Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 110/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 110/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.110/CO
Ședința publică din data de 16 februarie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: L. N.-C.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr.732 din data de 27 noiembrie 2014, a Tribunalului I., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat P. V., aflat în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu-avocat Tatut M.,conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că contestatorul-inculpat a depus la dosar un memoriu, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat P. V., având cuvântul, solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Precizează că petentul susține că nu a refuzat efectuarea expertizei, astfel că solicit efectuarea unei expertize grafologice pentru a demonstra că acea semnătură nu-i aparține.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, apreciind că instanța de fond, în mod temeinic, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei făcând aplicarea disp. art.592 rap. la art.589 alin.1 lit.a Cod procedură penală din care rezultă că întreruperea executării pedepsei se poate dispune exclusiv în baza unei expertize medico-legale. Or, condamnatul P. V. a refuzat expres efectuarea acesteia.
Contestatorul-inculpat P. V., personal, în ultimul cuvânt, arată că este grav bolnav, nu a beneficiat de o expertiză medico-legală, iar raportul depus la dosar este un fals.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.732/27.11.2014, Tribunalul I. a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul-condamnat P. V. (fiul lui D. și M., născut la 15 Februarie 1968, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava), ca neîntemeiată.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 272 Cod procedură penală raportat la art. 2 alin. 1 lit. g din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală, onorariul apărătorului din oficiu - avocat C. C. R., în cuantum de 100 lei s-a avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. – Secția Penală la data de 24.09.2014 sub nr._, petentul–condamnat P. V. a solicitat întreruperea, din motive medicale, a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 136/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 792/2012 a Î.C.C.J.
Prin încheierea din data de 25.09.2014, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se constate dacă petentul-condamnat P. V. suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a ANP și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei și dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
La data de 05.11.2014, Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” a înaintat instanței o adresă prin care a comunicat că petentul P. V. a refuzat continuarea efectuării expertizei medico-legale dispusă în cauză, atașând și declarația de refuz a condamnatului (filele 70 – 71 dosar).
Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 136 din data de 06.07.2011 a Tribunalului V. - Secția Penală, rămasă definitivă la data de 19.03.2012 prin decizia penală nr.792/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul P. V. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 Cod penal din 1969, iar, în temeiul art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) Cod penal.
S-a reținut că, potrivit art. 589 alin. 1 lit. a) rap. la art. 592 alin. 1 Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în următoarele cazuri: […] „a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată…”
S-a mai reținut că prin adresa nr. A1/3330/31.10.2014, Institutul de Medicină Legală M. Minovici București a comunicat că petentul - condamnat P. V. a refuzat efectuarea expertizei medico - legală dispusă de instanța de judecată, prin care s-a solicitat a se face constatări cu privire la starea de sănătate a condamnatului (fila 70 dosar).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat contestație petentul P. V., solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței contestate și rejudecând, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
A mai arătat petentul că nu a refuzat efectuarea expertizei medico-legale.
Examinând contestația formulată, sub aspectul motivelor invocate, Curtea apreciază că este neîntemeiată.
Petentul, încarcerat în Penitenciarul Jilava, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare, în a cărei executare se află, pentru motivul că boala de care suferă nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Tribunalul I., prin încheierea din 25.09.2014 a dispus efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se constate dacă petentul suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a ANP și dacă această boală face imposibilă executarea imediată a pedepsei.
Având în vedere că, prin adresa A1 /3330/31.10.2014, Institutul Național de Medicină Legală M. Minovici București a comunicat că petentul a refuzat efectuarea expertizei medico-legale, prima instanță, în mod legal și just, față de dispozițiile art. 592 rap. la art. 589 alin. 1 litera a)C.p.p., a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, nefiind dovedit cazul de întrerupere prevăzut la litera a), anume acela ca persoana condamnată să sufere de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a ANP și care să fie constatată ca atare, pe baza unei expertize medico-legale.
Deși petentul a arătat, în motivarea contestației faptul că, nu a refuzat efectuarea expertizei medico-legale, din actele și lucrările dosarului de fond această situație este dovedită mai presus de orice îndoială.
Instanța de fond, a emis în mod repetat adrese către Penitenciarul Jilava, prin care a solicitat ca penitenciarul să asigure prezența condamnatului la INML M. Minovici, în vedere efectuării expertizei. Însă, așa cum rezultă din declarația aflată la fila 71 a dosarului de fond, condamnatul a refuzat efectuarea expertizei medico-legale.
Deși nu își mai recunoaște declarația și semnătura, Curtea apreciază că această atitudine nu este corespunzătoare adevărului, fiind o declarație dată în prezența a trei martori, astfel cum rezultă de pe formularul de declarație și confirmată de conducerea penitenciarului.
Prin urmare, nefiind dovedit cazul de întrerupere prevăzut la art. 592 alin. 1 rap. la art. 589 alin. 1 litera a C.p.p., în mod corect a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei. Astfel, față de dispozițiile art. 425/1 alin. 7 litera b C.p.p., va respinge contestația ca neîntemeiată și față de dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat P. V., împotriva sentinței penale nr.732 din data de 27 noiembrie 2014, a Tribunalului I., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare statului.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, de 100 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2015.
Președinte,
L. N.-C. Grefier,
E. - A. N.
Red.C.N.L.
Thred.V.D./5 ex./09.03.2015
T.I. – jud.R.P.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 87/2015.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
