când au vorbit despre bani. Denunțătorul S. A. i-a cerut inculpatului O. K. să-l sune pe inculpatul Z. M. și să-i comunice că a primit „Pantoful”. Inculpatul O. K. s-a conformat, l-a contactat telefonic pe inculpatul Z. M., iar acesta i-a spus că în 2-5 minute va ajunge la el (date probate cu activitățile operative efectuate în dosar, stabilindu-se că cei trei inculpați s-au întâlnit la scurt timp după primirea banilor). Inculpatul O. K. i-a transmis inculpatului Z. M. că a primit pantoful, după care denunțătorul a cerut să vorbească și el cu acesta și i-a transmis un salut arăbesc, de respect, referitor tot la pantof.

În discuția telefonică înregistrată ambiental cu ocazia remiterii sumei de 5.000 de euro, purtată de denunțătorul S. A. cu inculpatul Z. M. la telefonul mobil pus la dispoziție de inculpatul O. K., denunțătorul a afirmat (fila 179, vol. 2) „Acum, acum, ți-am trimis 5 pantofi prin el”. La această informare, inculpatul Z. M. a răspuns cu solicitarea „Nu vreau să aud vreo vorbă de la lume”, iar inculpatul O. K. intervine cu afirmația „Zii, omule, să nu vorbească la telefon” și a repetat că discuția telefonică trebuie finalizată, fiind evidente temerile de convorbiri telefonice incriminatorii.

După finalizarea dialogului telefonic, din contextul remiterii celor 5.000 de euro, discuția a continuat între inculpatul O. K. și denunțătorul S. A.. Primul dintre ei a afirmat aspecte foarte interesante din care reiese că inculpatul Z. M., în acea perioadă, a intervenit într-un dosar penal pentru un „turc” căruia i-a fost confiscată marfa. Inculpatul O. K. a afirmat că cel cu marfa confiscată se numește RAJAB. Denunțătorul S. A. l-a întrebat pe inculpatul O. K. cât o să-i rămână inculpatului Z. M. pentru ajutarea lui RAJAB. Răspunsul cât se poate de clar a fost 100.000, după care a afirmat că de fapt inculpatului Z. M. o să-i rămână 30 din cei 100.000 și că acesta s-a hotărât să închidă măcelăria (afacerea inculpatului Z. M.) și să se ocupe doar de intermedieri (adică de intervenții în dosare penale, în schimbul unor sume mari de bani). Pentru stabilirea prețului de 100.000, inculpatul O. K. i-a explicat denunțătorului S. A. că s-a avut în vedere că marfa „confiscată” (probabil a fost doar sechestrată ori sigilată într-o locație) valorează 400.000, întărind că inculpatul Z. M. o să rezolve problema cu privire la aceasta. Ca argumentare a modului infracțional de operare, inculpatul O. K. l-a mai informat pe denunțătorul S. A. că inculpatul Z. M. are relații foarte bune la lucrători de poliție din cadrul I.G.P.R.

La finalul discuției, cei doi au recapitulat pretinderea sumei de 30.000 de euro, scopurile acesteia, banii ce fuseseră dați până la acea dată și cei care mai erau necesari pentru întregirea cuantumului ante-menționat.

În data de 21.03.2013, între cei trei inculpați s-au purtat discuții telefonice redate în dosar. Astfel, la ora 10.28, inculpatul I. R. M. l-a contactat pe inculpatul O. K. (filele 195-196, vol. 2), primul dintre aceștia interesându-se printr-un limbaj codat de starea lucrurilor cu demersurile față de S. A., l-a rugat pe interlocutor să nu-l facă să aștepte prea mult. Din acest dialog reiese că denunțătorul a fost denumit de către inculpatul O. K. cu expresia „musafiri din Siria”, făcând mențiunea că, la acel moment, stătea de vorbă cu el, acest aspect fiind dovedit clar prin următoarea discuție telefonică dintre cei doi. În perioada acestei prime discuții telefonice, inculpatul O. K. a primit suma de 5 000 euro de la denunțătorul S. A.. În convorbirea din aceeași zi, la ora 11.11, inculpatul O. K. l-a apelat pe inculpatul I. R. M. și i-a transmis, tot cu un limbaj deja devenit specific, că a venit „Pantoful” și-i spune să stea liniștit (filele 200-201, vol. 2). În convorbirea telefonică inculpatul O. K. i-a confirmat deslușit inculpatului I. R. M. că stă de vorbă cu musafirii din Siria (înregistrarea ambientală din cadrul remiterii sumei de 5.000 de euro atestă, fără dubii, că denunțătorul S. A. era cel denumit cu această expresie) și că a primit perechea de pantofi.

Modalitatea de denumire a banilor primiți de la denunțătorul S. A. a fost marcată ca moment de început de discuțiile de la prima remitere de bani, a sumei de 10.000 de euro, când inculpații Z. M. și I. R. M. i-au cerut intermediarului MAAZ NAAL să comunice că a primit pantoful, aceste date fiind clarificate de acest martor în declarația dată în dosar. De o manieră incontestabilă, acest tip de referire la bani este dovedit și de înregistrarea ambientală a primei tradițiuni, când martorul MAAZ NAAL i-a transmis inculpatului Z. M. că a primit pantoful, imediat după ce a numărat cei 10.000 de euro și i-a introdus în buzunar.

Cele două discuții purtate la telefon între inculpații O. K. și I. R. M. ilustrează implicarea activă a acestuia din urmă în realizarea traficului de influență și nerăbdarea sa de a beneficia de banii remiși de denunțător, dată fiind insistența de a se întâlni cât mai repede cu primul inculpat, după terminarea discuțiilor purtate de acesta cu denunțătorul.

Tot după . de 5.000 de euro, inculpatul O. K., în data de 21.03.2011, ora 11.30, l-a apelat pe inculpatul Z. M. (filele 202-203) și i-a spus că stă de vorbă cu musafiri și pantofii sunt la el. Inculpatul Z. M. nu a înțeles primele precizări ale interlocutorului, l-a întrebat ce a zis și acesta a repetat că pantofii sunt la el. Inculpatul Z. M. a răspuns că va veni într-un sfert de oră, iar inculpatul O. K. a menționat: „Important este că pantoful este la mine …nu mai vorbim la telefon”.

În dosar au fost redate și discuțiile purtate la telefon de inculpatul O. K. cu denunțătorul în data de 21.03.2013, în cadrul stabilirii locului și timpului pentru întâlnirea în vederea transmiterii banilor.

La câteva ore după primirea sumei de 5.000 de euro, în data de 21.03.2013, ora 19.59, inculpații Z. M. și I. R. M. au discutat la telefon cu privire la următoarea tranșă de bani ce trebuia plătită de denunțătorul S. A. (filele 209-211, vol. 2), de data asta, banii fiind denumiți tratament sau operație, iar denunțătorul - doctor. Codarea în acest sens reiese din ansamblul discuțiilor purtate nu doar între cei doi, ci și cu celălalt inculpat, precum și din convorbirile dintre inculpatul O. K. și denunțător S. A. în care al treilea inculpat se interesează când acesta din urmă va face rost de următoarea tranșă. Inculpatul Z. M. l-a înștiințat pe inculpatul I. R. M., care singur s-a evidențiat ca fiind cel mai grăbit dintre toți inculpații în primirea banilor pretinși anterior, că următoarea rată va fi primită săptămâna viitoare (data de 21.03.2013 a fost într-o zi de joi, iar a treia tranșă a fost achitată în prima zi de miercuri, 27.03.2013). Gradul foarte mare de preocupare și grabă manifestat de inculpatul I. R. M. în primirea banilor de la denunțător reiese și din această discuție purtată cu inculpatul Z. M. care i-a spus „Băiatul cu operația spune pentru săptămâna viitoare să facem operația”, iar interlocutorul a afirmat: „Da, da, da, deci nu poate să facă operația săptămâna asta?”. Cei doi continuă dialogul referindu-se la suma de 5.000 de euro primită în aceeași zi cu expresia „5 pastile” și afirmă că problema medicală a denunțătorului din dosar este „Mâna umflată”.

Insistența inculpatului I. R. M. în primirea următoarei tranșe, a celei de-a treia, de 15.000 de euro din banii solicitați, rezultă și din discuția telefonică (filele 212-215) purtată de acesta cu inculpatul O. K., în seara zilei de 21.03.2013, ora 20.01, după tradițiunea celor 5.000 de euro. Astfel, inculpatul I. R. M. l-a apelat pe inculpatul O. K. (filele 212-215) și, după lungi afirmații conspirate, spre finalul convorbirii, acesta din urmă îl informează că prietenul lor nu poate mai devreme de marți (a treia tranșă a fost remisă în prima zi de miercuri în raport de această discuție), rezultând și alegații că cel de-al treilea inculpat, inculpatul Z. M., era foarte nemulțumit de această amânare a ultimei plăți.

La finalizarea discuției de mai sus, inculpatul I. R. M. l-a contactat la telefon pe inculpatul Z. M. (la ora 20.04, data de 21.03.2013, conform procesului-verbal de la filele 216-218) și i-a transmis că, în legătură cu medicamentele, se rezolvă săptămână viitoare. Este evidentă informarea că următoarea tranșă nu poate fi primită mai devreme și teama de discuții incriminatorii, fiind folosite tot felul de expresii și cuvinte codate care îl pun în încurcătură pe inculpatul Z. M., totul culminând cu solicitarea primului dintre aceștia de a fi contactat la alt număr de telefon: „Pe mine mă găsiți pe linia aialaltă că asta e pe moarte…acum ați priceput?"

Aceste trei discuții telefonice purtate de inculpatul I. R. M. cu ceilalți doi inculpați evocă, încă o dată, contribuția sa infracțională, frica de nu fi depistați de autorități în demersul lor infracțional și dorința sa foarte mare de grăbire a primirii, în totalitate, a foloaselor materiale pretinse anterior. Solicitarea vizase 30.000 de euro din care, până la aceste discuții, fuseseră remiși 15.000 de euro.

În convorbirea telefonică din data de 25.03.2013, ora 12.45, inculpatul O. K. i-a transmis denunțătorului S. A. că el s-a retras din „T.” și că vrea să se „odihnească din toate problemele” (filele 219-220). Aceste date, neurmate de menținerea inculpatului în cadrul unei asemenea hotărâri (după două zile, fiind trimis de ceilalți doi inculpați să primească ultima tranșă, de 15.000 de euro), relevă că inculpatul O. K. a fost singurul dintre inculpați care, în timpul traficului de influență, a avut mustrări de conștiință în raport de demersul infracțional realizat față denunțătorul S. A.. Această discuție, în coroborare cu ansamblul actelor de la dosar, mai reliefează contribuția mai redusă a inculpatului O. K., conștientizarea ilicitului penal realizată în acea perioadă și regretele sale față de nelegalitatea pretinderilor și primirilor de bani.

În antiteză cu acest inculpat, tot discuțiile telefonice și ambientale din dosar, scot în evidență atitudinea inculpatului I. R. M. ca fiind cel mai hotărât și mai preocupat dintre cei trei în obținerea de foloase materiale necuvenite, în urma unor angajamente de intervenții la autorități.

În dosar au mai fost redate discuțiile din data de 27.03.2013, purtate la telefon de inculpați între ei și cele derulate de inculpatul O. K. cu denunțătorul S. A.. Din acestea rezultă interesul inculpaților I. R. M. și inculpatul Z. M. de primire a sumei de 15.000 de euro, afirmațiile acestora că vor ajunge în zona în care banii urmau să fie predați și stabilirea de către denunțător și inculpatul O. K. a locului și timpului de întâlnire.

În data de 27.03.2013, inculpatul O. K. a primit suma de 15.000 de euro de la denunțătorul S. A., ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante (filele 1-6, vol. 2). În contextul acestui act procedural, inculpatul Z. M. a fost localizat în apropiere de restaurantul Casa M., din București, Șoseaua C. nr. 429 A, în care s-a constatat flagrantul, rezultând o situație asemănătoare cu cea de la remiterea sumei de 5 000 euro când, după ce inculpatul O. K. a primit banii, la scurt timp, au venit și ceilalți doi inculpați la locul unde s-a derulat tradițiunea, în mod firesc, în vederea împărțirii banilor. Asemănarea a fost prezentă și la prima tradițiune de bani, a sumei de 10.000 de euro când, după . martorului MAAZ NAAL, inculpații Z. M. și I. R. M. au venit la el, iar ultimul dintre aceștia a luat banii ce fuseseră introduși într-un pantof.

Imediat după intervenția organelor de urmărire penală la constatarea flagrantului, inculpații I. R. M. și Z. M. au fost interpelați de ofițerii de poliție și conduși pentru efectuarea perchezițiilor autorizate de instanță. S-a mai apreciat, date fiind probele de la dosar, că nu s-a justificat efectuarea unei percheziții domiciliare față de inculpatul O. K., acesta având rol infracțional mai redus, ce a avut mai mult menirea de instrument și paravan pentru ceilalți doi.

În perioada constatării flagrantului, inculpații Z. M. și I. R. M. au fost conduși în vederea asistării la perchezițiile domiciliare autorizate de instanță. Efectuarea acestor percheziții au dus la ridicarea, printre altele, a unei bancnote de 500 de euro (menționată la fila 74, procesul-verbal de percheziție domiciliară din 27.04.2013, și foto la fila 78, vol. 2, cu ._, identică cu mențiunea seriei de la fila 140, vol. 2, în procesul-verbal din data de 18.03.2013, și fixarea în planșa foto de la fila 144, vol. 2), parte din suma de 10.000 de euro ce a fost remisă de denunțătorul S. A. în data de 18.03.2013. Confruntarea seriei cu cea menționată pe procesul-verbal întocmit anterior remiterii banilor, conduc la această concluzie certă.

Ca situație aparte ce se poate observa din vizionarea înregistrării video a perchezițiilor efectuate față de inculpatul Z. M. s-a constatat că inculpatul, comparativ cu toată conduita sa din contextul derulării acestor activități (s-a efectuat și o a doua percheziție la un spațiu comercial al acestuia), a devenit nervos și a ridicat tonul discuțiilor la momentul în care organele de urmărire penală au găsit această bancnotă și au insistat cu filmarea și fotografierea ei, în urma confruntării cu seriile cupiurilor ce fuseseră anterior remise.

În declarația dată în fața judecătorului cu ocazia propunerii de arestare preventivă, inculpatul Z. M. a explicat (fila 394, vol. 2), de o manieră mincinoasă, modul în care a intrat în posesia acestei cupiuri de 500 de euro; în concret, inculpatul Z. M. a încercat să arunce responsabilitatea traficului de influență pe inculpatul O. K., inculpatul cu cea mai redusă contribuție infracțională și singurul de bună credință dintre cei trei. Inculpatul Z. M. a învederat că inculpatul O. K. a cumpărat de la el, în perioada traficului de influență reținut în sarcina celor trei inculpați, o masă pentru care a primit 500 de euro, sugerând că aceasta a fost bancnota găsită la percheziția domiciliară.

În același sens, martora B. D. a declarat, pentru prima dată fiind audiată în dosar în 14.05.2013, că, în ziua de 22.03.2013, a venit la magazinul inculpatului Z. M., la care ea lucra ca vânzătoare, inculpatul O. K. care i-a remis 500 de euro ca avans pentru cumpărarea unei mese și a unor utilaje de tip fast-food.

În primul rând, inculpatul Z. M. și apărarea încercată prin intermediul acestei martore nu au reținut că bancnota de 500 de euro, ce a fost ridicată de la locuința sa, a făcut parte din suma de 10.000 de euro ce a fost remisă, în data de 18.03.2013, intermediarului NAAL MAAZ. Confruntarea seriilor cupiurilor de 500 euro de la această primă tranșă cu . menționate mai sus atestă acest lucru. Bancnota este menționată în procesul-verbal de percheziție de la fila 74, vol. 2 și fotografiată la fila 78, vol. 2, având ._, identică cu mențiunea seriei de la fila 140, vol. 2, în procesul-verbal din data de 18.03.2013, și fixarea în planșa foto de la fila 144, vol. 2.

Martorul NAAL MAAZ a declarat că a primit banii pentru inculpatul Z. M. și că, la circa o oră și jumătate de la actul tradițiunii, la magazinul său au revenit acest inculpat și inculpatul I. R. M.. Martorul NAAL MAAZ a precizat că, la reîntoarcerea la magazin, inculpatul Z. M. i-a cerut să introducă banii în sacoșa cu pantofi ce o avea la el și, după ce s-a conformat, i-a spus să o înmâneze inculpatului I. R. M.. Nu rezultă că în data de 18.03.2013, când a fost primită această bancnotă, inculpatul O. K. să fi intrat în posesia ei, spre deosebire de probele clare ce relevă că ceilalți doi inculpați au fost primitorii reali ai banilor.

În mod cert, inculpatul Z. M. și apărarea sa, știind că a doua tranșă de 5.000 de euro a fost primită, direct, de către inculpatul O. K., în data de 21.03.2013, au apreciat că relatarea martorei B. D. ar fi aptă să ducă la crearea pentru inculpat a unei versiuni favorabile. Aceștia au datat . în data de 22.03.2013, exact a două zi după remiterea sumei de 5.000 de euro.

În al doilea rând, este foarte interesant cum martora, la circa două luni de la derularea faptelor despre care a declarat, a reținut data exactă, ca fiind 22.03.2013, când inculpatul O. K. i-a remis bancnota de 500 de euro, iar martorul NAAL MAAZ, audiat la mai puțin de două săptămâni de la primirea sumei de 10.000 de euro, nu și-a amintit data exactă, ci doar că a fost într-o zi de luni, din urmă cu aproximativ două săptămâni.

În realitate, sinceritatea unui martor este dovedită și de natura memoriei umane care nu poate reține, de regulă, data exactă a unor fapte din trecut. Memorarea unor astfel de date calendaristice este legată doar de evenimentele personale și foarte importante din viața omului.

Pentru martora B. D. pretinsa primire a sumei de 500 de euro, în calitate de vânzător la un magazin, nu se poate reține că a fost un astfel de moment cu caracter personal și foarte important. Spre deosebire de martorul B. D., NAAL MAAZ are calitatea de martor ocular credibil, cu contribuție de intermediar, dovedită nu doar de declarația sa, ci și de înregistrarea ambientală a tradițiunii de bani din 18.03.2013, precum și de declarațiile inculpatului O. K. și ale denunțătorului S. A..

Cu ocazia audierii, martora B. D. a depus un bilet ce conține mențiuni olografe și semnătura ei, în care se menționează că ea a primit, la data de 22.03.2012, suma de 500 de euro de la inculpatul O. K.. Acest înscris preconstituit nu are nicio relevanță probatorie în dosar, fiind scris, semnat și datat de persoană ce furnizează dubii cu privire la sinceritatea ei, iar ștampila firmei inculpatului Z. M., aplicată pe același bilet, nu conferă vreo veridicitate ca dovadă în apărare pentru acest inculpat.

Audiată în fața judecătorului, martora și-a susținut aceeași variantă neconformă cu realitatea, pe lângă argumentele sus expuse ale nerealității celor declarate, judecătorul reținând și împrejurarea că martora a „păstrat” tocmai acest bilețel, neînregistrat în contabilitate, de altfel neexistând înregistrată nici vreo factură în acest sens.

Mai mult, în ședința publică în care martora a fost audiată, inculpatul O. K. a intervenit, precizând judecătorului că nu o cunoaște pe martoră, că nu i-a semnat niciun bilet și nu i-a dat vreodată vreun ban, cu atât mai puțin acea bancnotă de 500 euro.

În raport de toate aceste împrejurări, procurorul de ședință s-a sesizat pentru săvârșirea de către martoră a infracțiunii de mărturie mincinoasă, sens în care un exemplar al încheierii de ședință din data de 25.03.2014 a fost comunicat la parchet împreună cu copia declarației.

Discuțiile telefonice și ambientale din perioada traficului de influență reținut față de cei trei inculpați au evidențiat că inculpatul O. K. era foarte nemulțumit de rolul său de intermediar al celorlalți doi inculpați, principalii beneficiari ai banilor primiți, așa cum relevă și supravegherile operative efectuate, fiind inculpații Z. M. și I. R. M..

În declarația dată la P., inculpatul O. K. (filele 27-35, vol.1) a precizat că imediat după ce a primit suma de 15.000 de euro, în data de 27.03.2013, l-a contactat telefonic pe inculpatul Z. M. și i-a spus că a primit „Pantofii” de la S. A. și că acesta a cerut să discute și el la telefon, ocazie cu care i-a comunicat interlocutorului că a livrat cele 15 perechi de „pantofi”. Inculpatul O. K. a dat o declarație amplă în care a relatat fapte ce atestă comiterea de infracțiuni, în sensul că inculpații Z. M. și I. R. M. i-au afirmat denunțătorului S. A. că au relații și că pot să intervină pentru obținerea unei soluții favorabile pentru Zakwan în dosarul în care acesta era cercetat, dar și pentru facilitarea dobândirii cetățeniei române. inculpatul O. K. a declarat că, pentru intervențiile cu privire la cetățenie, inculpații Z. M. și I. R. M. au pretins 10.000 de euro, iar pentru problema lui Zakwan - 20.000 de euro.

S-a precizat că înscrisurile depuse de inculpatul Z. M. referitoare la respingerea cererilor sale de obținere a cetățeniei române nu fac dovada nevinovăției acestuia; că n-ar fi fost logic să facă promisiuni de ajutorare a altuia când el însuși n-a reușit e una, dar nimic nu l-a împiedicat totuși pe acest inculpat să-i promită denunțătorului un ajutor pentru obținerea cetățeniei, sens în care a cerut și urmărit obținerea unei sume certe de bani.

Din relatarea inculpatului O. K., precum și din conținutul discuțiilor ambientale înregistrate în cauză și declarațiile date de denunțător, reies elemente ce contrazic eventualele apărări de fond grevate pe provocări din partea lui S. A. la comiterea traficului de influență de către cei trei inculpați.

inculpatul O. K. a declarat (fila 31, vol.1) că a asistat la discuția în care inculpatul Z. M. i-a spus denunțătorului S. A. că acesta nu va obține cetățenia română dacă el nu este de acord. inculpatul O. K. a mai relatat că, la această afirmație făcută de inculpatul Z. M. față de S. A., acesta din urmă a întrebat ce trebuie să facă pentru facilitarea obținerii cetățeniei române. inculpatul Z. M. a răspuns că el poate să intervină întrucât are relații și că-l costă 10.000 de euro. Afirmațiile acestea reies și din discuțiile ambientale redate în dosar și declarațiile martorului S. A..

Relativ la remiterea banilor în legătură cu dosarul penal al lui ZAKWAN, de asemenea, nu se poate reține că denunțătorul S. A. a avut rol provocator. Discuțiile purtate de acesta cu cei trei inculpați au început pe tema plății unei sume de bani de peste 100 000 euro, cerută de inculpatul Z. M. în legătură cu dosarul penal în care denunțătorul S. A. a fost cercetat penal pentru evaziune fiscală, invocându-se ca motive și mai multe neînțelegeri dintre cei doi. La aceste afirmații insistente referitoare la o sumă foarte mare de bani, denunțătorul S. A., cunoscând că între timp dosarul penal în care a fost cercetat fusese soluționat favorabil lui, a invocat că martorul ZAKWAN ALWAN are să-i dea 100 000 euro și că, dacă se va rezolva problema cu dosarul penal al acestuia, va putea să facă și el rost de suma foarte mare cerută de inculpatul Z. M.. Ca și demers de traficare de influență, în cadrul pretinderilor insistente de bani fără fundament legal, în baza unor influențe reale ori presupuse față de funcționari publici, inculpatul Z. M. a afirmat că el poată să rezolve problema. Afirmațiile de intervenție la organele judiciare au fost realizate și de inculpatul I. R. M., aceste date, așa cum s-a arătat mai sus, reieșind nu doar din declarațiile date în cauză de inculpatul O. K. și denunțătorul S. A., ci și din înregistrările ambientale, remiterile de bani, discuțiile ambientale și telefonice ce le-au însoțit și relatările martorilor din dosar.

Versiunea posibilei instigări realizate de denunțătorul S. A. față de inculpați, la comiterea traficului de influență, se combate în mod logic de conținutul discuțiilor ambientale purtate de acesta cu cei trei inculpați, precum și de cel al declarațiilor martorilor din dosar și a celor date de singurul inculpat care, după intervenția autorităților, a dovedit bună credință.

În convorbirile ambientale de la dosar, primele afirmații ale inculpaților vizează solicitări ca denunțătorul să remită sume mari de bani, denunțătorul S. A. nefăcând altceva decât să expună dificultățile pe care le are, să ceară explicații cu privire la motivele pentru care îi sunt ceruți banii, problemele ce-i pot fi rezolvate și prin ce mijloace. Practic, inculpaților li s-a permis manifestarea firească conformă pozițiilor subiective personale și pe deplin libere. Inculpații Z. M. și I. R. M., fără să le fie adresate întrebări în acest sens de către denunțător, ci exclusiv din proprie inițiativă, au precizat că ei au relații la funcționarii cu atribuții în dosarul penal în care era cercetat Zakwan și, doar primul dintre inculpați, relativ la posibilitatea de rezolvare a problemei cu cetățenia română dorită de denunțătorul S. A., situație în care s-au angajat la realizarea intervențiilor în schimbul banilor solicitați și primiți pe parcurs. Oricât de mult s-ar încerca interpretarea în favoarea apărării de fond, actele de la dosar mai evidențiază, de o manieră clară, inițiativa, insistența și gradul foarte mare de preocupare (discuțiile telefonice prezentate mai sus ilustrează aceste afirmații) al celor trei inculpați vizavi de primirea sumei de 30.000 de euro, în schimbul intervențiilor în legătură cu dosarul penal în care era cercetat Zakwan și pentru dobândirea cetățeniei române de către denunțător. În peisajul remiterilor de bani, inculpații au reiterat promisiunile cu privire la cele două probleme, de exemplu: cu câteva minute înainte de primirea sumei de 10.000 de euro, inculpatul Z. M. a promis denunțătorului că, în termen de 3 săptămâni, va obține „hârtia” pentru Zakwan Alwan, aspect confirmat personal de inculpatul I. R. M. în discuția telefonică purtată cu inculpatul O. K. în aceiași împrejurare. Promisiunile au fost reiterate deslușit de către acesta din urmă și de către inculpatul Z. M. în cadrul convorbirilor ambientale aferente celor 3 tradițiuni de bani.

Fotografiile de la filele 183-193, vol.2, ce au menționate orele la care au fost realizate, precum și suportul optic inscripționat „Supraveghere operativă din 21.03.2013” pe care a fost înregistrată supravegherea operativă din data de 21.03.2013, evidențiază venirea inculpaților Z. M. și I. R. M. la locul în care celălalt inculpat a primit suma de 5 000 euro. Date similare reies și din supravegherile operative efectuate în dosar (filele 219-222, vol. 1 ).

Magazinul de piese auto în care a avut loc remiterea banilor este fixat pe înregistrare la minutul 01.26 al filmului, ora 12.10.02. Primirea banilor a avut loc în jurul orei 12.34, în incinta magazinului situat în București, ., sector 2, în timp ce denunțătorul S. A. și inculpatul O. K. stăteau pe scaune în spatele tejghelei din partea stângă a intrării în spațiul comercial.

Inculpații Z. M. și I. R. M. au venit la acest magazin. Inculpatul I. R. M. a oprit în fața magazinului menționat mai sus, la ora 13.51, autoturismul Jeep, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ . La ora 13.04, inculpatul Z. M. a oprit tot în fața magazinului, autoturismul marca Peugeot, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_ . Z. M. a ieșit din autoturism și s-a îndreptat spre . care se află un alt spațiu comercial cu un panou publicitar mare, ce are mențiunea „S.”. Inculpatul I. R. M. s-a deplasat spre ., la ora 13.51. Pe înregistrarea video se observă cum, la ora 14.10, inculpații Z. M. și I. R. M. au ieșit împreună din magazin, discutând și zâmbind, după care s-au dus la autoturismele lor și au plecat din zonă.

S-a reținut în rechizitoriul că la scurt timp, în aceeași zi, mai precis la ora 1.33, minutul 11.16 al înregistrării video, inculpatul I. R. M., la un automat de schimb valutar, a schimbat mai multe bancnote și a continuat cu efectuarea unor cumpărături în supermarket.

Această împrejurare este singura care nu este dovedită cu certitudine în cauză; astfel, în urma vizionării de către judecător, în ședință publică din data de 22.10.2014 și în prezența atât a procurorului de ședință, cât și a inculpaților și a apărătorilor aleși ai acestora, a suportului optic pe care s-a înregistrat momentul prezenței inculpatului I. R. M. în preajma unui aparat de schimb valutar, s-a constatat în unanimitate că în fața aparatului de schimb valutar se afla un bărbat necunoscut și lângă el se afla inculpatul I. R. care avea mâinile în buzunare. Din înregistrare rezultă că bărbatul necunoscut a încercat să folosească aparatul de schimb valutar, apoi el împreună cu inculpatul s-au îndepărtat și au plecat. (fila 55, vol. II, dosar instanță).

La realizarea traficului de influență din luna martie 2013, din punct de vedere al actelor materiale, rolul preponderent l-a avut inculpatul Z. M., iar sub aspect intelectual și organizatoric contribuția decisivă a fost adusă de inculpatul I. R. M., aceste precizări reieșind din ansamblul actelor de la dosar, beneficierea de banii primiți și eforturile vizibile ale ultimului dintre inculpați de menținere a conspirativității activității infracționale. Printre altele, în cadrul discuțiilor ambientale, inculpatul I. R. M. a fost prezentat ca fiind avocat, calitate ce a întărit-o personal prin afirmații specifice acestei profesii, încercând să se acrediteze ca profesionist al dreptului ce participă la rezolvarea unor neînțelegeri dintre denunțător și inculpatul Z. M.. Această perdea aparentă nu a fost suficientă pentru mascarea traficului de influență, date fiind mențiunile făcute de inculpați cu privire la contraserviciile promise de ei în schimbul sumelor de bani solicitate și primite, precum și prin răspunsurile primite de denunțător de la aceștia ca explicații a menirii banilor solicitați.

În perioada săvârșirii traficului de influență reținut în sarcina celor trei inculpați, dosarul penal cu privire la Zakwan Alwan se afla în lucru, nefiind dispusă vreo soluție. Aceste date reies deslușit din referatul atașat la adresa nr. 3852/P/2012 din 04.04.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București (filele 401-402, vol. 2), menționându-se inclusiv informații ce au reieșit din discuțiile și declarațiile consemnate în cauză. Se arată în acest referat că, în luna octombrie 2012, s-au efectuat percheziții față de martorul ZAKWAN ALWAN și că, poate tot ca o simplă coincidență ca și în dosarul în care a fost cercetat denunțătorul S. A. pentru evaziune fiscală, urmărirea penală s-a efectuat de Poliția Sectorului 3 S.I.F.

La stabilirea vinovăției și a încadrărilor juridice date faptelor comise de inculpați, Tribunalul a avut în vedere situația de fapt deja expusă, mijloacele de probă care o dovedesc și care au fost analizate și reține, reluând aspectele principale, următoarele:

Contribuția cea mai clară și importantă a fost cea a inculpatului Z. M. la realizarea traficului de influență cu privire la suma de 30.000 de euro, comparativ cu cea a inculpaților O. K. și I. R. M.; acesta din urmă a participat cu acte de executare (expres detaliate mai sus), care îl fac autor al infracțiunii de trafic de influență.

În ceea ce-l privește pe inculpatul O. K., actele acestuia se circumscriu ajutorării celor doi inculpați, respectiv complicității la infracțiunea de trafic de influență.

Astfel, discuțiile ambientale din data de 15.03.2013, relevă pretinderea evidentă de bani realizată de inculpații Z. M. și de O. K. care, de exemplu (fila 132, vol. 2), i-a cerut denunțătorului să aducă bani, iar acesta răspunde că nu poate mai devreme de luni, 18.03.2013. S-a observat înțelegerea activă între cei trei inculpați care cad de acord ca denunțătorul să aducă banii luni. În această convorbire ambientală, denunțătorul a întrebat dacă pentru rezolvarea problemei lui Zakwan Alwan trebuie să dea 30.000 de euro, iar inculpatul O. K. i-a răspuns că prețul este de 20.

Referitor la modul de remitere a banilor, inculpatul Z. M. este ferm și intervine, menționând că aceștia nu trebuie dați în prezența martorului Zakwan Alwan pentru al cărui dosar penal fuseseră solicitați cei 20.000 de euro, iar inculpatul I. R. M. aprobă și afirmă că trebuie să rezolve problema.

Foarte important, ținând cont și de declarația dată în cauză de denunțătorul S. A. (fila 97, vol. 1), referitor la menționarea sumelor de bani pentru fiecare din cele două probleme, făcută în scris de inculpatul I. R. M., este că din această discuție ambientală, din data de 15.03.2013, reiese (filele 131-139, vol.2) cum inculpatul I. R. M. scrie pe o hârtie pretențiile cu privire la problema martorului Zakwan Alwan și la dobândirea cetățeniei române de către denunțător. Practic, inculpatul I. R. M. face precizări scrise și afirmă că a inserat și semnul întrebării. Inculpatul O. K. menționează că S. A. trebuie să aducă până marți-miercuri 125 000, iar inculpatul Z. M. aprobă, după care inculpatul O. K. mulțumește divinității. În ce privește acești bani, la pretinderea celor 30.000 de euro pentru cele două probleme menționate mai sus a fost adăugată și solicitarea mai veche în legătură cu dosarul în care denunțătorul S. A. a fost cercetat pentru evaziune fiscală, reieșind totodată că cei 3 inculpați nu cunoșteau că acel litigiu, rămas în faza de urmărire penală, fusese soluționat favorabil denunțătorului.

În discuția ambientală din data de 11.03.2013, denunțătorul S. A. a vorbit despre problema martorului Zakwan Alwan și a spus că trebuie rezolvat dosarul penal în care acesta este cercetat. La întrebarea dacă se poate rezolva, inculpatul Z. M. a răspuns afirmativ și convingător. Inculpatul I. R. M. a afirmat limpede că pentru rezolvarea problemei trebuie ca persoana care intervine să cunoască polițiștii ce lucrează în acel dosar penal și spune că el se va duce cu Z. M. să vorbească cu „polițistul ăla mare” (fila 117, vol. 2) și că ei doi trebuie să precizeze, în cadrul intervențiilor promise, că denunțătorul S. A. este prieten cu ei.

La remiterea sumei de 10.000 de euro a asistat și inculpatul O. K., în timpul primirii banilor de către martorul MAAZ NAAL în magazinul de încălțăminte deținut de acesta în București. În acest context, inculpatul O. K. a discutat la telefon cu inculpatul I. R. M., i-a confirmat primirea sumei de 10.000 de euro, rezultând și referirea la intervenția în dosarul lui Zakwan în vederea unei soluții favorabile numite „Hârtia”. Vizionarea și audierea acestei înregistrări ambientale relevă referirea la bani ca fiind pantofi în condițiile în care vizibilitatea, numărarea și remiterea lor exclude orice fel de dubii. După primirea banilor, martorul NAAL MAAZ l-a contactat la telefon pe inculpatul Z. M. și i-a confirmat că a primit pantoful de la denunțătorul S. A. și că acesta este potrivit.

Primirea sumei de 5.000 de euro de către inculpatul O. K., întâlnirea imediată avută de acesta cu inculpații Z. M. și I. R. M. și discuțiile telefonice derulate concomitent cu primirea acestei sume și a primei tranșe de 10.000 de euro reflectă contribuția diferită a celor trei inculpați.

În ce privește apărările inculpaților Z. M. și I. R. M., prin care au încercat să acrediteze ideea că tot timpul a fost vorba doar de o încercare de împăcare a denunțătorului cu inculpatul Z. M. și nu de trafic de influență, Tribunalul a reținut următoarele: cei doi inculpați au afirmat că, între primul dintre aceștia și denunțător, au existat neînțelegeri mai vechi și că solicitările de bani s-au realizat în cadrul tradiției siriene de împăcare. În situația în care pretinderile și primirile de bani ar fi avut ca singur scop realizarea acestei împăcări „tradiționale”, în dosar nu ar fi existat elemente de fapt care să ateste promisiuni de intervenții deslușite, realizate de cei doi inculpați, pentru obținerea cetățeniei române și a unei soluții favorabile în dosarul penal în care era cercetat martorul Zakwan Alwan.

Probele analizate mai sus reliefează că banii solicitați și primiți de inculpați au fost priviți de toate părțile convenției ilicite de corupție ca și echivalent al intervențiilor promise pentru rezolvarea problemei cu martorul Zakwan Alwan și cu cetățenia română.

De exemplu, în contextul primei remiteri de bani, respectiv a sumei de 10.000 de euro, inculpații Z. M. și I. R. M. au reiterat angajamentele de intervenții în legătură cu dosarul penal în care era cercetat martorul Zakwan Alwan, pentru prima dată cei doi, în discuții distincte cu parteneri diferiți, făcând referire la soluția penală vizată prin folosirea cuvântului „hârtie”.

Dialogurile ambientale și telefonice redate în dosar au mai evidențiat un grad foarte mare de teamă al inculpaților Z. M. și I. R. M. în legătură cu demersurile lor de pretindere și primire bani în schimbul intervențiilor promise. În situația în care banii ar fi avut rolul de parafare a unei împăcări „tradiționale”, nu se justificau acutele manifestări de frică ale celor doi inculpați în cadrul convorbirilor ambientale și telefonice. În ipoteza invocată de inculpați, nu ar fi existat motive de folosire între ei a unui limbaj codat, în care banii au fost numiți „pantof”, iar soluția din dosarul penal - „hârtia”. Mai mult, existența temerii celor doi inculpați este evidențiată chiar de martorul NAAL MAAZ care a declarat că i s-a spus că nu vorbească despre bani la telefon și să-i numească „pantofi”, iar la predarea sumei de 10.000 de euro către cei doi, inculpatul Z. M. i-a solicitat să nu-i numere întrucât „afară este lume multă” și nu trebuie să vadă banii.

În discuțiile telefonice redate în cauză s-a mai observat că banii au mai fost denumiți de cei trei inculpați cu noțiunile de „Medicament”, „Pastile” și „Tratament”, în informările realizate de către inculpatul O. K. față de inculpații Z. M. și I. R. M., cu privire la datele aflate de la denunțător relativ la disponibilitățile bănești și momentele când putea să remită.

Date elocvente referitoare la starea de temere exteriorizată de inculpații Z. M. și I. R. M. au reieșit și din prima parte a înregistrării ambientale din contextul remiterii sumei de 10.000 de euro (filele 152-155, vol. 2). Denunțătorul s-a întâlnit cu cei trei la terasa unui restaurant Mc Donalds din București și a fost trimis să predea banii martorului NAAL MAAZ. Prin conținutul lor, aceste discuții evidențiază frica celor doi inculpați care urmau să primească prima tranșă din banii pretinși și considerau că au fost urmăriți de două persoane de sex feminin, motiv pentru care au schimbat restaurantul. Afirmația directă în acest sens a fost realizată, în cadrul înregistrării ambientale, de către inculpatul O. K.: acesta i-a spus denunțătorului, în primele momente ale discuțiilor din data de 18.03.2013, că inculpaților Z. M. și I. R. M. le este frică de el (denunțătorul S. A.) și sunt speriați că sunt urmăriți. În eventualitatea în care banii ar fi fost văzuți de toate persoanele implicate ca mijloc de împăcare (în mod neserios invocată ca fiind tradițională arabilor din Siria), manifestările de teamă ar fi trebuit să lipsească cu desăvârșire.

Elemente de fapt ce reliefează temerea primilor doi inculpați reies și din alte activități ale acestora în cadrul demersului infracțional din luna martie 2013. Astfel, în discuția telefonică purtată de inculpatul Z. M. cu denunțătorul, imediat după ce acesta a remis suma de 5.000 de euro inculpatului O. K., primul inculpat a solicitat clar denunțătorului S. A. să nu spună la „lume” că i-a dat bani, iar persoana care a intrat în posesia lor a intervenit ferm pentru încheierea convorbirii, făcând precizarea „să nu se vorbească lat”. Versiunea unei tradiționale împăcări arăbești dublată de prevalarea mincinoasă, în cadrul discuțiilor la care a participat, de rolul de avocat pe care și l-a arogat inculpatul I. R. M., ar fi îndreptățit lipsa temerilor exteriorizate de acesta prin comportamentul său.

Lipsa temerilor și a măsurilor prin care s-a încercat asigurarea conspirativității traficului de influență s-ar fi justificat și în situația în care cei 30.000 de euro ar fi fost pretinși și primiți în schimbul retragerii de către inculpatul Z. M. a acuzațiilor ce le formulase împotriva denunțătorului S. A., în dosarul penal instrumentat de Secția 7 de Poliție din București. Apărările prin furnizarea acestor ipoteze de către inculpații Z. M. și I. R. M. ar fi fost mai credibile dacă, la cele trei remiteri de bani, nu ar fi plasat ca intermediari alte persoane. Totodată, în mod normal, dacă solicitările de foloase ar fi avut o bază legală nu ar fi existat motive de mascare a rolului lor de principali beneficiari ai banilor solicitați, de folosire limbaj codat și de teamă.

Frica manifestată de inculpați a determinat și prudența și conspirativitatea încercată de ei ca mijloace de ecranare a activității infracționale, așa cum rezultă din multele exemple amintite și care se desprind din mijloacele de probă de la dosar.

Totodată, ansamblul conduitei denunțătorului S. A., în discuțiile purtate cu inculpații, relevă lipsa oricărui demers ori diligențe a acestuia de realizare a vreunei împăcări. Denunțătorul, nu doar prin declarațiile date în dosar, dar și prin manifestarea sa, probată, față de cei trei inculpați, a exclus orice tentativă de concretizare a vreunei împăcări ori de solicitare a retragerii de către inculpatul Z. M. a sesizării penale ce o formulase împotriva sa la Secția 7 de Poliție din București (altă pistă încercată de cei doi inculpați ca fiind motiv de pretindere și primire a banilor). Denunțătorul S. A. a fost lipsit de orice interes de realizare a împăcării, precum și de dosarul de la Secția 7 de Poliție, sens în care, în discuția ambientală cu inculpatul Z. M., a precizat că pentru el acest dosar nu are nicio valoare (fila 154, vol. 2), cunoscând că nu se știa vinovat de săvârșirea vreunei faptele penale învederate în acel dosar și nici de evaziunea fiscală pentru care fusese anchetat.

Împrejurarea că între aceștia au existat neînțelegeri și dispute anterioare, nu este de natură a înlătura traficul de influență, întrucât această infracțiune de corupție nu este incompatibilă cu astfel de situații, iar conform normei de incriminare, indiferent de raporturile anterioare ori ulterioare dintre părțile convenției ilicite de corupție, traficul de influență presupune pretinderea ori primirea de bani sau alte foloase în schimbul intervențiilor promise la funcționari despre care vânzătorul de favoruri a afirmat sau a lăsat se creadă că ar avea influență.

Infracțiunea de trafic de influență constă în primirea sau pretinderea de bani, pentru sine sau pentru altul și se săvârșește de o persoană care are sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Atât inculpatul Z. M., cât și inculpatul I. R. M. au efectuat acte de executare în realizarea activității infracționale, respectiv au pretins sume de bani, au precizat pentru ce anume urmează să-și exercite influența (nefiind necesară și indicarea persoanei asupra căreia va fi exercitată), au lăsat să se creadă că ambii au influență asupra unor funcționari din servicii concret numite, care ar fi putut rezolva problemele denunțătorului, ceea ce-i face - fără echivoc - autori ai infracțiunii de trafic de influență.

Participarea ca și coautor a inculpatului O. K. a fost determinată de pretinderile de bani realizate de acesta, alături de ceilalți doi inculpați, relativ la scopurile avute în vedere pentru traficul de influență reținut în sarcina celor trei. inculpații Z. M. și I. R. M. au discutat în mod direct cu S. A. doar ambiental, convorbirile telefonice fiind intermediate, de fiecare dată, de către inculpatul O. K.. În contextul ultimelor două remiteri de bani, denunțătorul a discutat direct cu inculpatul Z. M. la telefonul mobil pus la dispoziție de inculpatul O. K..

Tribunalul a constatat că inculpatul O. K. nu a lăsat niciodată să se înțeleagă că el ar avea vreo influență asupra vreunui funcționar pentru a-l determina pe acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile de serviciu; nu există nicio singură discuție între inculpat și denunțător în care inculpatul să fi exprimat că el personal va face vreo intervenție la o instituție de stat.

Întotdeauna inculpatul a vorbit în numele celorlalți doi inculpați, a pretins sumele de bani tocmai în virtutea faptului că ceilalți doi inculpați urmau să „rezolve” la autorități de stat.

De altfel, inculpatul O. K. a fost folosit de ceilalți inculpați ca intermediar între ei și denunțător, ca „paravan și intermediar” în discuțiile purtate cu acesta din urmă.

În același sens converg și toate declarațiile de la dosar (ale denunțătorului, ale martorilor), din acestea rezultând cert că inculpatul O. K. nu a făcut decât să negocieze întâlnirile dintre părți, sumele de bani fiind pretinse denunțătorului în numele celorlalți inculpați și fără a fi stabilite de el.

Cum infracțiunea de trafic de influență sunt posibile toate cele trei forme de participație, în raport de contribuția concretă a inculpatului O. K. și în lipsa unei unice afirmații că el ar avea o influență pe care este gata să și-o exercite în favoarea denunțătorului (pretinderile de bani, singure, în numele altora, nefiind suficiente pentru ca participația acestui inculpat să îmbrace forma autoratului), Tribunalul a constatat că inculpatul este complice la săvârșirea infracțiunii, ca persoană interpusă între coinculpați și persoana care a dat foloasele.

Totodată, întreg materialul probator administrat și sus analizat, inclusiv declarațiile detaliate ale inculpatului O. K., relevă faptul că acesta a acționat cu intenția de a înlesni săvârșirea infracțiunii, fiind astfel întrunită și latura subiectivă, respectiv a existat intenție directă și calificată prin scopul în vederea căruia inculpatul a acționat.

În raport de toate aceste considerente, Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește pe inculpatul O. K., din infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C.pen. rap. la art. 257 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 5 C.pen.

Constatând dovedită fără putință de tăgadă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, Tribunalul a apreciat că se impune condamnarea inculpaților în baza legii vechi, apreciind că aceasta - analizată în întregime, cu privire nu doar la cuantumul pedepselor, ci și la dispozițiile relative la concursul de infracțiuni și la dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei - este legea mai favorabilă, respectându-se astfel art. 5 din noul Cod penal, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în aplicarea legii penale mai favorabile.

În drept, s-au reținut următoarele:

Faptele inculpatului Z. M. care în luna iulie 2012 a pretins martorului denunțător S. A., prin intermediul martorului ZAKWAN ALWAN, suma de 100.000 de euro în schimbul intervențiilor sale la organele de urmărire penală ce-l anchetau în acea perioadă pe martorul denunțător S. A. pentru fapte de evaziune fiscală, în scopul obținerii desigilării depozitelor de marfă ce-i fuseseră percheziționate, sumă ce a fost majorată la 170.000 euro și 500.000 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 din Codul penal cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Faptele inculpatului Z. M. care împreună cu inculpații I. R. M. și O. K., în perioada 11.03._13, au pretins martorului denunțător S. A. suma de 20.000 de euro în schimbul intervențiilor promise a fi efectuate de inculpații Z. M. și I. R. M. la organele de anchetă competente în dosarul penal în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru acesta din urmă, și au solicitat suma de 10.000 de euro, în schimbul intervențiilor la funcționari publici, despre care au lăsat să se creadă că inculpatul Z. M. avea influență, în vederea obținerii cetățeniei române de către martorul denunțător S. A., și care, în schimbul acestor intervenții, au primit la data de 18.03.2013 suma de 10.000 de euro și la data de 21.03.2013 - suma de 5.000 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal. Diferența de 15.000 euro a fost primită de inculpați la data de 27.03.2013, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante a cărei consumare s-a realizat în contextul pretinderilor de bani, ca și contra-echivalent al intervențiilor promise.

Faptele inculpatului I. R. M. care, împreună cu inculpații Z. M. și O. K., în perioada 11.03._13, au pretins martorului denunțător S. A. suma de 20.000 de euro în schimbul intervențiilor promise a fi efectuate de inculpații Z. M. și I. R. M. la organele de anchetă competente în dosarul penal în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru acesta din urmă, și au solicitat suma de 10.000 de euro, în schimbul intervențiilor la funcționari publici, despre care au lăsat să se creadă că inculpatul Z. M. avea influență, în vederea obținerii cetățeniei române de către martorul denunțător S. A., și care, în schimbul acestor intervenții, au primit la data de 18.03.2013 suma de 10.000 de euro și la data de 21.03.2013 - suma de 5.000 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal. Diferența de 15.000 de euro a fost primită de inculpați la data de 27.03.2013, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante a cărei consumare s-a realizat în contextul pretinderilor de bani, ca și contra-echivalent al intervențiilor promise.

Faptele inculpatului O. K. care, împreună cu inculpații Z. M. și I. R. M., în perioada 11.03._13, au pretins martorului denunțător S. A. suma de 20.000 de euro în schimbul intervențiilor promise a fi efectuate de inculpații Z. M. și I. R. M. la organele de anchetă competente în dosarul penal în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru acesta din urmă, și au solicitat suma de 10.000 de euro, în schimbul intervențiilor la funcționari publici, despre care au lăsat să se creadă că inculpatul Z. M. avea influență, în vederea obținerii cetățeniei române de către martorul denunțător S. A., și care, în schimbul acestor intervenții, au primit la data de 18.03.2013 suma de 10.000 de euro și la data de 21.03.2013 - suma de 5.000 de euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 26 rap. la art. 257 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal. Diferența de 15.000 de euro a fost primită de inculpați la data de 27.03.2013, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante a cărei consumare s-a realizat în contextul pretinderilor de bani, ca și contra-echivalent al intervențiilor promise.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului Z. M., Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și modul de comitere a acestora, contribuția sporită la comiterea traficului de influență, persoana inculpatului - care deși necunoscut cu antecedente penale, în vârstă de 46 de ani, a fost reclamat la D.G.P.M.B. - Poliția Sectorului 2 - Serviciul Investigații Criminale, respectiv la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, de numitul NAJIB ABDUL HADI că i-ar fi cerut acestuia din urmă, în data de 05.02.2012, contra sumei de 5.000 euro, să îl omoare pe S. A. cu un cuțit (armă albă ce a fost predată la poliție!) - atitudinea acestuia de nerecunoaștere a faptelor comise (considerându-se că a fost chiar îndreptățit să solicite sume de bani de la denunțător pentru suferințele lui din Siria, făcând însă abstracție de promisiunile făcute tocmai pentru a-l determina pe denunțător să-i remită acele sume de bani), nivelul de înțelegere și de educație al inculpatului (absolvent a 7 clase, cu magazin de măcelărie deschis în România), starea sa de sănătate, situația materială și socială (care nu-l împingea spre astfel de fapte) - aplicându-i pedepse într-un cuantum orientat peste minimul special prevăzut de lege.

În urma concursului de infracțiuni, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, necesar atingerii scopului preventiv și educativ al pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a apreciat - ținând seama de toate criteriile sus menționate - că singura în măsură să atingă scopul pedepsei și să prevină comiterea de alte infracțiuni (poate chiar mai grave) este executarea pedepsei în regim de detenție.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului I. R. M., Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a acesteia, contribuția mai redusă la comiterea traficului de influență în raport cu cea a coinculpatului Z. M. (așa cum a fost descrisă în motivarea hotărârii), persoana inculpatului - în vârstă de 40 de ani, căsătorit, cu un copil minor în întreținere, fără antecedente penale (deși în rechizitoriu se vorbește de o condamnare în Ungaria, nu s-a atașat la dosar vreo hotărâre de condamnare definitivă și recunoscută de instanțele din România) - atitudinea constantă a acestuia de nerecunoaștere a faptei comise, nivelul de înțelegere și de educație al inculpatului (absolvent de studii superioare), starea sa de sănătate, situația materială și socială (care nu-l împingea spre astfel de fapte), conduita acestuia pe parcursul procesului penal constând în prezentarea lui la fiecare termen de judecată și respectarea obligațiilor impuse prin măsura controlului judiciar - aplicându-i o pedeapsă într-un cuantum orientat peste minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a apreciat că, în raport de conduita inculpatului pe parcursul desfășurării procesului penal și de datele sale personale, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși alte infracțiuni, astfel că a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului O. K., Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a acesteia, contribuția redusă și constând în complicitate la comiterea traficului de influență (așa cum a fost descrisă în motivarea hotărârii), colaborarea acestuia cu organele de anchetă încă de la debutul urmăririi penale, încercarea sa eșuată de a se retrage din aceste demersuri ilicite, persoana inculpatului - în vârstă de 44 de ani, comerciant ce desfășoară activitate în complexul Dragonul R. de lângă București, căsătorit, nivelul de înțelegere și de educație al inculpatului (absolvent de 8 clase), starea sa de sănătate, situația materială și socială (care nu-l împingea spre astfel de fapte), conduita acestuia pe parcursul procesului penal constând în atitudinea sinceră și cooperantă și în prezentarea lui la fiecare termen de judecată - aplicându-i o pedeapsă într-un cuantum orientat la minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul a apreciat că, în raport de conduita inculpatului înainte de comiterea infracțiunii, dar și pe parcursul desfășurării procesului penal și de datele sale personale, pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși alte infracțiuni, astfel că a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a dispus restituirea de la inculpatul Z. M. către denunțătorul S. A. a sumei de 14.500 de euro; în datele de 18.03.2013 și 21.03.2013 denunțătorul a remis inculpaților, din banii săi, sumele de 10.000 euro, respectiv 5.000 euro, denunțul fiind făcut înainte de începerea urmăririi penale în cauză. La data de 09.04.2013 denunțătorului i-a fost restituită suma de 500 de euro ridicată cu ocazia percheziției domiciliare de la adresa inculpatului.

S-a menținut măsura asigurătorie dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 61/P/2013 din data de 05.04.2013, constând în indisponibilizarea până la concurența sumei de 14.500 de euro a unei cote de ½ din imobilul aflat în coproprietatea inculpatului Z. M..

Împotriva acestei sentițe penale, în data de 05.12.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, prin adresa nr. 3090/III-2/2014 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a declarat apel pe care l-a motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 25-33 din prezentul dosar).

Totodată, împotriva aceleiași sentințe, în datele de 10.12.2014 și 18.12.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, inculpații Z. Lahmoud, I. R. Marous și O. K. au declarat apeluri pe care le-au motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 40-66, 69-70 și 79-99 din prezentul dosar).

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 05.02.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).

Motivele de apel

P. de pelângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința penală sub aspectul netemeiniciei sentinței, constând în greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare a pedepselor aplicate.

În motivarea în fapt a apelului, s-a precizat că în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei, cuantumul pedepselor aplicate inculpaților este mult prea mic, iar stabilirea unui regim de executare neprivativ de libertate pentru inculpații O. K. și I. R. M. nu este proporțional cu gravitatea faptelor.

S-a considerat că instanța de fond nu a dat în mod eficient relevanță criteriilor generale de individualizare a pedepsei, respectiv împrejurărilor și modului de comitere a infracțiunilor, motivul săvârșirii faptelor și scopul urmărit. Astfel, s-a apreciat că pronunțarea de către prima instanță a unor pedepse de 4 ani închisoare, 3 ani închisoare și, respectiv, 2 ani închisoare și stabilirea unui regim de executare neprivativ de libertate pentru doi dintre inculpați demonstrează că în cauză nu s-a realizat o reală corelare între gravitatea faptei de corupție, percepția negativă a inculpaților față de valorile morale și ordinea de drept și durata sancțiunii aplicate.

S-a apreciat că lipsa antecedentelor penale nu poate constitui o circumstanță atrenuantă pentru inculpați, întrrucât reprezintă o stare de normalitate. Vârsta inculpaților, care ar fi trebuit să aducă un plus de maturitate și o scară a valorilor pozitiv conturată, aptă să conducă la menținerea neatinsă a prestigiului profesiei, nu poate constitui o bază în orientarea spre minimum a pedepsei aplicate. De asemenea, situația personală, socială și familială a inculpaților nu poate reprezenta un aspect în orientarea spre minimul pedepsei, ci constituie eventual aspecte de natură a demonstra caracterul conștient și responsabil în care aceștia au săvârșit infracțiunile.

Conduita procesuală a inculpaților a fost de natură să zădărnicească aflarea adevărului, inculpații încercând să constituie probe în dovedirea nevinovăției lor.

Perspectiva reeducării inculpaților și a corijării acestora este improbabilă în lipsa unei sancțiuni care să determine atingerea scopurilor legale ale pedepsei.

În consecință, s-a solicitat majorarea pedepsei principale spre maximul special, față de toți cei trei inculpați și înlăturarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul inculpaților O. K. și I. R. M., urmând ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

În drept, au fost invocate prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Inculpatul Z. M., prin apărător ales, a criticat sentința penală apelată atât sub aspectul nelegalității, cât și sub aspectul netemeiniciei sale.

În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a precizat, în primul rând, că sentința apelată nu îmbracă forma cerută de lege, reglementată de normele imperative prevăzute de art. 401-404 C.pr.pen., prin aceea că în cuprinsul hotărârii nu se descriu în concret faptele pentru care a fost judecat, ci se preia expunerea acuzației din rechizitoriu, fără a se individualiza în concret elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost acuzat; sentința nu cuprinde o examinare a fiecărei probe care a servit ca temei al condamnării, ci reia întru-totul conținutul rechizitoriului la care s-au adăugat câteva pasaje; lipsește opinia instanței de fond cu privire la apărările formulate în cauză, astfel că judecătorul fondului nu a examinat și nu a motivat înlăturarea probelor propuse de către apărare.

În al doilea rând, inculpatul a mai precizat că, așa cum rezultă din pașaportul depus la dosar, în perioada în care se afirmă că ar fi săvârșit prima infracțiune de trafic de influență, nu se afla în țară, inculpatul dovedindu-și în acest fel alibiul. Astfel, inculpatul a apreciat că judecătorul fondului a relatat discuțiile ce se consideră că în mod greșit au fost purtate în data de 06.07.2012, reținându-le ca probe incriminatoare pentru prima infracțiune de trafic de influență. În aceste condiții, inculpatului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

În al treilea rând, inculpatul a arătat că lipsa motivării din sentință a înlăturării tuturor apărărilor și a probelor solicitate poate fi apreciată ca o nemotivare a soluției pronunțate și conduce la concluzia că nu a existat o judecată în fond a cauzei. În consecință, lipsa analizei probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei duce la nulitatea absolută a sentinței care a fost emisă cu încălcarea art. 403 alin. 1 lit. c și d C.pr.pen.

În al patrulea rând, inculpatul a apreciat că sentința apelată este nelegală, întrucât judecătorul care a pronunțat soluția de condamnare a avut în vedere doar materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale. În acest sens, s-a menționat că judecătorul este obligat de lege a-și fundamenta soluția de condamnare pe silogisme/raționamente proprii desprinse din probatoriul administrat nemijlocit în faza cercetării judecătorești.

În al cincilea rând, inculpatul a arătat că în procesul de individualizare a pedepsei, judecătorul fondului nu a analizat circumstanțele atenuate și agravante aplicabile în cauză, ci a trecut la fixarea directă a unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, fără a preciza exact pentru care dintre cele două infracțiuni ce se consideră a fi săvârșite au fost aplicate pedepsele, încălcând, în opinia sa, art. 34 C.pen. 1969 referitor la concursul de infracțiuni.

În al șaselea rând, sentința apelată este nulă absolut, fiind incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. e C.pr.pen. În acest sens, la termenul de judecată din data de 02.12.2014 la care instanța a rămas în pronunțare, inculpatul a lipsit, astfel că nu i s-a acordat ultimul cuvânt, considerând că a fost încălcat art. 364 alin. 1 C.pr.pen., potrivit cărora judecata are loc în prezența inculpatului.

În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea dosarului pentru rejudecare de către prima instanță.

În drept, inculpatul a invocat prevederile art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen.

Inculpatul I. R. M., prin apărător ales, a criticat sentința penală apelată atât sub aspectul nelegalității, cât și sub aspectul netemeiniciei sale.

În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a precizat, în primul rând, că sentința apelată nu îmbracă forma cerută de lege, reglementată de normele imperative prevăzute de art. 401-404 C.pr.pen., prin aceea că în cuprinsul hotărârii nu se descriu în concret faptele pentru care a fost judecat, ci se preia expunerea acuzației din rechizitoriu, fără a se individualiza în concret elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care acesta a fost acuzat; sentința nu cuprinse o examinare a fiecărei probe care a servit ca temei al condamnării, ci reia întru-totul conținutul rechizitoriului la care s-au adăugat câteva pasaje; lipsește opinia instanței de fond cu privire la apărările formulate în cauză, astfel că judecătorul fondului nu a examinat și nu a motivat înlăturarea probelor propuse de către apărare.

În al doilea rând, inculpatul a arătat că lipsa motivării din sentință a înlăturării tuturor apărărilor și a probelor solicitate poate fi apreciată ca o nemotivare a soluției pronunțate și conduce la concluzia că nu a existat o judecată în fond a cauzei. În consecință, lipsa analizei probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei duce la nulitatea absolută a sentinței care a fost emisă cu încălcarea art. 403 alin. 1 lit. c și d C.pr.pen. În aceste condiții, inculpatul a precizat că prima instanță a reținut existența unei infracțiuni ale căror elemente constitutive nu sunt îndeplinite în cauză, aspect ce reiese explicit din declarațiile martorilor denunțători S. A. și Zakwan Alwan date în fața instanței de fond. Astfel, inculpatul a apreciat că acuzația adusă acestuia prin rechizitoriu este lipsită de orice suport probatoriu care să confirme măcar suspiciunea rezonabilă a existenței infracțiunii.

În al treilea rând, inculpatul a apreciat că sentința apelată este nelegală, întrucât judecătorul care a pronunțat soluția de condamnare a avut în vedere doar materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale. În acest sens, s-a menționat că judecătorul este obligat de lege a-și fundamenta soluția de condamnare pe silogisme/raționamente proprii desprinse din probatoriul administrat nemijlocit în faza cercetării judecătorești.

În al patrulea rând, judecătorul de fond nu a analizat circumstanțele atenuante și agravante aplicabile în cauză, ci a reluat susținerile din rechizitoriu; or, instanța este obligată să motiveze hotărârea pe care o pronunță.

În al cincilea rând, inculpatul a precizat că faptei de care este acuzat îi lipsește tipicitatea, ca cerință esențială a infracțiunii, potrivit art. 15 alin. 1 C.pen. În acest sens, inculpatul a arătat că nu se specifică în niciun moment cum să ar fi avut influență sau ar fi lăsat vreodată să se creadă că are influență asupra vreunui funcționar public, ci toate acuzele ce i se aduc sunt în strânsă legătură cu influența pe care se presupune că ar avea-o un alt inculpat, și anume Z. M.. Astfel, martorul denunțător nu a specificat nimic despre vreo implicație a inculpatului I. R. M. în activitatea de influențare a vreunei persoane în folosul martorului denunțător S. A. și a martorului Alwan Zakwan, nefiind așadar îndeplinită prima cerință esențială a infracțiunii de trafic de influență. Inculpatul a mai precizat că nu este îndeplinită nici latura subiectivă a infracțiunii de trafic de influență, întrucât inculpații nu au prevăzut în niciun moment elementele ce țin de tipicitatea obiectivă a faptelor de care au fost acuzați, ci, tot ceea ce aceștia au prefigurat privitor la acțiunea pe care au dorit să o întreprindă a fost ajungerea la pace a inculpatului Z. M. și a denunțătorului S. A.. În aces sens, inculpatul a menționat principiul „In dubio pro reo”, prevăzut de art. 103 alin. 2 C.pr.pen.

În al șaselea rând, inculpatul a precizat că instanța de fond a reținut aceleași fapte ce li se impută lui și inculpatului O. K., deși, în ceea ce privește reținerile privind forma de participație a acestora, sunt absolut diferite.

În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea dosarului pentru rejudecare de către prima instanță.

În drept, inculpatul a invocat prevederile art. 410, art. 421, art. 291, art. 4, art. 5, art. 16, art. 100, art. 103 și art. 396 C.pr.pen.

Inculpatul O. K., prin apărător ales, a criticat sentința penală apelată sub aspectul greșitei individualizări a cuantumului pedepsei și a modului de acordare a suspendării pedepsei.

În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a precizat că instanța de fond nu a aplicat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și a C.pen. 1969. În aceste condiții, inculpatul a precizat că nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie, deține o afacere și își câștigă în mod legal existența, iar în acest dosar a avut calitatea de complice, iar nu de autor, sens în care a făcut referire la art. 27 C.pen. 1969. Referitor la modul de suspendare a executării pedepsei, inculpatul a apreciat că o măsură potrivită este aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 81 C.pen. 1969, fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text de lege.

În consecință, inculpatul a solicitat adfmiterea apelului, desființarea sentinței în sensul redozării pedepsei sub minimul special și al aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei.

În drept, inculpatul a invocat prevederile art. 412 C.pr.pen.

În analizarea apelurilor în ceea ce îi privește pe toți cei trei apelanți-inculpați, pe lângă motivele de apel formulate în scris, expuse pe larg în cele ce preced, Curtea va avea în vedere și motivele de apel expuse oral în etapa dezbaterilor de la termenul de judecată de astăzi și consemnate în mod exhaustiv în practicaua prezentei decizii, astfel că instanța de control judiciar apreciază că nu se impune o prezentare detaliată a acestor motive în acest paragraf dedicat considerentelor deciziei.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul formulat de inculpatul Z. M. este întemeiat, iar apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații I. R. M. și O. K. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

Referitor la situația de fapt, Curtea constată că a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit, în faza de cercetare judecătorească în primă instanță.

Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în fazele de cercetare judecătorească în primă instanță și în apel, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută și descrisă de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse, deopotrivă în fapt și în drept de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.

Astfel, referitor la inculpatul Z. M., Curtea reține că în luna iulie 2012, acesta a pretins martorului denunțător S. A., prin intermediul martorului ZAKWAN ALWAN,suma de 100.000 de euro în schimbul intervențiilor sale la organele de urmărire penală care îl anchetau în acea perioadă pe martorul denunțător S. A. pentru fapte de evaziune fiscală, în scopul obținerii desigilării depozitelor de marfă ce-i fuseseră percheziționate, sumă ce a fost majorată la 170.000 euro și, ulterior, 500.000 de euro. Totodată, inculpatul Z. M., împreună cu inculpații I. R. M. și O. K., în perioada 11.03._13, i-au pretins martorului denunțător S. A. suma de 20.000 de euro în schimbul intervențiilor promise a fi efectuate de inculpații Z. M. și I. R. M. la organele de anchetă competente în dosarul penal în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru acesta din urmă, și au solicitat suma de 10.000 de euro, în schimbul intervențiilor la funcționari publici, despre care au lăsat să se creadă că inculpatul Z. M. avea influență, în vederea obținerii cetățeniei române de către martorul denunțător S. A., și care, în schimbul acestor intervenții, au primit în data de 18.03.2013 suma de 10.000 de euro și în data de 21.03.2013 - suma de 5.000 de euro. Diferența de 15.000 de euro a fost primită de inculpați la data de 27.03.2013, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante a cărei consumare s-a realizat în contextul pretinderilor de bani, ca și contra-echivalent al intervențiilor promise.

În ceea ce îl privește pe inculpatul I. R. M., Curtea constată că, împreună cu inculpații Z. M. și O. K., în perioada 11.03._13, au pretins martorului denunțător S. A. suma de 20.000 de euro în schimbul intervențiilor promise a fi efectuate de inculpații Z. M. și I. R. M. la organele de anchetă competente în dosarul penal în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru acesta din urmă, și au solicitat suma de 10.000 de euro, în schimbul intervențiilor la funcționari publici, despre care au lăsat să se creadă că inculpatul Z. M. avea influență, în vederea obținerii cetățeniei române de către martorul denunțător S. A., și care, în schimbul acestor intervenții, au primit în data de 18.03.2013 suma de 10.000 de euro și în data de 21.03.2013 - suma de 5.000 de euro. Diferența de 15.000 de euro a fost primită de inculpați în data de 27.03.2013, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante a cărei consumare s-a realizat în contextul pretinderilor de bani, ca și contra-echivalent al intervențiilor promise.

Referitor la inculpatul O. K., Curtea reține că, împreună cu inculpații Z. M. și I. R. M., în perioada 11.03._13, au pretins martorului denunțător S. A. suma de 20.000 de euro în schimbul intervențiilor promise a fi efectuate de inculpații Z. M. și I. R. M. la organele de anchetă competente în dosarul penal în care era cercetat martorul ZAKWAN ALWAN, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru acesta din urmă, și au solicitat suma de 10.000 de euro, în schimbul intervențiilor la funcționari publici, despre care au lăsat să se creadă că inculpatul Z. M. avea influență, în vederea obținerii cetățeniei române de către marotrul denunțător S. A., și care, în schimbul acestor intervenții, au primit în data de 18.03.2013 suma de 10.000 de euro și în data de 21.03.2013 - suma de 5.000 de euro. Diferența de 15.000 de euro a fost primită de inculpați în data de 27.03.2013, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante a cărei consumare s-a realizat în contextul pretinderilor de bani, ca și contra-echivalent al intervențiilor promise.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești în primă instanță

Curtea reține că în aceste două faze procesuale au fost administrate următoarele mijloace de probă: în faza de urmărire penală: procesul-verbal de constatare acte premergătoare urmăririi penale, Vol. I, filele 3-4; declarația inculpatului O. K., Vol. I, fila 23; declarația învinuitului O. K., Vol. I, filele 27-35; declarația învinuitului Z. M., Vol. I, fila 45; declarația inculpatului Z. M., Vol. I, fila 54; declarația învinuitului I. R. M., Vol. I, fila 64; declarația învinuitului I. R. M., Vol. I, fila 67; declarația martorului ZAKWAN ALWAN din data de 15.03.2013, Vol. I, filele 94- 96; declarația denunțătorului S. A. din data 18.03.2013, Vol. I, filele 97- 98; declarație martorului denunțător S. A., Vol. I, filele 100-102; declarația martorului denunțător S. A., Vol. I, filele 103- 105; declarația martorului BABLI NADER, Vol. I, filele 116- 117; declarația martorului ZINOU AHMAD, Vol. I, fila 119; declarația martorului IBRAHIM BACHA, Vol. I, filele 121-122; declarație martorului NAAL MAAZ, Vol. I, filele 124-127; procesul-verbal de prezentare pentru a recunoaștere a inculpatului I. R. M. de către martorul NAAL MAAZ și fotografiile realizate, Vol. I, filele 131-141; declarație martorului NAAL MAAZ, Vol. I, filele 142; declarație martorului denunțător S. A., Vol. I, filele 144- 146; documente privind supravegherea operativă a inculpaților cercetați în prezenta cauză, Vol. I, filele 219-229; dosarul de urmărire penală nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, Vol. I, filele 231-319; procesul-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante, Vol. II, filele 1- 6; procesul-verbal de redare a dialogului ambiental purtat cu ocazia flagrantului între denunțător și O. K., Vol. II, filele 7-11; planșa fotografică privind principalele momente ale flagrantului din 27.03.2013, Vol. II, filele 12- 25; procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 15.000 de euro împreună cu planșa foto aferentă, Vol. II, filele 26- 32; procesul-verbal de percheziție domiciliară privind pe inculpatul I. R. M., Vol. II, filele 38-41; procesele-verbale de percheziție domiciliară privind pe inculpatul Z. M. împreună cu planșa fotografică aferentă, Vol. II, filele 73-90; procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale din data de 11.03.2013, Vol. II, filele 97-139; procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 10.000 de euro împreună cu planșa fotografică aferentă, Vol. II, filele 140-150; procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale din data de 18.03.2013, Vol. II, filele 151-161; procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 5.000 de euro împreună cu planșa fotografică aferentă, Vol. II, filele 162- 167; planșa fotografică privind aspectele din timpul întâlnirii dintre martorul denunțător S. A. și inculpatul O. K. prin care acesta din urmă primește 5.000 de euro, Vol. II, filele 168- 172; procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale din data de 21.03.2013, Vol. II, filele173-182; procesele-verbale de redare a convorbirilor ambientale și telefonice, Vol. II, filele 195-244; declarația inculpatului Z. M., Vol. II, filele 267; planșa fotografică privind bancnota de 500 de euro găsită în locuința inculpatului Z. M., Vol. II, filele 415-418; procesul-verbal de desigilare, Vol. II, filele 422-428; declarația învinuitului I. R. M., Vol. II, fila 429; CD-R marca Verbatim, inscripționat „SECȚIA I 61/P/2013 198/II-1/2013 - Tc 9 ORIGINAL 91³ PROBĂ DIGITALĂ”, ce conține toate convorbirile telefonice redate în dosar; DVD marca Verbatim, inscripționat „D.N.A. - S I Dosar 61/P/2013 Imagini video fixate, în data de 27 Martie 2013, având ca aspect constatarea infracțiunii flagrante săvârșită de către O. K. ”; CD-R marca Verbatim, inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 S1 Înregistrare ambientală audio-video dintre martorul denunțător S. A. și inculpatul O. K. în data de 27.03.2013, între orele 12:03 -12:18, în București C. Th 10 cf. art. 91³ C.pr.pen. (duplicat probă digitală)”; CD-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 S1 Înregistrare ambientală audio-video dintre martorul denunțător S. A. și inculpatul O. K. și alte persoane, în data de 21.03.2013, între orele 12:07 -12:45, în Municipiul București C. Th 9 cf. art. 91³ C.pr.pen. (duplicat probă digitală)”; DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 S1 Înregistrări ambientale audio-video a discuțiilor purtate de martorul denunțător SHMAI A. cu alte persoane, între orele 15.03-16.20, în data de 18 martie 2013 (duplicat probă digitală)”; DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 al S1 C. Th 4 cf. art. 91³ C.pr.pen. (duplicat probă digitală) 15.03.2013 Înregistrare ambientală audio-video S. A. cu M. Z. și alte persoane necunoscute, între orele 14:36 -15:10 în București ”; DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 al S1 C. Th 2 cf. art. 91³ C.pr.pen. (duplicat probă digitală) 11.03.2013 Înregistrări ambientale audio-video dintre S. A., M. și alte persoane, între orele 14:41 -16:40 și 17.05- 17.09 în București ”; DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. D.P. 61/P/2013 Secția de Combatere a Corupției Imagini de la percheziția efectuată la domiciliul numitului I. R. M. în data de 27 Martie 2013, .. 86, ., ., București 2.” DVR-R marca Verbatim inscripționat „D.N.A. 61/P/2013 S 1 Percheziții domiciliare 27.03.2013 M. Z.”; DVR-R marca SONY inscripționat „Supraveghere operativă din 21.03.2013”; două suporturi de memorie externă, tip „memory stick”, unul de culoare albastru cu inscripția „ V&V 2 GB” și celălalt de culoare verde cu inscripția „4GB”, ce se află într-o carcasă de DVD inscripționată „Înregistrări efectuate de către părți, cf. art. 91⁶ alin. 2 C.pr.pen., respectiv de către Zakwan Alwan”; în faza de cercetare judecătorească în primă instanță: depozițiile date de cei trei inculpați la termenul de judecată din data de 05.11.2013 (aflate la filele 128-132 din dosarul nr._ al Tribunalului București - Secția a II-a Penală), declarațiile martorilor Zakwan Alwan, S. A., Naal Maaz și B. D. la termenele de judecată din datele de 28.01.2014 și 25.03.2014 (aflate la filele 173-175 din dosarul nr._ al Tribunalului București - Secția a II-a Penală și filele 49-51 din vol. 1 al dosarului nr._ al Tribunalului București - Secția I Penală),

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel, la termenul de judecată din data de 02.04.2015 s-a procedat, conform art. 83 lit. a și art. 420 alin. 4 C.pr.pen., la audierea inculpaților Z. M. și I. R. M., ale căror depoziții au fost atașate la filele 77-78 din prezentul dosar.

De asemenea, în data de 25.05.2015, la dosar s-a depus adresa nr. 1104/II/2015 din data de 22.05.2015, emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, referitoare la denunțul formulat de inculpatul Z. M. (aflată la filele 219-221 din prezentul dosar).

Analiza situației de fapt prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză

Astfel, având în vedere împrejurarea potrivit căreia, în conformitate cu art. 417 C.pr.pen., instanța de control judiciar este a doua instanță care soluționează calea de atac a apelului al cărui efect devolutiv este integral atât în fapt, cât și în drept, Curtea va expune în cele ce succed propriul examen analitic efectuat cu privire la situația de fapt care susține, în totalitate, existența infracțiunilor pentru care prima instanță de fond a pronunțat o soluție de condamnare a tuturor celor trei inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, evident, cu participații diferite pentru fiecare inculpat, sub aspectul elementelor constitutive ale acestei infracțiunii.

Referitor la infracțiunea de trafic de influență săvârșită de inculpatul Z. M. în luna iulie 2012

Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, martorul denunțător S. A. a declarat că

în vara anului 2012 polițiștii și vameșii au efectuat percheziții domiciliare la depozitele de încălțăminte pe care acesta le deține în Dragonul R. la .., depozitele de marfă fiind sigilate. După plecarea polițiștilor de la percheziție, la martorul denunțător au venit inculpatul Z. M. și numitul Ahmad Z inou, inculpatul spunându-i martorului denunțător că el poate interveni la polițiștii care i-au închis depozitele și trebuie să îi dea inculpatului suma de 100.000 de euro în 24 de ore, pentru ca depozitele de încălțăminte să fie desigilate. Martorul denunțător nu a fost de acord să îi dea inculpatului suma solicitată, pentru că avea toate actele în regulă pentru toată marfa din depozite. În schimb, martorul denunțător a fost de acord să îi dea inculpatului suma de 50.000 de euro, pentru ca el să intervină la poliție să îi desigileze depozitele, sumă cu care inculpatul nu a fost de acord, spunându-i martorului denunțător că din suma de 100.000 de euro urma să dea mai departe și polițiștilor. La aproximativ o săptămână după ce a vorbit cu inculpatul Z. M., martorul denunțător l-a rugat pe martorul Zakwan Alwan să discute cu inculpatul și să înregistreze discuția pe care urma să o efectueze cu acesta. Martorul denunțător i-a spus martorului Zakwan Alwan că trebuie să îi dea inculpatului suma de 100.000 de euro pentru ca acesta din urmă să intervină la „oamenii lui” care i-au sigilat depozitele martorului denunțător. Tot prin intermediul aceluiași martor, martorul denunțător i-a comunicat inculpatului că nu are de unde să îi dea 1000.000 de euro, ci că pot discuta pentru 30-40.000 de euro. Aflând acest răspuns al martorului denunțător, inculpatul a majorat pretențiile, de la 100.000 de euro la 500.000 de euro, spunându-i că, dacă nu plătește, trebuie să plece din țară, pentru că nu va mai putea desfășura nicio afacere. Martorul denunțător a mai declarat că în urma controalelor la depozitele sale, i s-a întocmit un dosar penal instrumentat de către P. de pe lângă Tribunalul București, fiind cercetat pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Prin ordonanța nr. 2620/P/2010 din data de 26.11.2012, s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală a martorului denunțător. Având în vedere că inculpatul i-a pretins bani martorului denunțător ultima oară la începutul anului 2013, martorul denunțător și-a dat seama că inculpatul nu știa faptul că dosarul său fusese soluționat favorabil lui.

Împrejurările expuse de către martorul denunțător sunt confirmate pe deplin și prin depozițiile date de martorul Zakwan Alwan care, fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, a declarat că în luna iulie 2012, la scurt timp după ce au fost închise depozitele martorului denunțător S. A., cunoscând că inculpatul Z. M. are influență asupra organelor de anchetă pe care de fapt el le trimisese să-i facă probleme martorului denunțător, la solicitarea acestuia din urmă martorul a purtat discuții cu inculpatul, discuții pe care le-a înregistrat cu telefonul mobil. Inculpatul i-a spus martorului că poate să intervină la organele de poliție, numindu-i cu expresia „oamenii lui”, pentru ca aceștia să decidă deschiderea depozitelor martorului denunțător în care acesta avea marfă de aproximativ 400.000 de euro. În urma discuțiilor purtate, inculpatul i-a spus martorului că are influență asupra oamenilor săi din poliție și că martorul denunțător trebuie să îi dea suma de 100.000 de euro în schimbul intervențiilor sale la polițiștii pe care tot îi numea „oamenii lui”. Martorul i-a spus inculpatului că martorul denunțător este de acord să îi dea 50.000 de euro a doua zi și, după ce depozitele vor fi deschise iar marfa va fi vândută, va primi încă 50.000 de euro. A doua zi, fiind trimis de către martorul denunțător, martorul a discutat din nou cu inculpatul în legătură cu influențarea organelor de anchetă pentru deschiderea depozitelor aparținând martorului denunțător, ocazie cu care inculpatul i-a spus martorului că nu mai vrea 100.000 de euro, ci 170.000 de euro, explicându-i că 20.000 de euro sunt pentru el, iar 150.000 de euro trebuie să dea „oamenilor lui”, adică polițiștilor, care i-au spus exact să dea această sumă pentru a rezolva favorabil dosarul penal în care era anchetat martorul denunțător. A doua zi, în mod întâmplător, martorul s-a întâlnit cu inculpatul, ocazie cu care acesta din urmă i-a spus că trebuie să îi dea 500.000 de euro pentru a-i fi deschise depozitele martorului denunțător.

Situația de fapt expusă de către martorul denunțător S. A. și martorul Zakwan Alwan este susținută inclusiv prin convorbirile purtate telefonic și în mediul ambiental între inculpat, martorul denunțător și martor, convorbiri care au fost interceptate și înregistrate cu respectarea dispozițiilor legale în materie și al căror conținut a fost transcris în procesele-verbale aflate în dosarul de urmărire penală.

În acest context, Curtea apreciază că nu se impune o prezentare în detaliu a conținutului convorbirilor purtate telefonic și în mediul ambiental între inculpat, martorul denunțător și martor, având în vedere că acestea confirmă pe deplin aspectele relatate de către martorul denunțător și martor, ale căror declarații au fost expuse pe larg în cele ce preced, neconținând aspecte contradictorii de natură a determina o eventuală prezentare separată a acestora.

Referitor la infracțiunile de trafic de influență (sub forma participației penale a autoratului pentru doi dintre inculpați și a complicității pentru cel de-al treilea inculpat) săvârșite de inculpații Z. M., I. R. M. și O. K. în perioada 11.03._

În cuprinsul declarațiilor date atât în timpul urmăririi penale, cât și în în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, martorul denunțător S. A. a mai relatat că în data de 15.03.2013 s-a întâlnit, într-un restaurant din București, cu inculpații Z. M., I. R. M. și O. K., discuțiile purtate fiind înregistrate ambiental în cauză. În cadrul acestor discuții, inculpatul Z. M. a reiterat pretențiile sale ca martorul denunțător să îi plătească 120.000 de euro în legătură cu dosarul penal în care martorul denunțător a fost cercetat pentru evaziune fiscală, dosar în care îi fuseseră închise 8 depozite de marfă cu încălțăminte. Martorul denunțător i-a spus inculpatului Z. M. că nu mai are probleme cu acel dosar penal, întrucât depozitele i-au fost desigilate între timp, însă i-a mai precizat inculpatului că luna trecută îi fusese respinsă cererea de dobândire a cetățeniei române. Inculpatul Z. M. i-a spus martorului denunțător că poate să intervină la oamenii lui și să obțină dobândirea cetățeniei române pentru martorul denunțător, în schimbul sumei de 10.000 de euro, iar pentru intervenția sa în legătură cu dosarul penal în care este anchetat martorul Zakwan Alwan, în scopul ajutării acestuia, martorul denunțător trebuie să îi dea suma de 20.000 de euro. În cadrul aceleiași discuții, inculpatul Z. M. i-a spus martorului denunțător că după ce va rezolva cu dosarul penal în care era anchetat martorul Zakwan Alwan, martorul denunțător trebuie să îi dea 120.000 de euro în legătură cu dosarul penal în care el fusese cercetat pentru evaziune fiscală.

În timpul discuției, inculpatul Z. M. l-a pus pe inculpatul I. R. M. să scrie pe o hârtie, în limba română, exact banii pe care martorul denunțător trebuie să îi dea în schimbul intervențiilor inculpatului Z. M., făcând mențiunea că, pentru dobândirea de către martorul denunțător a cetățeniei române, trebuie să îi dea suma de 100.000 de euro, iar pentru ajutarea martorului Zakwan Alwan trebuie să îi dea suma de 20.000 de euro. Pe aceeași bucată de hârtie inculpatul I. R. M. a scris că martorul denunțător trebuie să dea 125.000 de euro până miercuri, 20.03.2012, iar până luni, 18.03.2013, trebuie să îi dea 30.000 de euro.

Martorul denunțător a mai relatat că din data de 15.03.2013 până în data de 18.03.2013 inculpatul Z. M., în mod direct, dar și indirect prin diverși intermediari, i-a solicitat cu foarte mare insistență să îi dea banii pe care i-a pretins în legătură cu ajutarea lui și a celuilalt martor. Martorul denunțător a fost sunat în mod repetat de către inculpatul O. K. care i-a spus că trebuie să îi dea urgent suma de 20.000 de euro, pentru problema lui și cea a celuilalt martor.

În data de 17.03.2013, martorul denunțător s-a întâlnit cu inculpatul O. K. care i-a spus că a primit pe telefonul mobil un mesaj cu textul „Tu mergi pe un drum cu linia continuă, dacă te întorci, îți iau permisul”, transmis de către inculpatul I. R. M. prin care, de fapt, îl amenința că nu poate să renunțe la rolul său de intermediar al inculpatului Z. M. în demersurile sale față de martorul denunțător de a primi banii în legătură cu rezolvarea unor probleme.

De asemenea, în data de 19.03.2013, martorul denunțător s-a întâlnit din nou cu inculpatul O. K. care i-a spus că inculpații Z. M. și I. R. M. i-au zis că pot să intervină la organele de stat în legătură cu dosarul în care este cercetat penal martorul Zakwan Alwan și că, așa cum au stabilit, martorul denunțător trebuie să dea suma de 20.00o de euro pentru rezolvarea acestei probleme și că, tot cei doi inculpați pot să-l ajute pe martorul denunțător pentru dobândirea cetățeniei române.

Martorul denunțător a mai declarat că, pentru rezolvarea problemelor sale de natură penală, i-a remis inculpatului Z. M., inclusiv prin intermediul martorului Naal Maaz, suma totală de 15.000 de euro, în două tranșe, mai întâi 10.000 de euro, iar apoi - 5.000 de euro.

Împrejurările expuse de către martorul denunțător sunt confirmate pe deplin și prin depozițiile date de martorul Naal Maaz care, fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, a declarat că pe la jumătatea lunii martie 2013, s-a întâlnit cu inculpatul Z. M., cetățean sirian pe care îl cunoștea, acesta din urmă fiind însoțit de un bărbat de cetățenie română, pe care ulterior l-a recunoscut de pe planșe fotografice ca fiind inculpatul I. R. M., cei doi inculpați rugându-l pe martor să primească ceva de la martorul denunțător S. A. pe care martorul Zakwan Alwan îl cunoștea, acesta fiind tot cetățean sirian. Urmare a discuțiilor purtate cu cei doi inculpați, martorul a primit suma de 10.000 de euro de la martorul denunțător. După aproximativ două ore de la primirea sumei de 10.000 de euro, inculpații Z. M. și I. R. M. au revenit la magazinul deținut de martorul Naal Maaz care, după ce a pus cei 10.000 de euro într-un pantof dintr-o cutie ce se afla într-o sacoșă pe care i-o dăduse inculpatul Z. M., i-a dat respectiva sacoșă inculpatului I. R. M., ocazie cu care ambii inculpați au văzut că în acea sacoșă se afla suma de 10.000 de euro. După aceea, inculpații Z. M. și I. R. M. au plecat din incinta magazinului martorului Naal Maaz.

Situația de fapt descrisă de către martorul denunțător S. A. și martorul Naal Maaz este susținută inclusiv prin convorbirile purtate telefonic și în mediul ambiental între inculpat, martorul denunțător și martor, convorbiri care au fost interceptate și înregistrate cu respectarea dispozițiilor legale în materie și al căror conținut a fost transcris în procesele-verbale aflate în dosarul de urmărire penală.

În acest context, Curtea apreciază că nu se impune o prezentare în detaliu a conținutului convorbirilor purtate telefonic și în mediul ambiental între inculpat, martorul denunțător și martor, având în vedere că acestea confirmă pe deplin aspectele relatate de către martorul denunțător și martor, ale căror declarații au fost expuse pe larg în cele ce preced, neconținând aspecte contradictorii de natură a determina o eventuală prezentare separată a acestora.

În contextul ansamblului probatoriu anterior prezentat, Curtea apreciază ca fiind neveridice declarațiile date de martorul B. D., întrucât, pe de o parte, acest mijloc de probă nu este susținut de niciun alt mijloc de probă din cauză, iar pe de altă parte, nu prezintă niciun element de fapt de natură a contrabalansa situația de fapt ce rezultă din depozițiile martorului denunțător și ale celor doi martori, precum și din conținutul convorbirilor purtate telefonic și în mediul ambiental de inculpați și martori.

Referitor la declarațiile date - în timpul urmăririi penale, în cursul cercetării judecătorești în primă instanță și în calea de atac a apelului - de către cei trei inculpați, în cuprinsul cărora aceștia au negat, în parte, activitatea infracțională desfășurată și participația concretă a fiecăruia dintre ei, Curtea le va înlătura din ansamblul probatoriu al cauzei, ca fiind neveridice, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, ci reprezintă manifestarea firească a exercitării dreptului la apărare de către fiecare dintre inculpați.

Totodată, Curtea constată că cei 3 inculpați nu au putut demonstra lipsa de temeinicie a ansamblului mijloacelor de probă care au fundamentat soluția de condamnare.

Prin urmare, având în vedere că relatările expuse de către inculpați în cuprinsul declarațiilor date în cauză nu sunt de natură a le susține, în niciun mod și pentru niciun argument, nevinovăția, Curtea apreciază că, în calea de atac a apelului, nu se impune reiterarea conținutului acestor declarații, de altfel, prima instanță prezentând, în cuprinsul considerentelor sentinței penale apelate, aspectele pe care le-a considerat relevante pentru pronunțarea soluției.

În consecință, având în vedere că situația de fapt reținută atât în rechizitoriu, cât și în considerentele sentinței penale apelate este confirmată în mod fidel prin ansamblul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, cu excepția depozițiilor martorului B. D., Curtea constată că în mod corect a pronunțat prima instanță soluția de condamnare a tuturor celor 3 inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în forma participației penale a autoratului de către inculpații Z. M. și I. R. M. și a complicității - de către inculpatul O. K..

În acest context, Curtea constată că în cauză soluția de condamnare a celor trei inculpați, pronunțată de către prima instanță, a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, având la bază art. 103 alin. 1 și alin. 2 teza I C.pr.pen. care prevede principiul liberei aprecieri a probelor, cu arătarea motivelor de fapt și de drept, de către instanțe a tuturor mijloacelor de probă evaluate atât în mod unitar, cât și global, cu respectarea dispozițiilor art. 103 alin. 2 teza a II-a C.pr.pen., potrivit cărora condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În drept

Curtea constată că faptele reținute în sarcina apelanților-intimați-inculpați întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele, deopotrivă de fapt și de drept, expuse de Tribunal în analizarea acestor aspecte.

În cele ce urmează, Curtea va analiza întrunirea elementelor constitutive, sub aspectele lor relevante, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât și din punct de vedere al celei subiective, ale infracțiunii de trafic de influență reținute în sarcina celor 3 inculpați.

Astfel, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență - comisă sub forma participației penale a autoratului - îl constituie, pentru inculpații Z. M. și I. R. M., pretinderea în mod succesiv, a sumelor de 100.000 de euro, 170.000 de euro, 500.000 de euro și 20.000 de euro, precum și primirea sumei de 15.000 de euro de la martorul denunțător S. A., căruia i-au promis că își vor exercita influența pe care au pretins că o au asupra organelor de poliție, în vederea rezolvării problemelor în legătură cu un dosar penal și cu dobândirea cetățeniei române de către martorul denunțător.

Referitor la inculpatul O. K., Curtea constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență - comisă sub forma participației penale a complicității - îl constituie ajutorul dat celorlalți doi inculpați în scopul pretinderii și primirii de la martorul denunțător a respectivelor sume de bani, în vederea exercitării influenței pe care ceilalți doi inculpați au pretins că o au asupra organelor de poliție, pentru rezolvarea problemelor în legătură cu un dosar penal și cu dobândirea cetățeniei române de către martorul denunțător.

În acest context, Curtea constată ca fiind îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele esențiale atașate elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență, constând în pretinsa influență a autorului infracțiunii asupra unui funcționar, respectiv polițist, dar nu numai, având atribuții în soluționarea problemelor de natură penală și cele în legătură cu dobândirea cetățeniei de către martorul denunțător.

Din punct de vedere al laturii subiective, Curtea constată că inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție directă calificată prin scop, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal (respectiv art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.), în sensul că inculpații au prevăzut și au urmărit rezultatul faptei lor, constând în folosirea pretinsei influențe asupra unui funcționar public, în scopul dobândirii unor sume de bani de la martorul denunțător.

În consecință, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 396 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că soluția de condamnare pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, deoarece - întocmai ca și prima instanță de fond - Curtea constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele săvârșite de către cei trei inculpați există și constituie infracțiunea de trafic de influență.

Analiza incidenței în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile

Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin. 1 C.pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Așadar, infracțiunea de trafic de influență (care este prevăzută în art. 291 alin. 1 C.pen.) era reglementată în art. 257 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din punct de vedere al pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune, Curtea constată că limita maximă de pedeapsă din noua reglementare - 7 ani închisoare - este inferioară limitei maxime de pedeapsă din vechea reglementare - 10 ani închisoare.

Astfel, strict din punctul de vedere al limitei maxime de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care au fost cercetați inculpații, mai favorabile sunt dispozițiile noului Cod penal.

În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.

Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpaților, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice cum ar fi cele referitoare la concursul de infracțiuni, precum și individualizarea cuantumului și modalitatea de executare a pedepselor aplicate.

În acest context, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță în sensul că în cauză, cu privire la inculpații I. R. M. și O. K. nu este suficientă dispunerea suspendării condiționate a executării pedepei, posibilitate conferită prin prisma dispozițiilor art. 81 - 82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu referire la art. 5 alin. 1 C.pen., ca lege penală mai favorabilă, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce succed.

Așadar, apreciind, în deplin acord cu prima instanță, asupra faptului că suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților I. R. M. și O. K. este singura în măsură să garanteze scopurile, deopotrivă, coercitiv, preventiv și educativ al pedepsei, Curtea constată, prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, că, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța are în vedere sfera obligațiilor impuse inculpatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Prin urmare, Curtea constată că pentru inculpații I. R. M. și O. K. mai favorabile sunt dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, deoarece nu prevedeau obligativitatea prestării de către inculpat a unei munci neremunerate în folosul comunității, obligație prevăzută de art. 93 alin. 3 rap. la art. 91 alin. 1 lit. c din Legea nr. 286/2009.

Totodată, referitor la inculpatul Z. M., Curtea reține că acesta a săvârșit două infracțiuni de trafic de influență, în concurs real, potrivit art. 33 alit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Astfel, în cazul concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, regimul juridic sancționator prevedea că, după stabilirea pedepselor pentru infracțiunile privite în mod individual, se aplica pedeapsa cea mai grea care putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu era îndestulător, se putea adăuga un spor de pedeapsă; astfel, regimul juridic al concursului de infracțiuni era cel al cumulului juridic cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă.

Potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul concursului real de infracțiuni, după stabilirea pedepselor pentru infracțiunile privite în mod individual, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă, în mod obligatoriu, un spor de pedeapsă reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse.

Prin urmare, Curtea constată că pentru inculpatul Z. M., mai favorabile sunt dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât vechea reglementare prevedea posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă, pe când potrivit noilor reglementări, aplicarea sporului de pedeapsă, al cărei cuantum este fix, este obligatorie.

Pentru aceste motive, analizând situația juridică concretă a tuturor celor 3 inculpați, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt în care au fost comise infracțiunile, Curtea constată că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă tuturor celor 3 inculpați este Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 C.pen., decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.

Astfel, prin decizia nr. 265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.

În consecință, Curtea constată că în mod corect a avut în vedere prima instanță atât încadrarea juridică a faptelor, cât și pedepsele stabilite inculpaților, precum și modalitatea de executare a pedepselor prin raportare la dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, pe care le-a aplicat în mod global, unitar.

Analiza motivelor de apel

1. Apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

1. A. Individualizarea pedepselor aplicate de către prima instanță tuturor celor trei inculpați

Din acest punct de vedere, Curtea constată că prima instanță a dispus condamnarea inculpaților la pedepse individuale al căror cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege, de 2 ani închisoare.

Procedând la propriul demers analitic din perspectiva analizării individualizării pedepselor aplicate inculpaților, prin raportare la ansamblul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., Curtea constată următoarele.

Inculpații au comis infracțiunea de trafic de influență adoptând o atitudine proactivă, în sensul că au solicitat sume de bani foarte mari și au primit, atât în mod direct, cât și prin intermediar, de la martorul denunțător, suma totală de 15.000 de euro, în legătură cu un dosar penal în care martorul denunțător era cercetat pentru fapte de evaziune fiscală, precum și în vederea obținerii de către martorul denunțător - cetățean sirian, a cetățeniei române, în schimbul promisiunii că vor interveni pe lângă organele de poliție ce efectuau ancheta penală, în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru denunțător, precum și pe lângă organele abilitate, în vederea obținerii cetățeniei române.

Astfel, strict din punctul de vedere al modalității de comitere a faptelor, precum și al stării de pericol create pentru valorile sociale ocrotite prin dispozițiile ce incriminează infracțiunea de trafic de influență - respectiv relațiile de serviciu și probitatea profesională a funcționarilor publici, cu precădere a acelora însărcinați cu garantarea respectării legii și a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor - Curtea constată că faptele pentru care au fost cercetați inculpații prezintă un grad de pericol social ridicat, ale cărei efecte negative trebuie reprimate prin aplicarea pedepsei închisorii într-un cuantum adecvat.

În acest context, în ceea ce îl privește pe inculpatul Z. M., Curtea apreciază că o dovadă în sensul conștientizării, în mod real și efectiv, iar nu doar pur teoretic și formal, de către inculpat nu numai a gravității faptelor comise, dar și a corijării în viitor a comportamentului în societate îl constituie dorința expres manifestată, dar nematerializată încă, de restituire către martorul denunțător S. A., a sumei de 15.000 de euro primite în cadrul convenției de traficare a influenței, aspecte dovedite prin chitanța și recipisa de consemnare emise de CEC Bank și adresa emisă de Societatea Civilă de Avocați „A. și Asociații”, înscrisuri aflate la filele 164 - 167 din prezentul dosar.

Astfel, Curtea reține că pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și, respectiv 2 ani închisoare aplicate de către prima instanță reflectă gradul de pericol social ridicat al faptelor imputate inculpaților, fiind avut în vedere ansamblul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că pedepsele aplicate de către prima instanță fiecăruia dintre cei 3 inculpați au fost stabilite într-un cuantum ce reflectă atâ circumstanțele reale ale comiterii faptelor de către apelanții-inculpați, dar și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre ei.

În consecință, Curtea constată că motivul de apel vizând individualizarea pedepselor aplicate de către prima instanță tuturor celor 3 inculpați este nefondat, în sensul că nu se impune majorarea cuantumului niciuneia dintre pedepse.

1. B. Modalitatea de executare a pedepselor aplicate de către prima instanță inculpaților I. R. M. și O. K.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că prima instanță a dispus, în ceea ce îi privește pe cei 2 inculpați, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe durata unor termen de încercare de 5 ani, respectiv 4 ani.

Procedând la propriul demers analitic din perspectiva analizării modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților I. R. M. și O. K., prin raportare la ansamblul criteriilor prevăzute de art. 72 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., Curtea constată următoarele.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului O. K. (aflată la fila 216 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală nr. 61/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție), rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale; din fișa de cazier judiciar a inculpatului I. R. M. (aflată la fila 214 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală nr. 61/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție), rezultă că prin ordonanța nr. 4933/P/2010 din data de 25.05.2010, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, conform art. 11 alin. 1 lit. b și art. 10 alin. 1 lit. b¹ din Legea nr. 29/1968 privind Codul de procedură penală, aplicându-i acestuia o amendă administrativă în cuantum de 800 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind regimul juridic al circulației pe drumurile publice.

Astfel, referitor la antecedentele penale ale inculpatului I. R. M., se constată că faptele comise de acesta, față de care s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire penală, au o natură juridică total diferită față de fapta pentru care s-a dispus condamnarea de către prima instanță prin sentința penală apelată, aspect care, din punct de vedere criminologic, nu poate reflecta o perseverență de natură infracțională în persoana acestui inculpat.

Totodată, Curtea constată, din înscrisurile în circumstanțiere aflate la dosarul cauzei, depuse de către cei doi inculpați în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, că inculpații provin din familii organizate, desfășoară activități lucrative, sunt căsătoriți și au copii minori în întreținere.

Prin urmare, având în vedere ansamblul circumstanțelor personale ale celor 2 inculpați, Curtea apreciază că funcțiile, deopotrivă coercitive, de reeducare și represive, ale pedepsei pot fi garantate și, implicit, îndeplinite și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Așadar, fără a tăgădui în vreun fel gravitatea faptelor comise și amploarea fenomenului corupției în societate, Curtea constată că nu poate face abstracție de profilurile socio-morale ale celor 2 inculpați, astfel că, judecând în echitate, apreciază că inculpații dețin toate premisele necesare pentru a permite instanței de control judiciar să concluzioneze în sensul că, pe de o parte, chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, aceștia au înțeles gravitatea faptelor comise, iar pe de altă parte, că executarea obligațiilor prevăzute de art. 86³ alin. 1din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal va constitui o garanție în sensul că nu numai pe durata termenului de supraveghere, dar și ulterior, pe parcursul vieții, inculpații vor conștientiza importanța deosebită a valorilor sociale pe care le-au periclitat prin săvârșirea faptelor și nu vor mai comite alte fapte de natură penală.

În acest context, Curtea constată ca fiind juste aprecierile făcute de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în cuprinsul motivelor de apel – în sensul că lipsa antecedentelor penale nu poate constitui o circumstanță atenuantă pentru inculpații I. R. Masrius și O. K., întrucât reprezintă starea de normalitate, iar situația personală, spocială și familială a inculpaților nu poate demonstra decât caracterul conștient și responsabil în care aceștia au săvârșit infracțiunile – însă, aceste aspecte de ordin faptic sunt reflectate în cuantumul pedepselor aplicate de prima instanță, fără însă a putea determina, ut singuli, independent de ansamblul celorlalte criterii de individualizare a pedepsei, concluzia necesității executării pedepselor de către cei doi inculpați în regim de detenție.

În consecință, Curtea constată că motivul de apel vizând modalitatea de executare a pedepselor aplicate de către prima instanță inculpaților I. R. M. și O. K. este nefondat, în sensul că nu se impune executarea pedepselor în regim de detenție.

1. Apelul declarat de inculpatul Z. M.

1. A. Conținutul sentinței penale apelate

Analizând sentința penală apelată, Curtea constată că hotărârea cuprinde mențiunile prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 401-404 C.pr.pen., în sensul că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt descrise în concret, fiind evidențiate elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și a celei subiective, ale infracțiunii pentru care aceștia au fost condamnați. Elocvente în acest sens sunt expunerile în fapt și în drept aflate al filele 27 - 31 ale considerentelor sentinței penale apelate. Totodată, în considerentele sentinței judecătorul fondului a efectuat o analiză amplă a situației de fapt reținute, prin raportare la ansamblul probatoriu care a fost administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță. În același timp, în considerentele sentinței pronunțate judecătorul fondului a înlăturat, motivat, apărările formulate de către inculpați.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

2. B. Alibiul

Din depozițiile martorului denunțător S. A. și ale martorului Zakwan Alwan coroborate cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor purtate telefonic și în mediul ambiental, Curtea constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul Z. M. a săvârșit infracțiunea de trafic de influență din luna iulie 2012, astfel că mijloacele de probă administrate în încercarea de dovedire a alibiului, respectiv mențiunile din pașaportul acestuia, sunt contrazise în mod evident de probatoriul cauzei, fiind, așadar, răsturnată, prin probe certe, prezumția de nevinovăție susținută de către inculpat.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

2. C. Nulitatea sentinței penale apelate ca urmare a lipsei motivării din sentință a înlăturării tuturor apărărilor și a probelor solicitate

Având în vedere că, așa cum s-a precizat la pct. 2. A al considerentelor prezentei decizii, sentința penală este motivată în mod amplu, cuprinzând referiri inclusiv la apărările și mijloacele de probă solicitate de către inculpați, Curtea constată că în cauză nu este incident niciun caz de nulitate absolută sau relativă dintre cele prevăzute de art. 281 - art. 282 C.pr.pen.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

2. D. Sentința apelată este nelegală, întrucât judecătorul fondului a avut în vedere doar materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale.

Din considerentele sentinței penale apelate, rezultă, în mod indubitabil, că soluția de condamnare a avut în vedere, în mod expres și amplu, coroborarea ansamblului probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit, în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, astfel că susținerile inculpatului Z. M. sunt lipsite de orice fundament.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

2. E. În procesul de individualizare a pedepsei, judecătorul fondului nu a analizat circumstanțele atenuante și agravante aplicabile în cauză, ci a trecut la fixarea directă a unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, fără a preciza exact pentru care dintre cele două infracțiuni au fost aplicate pedepsele, încălcând art. 34 C.pen. 1969

În considerentele sentinței penale apelate, la filele 30 - 31, judecătorul fondului a analizat, din perspectiva individualizării pedepselor pe care le-a aplicat inculpatului Z. M., atât circumstanțele reale ale faptelor, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, stabilind câte o pedeapsă pentru fiecare dintre cele două infracțiuni comise de către inculpat, făcând referiri exprese inclusiv la concursul de infracțiuni, astfel că susținerile inculpatului Z. M. sunt lipsite de orice fundament.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

2. F. Sentința apelată este nulă absolut, fiind incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. e C.pr.pen. În acest sens, la termenul de judecată din data de 02.12.2014 la care instanța a rămas în pronunțare, inculpatul a lipsit, astfel că nu i s-a acordat ultimul cuvânt, considerând că a fost încălcat art. 364 alin. 1 C.pr.pen.

Din practicaua sentinței penale apelate (filele 1-2 ale sentinței), rezultă în mod indubitabil faptul că, la termenul de judecată din data de 02.12.2014, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, inculpatul Z. M. nu a fost prezent personal în fața instanței, fiind însă reprezentat prin apărătorul său ales, acesta fiind motivul pentru care nu i s-a putut acorda, în mod obiectiv, ultimul cuvânt, potrivit art. 389 C.pr.pen. De asemenea, având în vedere că inculpatul a fost cercetat sub control judiciar, nefiind arestat preventiv sau la domiciliu, în mod evident în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 364 alin. 1 C.pr.pen. care fac referire expresă la prezența obligatorie în instanță a inculpatului aflat în stare de deținere. Rezultă, așadar, că susținerile inculpatului Z. M. sunt lipsite de orice fundament.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

2. G. Pronunțarea, pentru fapta din luna iulie 2012, a unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen.

Având în vedere că în considerentele ce preced s-a efectuat o analiză amplă și coroborată a ansamblului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și în ambele faze ale cercetării judecătorești, analiză în urma căreia s-a constatat împrejurarea potrivit căreia inculpatul Z. M. a săvârșit, în luna iulie 2012, infracțiunea de trafic de influență, pentru care a fost condamnat în primă instanță, Curtea constată că solicitarea acestui inculpat de pronunțare a unei soluții de achitare ca urmare a inexistenței faptei este lipsită de orice fundament juridic și probatoriu.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

2. H. Pronunțarea, pentru fapta din perioada 11.03._13, a unei soluții de achitare întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b C.pr.pen.

Având în vedere că în considerentele ce preced s-a efectuat o analiză amplă și coroborată a ansamblului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și în ambele faze ale cercetării judecătorești, analiză în urma căreia s-a constatat împrejurarea potrivit căreia inculpatul Z. M. a săvârșit, în perioada 11.03._13, infracțiunea de trafic de influență, fiind întrunite, din punct de vedere deopotrivă obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale acestei infracțiuni pentru care a fost condamnat în primă instanță, Curtea constată că solicitarea acestui inculpat de pronunțare a unei soluții de achitare ca urmare a împrejurării că fapta nu este prevăzută de legea penală este lipsită de orice fundament juridic și probatoriu.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

2. I. Individualizarea cuantumului și modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către prima instanță

Având în vedere argumentele expuse la momentul analizării motivelor de apel formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vizând individualizarea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță, în sensul netemeiniciei acestui motiv de apel, Curtea reține - ca fiind rezonabile și proporționale cu gravitatea faptelor comise și cu ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului Z. M. - pedepsele individuale aplicate de către prima instanță, de câte 3 ani și 6 luni închisoare fiecare.

În acest context, Curtea apreciază că în ceea ce îl privește pe inculpatul Z. M. nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante dintre cele prevăzute de art. 74 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, având în vedere următoarele considerente. Inculpatul a adoptat o atitudine procesuală constantă de negare a ambelor infracțiuni pentru care a fost cercetat și a săvârșit două fapte de trafic de influență în concurs real.

Lipsa antecedentelor penale și manifestarea intenției de a-i restitui martorului denunțător S. A. suma de 14.500 de euro, pe care a primit-o în urma convenției ilicite reprezentată de traficul de influență, au fost valorificate de Curte la momentul aprecierii asupra cuantumului pedepselor aplicate de către prima instanță, instanța de control judiciar reținând că aceste aspecte de ordin personal nu pot reprezenta circumstanțe atenuante legale sau judiciare în sensul art. 74 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Totodată, deși în mod strict formal ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹ din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului Z. M., pe durata unui termen de încercare, Curtea apreciază că în cauză, având în vedere atât circumstanțele reale de comitere a faptelor - reliefate prin gravitatea faptelor circumscrisă numărului mare de acte realizate în materialitatea lor de către inculpat și atitudinii sale pro-active în săvârșirea traficului de influență, împreună cu alte două persoane cercetate în același dosar, în calitate de inculpați, sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni - cât și circumstanțele personale ale inculpatului, singura modalitate prin care se poate garanta îndeplinirea scopului coercitiv, preventiv și educativ al pedepsei este executarea pedepsei în regim de detenție.

Prin urmare, Curtea constată că acest motiv de apel este nefondat.

2. J. Valorificarea, din punct de vedere juridic, a denunțului formulat de către inculpatul Z. M.

Din adresa nr. 1104/II/2015 din data de 22.05.2015 emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, rezultă că inculpatul Z. M. a formulat un denunț, în condițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, împotriva unor persoane implicate în săvârșirea de infracțiuni grave, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 lit. h din Legea nr. 682/2002. Totodată, s-a menționat că aspectele relatate de către inculpat în denunțul formulat se confirmă, urmând ca în acel dosar penal să se dispună potrivit art. 148 și art. 150 C.pr.pen.

În aceste condiții, având în vedere că prin denunțul formulat inculpatul Z. M. a contribuit la tragerea la răspundere penală a unor persoane implicate în săvârșirea unor infracțiuni grave, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, dispoziții legale potrivit cărora persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Pentru aceste motive, Curtea constată că acest motiv de apel este întemeiat, apelul urmând a fi admis și a se dispune în consecință, în sensul pronunțării unei soluții de condamnare a inculpatului Z. M. pentru săvârșirea celor două infracțiuni de trafic de influență în limitele - minimă și maximă - prevăzute de lege pentru această infracțiune, limite legale care vor fi reduse la jumătate.

În aceste condiții, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 257 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pentru infracțiunea de trafic de influență, de la 2 ani la 10 ani închisoare, devin, prin reducerea lor la jumătate, de la 1 an la 5 ani închisoare.

Astfel, în raport de ansamblul circumstanțelor reale ale faptelor comise și al celor personale ale inculpatului Z. M., anterior prezentate cu ocazia analizării apelurilor formulate de către Ministerul Public și acest inculpat, Curtea apreciază că o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de trafic de influență, pedeapsă al cărei cuantum este orientat spre minimul special prevăzut de lege, este stabilit în mod echitabil și proporțional și, astfel, apt să garanteze îndeplinirea scopurilor coercitive, preventive și educative ale pedepsei.

Referitor la sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat de către prima instanță, Curtea apreciază că nu se impune a mai fi menținut, în raport, cu precădere, de împrejurarea constând în aceea că în cursul cercetării judecătorești în calea de atac a apelului, inculpatul și-a manifestat dorința de a-i restitui martorului denunțător S. A. suma de 14.500 de euro ce a făcut obiectul traficului de influență.

Așadar, această împrejurare, deși nu este apreciată de către instanța de control judiciar ca fiind o circumstanță atenuantă legală sau judiciară, totuși poate fi valorificată ca reprezentând un aspect favorabil pentru inculpat, având drept consecință înlăturarea sporului de pedeapsă de 6 luni închisoare ce fusese adăugat de către prima instanță la pedeapsa principală rezultantă a închisorii.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului Z. M., Curtea apreciază că, și în contextul formulării, în faza de cercetare judecătorească a apelului, de către inculpat a unui denunț, totuși se mențin aspectele de fapt și de drept expuse în considerentele ce preced referitoare la necesitatea executării de către inculpat a pedepsei rezultante în regim de detenție, iar nu în condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere.

1. Apelul declarat de inculpatul I. R. M.

1. A. Conținutul sentinței penale apelate

Referior la acest motiv de apel, având în vedere că este identic cu motivul de apel formulat de inculpatul Z. M., Curtea apreciază că nu este necesară efectuarea unor precizări suplimenare.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

3. B. Nulitatea sentinței penale apelate ca urmare a lipsei motivării din sentință a înlăturării tuturor apărărilor și a probelor solicitate

Referior la acest motiv de apel, având în vedere că este identic cu motivul de apel formulat de inculpatul Z. M., Curtea apreciază că nu este necesară efectuarea unor precizări suplimenare.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

3. C. Sentința apelată este nelegală, întrucât judecătorul fondului a avut în vedere doar materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale.

Referior la acest motiv de apel, având în vedere că este identic cu motivul de apel formulat de inculpatul Z. M., Curtea apreciază că nu este necesară efectuarea unor precizări suplimenare.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

3. D. Judecătorul de fond nu a analizat circumstanțele atenuante și agravante aplicabile în cauză

Din considerentele sentinței penale apelate, expuse la filele 31 - 32, rezultă în mod indubitabil că, la momentul individualizării pedepsei și a modalității sale de executare, prima instanță a analizat circumstanțele reale de săvârșire a faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte care l-au condus pe judecător la concluzia aplicării unei pedepse într-un cuantum orientat peste minimul special, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

3. E. Faptei de care este acuzat inculpatul îi lipsește tipicitatea, ca cerință esențială a infracțiunii, în sensul că nu se specifică în niciun moment cum să ar fi avut influență sau ar fi lăsat vreodată să se creadă că are influență asupra vreunui funcționar public

Din considerentele ce preced, expuse la momentul analizării situației de fapt prin raportare la ansamblul probatoriu al cauzei, rezultă că inculpatul I. R. M. a săvârșit, în perioada 11.03._13, infracțiunea de trafic de influență pentru care a fost condamnat de către prima instanță, ocazie cu care s-a constatat că fapta comisă întrunește, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În consecință, apărările formulate de către inculpat, în sensul neîntrunirii de către faptă a tipicității infracțiunii, sunt lipsite de fundament, deopotrivă faptic și juridic.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

3. F. Instanța de fond a reținut aceleași fapte ce li se impută lui și inculpatului O. K., deși, în ceea ce privește reținerile privind forma de participație a acestora, sunt absolut diferite

Din aspectele expuse în considerentele sentinței penale apelate atât la momentul prezentării situației de fapt prin raportare la ansamblul probatoriu al cauzei, cât și la momentul analizării individualizării și a modalității de executare a pedepsei, la filele 10 - 25 și 31 - 32 ale considerentelor sentinței, rezultă, în mod indubitabil că prima instanță a efectuat o analiză exhaustivă a acestor aspecte de fapt și de drept, în mod diferențiat, pentru fiecare inculpat în parte, în raport de contribuția concretă și, astfel, de participația penală concretă a fiecăruia la activitatea infracțională realizată. Așadar, susținerile inculpatului sunt lipsite de orice fundament.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

1. Apelul declarat de inculpatul O. K.

Greșita individualizare a cuantumului pedepsei și a modului de acordare a suspendării pedepsei

Referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de trafic de influență, a fost stabilită în mod just și proporțional cu circumstanțele reale ale faptei - relifate prin gravitatea faptei comise, contribuția concretă a inculpatului la săvârșirea infracțiunii, circumscrisă participației penale sub forma complicității, acest inculpat având doar rolul de intermediar între ceilalți doi inculpați și martorul denunțător - dar și cu circumstanțele reale ale inculpatului - concretizate prin aceea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, desfășoară o activitate lucrativă, este căsătorit și are un copil minor.

În acest context, Curtea apreciază că în ceea ce îl privește pe inculpatul O. K. nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante legale sau judiciare dintre cele prevăzute de art. 74 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, având în vedere următoarele considerente. Inculpatul a adoptat o atitudine procesuală constantă de negare, în aspectele relevante, a infracțiunii pentru care a fost cercetat.

Referitor la lipsa antecedentelor penale, Curtea constată că aceasta a fost valorificată de către instanța de control judiciar la momentul aprecierii asupra cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță, instanța de control judiciar reținând că aceste aspecte de ordin personal nu pot reprezenta circumstanțe atenuante legale sau judiciare în sensul art. 74 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu respectarea anumitor obligații pe durata unui termen de supraveghere, dispusă de către prima instanță, constituie garanția că scopul coercitiv, educativ și preventiv al pedepsei este astfel garantat. În acest context, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, deși ar putea fi aplicată întrucât sunt îndeplinite, strict formal, condițiile prevăzute de art. 81 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, totuși nu este de natură a răspunde exigențelor impuse de consecințele săvârșirii unei infracțiuni prin care s-au periclitat relații sociale importante cum sunt cele privind buna desfășurare a relațiilor de serviciu în raport de care s-a traficat influența, presupusă sau reală, asupra unor funcționari publici cu atribuții de natură judiciară.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este nefondat.

Analiza celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate

În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.

Astfel, Curtea reține faptul că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile legale referitoare la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen.

De asemenea, în mod just a aplicat prima instanță dispozițile art. 19 rap. la art. 61 alin. 2 și 4 din Legea nr. 78/2000, a căror aplicare este obligatorie în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpatul Z. M., prima instanță dispunând restituirea de către acest inculpat către martorul denunțător S. A. a sumei de 14.500 de euro, sumă de bani ce a făcut obiectul traficului de influență.

Având în vedere că prima instanță a dispus restituirea de către inculpatul Z. M. către martorul denunțător S. A. a sumei de 14.500 de euro, Curtea apreciază că în mod corect a menținut prima instanță măsura asiguratorie a indisponibilizării, dispusă prin ordonanța nr. 61/P/2013 din data de 05.04.2014, emisă de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție (ordonanță aflată la filele 261-263 din vol. 1 al dosarului de urmărire penală nr. 61/P/2013), până la concurența acestei sume, a unei cote de ½ din imobilul aflat în coproprietatea inculpatului. Astfel, se constată că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 249 alin. 1, 2 și 5 C.pr.pen. în vederea menținerii acestei măsuri.

Prin urmare, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în sensul celor anterior prezentate.

Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de apelantul-inculpat Z. M. împotriva sentinței penale nr. 2757/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. 1 C.pen., va condamna pe inculpatul Z. M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 71 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 alin. 1 C.pen., va aplica inculpatului Z. M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. 1 lit. a, art. 78 alin. 1 și art. 80 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 5 alin. 1 C.pen., va condamna pe inculpatul Z. M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 71 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art.5 alin. 1 C.pen., va aplica inculpatului Z. M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 34 alin.1 lit. b și art.33 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penale cu aplic. art. 5 alin. 1 C.pen., va contopi cele două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare, inculpatul Z. M. urmând să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 alin. 1 C.pen., va aplica inculpatului Z. M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe durata executării pedepsei principale rezultante a închisorii.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și apelanții-inculpați I. R. M. și O. K. împotriva sentinței penale nr. 2757/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .

Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor formulate de apelantul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și apelantul-inculpat Z. M. vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe apelanții-inculpați I. R. M. și O. K. la plata sumei de câte 300 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. 6 C.pr.pen., onorariul cuvenit interpretului de limba arabă va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de apelantul-inculpat Z. M. împotriva sentinței penale nr. 2757/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. 1 C.pen., condamnă pe inculpatul Z. M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 C.pen.

În temeiul art. 71 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplicarea art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 și art. 5 alin. 1 C.pen., aplică inculpatului Z. M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit.b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. 2 C.pr.pen. cu aplic. art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. 1 lit. a, art. 78 alin. 1 și art. 80 alin. 2 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal și art. 5 alin. 1 C.pen., condamnă pe inculpatul Z. M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin.1 C.pen.

În temeiul art. 71 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplicarea art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 și art.5 alin. 1 C.pen., aplică inculpatului Z. M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 34 alin.1 lit. b și art.33 lit. a din Legea nr. 15/1968 privind Codul penale cu aplic.art. 5 alin. 1 C.pen., contopește cele două pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare fiecare, inculpatul Z. M. urmând să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 5 alin. 1 C.pen., aplică inculpatului Z. M. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, pe durata executării pedepsei principale rezultante a închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și apelanții-inculpați I. R. M. și O. K. împotriva sentinței penale nr. 2757/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .

Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelurilor formulate de apelantul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și apelantul-inculpat Z. M. rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe apelanții-inculpați I. R. M. și O. K. la plata sumei de câte 300 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. 6 C.pr.pen., onorariul cuvenit interpretului de limba arabă rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.05.2015.

Președinte, Judecător,

I. C. C. B.

Grefier,

R. S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

08.06.2015 / 2 ex.

Tribunalul București - Secția I Penală

Dosar nr._

Judecător Fond: I. Ș.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 718/2015....		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 807/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 97/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 669/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 740/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 718/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 807/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 265/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 987/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1022/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI