Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 265/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 265/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 265/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.265/C
Ședința publică din data de 29.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpata C. E. împotriva încheierii penale din data de 22.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea-inculpată C. E. personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată de apărător ales, avocat P. F., cu împuternicire avocațială ., nr._, emisă de Baroul București la data de 29.05.2015, atașată la dosar (fila 4).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al contestatoarei-inculpate C. E. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în acte medicale din dosarul inculpatei de la locul de deținere.
Curtea pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de contestatoarea-inculpată C. E..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune admiterii acestei probe.
Curtea, deliberând, apreciind-o ca fiind utilă soluționării cauzei, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de contestatoarea-inculpată C. E., după care procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor prezentate (filele 5-8).
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatoarei-inculpate C. E., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, apreciind că încheierea instanței de fond este nelegală și netemeinică, având în vedere atât motivarea acesteia, cât și dispozitivul. În acest sens, constată că măsura arestării preventive a fost menținută față de inculpată, instanța de fond apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au fost avute în vedere în momentul luării acestei măsuri. Însă, apreciază că aceste temeiuri nu mai subzistă, în sensul că dispozițiile art.223 alin. 1 Cod procedură penală, temei în baza căruia a fost luată măsura arestului preventiv. Astfel, arată că la acel moment s-au avut în vedere dispozițiile art.223 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv întrunirea cumulativă a condițiilor precizate.
De asemenea, consideră că aceste condiții nu mai sunt întrunite cumulativ, la dosarul cauzei existând o declarație a inculpatei, în ceea ce privește recunoașterea săvârșirii faptei. Ca atare, arată că cel puțin condiția potrivit căreia există suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta nu mai subzistă, având în vedere că infracțiunea există și inculpata a recunoscut-o, cu atât mai mult cu cât înțelege să se judece potrivit procedurii simplificate.
Prin urmare, apreciază că această condiție nu mai subzistă.
Cu privire la celelalte condiții avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, în sensul că există date din care să rezulte că inculpata ar săvârși alte infracțiuni, consideră că nu se poate aprecia la acest moment procesual că această condiție ar mai fi îndeplinită, deși inculpata se află în stare de recidivă, stare care nu poate fi avută în vedere la momentul verificării măsurii arestării preventive, ci la momentul individualizării judiciare a executării pedepsei.
Referitor la condiția privind existența unor date, din care să rezulte că inculpata ar putea influența buna desfășurare a procesului penal, arată că la dosarul cauzei nu există astfel de date, cu atât mai mult cu cât, există declarația de recunoaștere a faptelor.
Mai mult, apreciază că nu există date la dosarul cauzei, din care să rezulte că o dată pusă în libertate inculpata s-ar sustrage, s-ar ascunde ori că ar împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Invocând dispozițiile art.208 rap. la art.207 Cod procedură penală, arată că instanțele naționale, după trecerea unei anume perioade de timp, inculpata fiind arestată din data de 01.11.2014, sunt obligate să analizeze durata termenului rezonabil al detenției preventive.
Deși cauza are termen de judecată pe fond la data de 08.06.2015, arată că acea hotărâre care ar putea fi pronunțată de către instanța de fond este supusă unei căi de atac, or, menținerea inculpatei în stare de arest preventiv în continuare este un abuz.
Referitor la pericolul social al infracțiunii, consideră că deși infracțiunea săvârșită este destul de gravă, pericolul social trebuie avut în vedere la momentul individualizării judiciare a executării pedepsei. Mai mult, apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat o dată cu trecerea timpului, indiferent de infracțiune ori de pericolul social al faptei săvârșite.
Față de considerentele anterior expuse, solicită, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv măsura arestului la domiciliu ori a controlului judiciar, apreciind că scopul procesului penal poate fi asigurat și în acest mod.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondată, având în vedere că în mod corect instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, iar de la ultima verificare a legalității și temeiniciei acestei măsuri nu au apărut elemente noi, care să justifice o măsură mai puțin restrictivă.
Prin urmare, apreciază că sunt în continuare îndeplinite condițiile prev. de art.223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că există probe din care rezultă suspiciunea că inculpata a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv constituire de grup infracțional organizat și trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, apreciind că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin raportare la natura și gravitatea acestor fapte, gravitate care rezultă atât din specificitatea infracțiunii de trafic de droguri, cât și din limitele mari de pedeapsă prevăzute de legiuitor. Ca atare, apreciază că o altă măsură mai puțin restrictivă nu este oportună la acest moment procesual, măsura arestării preventive fiind singura de natură să satisfacă scopul procesului penal.
Contestatoarea-inculpată C. E., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA,
Prin încheierea de la data de 25.05.2015, pronunțată de Tribunalul București, în temeiul art. 362 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 208 alin. 2 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale față de inculpații: KARABAȘ AHMET, C. G., C. E. și G. G..
Conform art. 362 alin. 2 Cpp s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților Karabaș Ahmet, C. G., C. E. și G. G..
Conform art. 275 alin. 3 Cpp, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală în dosarul 73/DP/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
KARABAȘ AHMET, sub aspectul săvârșirii, în concurs real, a infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc, în formă continuată ( două acte materiale comise la data de 06.09.2014 și 01.11.2014 ), trafic intern de droguri de mare risc, în formă continuată ( două acte materiale comise în zilele anterior menționate ) și constituire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și art. 367 alin. 1, 2, 3 și 6 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.;
C. G., zis „F.”, sub aspectul săvârșirii, în concurs real, a infracțiunilor de trafic intern de droguri de mare risc, în formă continuată ( două acte materiale comise la datele de 06.09.2014 și 01.11.2014), constituire a unui grup infracțional organizat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare săvârșite în formă continuată ( două acte materiale comise în zilele de 16.09.2014 și 01.11.2014), fapte prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., art. 367 alin. 1, 2 ,3 și 6 C.p., art. 334 alin. 1 si 2 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.;
C. E., sub aspectul săvârșirii, în concurs real, a infracțiunilor de trafic intern de droguri de mare risc, în formă continuată ( două acte materiale comise la data de 06.09.2014 și 01.11.2014) și constituire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și art. 367 alin. 1, 2 ,3 și 6 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.;
G. G., zis „G.”, sub aspectul săvârșirii, în stare de recidivă și în concurs real, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat ( în forma aderării ), prev. de 367 alin. 1,2 ,3 și 6 C.p. și trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (două acte materiale comise la data de 29.09.2014 și 01.11.2014), prev. de art. 367 alin. 1, 2, 3 și 6 C.p. și art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic art. 35 alin. 1 C.p., ambele cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p și art. 38 alin. 1 C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, cu referire la inculpata C. E. că fapta reținută în sarcina acesteia constând în aceea că a deținut, împreună cu inculpatul C. G., în zilele de 06.09.2014 și 01.11.2014, în baza aceleiași rezoluțții infracționale, cantitatea de aproximativ 20 de kilograme de heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii detrafic intern de droguri de mare risc, în formă continuată (câte două acte materiale), prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p.
Conform actului de sesiozare a instanței, constituirea de către inculpata C. E., alături de inculpații Karabaș Ahmet și C. E., a unui grup infracțional având ca scop săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc (grup la care a aderat și inculpatul G. G. zis „G.”), precum și săvârșirea în cadrul grupului a infracțiunii detrafic intern de droguri de mare risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. 1, 2, 3 și 6 C.p.
Potrivit celor consemnate în cuprinsul procesului-verbal întocmit de către organele de poliție, la data de 08.09.2014, ca urmare a supravegherii operative efectuate, în ziua de 06.09.2014, la ora 06:10 inculpatul Karabaș Ahmet a pătruns pe teritoriul României pe la Punctul de trecere a Frontierei G., la volanul autoturismului marca BMW . având numărul de înmatriculare_ și s-a deplasat la locuința inculpaților C. G. și C. E., situată în București, .. 33, ., ., sectorul 4.
În jurul orei 07:15, inculpatul Karabaș Ahmet a fost observat ieșind, împreună cu inculpatul C. G., din scara blocului unde se afla locuința soților C. și urcând în autoturismul marca BMW . de culoare neagră, având numărul de înmatriculare P5540BH. La volanul autoturismului s-a urcat inculpatul C. G..
Cei doi inculpați s-au deplasat până pe . oprit autoturismul, vis a vis de parcarea societății Yeni Ortadogu, care efectua curse regulate de transport persoane între Turcia și România. În jurul orei 07:30 din respectivul autoturism a coborât inculpatul Karabaș Ahmet, iar inculpatul C. G. a pătruns, la volanul autoturismului, în interiorul parcării aparținând societății de transport persoane, mai sus arătată de unde a încărcat în autoturism mai multe bagaje precum și două role de culoare neagră din material plastic, fiecare având lungimea de aproximativ 2 m.
Încărcarea respectivelor bagaje a fost supravegheată de către inculpatul Karabaș Ahmet care se afla vis a vis de ..
După ce inculpatul C. G. a încărcat bunurile mai sus menționate, a părăsit incinta parcării la volanul autoturismului, iar după câteva sute de metri a oprit autoturismul pentru ca inculpatul Karabaș Ahmet să se poată urca.
Cei doi inculpați s-au deplasat cu autoturismul în parcarea blocului O3 situat pe .. 33 loc unde soții C. domiciliau.
Atât inculpatul C. G. cât și inculpatul Karabaș Ahmet au luat din portbagajul autoturismului câte o rolă din plastic de culoare neagră și s-au îndreptat înspre .. 6. Ușa de intrare în respectiva scară le-a fost deschisă de către inculpata C. E.. După aproximativ 20 de minute, inculpatul Karabaș Ahmet a fost observat ieșind din scara 6 a blocului O3 și s-a îndreptat înspre autoturismul marca BMW . având numărul de înmatriculare_, la volanul căruia a părăsit respectiva zonă. După aproximativ 2 minute, din scara aceluiași . ieșind inculpatul C. G., având asupra sa o plasă de culoare deschisă. Acesta s-a urcat în autoturismul marca BMW . de culoare neagră, având numărul de înmatriculare P5540BH și s-a deplasat pe .. 6, ., în interiorul căreia a pătruns.
Conform proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice existente în dosarul de urmărire penală rezultă că în dimineața zilei de 06.09.2014, la ora 06:56:21, inculpatul Karabaș Ahmet l-a contactat telefonic pe inculpatul C. G., căruia îi aduce la cunoștință faptul că sosește la domiciliul său în 5 minute. Respectiva convorbire a avut rolul de a-l determina pe inculpatul C. G. să se pregătească pentru deplasarea înspre parcarea societății Yeni Ortadoglu pentru a ridica drogurile a căror transport l-a supravegheat până în România. Acest lucru rezultă din aceea că după numai 20 de minute de la respectiva convorbire inculpații C. G. și Karabaș Ahmet, părăsesc domiciliul inculpaților C. și se îndreaptă înspre parcarea societății Yeni Ortadoglu.
Având în vedere modul de operare folosit de inculpații C. G., Karabaș Ahmet și C. E. și în baza informaților deținute, potrivit cărora în dimineața zilei de 01.11.2014 inculpatul Karabaș Ahmet urma să introducă pe teritoriul României, prin punctul de trecere a frontierei G., la bordul unui autocar ce a plecat din Turcia cu destinația București-România, o cantitate importantă de heroină, pe care urma să o predea inculpaților C. G. și C. E., s-a procedat la supravegherea operativă a activităților desfășurate de către aceștia.
Ca urmare a acestor activități specifice, s-a stabilit că, în ziua anterior menționată, în jurul orei 07:00, Karabaș Ahmet s-a deplasat la locuința inculpaților C. E. și C. G., situată în București, .. 33, ., ., sectorul 4, iar, după câteva minute, cei doi inculpați s-au deplasat împreună pe . București, în parcarea autocarelor aparținând societății de transport internațional T.. Inculpații au făcut deplasarea cu autoturismul marca BMW, aparținând lui C. G.. Acesta din urmă a intrat singur în interiorul parcării și a preluat de la un autocar patru suluri de formă cilindrică, în lungime de aproximativ 2 m, împachetate în folie de plastic de culoare albastră, pe care le-a încărcat în autoturismul său. În acest timp, inculpatul Karabaș Ahmet a așteptat în apropierea parcării. După încărcarea coletelor, inculpatul C. G. a ieșit cu autoturismul din parcare și l-a preluat pe Karabaș Ahmet, făcând împreună deplasarea până în dreptul stației de carburanți OMV, situată pe șoseaua Berceni, unde acesta din urmă a coborât. Ulterior, C. G. a continuat singur deplasarea cu autoturismul până la locuința situată în București, .. 6, ., unde a depozitat cele patru suluri de formă cilindrică.
După aproximativ 5 minute, C. G. a ieșit din acea locație și a revenit cu autoturismul la stația de carburanți OMV anterior menționată, de unde l-a preluat pe inculpatul Karabaș Ahmet, deplasându-se împreună la imobilul din București, .. 33, ., ., intenționând să meargă la apartamentul nr. 211, unde locuiesc fără forme legale inculpații C. G. și C. E..
În acel moment au intervenit organele judiciare, care au procedat la efectuarea perchezițiilor domiciliare, atât la acea locuință, cât și București, .. 6, ., . este deținut cu chirie de către C. G., precum și în București, Bulevardul Chișinău, nr. 9, ., locuință în care avea acces atât inculpatul C. G. cât și inculpatul G. G. (asupra ambilor inculpați fiind descoperită câte o cheie). De asemenea, s-a efectuat percheziție domiciliară la locuința inculpatului G. G., situată în Popești Leordeni, Splaiul Unirii nr. 9, ., complexul Confort City, jud. I..
Conform proceselor verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, la locuința soților C. G. și C. E. a fost găsită, între alte bunuri, suma de_ lei, iar în imobilul din . fost descoperită cantitatea de 9982,7 grame heroină disimulată în cele 4 suluri de materiale de construcții preluate în aceeași zi de către inculpații C. G. și Karabas Ahmet de la autocarul firmei T., în circumstanțele prezentate mai sus, precum și cantitatea de 131,06 grame heroină, aflată în sertarul unei comode.
De asemenea, în balconul aceluiași imobil au fost găsite alte 3 suluri identice cu celelalte 4, fiecare având practicate locașuri de același gen cu cele în care au fost descoperite drogurile, precum și o presă hidraulică pretabilă a fi utilizată la ambalarea specifică a drogurilor.
Cu ocazia efectuării percheziției la locuința inculpatului G. G. situată în București, Bulevardul Chișinău, nr. 9, ., ., imobil în care avea acces atât inculpatul C. G. cât și inculpatul G. G. (asupra ambilor fiind descoperită câte o cheie), a fost găsită cantitatea de 139,76 grame heroină.
Potrivit art. 362 alin. 2 Cpp „în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208” De asemenea, conform art. 208 alin. 2 Cpp: „instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului”.
Conform art. 207 alin. 4 Cpp, „când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat”. Conform art. 208 alin. 5 teză finală, „dispozițiile art. 207 alin (3) – (5) se aplică în mod corespunzător”.
Examinând materialul probator existent în cauză, la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, judecătorul a reținut din analiza dispozițiilor legale incidente în cauză care au legitimat dispunerea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale că o primă condiție ce trebuie avută în vedere când se examinează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive este aceea dacă în cauză există mijloace de probă care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea. Există asemenea mijloace de probă atunci când din datele existente rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta imputată. Asemenea indicii, în speță există, motiv pentru care s-a și declanșat urmărirea penală, în scopul de a se stabili adevărul, limitele și gradul de vinovăție al persoanelor implicate. Organele de urmărire penală au avut la dispoziție acte și probe testimoniale, potrivit cărora cei patru inculpați ar fi participat, la desfășurarea activității descrise în actul de sesizare. Scopul urmăririi penale este ca, pornind de la anumite indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni să se stabilească dacă se justifică sau nu trimiterea în judecată a persoanelor cercetate.
Astfel, conform celor deja expuse la analiza actului de sesizare, inculpatul G. G. a recunoscut faptul că cele 139,76 grame heroină găsite în locuința sa îi aparțineau și că a cumpărat drogurile de la coinculpatul C. G., intenționând să le revândă. De asemenea, G. G. a mai declarat că, în perioada anterioară, a cumpărat în mai multe rânduri diferite cantități de heroină, de ordinul sutelor de grame, de la C. G., precum și că are cunoștință de faptul că acesta se aproviziona cu droguri de la niște cetățeni turci. Același inculpat a precizat și că între el și coinculpatul C. G. exista înțelegerea de a folosi garsoniera situată în București, Bulevardul Chișinău, nr. 9, ., ., pentru depozitarea și ambalarea drogurilor, în vederea revânzării, acesta fiind motivul pentru care fiecare dintre ei deținea câte o cheie de la ușa de acces în respectivul imobil.
La rândul său, inculpatul C. G. a recunoscut că între el și coinculpatul Karabaș Ahmet există o înțelegere anterioară, conform căreia acesta din urmă aduce în România cantități de aproximativ 10 kg heroină, pe care ulterior el le prelua, le transporta în imobilul din București, .. 6, ., . porționa și ambala, după care le preda unei persoane indicată de coinculpat, primind pentru aceste servicii 200-250 euro/kilogram heroină. În acest sens, C. G. a relatat că modul de operare utilizat de Karabaș Ahmet pentru a aduce drogurile din Turcia și a le introduce în România consta în disimularea acestora în suluri de materiale de construcții, pe care le transporta cu ajutorul unor autocare specializate în transportul de persoane și colete. Deosebit de circumstanțele privitoare la transportul și deținerea cantității de aproximativ 10 kilograme heroină descoperită în flagrant, în ziua de 01.11.2014, C. G. a declarat că a procedat în mod similar, împreună cu Karabaș Ahmet, și în urmă cu aproximativ 2-3 săptămâni, când acesta din urmă a introdus în țară o altă cantitate de aproximativ 9-10 kilograme heroină, precizând și că drogurile au fost disimulate în cele trei suluri de materiale de construcții aflate în balconul locuinței.
În consecință nu se poate reține în actualul stadiu al procedurii lipsa mijloacelor de probă relevante care să justifice reținerea presupunerii rezonabile conform căreia cei patru inculpați ar fi participat la comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv. De asemenea, după finalizarea procedurii de cameră preliminară, inculpații au solicitat aplicarea procedurii de judecată bazate pe recunoașterea învinuirii prev. de art. 375 Cpp. După aducerea la cunoștință în formă scrisă a posibilității de a solicita ca judecata prezentei cauze să opereze doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarațiile de solicitare a aplicării procedurii de judecată în formă simplificată au fost semnate doar de inculpații Karabaș Ahmet și C. G., ulterior inculpații arătând că se prevalează de dreptul de a nu face nici un fel de declarație în fața instanței de judecată.
Manifestarea de voință a celor doi inculpați în sensul aplicării unei proceduri simplificate bazate pe recunoașterea faptelor nu presupune automat dispariția temeiurilor care au justificat dispunerea măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale. Modul în care inculpații au fost identificați și depistați de organele de urmărire penală, cantitățile extrem de mari de heroină care au făcut obiectul traficului intern și internațional, modul de organizare a activității infracționale, în care fiecare inculpat pare să fi avut o rol bine determinat, demonstrează că măsura arestării preventive este în continuare necesară și proporțională. Poziția procesuală sinceră și cooperantă a inculpaților nu poate servi drept temei pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă.
De asemenea, afirmația, potrivit căreia punerea în libertate a inculpaților nu împiedică buna desfășurare a procesului penal deoarece nu există riscul ca aceștia să se sustragă de la judecată și că în raport de durata detenției provizorii aceasta trebuie să fie rezonabilă nu în raport de complexitatea anchetei, ci în raport de gradul de pericol și persoana inculpatului, iar după aproape 6 luni pericolul s-a atenuat foarte mult sau chiar a dispărut, contrazice o altă afirmație din aceeași cerere, potrivit căreia temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă s-au schimbat.
În consecință, instanța a reținut faptul că, la arestarea preventivă și la prelungirile succesive ale acestei măsuri privative de libertate s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ultima procedură în care acest aspect a fost analizat și stabilit fiind chiar încheierea pronunțată de Curtea de Apel București prin care s-a dispus respingerea contestației formulate de inculpata C. E. împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară din data de 27 aprilie 2015.
Prin urmare, în acest moment procesual, ceea ce poate fi supus analizei în cadrul cererii de înlocuire a măsuri preventive privative de libertate cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, este împrejurarea dacă de la ultima menținere a arestului preventiv și până la data analizei prezentei cereri de înlocuire a acestei măsuri preventive, cu o măsură preventivă neprivativă de libertate, au intervenit elemente noi ori probe noi, care să releve că o măsură preventivă mai puțin restrictivă se impune, deoarece detenția nu mai este rezonabilă sau legitimată de motive pertinente și suficiente. În absența probelor această susținere a apărării este cu adevărat neîntemeiată.
Judecătorul, analizând motivul pe care se întemeiază susținerea de înlocuire, respectiv faptul că inculpații se află în stare de arest preventiv de o perioada de aproximativ 7 luni și doresc să se prevaleze de procedura de judecată bazată pe recunoașterea învinuirii a reținut că, acesta nu constituie un indiciu serios al acordării beneficiului unei măsuri preventive neprivative de libertate.
Argumentele în acest sens trebuie să pornească de la indiciile puternice că inculpații au comis faptele pentru care sunt în prezent cercetați în stare de arest preventiv și care prin natura lor au fost îndreptate contra sănătății publice, fiind apte să producă numeroase consecințe asupra unui segment semnificativ de populație de la nivelul întregii țări, nu doar de la nivelul zonei în care și-au derulat inculpații activitatea infracțională.
Probele administrate până în acest moment au relevat, cu suficientă rezonabilitate că inculpații au ajuns în posesia unor cantități substanțiale de substanțe stupefiante care proveneau din activități de trafic internațional de droguri, existând persoane responsabile de importul heroinei, de depozitarea în mod strategic a acestor substanțe și persoane responsabile cu distribuția pe teritoriul țării către consumatorii finali.
Inculpații sunt cercetați și sub aspectul unor infracțiuni de constituire a unui grup infracțional organizat, fiind angrenați într-un mecanism ce a presupus folosirea unei filiere de persoane cu atribuții specifice expediției în forme sigure a cantității de heroină, fapte care prin definiție prezintă mai multe dificultăți pentru autorități în determinarea derulării acestora, implicaților și răspunderii fiecărui participant.
În acest context, se poate afirma cu suficient temei că, în cauză, cercetările s-au derulat consecvent si continuu, probatoriul necesar lămuririi cauzei fiind continuu administrat, astfel încât, perioada de detenție (prelungirile și menținerile de arestare acordate, totalizând aproximativ 6 luni) prin raportare la anul începerii cercetărilor, 2014, a fost și continuă să fie justificată de motive pertinente (în acest sens: Arestarea preventivă și detenția în jurisprudența CEDO, ediția a 2-a, revăzută și adăugită, de D. B., Editura Hamangiu, Bucuresti, 2011, p. 176 – 177).
Analiza efectuată în conținutul cererii de înlocuire formulate de inculpați nu corespunde respectării obligației de a analiza toți factorii pertinenți prin raportare concretă la situația inculpaților și s-a bazat pe relevarea unui singur factor care militează pentru eliberare – trecerea timpului și odată cu aceasta faptul cercetările se află în fază avansată de finalizare – dar nu s-a raportat la circumstanțele cauzei și nu a arătat de ce măsura preventivă neprivativă de libertate este oportună, în condițiile în care de la ultima menținere (dispusă cu autoritate de lucru judecat sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică) nu s-a administrat nici o probă care să demonstreze că s-ar fi diminuat pericolul. Or, diminuarea pericolului concret nu se prezumă prin raportare la trecerea timpului și nici prin raportare la aspecte cu caracter circumstanțial care au fost evaluate încă de la momentul dispunerii măsurii preventive, ci prin raportare la probe care să releve elemente diferite de cele avute în vedere la menținerea arestării, măsură dispusă cu autoritate de lucru judecat pe data de 27 aprilie 2015.
Desigur că, așa cum s-a arătat și în apărare, stare de recidivă nu poate avea vreo influență cu privire la incidența măsurii preventive care poate fi dispusă și menținută în cauză, însă existența unor antecedente penale, mai ales în situația în care pedepsele aplicate și executate anterior în stare detenției reprezintă consecința aceluiași gen de activități infracționale, este în măsură să demonstreze un grad ridicat de potențial criminogen al inculpatului. Existența unei condamnări la pedeapsa închisorii de natură a putea constitui primul termen al unei pluralități infracționale (concurs, recidivă sau pluralitate intermediară) demonstrează că, deși inculpata C. E. a trecut printr-o experiență similară, fiind condamnată în regim de executare, cunoscând cu precizie care sunt consecințele unei asemenea fapte, a perseverat în activități infracționale similare, singurul scop fiind obținerea unui profit la cote cât mai înalte, indiferent de consecințele pe care o asemenea activitate le-ar putea provoca la nivelul stării de sănătate a populației.
Dispunerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, chiar cu caracter custodial, nu ar avea nici un fel de eficiență în contextul faptelor pentru care cei patru inculpați sunt cercetați, fiind cunoscut că una din modalitățile de asigurare a cantității de substanțe stupefiante necesare consumatorilor finali presupune deplasarea consumatorului la locuința sau în zona în care se află locuința persoanei care se ocupă cu vânzarea substanțelor stupefiante. Existența unei clientele de consumatori care cunosc cu precizie la cine vor apela, unde anume se vor deplasa, informații care ajung extrem de anevoios la cunoștința organelor judiciare demonstrează că o asemenea măsură nu este adecvată în actualul stadiu al procesului penal, neexistând nici un fel de garanție că, odată lăsați în libertate inculpații nu vor reveni la comiterea unor acte infracționale de aceeași natură, date fiind și beneficiile pecuniare substanțiale ce pot fi obținute.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpaților C. G. și C. E., deși actele medicale de la dosar demonstrează existența unor afecțiuni medicale relativ grave, instanța a aut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 240 alin. 1 Cpp: „în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în cursul acestei proceduri, sau instanței de judecată, în cursul judecății.” Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că administrația locului de detenție în care se află în prezent persoanele menționate ar fi dispus efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății.
Împotriva încheierii a formulat contestație inculpatul C. E., solicitând revocarea și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive, arătând că a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și o regretă, va colabora în continuare cu organele de cercetare; de asemenea a precizat că dorește să se judece potrivit procedurii simplificate, necontestând nici un act de urmărire penală.
Examinând încheierea penală raportat la motivele invocate, Curtea constată că prezenta contestație nu este fondată.
Apărarea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, respectiv dispozițiile art.223 alin. 1 Cod procedură penală, temei în baza căruia a fost luată măsura arestului preventiv.
De asemenea, consideră că aceste condiții nu mai sunt întrunite cumulativ, la dosarul cauzei existând o declarație a inculpatei, în ceea ce privește recunoașterea săvârșirii faptei. Ca atare, arată că cel puțin condiția potrivit căreia există suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta nu mai subzistă, având în vedere că infracțiunea există și inculpata a recunoscut-o, cu atât mai mult cu cât înțelege să se judece potrivit procedurii simplificate.
Curtea observă pe de o parte că temeiul luării măsurii arestării preventive îl constituie art. 223 al. 2 C.p.p., iar nu al. 1 al aceluiași articol, cum invocă apărarea, iar pe de altă parte că, dimpotrivă, declarația de recunoaștere a inculpatei constituie un argument în plus pentru a se considera că există în continuare probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit faptele pentru care este trimisă în judecată. Mai mult, în mod legal a reținut prima instanță că simpla declarație de recunoaștere a faptei nu poate avea drept consecință punerea în libertate a inculpatului, instanța urmând a analiza toate condițiile și criteriile prevăzute de lege.
Instanța a analizat în mod temeinic dacă se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și a reținut în mod legal că acestea sunt incidente și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, o altă măsură preventivă nefiind aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Se observă că în cauză în mod temeinic instanța a constatat existența în continuare a indiciilor temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, aspect pe care, de altfel, inculpatul nu îl contestă în prezenta cale de atac. Astfel, la dosarul cauzei se află declarațiile inculpatului, declarațiile coinculpaților, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele verbale întocmite de organele de poliție, raportul de constatare tehnico-științifică, transcrierile convorbirilor telefonice.
Așa fiind, nu există temeiuri pentru a se dispune revocarea măsurii preventive, aceasta fiind în mod legal menținută.
Relativ la celelalte cerințe legale pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive, pe lângă existența probelor și indiciilor temeinice la care face referire art. 202 C.p.p., se constată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 223 al. 2 C.p.p., deoarece inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, infracțiune expres menționată la art. 223 al. 2 C.p.p., săvârșită în formă continuată, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru infracțiuni cu un grad de pericol ridicat – trafic de droguri de mare risc, iar față de natura infracțiunii și modul repetat de săvârșire a faptei, natura drogurilor ce fac obiectul prezentei cauze, cantitatea de droguri presupus traficată, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă nu se justifică la acest moment procesual. Astfel, în privința inculpatului s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic intern de droguri de mare risc, în formă continuată (două acte materiale comise la data de 06.09.2014 și 01.11.2014) și constituire a unui grup infracțional organizat, fapte prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. și art. 367 alin. 1, 2 ,3 și 6 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.
Relativ la solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar, motivat de circumstanțe personale cum ar fi familia sau starea de sănătate, Curtea apreciază că aceste susțineri nu sunt argumente suficiente pentru a se dispune o altă măsură preventivă, raportat la circumstanțele săvârșirii infracțiunii și natura acesteia. Astfel, starea de sănătate a inculpatei preexistă săvârșirii presupusei infracțiuni, nu intervenit ulterior, a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive, motiv pentru care nici nu poate fi invocată ca un argument pertinent pentru a se dispune punerea în libertate la acest moment procesual.
În consecință, măsura este necesară atât pentru desfășurarea procesului penal, cât și pentru înlăturarea pericolului concret pentru odinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptei în concret, natura și cantitatea drogurilor presupus traficate și din urmările pe care consumul de droguri de mare risc îl produce asupra consumatorilor.
Referitor la aprecierea apărării că pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat o dată cu trecerea timpului, indiferent de infracțiune ori de pericolul social al faptei săvârșite, Curtea constată că durata arestării preventive nu conduce la ideea că acest pericol pentru ordinea publică s-ar fi estompat, față de natura infracțiunii pentru care este trimisă în judecată inculpata și gravitatea acesteia în concret. Nici termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost încălcat, față de complexitatea cauzei și faza procesuală în care se află și atâta vreme cât prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 02.11.2014pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, acesta fiind arestat de șapte luni. În plus, se observă că prezenta cauză va avea termen de judecată pe fond la data de 08.06.2015, dată la care, așa cum susține însăși inculpata, urmează a solicita aplicarea procedurii simplificate.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 206 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata C. E. împotriva încheierii penale din data de 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală. În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind. 1 rap. la art. 206 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata C. E. împotriva încheierii penale din data de 22.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestator la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/29.06.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 807/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 987/2015.... → |
|---|
