Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 270/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 270/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 270/C
Ședința publică din data de 23 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații D. V. I., C. A. P. și C. M. T. împotriva încheierii de ședință din data de 09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat D. V. I. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat S. M., cu împuternicire avocațială nr._, atașată la fila 30 din dosarul de fond, contestatorul-inculpat C. A. P. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat D. F., cu împuternicire avocațială nr._, atașată la fila 82 din dosarul de fond și contestatorul-inculpat C. M. T. personal,aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat Teteșanu M., cu împuternicire avocațială nr._, atașată la fila 161 din dosarul de fond, precum și de apărător desemnat din oficiu, avocat Leaota A., cu delegație pentru asistență judiciară nr._, emisă de Baroul București la data de 22.05.2014 și atașată la fila 20 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat C. M. T., prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial cuvenit.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat D. V. I., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, desființarea încheierii de ședință contestate și, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv. În acest sens, precizează că de aproximativ 9 luni de zile inculpatul se află în stare de arest preventiv, având în vedere prezumția rezonabilă potrivit căreia ar fi săvârșit infracțiuni. Însă, arată că inculpatul deține o afacere împreună cu soția sa, având ca obiect principal cherestea. Mai mult, precizează că ceea ce determină menținerea în stare de arest, de aproximativ 9 luni de zile, sunt câteva convorbiri telefonice, în care inculpatul vorbea la telefon despre cherestea, urmând ca procurorul de caz să interpreteze că acea cherestea despre care se făcea vorbire reprezenta, de fapt, 200 g cocaină.
De asemenea, precizează că se reține în sarcina inculpatului împrejurarea că ar fi vândut 200 g cocaină în schimbul sumei de 8000 euro, aspect pe care îl apreciază ca nefiind probat, în condițiile în care asupra inculpatului nu s-au găsit sume de bani, nu au fost efectuate percheziții în acest sens. Mai mult, contrar susținerilor acuzării, în sensul că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală, precizează că acesta s-a prezentat de bunăvoie la P..
Apreciază că prezumția rezonabilă în baza căreia inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 9 luni de zile este o simplă prezumție, generată de o confuzie și o greșită interpretare a materialului probator.
Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate și reținerea împrejurării potrivit căreia la dosarul cauzei nu se află administrate probe, în sensul dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat C. A. P., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, apreciind că și la acest moment contestația, în conformitate cu dispozițiile art. 206 alin. 5 Cod procedură penală, trebuia soluționată în termen de 5 zile de la înregistrarea sa. Astfel, arată că inculpații au contestat și înregistrat contestația la data de 12.05.2014, însă, până la acest moment procesual a trecut termenul prevăzut de legiuitor de 5 zile. În aceste condiții, având în vedere libertatea persoanei, apreciază că prezenta cauză este lovită de nulitate absolută, care nu poate fi înlăturată decât prin punerea în libertate a tuturor inculpaților.
De asemenea, arată că din această perspectivă Curtea Europeană a Drepturilor Omului este cât se poate de clară, neexistând echivoc, în sensul că drepturile care vizează libertatea persoanelor nu pot fi susceptibile de nulitatea relativă, ci doar de nulitate absolută. Totodată, invocând dispozițiile art. 282 Cod procedură penală, referitor la nulitatea relativă a actelor procesuale, arată că această nulitate poate fi invocată doar dacă vătămarea produsă inculpatului nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Totodată, precizează că această instanță nu este învestită cu soluționarea acestei contestații, întrucât s-au formulat două contestații, una împotriva deciziei instanței de a respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive și o alta împotriva deciziei prin care nu s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive de la termenul de judecată anterior.
Cu privire la fondul contestației, precizează că drepturile procesuale ale inculpatului au fost încălcate încă din faza de urmărire penală, în sensul că inculpatul a fost audiat în absența apărătorului ales, i s-a adus la cunoștință învinuirea în absența apărătorului ales, cu atât mai mult cu cât, s-a solicitat autorizarea de interceptare a convorbirilor telefonice pe două numere de telefon, dintre care unul dintre aceste numere a aparținut altei persoane, fără a se face referire măcar în aceste convorbiri telefonice de anumite droguri.
Apreciază că încheierea contestată nu este motivată din punct de vedere al probatorului administrat, reținându-se doar o suspiciune, care nu poate echivala cu existența unei probe certe. Mai mult, arată că niciodată nu s-a pus problema de trafic de droguri, nu a existat un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a dorit de la început să-și susțină nevinovăția, solicitând efectuarea unei contraexpertize, în dovedirea împrejurării că acea amprentă a degetului mic de la mâna dreaptă, de pe acel pachet, pe care inculpatul l-ar fi ambalat și l-ar fi pus în dubița numitului Ț., nu era singură amprentă de pe acel pachet.
Mai mult, arată că numitul Ț., în fața instanței de fond a precizat că a fost supus unor presiuni fantastice, motiv pentru care procurorul de caz a și respins confruntarea solicitată, cu atât mai mult cu cât, acesta a precizat că niciodată inculpatul C. nu a avut cheia de la mașina sa ori mașina în posesie.
Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, în principal, solicitând să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept, față de dispozițiile art. 206 alin. 5 Cod procedură penală, iar, în subsidiar, pune concluzii de admitere ca fondată a contestației, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat C. M. T., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, achiesând la concluziile formulate de antevorbitorul său cu privire la încetarea de drept a măsurii arestului preventiv dispuse față de inculpat. Arată că acesta este arestat preventiv de aproximativ 10 luni, în care probatoriul administrat în prezenta cauză nu confirmă acea suspiciune rezonabilă în baza căreia se dispune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, cu atât mai mult cu cât, din interceptările convorbirilor telefonice nu rezultă faptul că inculpatul ar fi săvârșit această faptă. Precizează că prin lăsarea inculpatului în stare de libertate desfășurarea procesului penal nu ar fi îngreunată, iar acesta nu ar prejudicia aflarea adevărului în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a contestației și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestațiilor astfel formulate, apreciind că această cauză se află în cursul cercetării judecătorești, inculpații fiind judecați pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Totodată, precizează că la data de 11.04.2014 s-a dispus verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive față de toți inculpații, această măsură dispusă de către prima instanță, fiind menținută și de instanța de control judiciar. Prin urmare, precizează că, în raport de termenul în care se verifică măsura arestului preventiv pe parcursul judecății, respectiv 60 de zile, conform dispozițiilor art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, constată că la data de 9.05.2014 nu expirase termenul de 60 de zile.
Totodată, arată că în prezenta cauză nu se regăsește niciuna dintre situațiile prev. de art. 241 Cod procedură penală, în care se menționează cazurile de încetare de drept a măsurii arestului preventiv.
Solicită respingerea contestațiilor astfel formulate, ca nefondate, în condițiile în care, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, având în vedere procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor, procesele-verbale întocmite ca urmare a supravegherii operative și prinderii în flagrant a inculpaților, rapoartele de constatare tehnico-științifică, inclusiv declarațiile martorilor. În acest sens, solicită să se rețină declarația martorei T. D., care a menționat expres și în fața instanței de fond împrejurarea că a cumpărat cocaină de la inculpatul C., martora cunoscând și alte persoane, care au procedat în același sens.
De asemenea, solicită să se rețină și procesele verbale de depistare a inculpatului C. și raportul de expertiză criminalistică.
Constată că măsura arestului preventiv este legală și temeinică, dispunându-se în mod corect respingerea cererilor de revocare a măsurii arestului preventiv, de încetare de drept și de înlocuire a măsurii arestării preventive, în condițiile în care, la data de 30.10.2013, cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere emis de DIICOT, inculpatul C. A. P. a încercat să se sustragă, escaladând geamul scării blocului în care locuiește, încercând să fugă de organele de poliție. Mai mult, arată că inculpatul D. V. I. a mai fost, anterior, cercetat într-un dosar de DIICOT, fiind trimis în judecată, iar inculpatul C. M. T. a mai fost sancționat administrativ pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 vechiul Cod penal.
Prin urmare, raportat și la circumstanțele personale ale inculpaților, apreciază că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, cercetarea judecătorească din prezenta cauză nu a fost încă finalizată.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat C. A. P., având cuvântul în replică, arată că, potrivit art. 206 alin. 5 Cod procedură penală, au expirat în mod cert cele 60 de zile de verificare a măsurii arestului preventiv, situație care nu a fost reglementată până la acest moment, motiv pentru care, s-a solicitat încetarea de drept.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat C. M. T., având cuvântul în replică, precizează că acea martoră a fost adusă de două persoane în sala de ședință, și, în mod sigur, se afla sub influența unor substanțe, solicitându-se la acel moment anularea declarației date de aceasta.
Contestatorul-inculpat D. V. I., având cuvântul, arată că nu știe de ce este arestat de 9 luni de zile, în condițiile în care nu există nicio probă administrată împotriva sa. Precizează că deține un depozit de cherestea. Solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât are doi copii, unul este student la drept, iar celălalt este în clasa a treia.
Contestatorul-inculpat C. A. P., având cuvântul, arată că dorește să fie cercetat în stare de libertate, are un copil minor de 4 ani și un băiat născut în luna februarie, pe care ar dori să-l boteze. Nu consideră că reprezintă un pericol public, nu a încercat să se sustragă, cu atât mai mult cu cât, a dat declarații pe fondul cauzei, iar martorii care îl privesc au fost deja audiați.
Contestatorul-inculpat C. M. T., având cuvântul, arată că are aproape 10 luni de când este arestat pentru o faptă, pe care nu a comis-o, cu atât mai mult cu cât nu s-a găsit nimic asupra lui în momentul arestării și nici nu există vreo filmare din care să rezulte că ar fi săvârșit infracțiunea.
CURTEA
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, în dosarul nr._ 13, au fost respinse cererile formulate de inculpatul C. M. T., de a se constata ca măsura arestării sale preventive a încetat de drept, inculpatul C. A. P. de revocare a măsurii arestării preventive precum și cererile inculpaților C. M. T. si D. V. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta măsura preventivă mai ușoară.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prinîncheierea din data de 11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ 13, s-a dispus in conformitate cu dispozițiile art.208 alin.3 cu trimitere la art.207 alin.4 Cod pr.penală menținerea stării de arest preventiv a inculpaților C. A. P., M. C. C., C. M. T. si D. V. I.. Prin aceeași încheiere s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului C. A. P. de revocare a măsurii arestării preventive, dar și cererea inculpatului C. C. C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una dintre masurile preventive prevăzute de art.202 alin.4 lit.b-d C.pr.penală.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că, prin rechizitoriul 302/D/P/2013 din 05.12.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrala, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpaților C. A. P. zis „T.”, pentru savarsirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (constând în aceea că la data de 24.08.2013, prin intermediul coinculpatului D. V. I. a pus în vânzare cantitatea de 158,45 grame cocaină); D. V. I. zis „V. Pericol”, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (constând în aceea că la data de 24.08.2013 a vândut coinculpaților M. C. C. zis „B.” și C. M. T. cantitatea de 158,45 grame cocaină, cu suma de 8000 euro); M. C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (constând în aceea că în data de 24.08.2013 împreună cu inculpatul C. M. T. a cumpărat de la coinculpatul D. V. I. cantitatea de 158,45 grame cocaină, cu suma de 8000 euro, aceștia fiind prinși în flagrant în timp ce dețineau această cantitate de droguri de mare risc în vederea vânzării); C. M. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 si deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev.de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 (constând în aceea că: în data de 24.08.2013, împreună cu inculpatul M. C. C., a cumpărat de la coinculpatul D. V. I. cantitatea de 158,45 grame cocaină, cu suma de 8000 euro; în data de 24.08.2013 a fost prins în flagrant în timp ce deținea, fără drept, în vederea consumului propriu, cantitatea de 0,30 grame cannabis.
Ca situație de fapt s-a reținut, în esență, că în data de 24.08.2013 inculpatul C. A. P. a remis coinculpatului D. V. I. cantitatea de 158,45 grame cocaină, în scopul vânzării. La rândul său inculpatul D. V. I. a vândut coinculpaților M. C. C. și C. M. T., contra sumei de 8.000 euro, cantitatea de cocaină preluată de la C. A. P., aceștia din urmă fiind prinși în flagrant de organele de poliție judiciară în timp ce dețineau cantitatea de 158,45 grame cocaină, ambalată în folie adezivă transparentă din plastic. Aceasta folie adeziva din plastic a fost ulterior tratata din punct de vedere criminalistic de către lucrători specializați din cadrul Institutului Național de Criminalistică, ocazie cu care a fost prelevata și ridicata o impresiune papilară de natură digitală, care conținea suficiente detalii dactiloscopice, necesare identificării autorului acesteia.
Astfel, din raportul de expertiză criminalistică nr._/30.10.2013 a rezultat că urma papilară ilustrată în Raportul de Constatare tehnico – științifică menționat mai sus, a fost creată de inculpatul C. A. P., fapt ce conduce la concluzia certă că inculpatul C. A. P. a deținut, a ambalat și a remis coinculpatului D. V. I. coletul cu cocaină în cauză.
S-a mai arătat că urmare punerii în aplicare a autorizaților emise de Tribunalul București privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpații C. A. P., D. V. I., M. C. C. și C. M. T., a fost posibilă prinderea în flagrant a ultimilor doi în timp ce dețineau cantitatea de cocaină menționată.
Judecătorul cauzei a constatat că temeiurile rezonabile de vinovăție avute in vedere la luarea măsurilor preventive subzistă, respectiv împrejurările concrete ale cauzei si conduita procesuala a inculpaților nu s-au modificat si se impune in continuare privarea acestora de libertate.
S-a reținut, in esență, ca sunt îndeplinite in continuare condițiile prevăzute de art.223 alin.2 Cod pr.penală, întrucât probele administrate confirma suspiciunea rezonabila ca inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați (trafic de stupefiante), iar raportat la gravitatea faptelor, a modului si a circumstanțelor de comitere, a anturajului si a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor penale, privarea acestora de libertate apare ca fiind necesara pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publica.
In ce-l privește pe inculpatul C., prima instanță a reținut ca subzistă si cazul prevăzut de art.223 alin.1 lit.a Cod pr.penală (inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală), întrucât din datele existente la dosar rezulta ca acesta a încercat sa fuga in momentul în care organele de politie l-au căutat la domiciliu, sărind de la etajul 1.
Astfel, instanța de fond a constatat că în cauză există in continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi putut săvârși infracțiunea de care sunt acuzați, în accepțiunea dispozițiilor art.97 alin.1 Cod pr.penală care definește proba ca fiind orice element de fapt care servește la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Fără a trece la o analiza propriu-zisa a faptelor presupus săvârșite de inculpați și a mijloacelor de probă administrate până în prezent în dovedirea acuzației aduse acestora, instanța de fond s-a raportat la următoarele: procese verbale de redare a convorbirilor si comunicărilor telefonice; proces-verbal întocmit ca urmare a supravegherii operative și prinderii în flagrant a inculpaților M. C. C. si C. M. T.; planșe fotografice privind aspecte de la prinderea în flagrant a inculpaților M. C. C. si C. M. T.; rapoarte de constatare tehnico-stiintifică; declarațiile inculpaților; proces-verbal de depistare a inculpatului C. A. P.; raport de expertiză criminalistică.
Tribunalul a constatat ca sunt îndeplinite și condițiile prevazute de art.223 alin.2 Cod pr.penală in ce-i privește pe fiecare dintre inculpați, întrucât aceștia sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni de trafic de stupefiante, iar raportat la gravitatea faptei, a modului si a circumstanțelor de comitere, a anturajului si a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor penale, privarea acestora de libertate apare ca fiind necesara pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța de fond a reținut astfel că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, pericol relevat de limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, de consecințele negative pe care le au faptele de trafic de droguri asupra persoanelor și a sănătății acestora, dar și de modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire (natura și cantitatea mare de droguri tranzacționată, pentru care se presupune ca s-a plătit suma de 8.000 euro, caracterul premeditat al faptei), la care se adăugă personalitatea inculpaților care potrivit datelor existente la dosar au o predispoziție in a comite fapte penale.
Pentru toate aceste motive, văzând ca subzista temeiurile avute in vedere la ultima menținere a măsurii arestării preventive a inculpaților iar scopul prevăzut de art.202 alin.1 Cod pr.penală nu poate fi realizat și printr-o altă măsură alternativa detenției – cum ar fi măsura controlului judiciar ori a arestului la domiciliu prevăzute de art.202 alin.4 lit.b sau d Cod pr.penală – întrucât privarea de libertate a inculpaților este în continuare necesară pentru a-i împiedica pe aceștia să comită fapte similare, pentru prezervarea ordinii publice si asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, Tribunalul, a respins, ca neîntemeiata, cererea inculpatului C. A. P. de revocare a măsurii arestării preventive, dar si cererile inculpaților C. M. T. si D. V. I. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o alta măsura preventiva mai ușoara.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații D. V. I., C. A. P. și C. M. T., solicitând admiterea contestațiilor și, în principal, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive și, în subsidiar, revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că sunt nefondate contestațiile formulate, pentru următoarele considerente:
Referitor la critica privind încetarea de drept a măsurii arestării preventive, aceasta este neîntemeiată.
Faptul că nu s-a soluționat în termenul de 5 zile, prevăzut de art. 206 alin.5 Cpp, contestația împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive nu constituie un motiv de încetare a măsurii arestării preventive în condițiile în care instanța de fond a procedat la verificarea măsurii arestării preventive a inculpaților înainte de expirarea celor 60 de zile, așa cum prevede art. 208 alin.4 Cpp.
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de contestatorii-inculpați, Curtea constată că nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acesteia, menținându-se temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nefiind incidente dispozițiile art. 242 alin.1 Cpp sau art.242 alin.2 Cpp.
În cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p. privind existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații D. V. I., C. A. P. și C. M. T. au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, așa cum rezultă din materialul probator administrat până în acest moment: procesele verbale de redare a convorbirilor si comunicărilor telefonice, procesul verbal întocmit ca urmare a supravegherii operative și prinderii în flagrant a inculpaților M. C. C. si C. M. T., rapoartele de constatare tehnico-stiintifică, declarațiile inculpaților, procesul verbal de depistare a inculpatului C. A. P. și raportul de expertiză criminalistică.
De asemenea, raportat la criteriile impuse de art. 223 alin. 2 C.p.p., pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, precum și a persoanei contestatorilor-inculpați, se constată că privarea lor de libertate este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, o altă măsură preventivă mai ușoară nefiind suficientă în privința acestora.
In ceea ce-l privește pe inculpatul C. A. P., subzistă si cazul prevăzut de art.223 alin.1 lit.a Cpp, acesta a încercat să se sustragă de la urmărirea penală întrucât, în momentul în care organele de politie l-au căutat la domiciliu, a sărit de la etajul 1.
Totodată, Curtea constată că durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil față de circumstanțele concrete ale cauzei și stadiul procedurii.
În consecință, în baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații D. V. I., C. A. P. și C. M. T. împotriva încheierii din data de 09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ 13.
În baza art.275 alin.2 și 4 C.p.p. obligă contestatorii D. V. I. și C. A. P. la plata sumei de câte 100 lei fiecare și contestatorul C. M. T. la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul C. M. T. în cuantum de 25 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații D. V. I., C. A. P. și C. M. T. împotriva încheierii din data de 09.05.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală în dosarul nr._ 13.
În baza art.275 alin.2 și 4 C.p.p. obligă contestatorii D. V. I. și C. A. P. la plata sumei de câte 100 lei fiecare și contestatorul C. M. T. la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul C. M. T. în cuantum de 25 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.05.2014.
PREȘEDINTE
R. A. A.
GREFIER
B. L.
red.A.A.R./dact.L.G.
16.06.2014
jud.B. I. R.-TB-Secția I Penală
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
