Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 87/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.87/C
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea contestației formulată de condamnatul I. D. Ș. P. împotriva sentinței penale nr.112/F/02.12.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatorul condamnat, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat M. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, contestatorul condamnat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței contestate și a se dispune redeschiderea procesului penal, motivat de faptul că petentul nu a fost prezent în fața primei instanțe, când a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare, prezența fiind obligatorie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, opinează că în speță, cel puțin teoretic, este vorba despre o contestație la executare. Așa fiind, cele învederate de condamnat în prezenta cauză nu se încadrează în această materie, motiv pentru care pune concluzii de respingere a contestației, ca fiind nefondată.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că nu a fost prezent la nici un termen de judecată, fiind arestat în altă cauză și solicită admiterea contestației.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației formulată de condamnatul I. D. Ș. P. împotriva sentinței penale nr.112/F/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Penală, în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.112/F/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Penală, a fost respinsă - ca nefondată - contestația la executare formulată de condamnatul I. Ș. P. împotriva sentinței penale nr.125/2009 a Tribunalului Teleorman, onorariul avocatului desemnat de instanță din oficiu, în sumă de 100 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în data de 14.11.2014, condamnatul I. Ș. P. a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, în care s- pronunțat sentința penală nr.125/2009 a Tribunalului Teleorman, cererea respectivă fiind înregistrată pe rolul Tribunalului G., care prin sentința penală nr.809/21.07.2014 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
După declinarea cauzei la Tribunalul Teleorman, condamnatul a precizat că formulează contestație la executare împotriva sentinței penale nr.125/2009 a Tribunalului Teleorman.
Analizând cererea formulată, Tribunalul Teleorman a constatat că aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, judecătorul fondului a reamintit că potrivit art.598 Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
S-a concluzionat de către prima instanță că, în speță, cererea condamnatului nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute expres de art.598 Cod procedură penală, motiv pentru care aceasta a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a formulat contestație în termenul legal condamnatul I. D. Ș. P. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată și transmisă primei instanțe prin intermediul serviciilor poștale).
Contestația condamnatului a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 15 ianuarie 2015.
În dezbaterile de la termenul de astăzi, stabilit pentru judecarea contestației, condamnatul, fiind prezent personal în fața Curții și beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a reiterat motivele contestației la executare pe care le-a invocat și în fața instanței de fond, vizând în esență faptul că nu a fost prezent în fața primei instanțe la niciunul dintre termenele la care a avut loc judecarea cauzei în care a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul anterior menționat, Curtea constată că, în speță, contestația cu judecarea căreia a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
În reglementarea Codului de procedură penală contestația la executare se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale definitive.
Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepselor, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile în care poate fi folosită contestația la executare. Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual de rezolvare a unor incidente la executare într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive.
Astfel, potrivit art.598 alin.1 Cod de procedură penală, contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În prezenta cauză, contestatorul condamnat I. D. Ș. P. care se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.125 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Penală, în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin neapelare, a solicitat rejudecarea cauzei în care a fost pronunțată această hotărâre, pe motiv că nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată ce s/au acordat în respectiva cauză, întrucât la acel moment se afla în stare de arest într-o altă cauză.
Având în vedere natura juridică a instituției contestației la executare, precum și cazurile în care se poate folosi acest procedeu jurisdicțional pentru rezolvarea incidentelor legate de punerea în executare a hotărârilor penale definitive, Curtea constată că nemulțumirile contestatorului condamnat legate de neparticiparea sa la judecarea cauzei în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare pe care o contestă, nu pot fi invocate pe calea contestației la executare, întrucât aceste chestiuni puteau face la momentul oportun obiectul altor instituții juridice reglementate de Codul de procedură penală, la care, de altfel, condamnatul a și înțeles să recurgă atunci când a formulat apel peste termen împotriva sentinței penale nr.125 din 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Penală, în dosarul penal nr._, cu nerespectarea însă a termenului prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, ceea ce a condus la respingerea acesteia ca tardivă prin decizia penală nr.346/A din 08 decembrie 2011 a Curții de Apel București – Secția I Penală.
D. urmare, constatând că aspectele invocate de contestatorul condamnat I. D. Ș. P., pe calea contestației la executare dedusă judecății în cauza de față nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în art.598 alin.1 Cod de procedură penală, Curtea găsește că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii acestuia.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat I. D. Ș. P., care aflându-se în culpă procesuală prin respingerea contestației pe care a promovat-o, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, conform art.275 alin.2 Cod de procedură penală.
În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul cuvenit avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului contestator (aflat în stare de detenție), va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat I. D. Ș. P. împotriva sentinței penale nr.112/F/02.12.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.2
red. jud.M.I.-Trib.Teleorman
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 230/2015. Curtea de... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
