Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 229/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 229/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ
Decizia Penală Nr. 229/a/2015
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte D. M.
Judecător A. E. B.
Grefier C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelantul inculpat G. M. și apelantul asigurator S.C. C. A. S.A, împotriva sentinței penale nr. 3992 din data de 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelantul inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat A. A. B. care depune împuternicire avocațială . nr._/2015, apelantul asigurator prin apărător ales avocat C. C., cu împuternicire avocațială . nr._/2014, aflată la fila 32 din dosar și intimații părți civile S. G. și S. G. prin apărător ales avocat D. I. cu împuternicire avocațială . nr._/2015 aflată la fila 34 din dosar, lipsă fiind intimatul parte civilă I. Național De Neurologie și Boli Neurovasculare București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere apelantului-inculpat că are dreptul de a da sau nu o declarație, atrăgându-i-se atenția că tot ceea ce va declara poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea nicio declarație suplimentară.
Apărătorul apelantului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere arătând că dorește să depună la dosar două caracterizări ales inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune probei cu înscrisuri astfel cum a fost formulată de apărătorul apelantului inculpat.
Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri astfel cum a fost formulată de apărătorul apelantului inculpat și primește la dosar înscrisurile precizate.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apărătorul apelantului inculpat arată că apelul declarat de acesta vizează doar latura civilă a cauzei, mai precis cheltuielile de judecată la care a fost obligat inculpatul.
Solicită să se constate că în mod greșit instanța de fond a obligat inculpatul la plata contravalorii raportului de expertiză tehnică auto judiciară și a contravalorii raportului de necropsie, aceste cheltuieli regăsindu-se și în cuprinsul daunelor materiale la care a fost obligat inculpatul, întrucât în cursul urmăririi penale, părțile civile au plătit din bani proprii respectivele rapoarte.
Apărătorul apelantului asigurator solicită admiterea apelului și reducerea daunelor morale la care a fost obligat asiguratorul, considerând că o suma de 75.000 euro pentru fiecare moștenitor este exagerată, raportat și la faptul că fiica defunctului nu era minoră, ba mai mult aceasta era stabilită de ceva vreme în Franța.
Mai mult arată că defunctul nu avea un câștig luna suficient încât să poată oferii familiei suma de 150.000 de euro.
Apărătorul părților civile, solicită respingerea apelurilor declarate, pe cel a apelantului inculpat deoarece în cuprinsul danelor materiale se află și anumite cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării defunctului, care nu au fost dovedite cu chitanțe, pe care instanța le-a luat în calcul.
Asupra apelului asiguratorului consideră că daunele morale sunt dovedite și solicită menținerea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de apelantul inculpat, sumele cheltuite cu ocazia raportului de necropsie fiind calculate de două ori.
Cu privire la apelul formulat de asigurator consideră că vârsta victimei, cât și venitul acestuia nu sunt relevante în acordarea daunelor morale, motiv pentru care solicită respingerea apelului formulat de asigurator.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.3922 din 12.11.2014, Judecătoria Sectorului 4 București a hotărât următoarele:
În temeiul art. 386 din Cod de procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. M.din infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 și 2 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din Vechiul C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen..
În baza art. 178 alin. 1 și 2 din Vechiul C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul G. M., fiul lui F. și A., născut la data de 28.03.1970 în Bucuresti, domiciliat în ., jud.I., CNP_, la o pedeapsă de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (faptă comisă în data de 01.02.2013).
În baza art. 71 din Vechiul Cod penal cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Vechiul Cod penal, pe toată durata executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 81 din Vechiul C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din Vechiul C.pen.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 din Vechiul C.pen., referitoare la situația care atrage revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin 5 din Vechiul C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la art. 1357 și urm. din Codul Civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile S. G. și S. G. ep. J. M. C. și a dispus obligarea inculpatului G. M. la plata către aceștia a următoarelor sume:
- 15.000 lei către partea civilă S. G., cu titlu de daune materiale – cheltuieli de înmormântare;
- 75.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), către partea civilă S. G., cu titlu de daune morale;
- 75.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), către partea civilă S. G. ep. J. M. C., cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la art.1357 și urm.din C. Civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București și a dispus obligarea inculpatului G. M. la plata către aceasta a sumei de 1.959,96 lei, cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare asigurate victimei S. I.
În baza art. 19 din Cod proc.pen., art. 397 din Cod proc.pen. și art. 49 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, a constatat ca pentru inculpat despăgubirile materiale și morale dispuse să fie achitate de către ., în calitate de asigurator de răspundere civilă obligatorie (RCA), în limitele stabilite prin Ordinul CSA 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În temeiul art. 276 alin. 1 din Cod proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2742,5 lei către parte civilă S. G., reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de parte (onorariu expertiză tehnică auto judiciară și contravaloare raport medico – legal de necropsie).
În temeiul art. 274 alin. 1 din Cod proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.
În fapt, i se impută inculpatului G. M., în esență, că în data de 01.02.2013, în jurul orelor 6,48 a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr.de înmatriculare_, iar la intersecția Șos.Berceni cu ., a accidentat-o mortal pe victima S. I. care era angajat în traversarea regulamentară a străzii, pe trecerea de pietoni.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a reținut că fapta imputată inculpatului a fost săvârșită la data de 01.02.2013, iar la data de 1 februarie 2014, anterior sesizării instanței a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind noul Cod penal.
Față de această situație tranzitorie, în temeiul art.5 din Codul penal, prin Ordonanța din data de 18.02.2014, ora 12,00, a organelor de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – Brigada Rutieră, Serviciul de Accidente Rutiere, Biroul Ucideri din culpă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de G. M. din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1 și 2 Noul Cod penal, în infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal.
Instanța a reținut că, deși limitele de pedeapsă din cele două legi sunt identice, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani, Vechiul Cod penal este legea mai favorabilă sub aspectul modalităților de individualizare a pedepsei și a executării acesteia.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din vechiul C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială (și anume închisoarea de la 2 ani la 7 ani), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pericolul social concret al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18 ind. 1 alin. 2 din Vechiul C. pen., ținându-se cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita inculpatului.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului faptul că acesta a avut o atitudine cooperantă și a recunoscut săvârșirea faptei, regretând sincer evenimentul rutier în care a fost implicat, dar și că nu are antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale. Totodată, s-a constatat că acesta este salariatul Societății APA N. BUCUREȘTI S.A., încadrat în funcția de instalator alimentări apă, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată de la data de 17.07.1991, este căsătorit, studii – 10 clase.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că în privința inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 din VCp, atitudinea inculpatului, lipsa de antecedente penale, este firească într-o societate democratică, nefiind necesară remunerarea normalității.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, s-a considerat că atât îndeplinirea scopului pedepsei aplicate, cât și reeducarea inculpatului se pot face și cu acesta în stare de libertate.
În acest sens, instanța a constatat că înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei dovedesc că inculpatul este capabil să se integreze în societate, fără a executa pedeapsa prin privare de libertate. De asemenea, s-a reținut lipsa de antecedente penale, cât și forma de vinovăție cu care s-a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate. Instanța a reținut că dispozițiile privitoare la modalitățile de executare a pedepsei din noul Cod penal nu sunt incidente în cauză întrucât legea mai favorabilă este vechiul C. pen. Mai mult, s-a reținut că, potrivit Deciziei nr.372 din 20.05.2014 a Curții Constituționale, aplicarea legii penale mai favorabile prin prisma art.5 Cp se realizează global, iar nu pe instituții autonome. Prin urmare, s-a apreciat că legea stabilită mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică se aplică și cu privire la modalitățile de executare ale pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanțe reține că rudele defunctului S. G., S. G. ep. J. M. C. s-au constituit părți civile. I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1959, 961 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare pentru îngrijirea pacientului S. I. (f. 50-51, dup). Totodată, părțile civile au solicitat introducere în cauză a asigurătorului S.C. C. A. S.A.
Partea civilă S. G., soția victimei, a solicitat obligarea inculpatului G. M. și a S.C. C. A. S.A. (în calitate de asigurător) la plata despăgubirilor cauzate de decesul persoanei vătămate S. I., respectiv:_ lei cu titlul de daune materiale și 300.000 euro cu titlul de daune morale, iar partea civilă S. G. ep. J. M. C., fiica victimei, a solicitat obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata despăgubirilor cauzate de decesul persoanei vătămate S. I. cu titlul de daune morale în cuantum de 300.000 euro.
Pentru a reține în sarcina inculpatului existența răspunderii civile delictuale, instanța a analizat următoarele elemente, prevăzute de art. 1357 C.civ.: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
Instanța a constatat că, în cauza de față, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: nerespectarea de către inculpat a regulilor de circulație, fapt care a condus la decesul numitului S. I.. Astfel cum s-a reținut deja, culpa în producerea evenimentului rutier aparține inculpatului care a circulat neatent la trecerea de pietoni, fără să reducă viteza astfel încât să oprească autoturismul în siguranță pentru a da prioritate de trecere victimei angajate în traversare regulamentară.
Observând chitanțele și înscrisurile doveditoare depuse la dosar, instanța a apreciat că valoarea daunelor materiale se ridică la 15.000 lei. Acestea reprezintă cheltuielile ocazionate de părțile civile cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare, cuantum pe care instanța l-a apreciat ca fiind rezonabil, fiind probat cu înscrisurile depuse (chitanțe privind: sicriu și prestări servicii funerare, taxă de înmormântare, cheltuieli INML, cheltuieli biserică, alte cheltuieli potrivit datinilor creștinești).
Totodată, în situația dată, instanța a avut în vedere la stabilirea acestui cuantum al despăgubirilor materiale vârsta victimei, valoarea prețurilor practicate pe piață la data decesului și în anul următor la diferite bunuri și servicii necesare în aceste momente, neexistând dubii cu privire la cheltuirea unor sume de bani în acest sens, sume de bani care însă nu trebuie să fie exagerate, ci rezonabil cuantificate, în lipsa unor documente justificative certe (față de toate aceste considerente, instanța nu a putut acorda ca și cuantum suplimentar al cheltuielilor de înmormântare și posibilele cheltuieli viitoare cu parastasele, având în vedere lipsa de certitudine acestora).
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de partea civilă I. Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București, instanța a reținut că acestea au fost dovedite de aceasta cu decontul de cheltuieli pentru suma de 1959,61 lei (f.30), reprezentând costurile internării victimei S. I. la respectivul institut.
Cu privire la daunele morale solicitate de către părțile civile instanța a considerat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele de ordin moral ale părților civile. Instanța a considerat că pierderea unei persoane importante precum soțul, respectiv tatăl, reprezintă un moment foarte dificil care nu poate fi depășit ușor.
Prin urmare, s-a apreciat că suferința celor două părți civile se concretizează într-un prejudiciu nepatrimonial care trebuie acoperit de către inculpat. Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate, s-a apreciat că acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. În speța de față, s-a constatat că nu există elemente de natură a contrazice această prezumție.
Instanța a constatat că la data producerii accidentului, autovehiculul Dacia L. cu nr._, proprietatea inculpatului, deținea o asigurare de răspundere civilă auto RCA conform poliței nr._ valabilă până la 04.06.2013 (f. 93 – d.u.p.) emisă de asigurătorul S.C. C. A. S.A. care a confirmat valabilitatea acesteia.
Conform art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România „asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, iar conform art. 55 din același act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurator persoanelor fizice sau juridice păgubite.”
În ceea ce privește calitatea de asigurător a societății de asigurare, aceasta a fost stabilită prin Decizia 1/2005 a ÎCCJ, astfel că din considerentele acestei decizii s-a reținut că: „în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995”, iar prin Legea nr. 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă", în procesul penal.
De asemenea, s-a apreciat că, potrivit art. 86 din C. pr. pen., partea responsabilă civilmente este cea care, potrivit legii civile, este obligată legal sau convențional de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune.
Pe cale de consecință, în baza raportului de asigurare existent în virtutea asigurării încheiate de partea responsabilă civilmente ca și asigurat, inculpatul a avut dreptul ca asigurătorul să plătească în locul său sumele la care acesta a fost obligat cu titlu de daune civile ca urmare a decesului victimei.
Astfel, potrivit Ordinului CSA 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule „documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs.”
D. urmare, s-a apreciat că, pentru a interveni obligația de plată a asigurătorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligație de plată în sarcina celui asigurat și în beneficiul celui păgubit. Abia după stabilirea unei obligații de plată în sarcina asiguratului s-a constatat că în temeiul poliței de asigurare și a dispozițiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligația de plată a asigurătorului.
Sentința a fost apelată de inculpatul G. M. și de asigurătorul ..A., ambele apeluri vizând latura civilă a cauzei, motivele învederate oral fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma propriei analize și raportare la motivele invocate și din oficiu, Curtea consideră criticile formulate ca fiind întemeiate pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin constituirea de parte civilă depusă la dosarul cauzei, la data de 27.08.2014 (filele 35-38 dosar instanță de fond), partea vătămată S. G. a inclus cheltuielile judiciare în cadrul sumei de 15.000 lei cu titlu de daune materiale.
Or, prima instanță l-a obligat pe inculpat atât la plata către partea civilă S. G. a sumei de 15.000 lei daune materiale, cât și la 2742,5 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta (onorariul expertizei tehnice auto și contravaloarea raportului medico-legal de necropsie).
Din această perspectivă, considerăm că prima instanță s-a pronunțat ultra petita, acordând părții civile dauna materiale într-un cuantum mai mare decât cel solicitat, încălcând astfel principiul disponibilității consacrat de dispozițiile art.9 alin.2 C.pr.civ., text aplicabil conform art.19 alin.1 și 5 Cod procedură penală, cu referire la art.14 Cod procedură penală.
Hotărârea este reformabilă și sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părților civile S. G. în calitate de soție și S. G. I. M. C., în calitate de fiică a defunctului S. I., cuantumul de 150.000 euro stabilit de judecătorul fondului fiind excesiv și nerezonabil și în vădită disonanță cu principiul echității pentru că prejudiciul moral produs nu poate fi acoperit prin acordarea unor reparații bănești, indiferent de valoarea acestora, moartea victimei neputând constitui un prilej pentru obținerea unor sume mari de bani pe care acesta nu le-ar fi putut produce de altfel în viață, deoarece ar apărea ca o speculare a unui preț al durerii, ceea ce nu poate fi acceptat.
De altfel, și optica C.E.D.O. vizavi de aceste despăgubiri este aceea că acordarea lor să nu conducă la o dublă condamnare a inculpatului, odată prin aplicarea pedepsei și a doua oară prin obligarea la despăgubiri în cuantum cu mult peste posibilitățile materiale de care dispune inculpatul.
Împrejurarea că asiguratorul este cel pasibil de executare, răspunderea sa având caracter aleatoriu asumat în puterea legii, nu înseamnă că este total și absolut, ci trebuie să fie într-o măsură realizabilă și rezonabilă.
În raport de considerațiile care preced și cum nu se constată nici motive care se iau în vedere din oficiu, conform dispozițiilor art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate, desființând în parte sentința penală apelată și rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 2.742 lei către partea civilă S. G. reprezentând cheltuieli judiciare, reducând și cuantumul daunelor morale acordate părților civile.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul G. M. și . împotriva sentinței penale nr.3922 din 12.11.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București pe care o desființează în parte și rejudecând:
Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 2.742 lei către partea civilă S. G. reprezentând cheltuieli judiciare.
Reduce daunele morale pentru partea civilă S. G. la 5000 euro, iar pentru partea civilă S. G. (Jiulia M. C.) la 4000 euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
Președinte, Judecător,
D. M. A. E. B.
Grefier,
C. B.
Red.A.E.B.
Thred.V.D./5 ex.
Jud.Sect.4 – jud.F.M.P.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 230/2015. Curtea de... → |
|---|
