Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1445/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1445/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 1445/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1445/A

Ședința publică din data de 29 octombrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: A. S. N.

JUDECĂTOR: I. T.

GREFIER: VICTORIȚA S.

********

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror L. P..

Pe rol pronunțarea cu privire la apelurile declarate de către de inculpatul S. L. C., de partea responsabilă civilmente L. I. INSURANCE COMPANY și de părțile civile I. V., I. F. A., C. Sălcioara, C. G., C. F., I. M., I. O. T., I. I., C. D., C. M., R. P., R. A. M., R. G., C. N., B. N. Neluț, I. M., I. C., R. I., C. L. și R. V. împotriva sentinței penale nr. 144/08.05.2015, pronunțate de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. _ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen pentru pronunțare la data de 15.10.2015, când a amânat pronunțarea la 29.10.2015, când a decis următoarele:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.144 din 08.05.2015, pronunțată de Judecătoria Cornetu – Secția penală, în baza art. 377 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 5 din Codul penal a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public și a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, în infracțiunea de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969.

În baza art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969, art. 5 din Codul penal și art.396 alin.10 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul S. L. C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară.

În baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969.

În baza art. 83 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/07 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J., definitivă prin neapelare, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată, rezultând pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

S-a dispus de instanța de fond ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenție, conform art.57 din Codul penal din 1969.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. N.. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. F.. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. D.. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M.. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 4.000 lei, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art.1390 și art.1391 alin.2, teza finală, C.civ. au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V..

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. V.. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 10.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune materiale, și a sumei de 185.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. F. A.. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 200.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382, art.1390 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Sălcioara. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 2.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune materiale, și a sumei de 30.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. G.. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 20.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art. 1357, art.1373, art.1382 și art.1391 C.civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. M.. A fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către această parte civilă a sumei de 20.000 euro (echivalent în lei la data plății efective), reprezentând daune morale.

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19 și art. 25 alin. 1 Cod procedură penală cu ref. la art.1391 alin.2, teza finală, C.civ., au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile I. I., I. O. T. și I. M..

În baza art.397 alin.1 rap. la art.19, art. 25 alin. 1 și art.27 alin.4 din Cod procedură penală, au fost respinse, ca inadmisibile, acțiunile civile formulate de părțile civile B. N. Neluț și I. C..

În baza art.276 alin.1, 2 și 4 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul S. L. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata următoarelor sume:

- 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C. N.;

- 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C. F.;

- 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C. D.;

- 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C. M.;

- 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă C. N..

În baza art.276 alin.1 Cod procedură penală au fost respinse cererile părților civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. de obligare a inculpatului S. L. C. la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu avocat ales.

În baza art.49 - art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, s-a constatat că sumele reprezentând daune morale, despăgubiri materiale și cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., vor fi achitate de către L. I. INSURANCE COMPANY din Bulgaria, reprezentată în prezenta cauză de corespondentul său din România, . de asigurare Reasigurare SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 718/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Cornetu a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul S. L. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin.1, 2 și 3 din Codul penal cu aplicarea art.5 din Codul penal.

În actul de sesizare, în esență, s-a constatat că inculpatul S. L. C., în data de 02.02.2013, a condus auto marca Chrysler Voyager cu nr. de înmatriculare P8231AT pe DN 6, în orașul B., și, în timp ce rula pe banda a doua, a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga pe cei trei pietoni care se aflau pe trotuar, cauzând decesul acestora.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut în baza următoarelor mijloace de probă menționate în actul de sesizare: raportul de expertiză tehnică judiciară; declarațiile martorilor B. C. C. și C. I.; declarație parte responsabilă civilmente . prin administrator V. A. V.; declarații părți civile I. V., I. F., C. Sălcioara, C. G., C. N., C. F., I. M., I. O., I. M., I. I., C. D., C. M., R. P., R. A., R. G. și C. N.; declarațiile inculpatului S. L. C.; proces verbal de cercetare la locul faptei, schiță și planșă foto; rapoarte medico legale de necropsie nr.A3/J/28/2013, nr.A3/J/29/2013 și nr.A3/J/30/2013; bon etilotest; buletin de analiză toxicologică.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 06.05.2014, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală, și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din 10.12.2015, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 374 alin. 4 C.pr.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri. Inculpatul S. L. C. a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C.pr.pen.

Ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpat, nu au fost administrate alte probe pe latura penală a cauzei, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

La dosarul cauzei s-a atașat cazierul judiciar al inculpatului.

Pe parcursul procesului penal nu a fost dispusă față de inculpat nicio măsură preventivă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea expusă în rechizitoriu, respectiv:

În data de 02.02.2013, în jurul orei 18:30-pe timp de noapte, inculpatul S. L. C. a condus auto marca Chrysler Voyager cu nr.de înmatriculare P8231AT pe DN 6, în orașul B., și urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, în timp ce rula pe banda a doua, a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga trei pietoni care se aflau pe trotuar, cauzând decesul acestora.

Situația de fapt expusă a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, schiță și planșe foto; proces verbal de ridicare și suport optic de stocare a imaginilor; raportul de expertiză tehnică; declarațiile martorilor B. C.-C. și și C. I.; declarațiile inculpatului S. L. C.; rapoartele de autopsie medico-legală ale defuncților C. A. – în vârstă de 51 ani, I. C. Alesia – în vârstă de 5 ani și I. M. A. – în vârstă de 6 ani.

Cu referire la încadrarea în drept a faptei astfel cum a fost reținută, instanța a constatat următoarele:

Cu referire la încadrarea în drept a faptei:

Cu referire la succesiunea de legi penale, instanța a constatat că inculpatul a comis fapta la 02.02.2013, când era în vigoare C.p. din 1969, fapta fiind încadrată ca fiind infracțiune, prev. de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969, iar după . noului Cod penal, aceiași faptă, prin raportare la conținutul constitutiv al infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 192 alin.1, 2 și 3 din Codul penal.

Instanța de fond a constatat că operează o succesiune de legi penale, fiind astfel incidente prev. art. 5 alin.1 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, urmând astfel a se aplica legea mai favorabilă.

Analizând comparativ cele două legi penale ce intră în această succesiune, instanța a reținut că potrivit noii reglementări, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății, în modalitatea reținută în sarcina inculpatului, sunt mai mari în condițiile în care potrivit alin. 3 al art.192 limitele speciale se majorează cu jumătate.

Astfel, din perspectiva iterată, Codul penal din 1969 apare ca lege penală mai favorabilă, în mod global.

În cauza de față, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune, din culpă, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/07 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu J., definitivă prin neapelare, instanța a reținut și incidența dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969, constatând că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de pluralitate intermediară.

Prin urmare, în baza art. 377 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 5 din Codul penal, a fost admisă cererea reprezentantului Ministerului Public și, în consecință, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, în infracțiunea de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului S. L. C. constând în aceea că la data de 02.02.2013, în jurul orei 18:30-pe timp de noapte, a condus auto marca Chrysler Voyager cu nr. de înmatriculare P8231AT pe DN 6, în orașul B., și urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, în timp ce rula pe banda a doua, a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga trei pietoni care se aflau pe trotuar, cauzând decesul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Codul penal.

Elementul material al infracțiunii este reprezentat de orice acțiune sau inacțiune susceptibilă de a produce, direct sau indirect, decesul unei persoane, iar în speță, constă în acțiunea inculpatului de a pierde controlul direcțieide mers a autoturismuluiși dea părăsi partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga trei pietoni care se aflau pe trotuar.

Acțiunea a fost săvârșită de către un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, așa cum este definit de O.U.G. nr. 195/2002, rep., („persoană care conduce un vehicul echipat cu motor în scopul deplasării pe drum”).

Acțiunea inculpatului a avut ca rezultat moartea a trei persoane, din care doi minori cu vârsta de 5 și, respectiv, 6 ani.

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și decesul celor trei victimei a fost stabilită prin rapoartele medico-legale de necropsie nr. A3/J/28/2013, nr. A3/J/29/2013 și nr. A3/J/28/2013.

Pe latură subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei (art. 19 alin. 2 lit. b C.pen.1969) întrucât, nu a prevăzut rezultatul faptei sale, însă putea și trebuia să îl prevadă, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciară, inculpatul având posibilitatea evitării producerii accidentului dacă ar fi respectat regimul legal de viteză și ar fi circulat pe DN 6 menținând traiectoria vehiculului pe suprafața carosabilă în limitele sensului de deplasare al autovehiculului.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin. 2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului S. L. C. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969.

La individualizarea pedepsei principale, instanța de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen.1969 și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72 alin.1 C.pen. 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art.178 alin.2 C.pen. 1969, reduse cu o treime conform art.396 alin.10 C.pr.pen. (închisoarea de la 1 an și 6 luni la 4 ani și 6 luni), gradul de pericol social, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la dispozițiile art.18¹ alin.2 C.pen.1969, se reține gravitatea faptei nu doar din prisma urmării produse (decesul a nu mai puțin de trei persoane, din care doi copii minori în vârstă de 5 și, respectiv, 6 ani), dar și din împrejurările că inculpatul a condus autoturismul cu viteză foarte ridicată, în localitate (144 km/h, aproape triplul vitezei maxime admise pe sectorul de drum), pe timp de noapte, în jurul orei 18:30 (când traficul este extrem de aglomerat), în condițiile unui carosabil umed, toate împrejurări ce dovedesc o încălcare flagrantă și, deopotrivă, gravă a regulilor de circulație.

Totodată, s-a mai reținut că inculpatul transporta în autoturism încă o persoană, astfel că trebuia să dovedească și mai multă precauție.

Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut că are studii medii, este căsătorit, are un copil minor, lucrează ca pizzar și este cunoscut cu antecedente penale, împrejurări ce denotă că inculpatul, deși integrat socio-economic, nu a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.

În cursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele, împrejurare ce a fost valorificată potrivit art.396 alin.10 C.pr.pen.

În consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.pr.pen., instanța de fond a apreciat că, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, este necesară aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special, respectiv 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 și art.5 Cod penal.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța de fond a considerat că atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, reeducare și de exemplaritate a pedepsei se poate realiza numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În acest sens, luând în considerare că infracțiunea a fost comisă prin încălcarea flagrantă a regulilor de circulație, ca urmare a unui comportament hazardat și periculos al inculpatului în trafic, instanța a considerat că nu trebuie făcută aplicarea dispozițiilor art. 86 ind.1 din Codul penal din 1969 și a art.86 ind.4 alin.1 din Codul penal din 1969 cu trimitere la art. 83 alin. 3 fraza I din Codul penal din 1969, care permit suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, ci, dimpotrivă, s-ar crea impresia de impunitate, atât pentru inculpat cât și pentru opinia publică, pentru o faptă deosebit de gravă, soldată cu pierderea a nu mai puțin de trei vieți omenești.

Ca o consecință a reținerii stării de pluralitate intermediară, conform art. 40 alin. 1 din Codul penal în redactarea anterioară, stabilită ca lege penală mai favorabilă conform art. 5 din Codul penal, și cu respectarea regimului sancționator special reglementat de art. 83 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/07 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J., definitivă prin neapelare, pedeapsă ce s-a adăugat la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 6 ani închisoare, ce se va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1969 rap. la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969.

Deliberând asupra laturii civile a cauzei, instanța a constatat, urmare a decesului celor trei victime, s-au constituit părți civile următoarele persoane:

A. - pe de o parte, în raport de relația de rudenie cu defunctul C. A., numiții:

1. C. N. - în calitate de soră a defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

2. C. F. - în calitate de soră a defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 20.000 lei – daune materiale;

3. C. D. - în calitate de frate al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

4. C. M. - în calitate de frate al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

5. R. P. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

6. R. A. M. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

7. R. G. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

8. C. N. - în calitate de frate al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

9. R. I. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale;

10. C. L. - în calitate de nepoată a defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale și

11. R. V. - în calitate de nepot al defunctului, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei – daune morale și 5.000 lei – daune materiale.

B. - pe de altă parte, în raport de relația de rudenie cu defuncții I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și cu defunctul C. A., numiții:

1. I. V. - în calitate de tată a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și în calitate de ginere a defunctului C. A., s-a constituit parte civilă cu sumele de: 1.000.000 euro – daune morale în raport de decesul fiului I. M. A., 1.000.000 euro – daune morale în raport de decesul fiicei I. C. Alesia, 200.000 euro – daune morale în raport de decesul socrului C. A.; și 50.000 euro – daune materiale pentru cheltuielile privind înmormântarea, pomana de înmormântare și pomenirile ulterioare pentru cei doi copii;

2. I. F. A. - în calitate de mamă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și în calitate de fiică a defunctului C. A., s-a constituit parte civilă cu sumele de: 1.000.000 euro – daune morale în raport de decesul fiului I. M. A., 1.000.000 euro – daune morale în raport de decesul fiicei I. C. Alesia, 500.000 euro – daune morale în raport de decesul tatălui C. A.;

3. C. Sălcioara - în calitate de bunică maternă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și în calitate de soție a defunctului C. A., s-a constituit parte civilă cu sumele de: 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepotului I. M. A., 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepoatei I. C. Alesia, 500.000 euro – daune morale în raport de decesul soțului C. A.; și 30.000 euro – daune materiale pentru pomenirea soțului și a celor doi nepoți;

4. C. G. – în calitate de mătușă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, precum și în calitate de fiică a defunctului C. A., s-a constituit parte civilă cu sumele de: 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepotului I. M. A., 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepoatei I. C. Alesia, 500.000 euro – daune morale în raport de decesul tatălui C. A.;

5. I. M. - în calitate de bunică paternă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu sumele de: 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepotului I. M. A., 200.000 euro – daune morale în raport de decesul nepoatei I. C. Alesia;

6. I. I. – în calitate de unchi al defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți;

7. I. O. T. – în calitate de mătușă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți;

8. B. N. Neluț – în calitate de unchi al defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți;

9. I. M. – în calitate de mătușă a defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți;

10. I. C. – în calitate de unchi al defuncților I. M. – A. și I. C. Alesia, s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro – daune morale în raport de decesul celor doi nepoți.

Pentru a se putea atrage răspunderea civilă delictuală a inculpatului, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C.civ. Acestea sunt: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției autorului faptei ilicite.

Fapta ilicită și vinovăția autorului au fost dovedite în cauză, urmând ca părțile civile să facă dovada prejudiciului suferit și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, potrivit art. 249 C.pr.civ., care prevede că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Art. 1392 C.civ. prevede că cel care a făcut cheltuieli pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Prin urmare, prejudiciul material a constatat în aceea că, după decesul numiților C. A., I. M. – A. și I. C. Alesia, părțile civile C. N., C. F., C. D., C. M., C. N. și C. Sălcioara (frații, surorile și soția defunctului C. A.), precum și părțile civile I. V. și C. Sălcioara (tatăl defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia, și, respectiv, bunica maternă a celor doi defuncți) au fost nevoite să suporte cheltuielile ocazionate de înmormântare și respectarea obiceiurilor creștine de pomenire.

Deși în cauză, sub raport patrimonial, s-au constituit părți civile inclusiv numiții R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. (nepoții defunctului C. A.-fiecare pretinzând câte 5.000 lei daune materiale), instanța a constatat că aceste persoane nu au făcut dovada prejudiciului afirmat nici prin proba cu înscrisuri și nici prin proba cu martorii încuviințati, respectiv P. E. I. și P. C.. Astfel, instanța a reținut că aceste persoane nu au depus niciun înscris din care să rezulte că, mijlocit ori nemijlocit, au suportat cheltuieli relative înmormântării și respectării obiceiurilor creștine de pomenire cu privire la defunctul C. A.. Deși martorii P. E. I. și P. C. au relatat că inclusiv nepoții R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. au contribuit cu diferite sume de bani, instanța își exprimă îndoiala cu privire la realitatea acestor afirmații, în contextul în care niciun martor nu a putut preciza cu ce sumă de bani au contribuit aceștia. Totodată, instanța are în vedere și depoziția martorului C. M. care a declarat că până la 6 luni toate pomenile au fost asigurate de către frații defunctului C. A., deci nu și de nepoți.

Totuși, este evident că o . persoane au suportat cheltuielile relative înmormântării și respectării obiceiurilor creștine de pomenire cu privire la defunctul C. A.. Din ansamblul probator administrat, instanța a reținut că acestea au fost frații și surorile defuntului C. A., respectiv C. N., C. F., C. D., C. M. și C. N., precum și soția acestuia C. Sălcioara (cu referire la cea din urmă, instanța a avut în vedere depoziția martorilor P. I. și C. M. din care rezultă că aceasta a efectuat pomenirile după 6 luni de la decesul defunctului C. A.).

Cu privire la întinderea prejudiciului material pretins de către părțile civile C. N., C. F., C. D., C. M., C. N. și C. Sălcioara (toți cu referire la defunctul C. A.), instanța a mai reținut, pe de o parte, că aceasta nu a fost probată integral nici prin declarațiile martorilor, nici prin înscrisuri, iar pe de alta, că nu pot fi acordate cu titlu de despăgubiri civile orice cheltuieli de înmormântare efectuate de rudele persoanei decedate, ci numai în măsura în care acestea se situează într-o limită rezonabilă(având în vedere cheltuielile ce se efectuează în mod obișnuit și circumstanțele specifice ale cauzei). Dincolo de această limită, cheltuielile de înmormântare nu mai au caracter necesar sau chiar nu mai sunt în legătură directă de cauzalitate cu fapta ilicită.

Față de concluziile asiguratorului de a fi admisă acțiunea civilă numai pentru cheltuielile dovedite prin factură și chitanță, instanța apreciază că ar fi inechitabil a se pretinde părților civile ca în perioada ce a urmat decesului numitului C. A. să se îngrijească, în principal, de preconstituirea de probe pentru procesul penal.

Ținând seama numai de cheltuielile efectuate (doar acestea au caracter cert), de sumele probate, de cheltuielile ce se fac în mod obișnuit cu ocazia înmormântării și a pomenirilor, de faptul că o parte a acestora au caracter de notorietate, precum și de circumstanțele concrete în care s-a produs fapta, instanța a stabilit despăgubiri materiale în cuantum de 20.000 lei, considerând că această sumă este suficientă pentru acoperirea prejudiciul material cauzat părților civile C. N., C. F., C. D., C. M. și C. N.. Urmează ca fiecărei părți civile să i se atribuie o sumă egală, în cuantum de 4.000 lei.

Cu privire la partea civilă C. Sălcioara, instanța a avut în vedere și faptul că aceasta, așa cum a rezultat din depozițiilor martorilor P. I. și C. M., a suportat o . cheltuieli și în raport de decesul nepoților I. M. – A. și I. C. Alesia, astfel că va stabili global o sumă de bani, respectiv 2.000 euro.

Cu privire la întinderea prejudiciului patrimonial pretins de către partea civilă I. V. (tatăl defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia), respectiv 50.000 euro, instanța, observând că acesta nu a fost probat integral, ținând însă cont de criteriile anterior enunțate, a stabilit despăgubiri materiale în cuantum de 10.000 euro, considerând că această sumă este suficientă pentru acoperirea prejudiciul material cauzat.

Referitor la cererile de acordare a daunelor morale, instanța a constatat următoarele.

Fapta ilicită a inculpatului a creat evident un prejudiciu moral, existența acestuia rezultând din chiar constatarea existenței faptei de ucidere din culpă; moartea copiilor, a nepoților, a tatălui, respectiv a fratelui, provocând întotdeauna suferință psihică.

Modalitatea în care persoanele apropiate victimelor resimt consecințele unui astfel de eveniment tragic, amploarea și persistența în timp a șocului emoțional produs și felul în care membrii familiei reușesc să asimileze schimbarea radicală intervenită în viața lor reprezintă elemente esențialmente subiective, indisolubil legate de viața interioară a fiecărui individ. Ele nu pot fi evaluate și cuantificate pe baza unor criterii fixe, iar sumele acordate pentru compensarea suferinței succesorilor au doar în mod simbolic un rol reparator, deoarece pierderea copiilor, a nepoților, a părintelui, respectiv a fratelui sunt de neînlocuit.

Chiar dacă legiuitorul nu a stabilit criterii legale sau repere obiective pentru determinarea prejudiciului moral, totuși, în lipsa acestora, instanțele analizează atât suferințele efective produse victimei, cât și repercusiunile faptei imputate autorului accidentului, procedând, în scopul asigurării unui echilibru între prejudiciul moral suferit care nu va putea fi înlăturat niciodată în totalitate, la cuantificarea despăgubirilor acordate, în așa fel încât să permită celui prejudiciat să beneficieze de o reparație de natură a atenua suferințele morale suferite, fără a se ajunge însă la situația îmbogățirii fără just temei.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește faptul că criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

Referitor la prejudiciul moral, judecătorul a apreciat, dacă prejudiciul trebuie reparat sub formă bănească și în ce cuantum sau, dimpotrivă, dacă nu trebuie astfel reparat întrucât gravitatea sa nu justifică o asemenea măsură.

Cu privire la persoanele îndreptățite a primi despăgubiri de ordin nepatrimonial, instanța a constatat indidența dispozițiilor art. 1391 alin. (2) C.civ., care prevăd că instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Astfel, instanța de fond a constatat că pentru prima dată în legislația națională sunt expres menționate persoanele îndreptățile la repararea prejudiciului nepatrimonial, desemnate prin relația de rudenie sau de afecțiune pe care o aveau față de victimă: ascendenți, descendenți, frați, surori și soț, dar și „alte persoane care, la rândul lor, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”.

Din interpretarea normei iterate, a rezultat că, de principiu, s-a consacrat o prezumție relativă de existență a prejudiciului nepatrimonial în ceea ce-i privește pe ascendenții, descendenții, frații, surorile și soțul/soția victimei, celelalte categorii de persoane urmând a face dovada exitenței unui asemenea prejudiciu.

Prin urmare, instanța nu exclude ab initio posibilitatea acordării daunelor morale nepoților (posibilitate prevăzută și de Codul civil), însă apreciază că aceasta se impune numai dacă se face dovada existenței unor legături strânse care să justifice un prejudiciu afectiv ce se urmărește a fi reparat prin acordarea de compensații bănești. Existența în realitate a strânsei legături de afecțiune trebuie stabilită pe bază de probe convingătoare în cazul rudelor care nu fac parte din categoriile expres menționate de art. 1391 alin. (2) C.civ., dovadă ce nu a fost efectuată în cauză de părțile civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. (nepoții defunctului C. A.), precum și de părțile civile C. G., I. I., I. O. T., I. M., B. N. Neluț și I. C. (unchii și mătușile defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia).

Faptul că victimele erau vizitate ori își petreceau sărbătorile cu părțile civile, nu este de natură a întemeia convingerea instanței că legătura dintre acestea era una care să justifice producerea unui prejudiciu afectiv deosebit, susceptibil a fi reparat prin acordarea de daune morale.

Prin urmare, instanța a constatat că părțile civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L., R. V., I. I., I. O. T., I. M., B. N. Neluț și I. C. nu au făcut dovada existenței unui prejudiciu nepatrimonial, astfel că acțiunea civilă a acestora sub acest raport este neîntemeiată.

Cu privire la partea civilă C. G., instanța constatat că s-a constituit parte civilă, pretinzând daune morale în cuantum de 500.000 euro, inclusiv în raport de decesul tatălui C. A..

Relativ acțiunilor civile promovate de părțile civile B. N. Neluț și I. C., instanța a constatat că acestea sunt inadmisibile, astfel:

Potrivit art.27 alin.4 C.pr.pen., persoana vătămată sau succesorii acesteia, care au pornit acțiunea în fața instanței civile, pot să părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penală, judecătorului ori instanței, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare.

Numiții B. N. Neluț și I. C., așa cum a rezultat din rechizitoriul parchetului, nu s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale.

B. N. Neluț și I. C. s-au constituit părți civile în cursul judecății, mai exact la termenul din 08.10.2014.

Anterior acestei date, mai exact la 10.06.2014, și ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale în cauza dedusă judecății, B. N. Neluț și I. C. au promovat o acțiune în răspundere civilă delictuală, înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2014.

Prin urmare, câtă vreme B. N. Neluț și I. C. au ales să pornească acțiunea în fața instanței civile ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale în cauza dedusă judecății, aceștia nu mai pot părăsi instanța civilă pentru a se adresa cu pretenții în cauza de față întrucât dreptul de opțiune a dobândit un caracter definitiv.

Deși reprezentantul Ministerului Public, în raport de dispozițiile art.27 alin.4 C.pr.pen., a solicitat a se constata inadmisibilitatea acțiunilor civile promovate inclusiv de părțile civile I. V., I. F., C. Sălcioara, C. G., I. M., I. I., I. O. T. și I. M., instanța a constatat că aceste persoane, așa cum se reține și în actul de sesizare al instanței, s-au constituit părți civile în cauză încă din cursul urmăririi penale și, prin urmare, conform dispozițiilor art. 15 și 19 din vechiul C.pr.pen., opțiunea acestora, în sensul că s-au constituit părți civile în cadrul prezentului proces penal, este definitivă. Prin urmare, cererea reprezentatului Ministerului Public este neîntemeiată. De altfel, reprezentantul Ministerului Public, în cadrul dezbaterilor, a revenit asupra cererii și a apreciat ca fiind admisibilă acțiunea civilă a părților care s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale, anterior formulării acțiunii în fața instanței civile.

În raport de cele ce preced, instanța a mai constatat ca fiind îndreptățite a primi despăgubiri de ordin nepatrimonial doar următoarele persoane:

-C. N., C. F., C. D., C. M. și C. N., ce s-au constituit părți civile în raport de relație de rudenie cu defunctul C. A. (frați și surori);

-I. V. și I. F. A., ce s-au constituit părți civile în raport de relație de rudenie cu defuncții I. M. – A. și I. C. Alesia (părinți), precum și în raport de relația de rudenie ori afecțiune cu defunctul C. A. (fiică și, respectiv, ginere); în context, cu referire la existența durerii încercate de I. V. prin moartea socrului C. A., instanța reține că aceasta a fost dovedită în cauză prin însăși împrejurarea că minorii I. M. – A. și I. C. Alesia erau la momentul accidentului însoțiți de către C. A.; or, de principiu, numai unei persoane cu care ai dezvoltat anterior o relație de apropiere, ce, prin ipoteză, presupune și afecțiune, îi poți încredința supravegherea copiilor;

-C. Sălcioara, ce s-a constituit parte civilă atât în raport de relație de rudenie cu defuncții I. M. – A. și I. C. Alesia (bunică maternă), precum și în raport de relația cu defunctul C. A. (soție supraviețuitoare);

-C. G., ce s-a constituit parte civilă în raport de relația de rudenie cu defunctul C. A. (fiică) și

-I. M., ce s-a constituit parte civilă în raport de relația de rudenie cu defuncții I. M. – A. și I. C. Alesia (bunică paternă).

Cât privește întinderea despăgubirilor de ordin nepatrimonial, instanța a avut în vedere pentru stabilirea daunelor morale ca acestea să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici obligații excesive pentru inculpat, dar nici venituri nejustificate pentru partea civilă, ținând totodată cont și de principiul reparației echitabile și proporționale.

În acest context, instanța a acordat despăgubiri de ordin nepatrimonial după cum urmează:

- părților civile C. N., C. F., C. D., C. M. și C. N. (frații și surorile defunctului C. A.) câte 50.000 lei fiecare;

- părții civile I. V. (tatăl defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia și ginerele defunctului C. A.) suma totală de 185.000 euro (180.000 euro în raport de decesul celor doi copii minori și 5.000 euro în raport de decesul socrului C. A.);

- părții civile I. F. A. (mama defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia și fiica defunctului C. A.) suma totală de 200.000 euro (180.000 euro în raport de decesul celor doi copii minori și 20.000 euro în raport de decesul tatălui C. A.);

- părții civile C. Sălcioara (bunica maternă a defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia și soția supraviețuitoare a defunctului C. A.) suma totală de 30.000, din care 10.000 euro în calitate de soție;

- părții civile C. G. (fiica defunctului C. A.) suma de 10.000 euro și

- părții civile I. M. (bunica paternă a defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia) suma totală de 20.000 euro.

În ceea ce privește calitatea ., instanța a constatat că această entitate juridică are în prezentul procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente și, în consecință, va fi obligată în solidar cu inculpatul S. L. C. la plata despăgubirilor civile din următoarele considerente:

Din economia textului art. 1373 C. civ. rezultă că pentru angajarea răspunderii comitentului sunt necesare două condiții speciale care se grefează pe condițiile de drept comun, și anume: raportul de prepușenie dintre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.

În analiza primei condiții speciale se impune a fi analizat raportul juridic dintre prepus și comitent la momentul săvârșirii faptei ilicite, iar sub aspectul celei de a doua condiții se impune ca prejudiciul să fi fost cauzat de către prepusul său, în funcția ce i s-a încredințat.

Cu referire la prima condiție, instanța a reținut că în practică raportul de prepușenie este un raport juridic, ce, în principiu, se naște numai cu consimțământul ambelor părți, în sensul de voință declarată a comitentului și respectiv prepusului. În cele mai frecvente situații, raportul de prepușenie se naște dintr-un contract; este vorba în primul rând de contractul individual de muncă dintre salariat și angajator. Sunt însă și situații în care izvorul său este extracontractual. Esențială este și rămâne subordonarea prepusului în exercitarea funcțiilor sau îndeplinirea atribuțiilor care îi sunt stabilite.

În cauză, instanța a reținut că, la momentul săvârșirii infracțiunii-02.02.2013, între inculpatul S. L. C. și . nu era încheiat un contract individual de muncă. Cu toate acestea, atât din depozițiile inculpatului, precum și din cele ale martorului B. C. C. și ale administratorului ., V. A. V., a rezultat cu evidență că S. L. C. lucra efectiv la .. De altfel, administratorul ., V. A. V., în depoziția sa, a menționat că S. L. C. este angajatul societății prin contractul individual de muncă nr.6/15.10.2012. Potrivit contractului menționat S. L. C. a fost angajatul societății pe o perioadă determinată, respectiv 17.10._12. Cu toate acestea, probatoriul administrat atestă clar existența unor raporturi dintre inculpatul S. L. C. și ., similare raporturilor de muncă.

Prin urmare, din perspectiva iterată, instanța a reținut ca fiind îndeplinită prima condiție, respectiv cea a existenței raportului de prepușenie.

Cu privire la cea de a doua condiție, instanța a reținut că S. L. C. a săvârșit fapta în funcțiile ce i s-au încredințat de către reprezentantul ., respectiv administratorul V. A. V..

Elocvente în acest sens au fost depozițiile inculpatului și ale martorului B. C. C., persoane ce au confirmat faptul că la data producerii accidentului se întorceau către restaurantul ., după ce anterior au livrat pizza.

Prin urmare, instanța a mai constatat că S. L. C. a săvârșit fapta în cadrul unei însărcinări care a fost dată de comitent spre îndeplinire de către prepus, în interesul comitentului sau al altuia, sub direcția, conducerea și controlul său, cu acceptarea de către prepus liber sau forțat a subordonării în realizarea ei.

S-a reținut că au fost îndeplinite cumulativ condițiile speciale prev. de art. 1373 C. civ., probele anterior menționate evidențiind atât existența raportului juridic comitent - prepus între partea responsabilă civilmente . și inculpatul S. L. C., respectiv atributele specifice acestui raport - subordonare, conducere, îndrumare, control - cât și săvârșirea faptei ilicite în „funcțiile încredințate”.

Instanța a mai constatat că la data producerii accidentului autovehiculul era asigurat în baza unei polițe de asigurare, având perioada de valabilitate 11.07._13, emisă de asigurătorul L. I. INSURANCE COMPANY-Bulgaria.

Prin adresa aflată la fila 221 din dosarul de urmărire penală s-a comunicat faptul că L. I. INSURANCE COMPANY are ca și corespondent în România societatea AVUS INTERNATIONAL.

Conform art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în Romania „asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, iar conform art.55 alin.1 din același act normativ „despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat”. În ceea ce privește calitatea de asigurător a societății de asigurare aceasta a fost stabilită prin Decizia 1/2005 a ÎCCJ. Din considerentele acestei decizii se reține că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală a celui care prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

În baza raportului de asigurare existent în virtutea poliței RCA încheiate, asiguratorul a fost obligat în locul inculpatului la sumele la care acesta a fost obligat cu titlu de daune morale, despăgubiri materiale și cheltuieli judiciare.

Astfel, potrivit Ordinului C.S.A. nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozițiile legislației privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, a statului în care acesta s-a produs. D. urmare, pentru a interveni obligația de plată a asigurătorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligație de plată în sarcina celui asigurat și în beneficiul celui păgubit. Abia după stabilirea unei obligații de plată în sarcina asiguratului se va constata că în temeiul poliței de asigurare și a dispozițiilor legale din materia asigurărilor de răspundere civilă devine incidentă obligația de plată a asigurătorului.

Față de aceste considerente, în baza art.49 - art.55 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, a constatat că sumele reprezentând daune morale, despăgubiri materiale și cheltuieli judiciare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., vor fi achitate de către L. I. INSURANCE COMPANY din Bulgaria, reprezentată în prezenta cauză de corespondentul său din România, . de Asigurare Reasigurare SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie, în limitele stabilite prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

***************************************************************

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul S. L. C., partea responsabilă civilmente L. I. INSURANCE COMPANY și părțile civile I. V., I. F. A., C. Sălcioara, C. G., C. N., C. F., I. M., I. O. T., I. I., C. D., C. M., R. P., R. A. M., R. G., C. N., B. N. Neluț, I. M., I. C., R. I., C. L. și R. V..

Inculpatul S. L. C. a criticat sentința pentru:

- greșita aplicare a dispozițiilor art.40 alin.1 din vechiul C. pen. în determinarea cuantumului pedepsei.

Inculpatul a menționat că în mod greșit instanța de fond a dispus adăugarea pedepsei de 2 ani aplicată de Judecătoria Tîrgu J. la pedeapsa de 4 ani aplicată pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.1, 2 și 5 C. pen., deoarece prima pedeapsă a fost aplicată pentru fapte care nu au prezentat aceeași gravitate.

- cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.

Inculpatul a solicitat a se avea în vedere că pe parcursul cercetării și al judecății, a avut un comportament de recunoaștere și regret al faptei, are o familie, un copil minor. A solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde, cu aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C. pr. pen. și art.83 alin.3 și art.86⁴ din vechiul C. pen.

Partea responsabilă civilmente L. I. INSURANCE COMPANY a depus la dosar motive de apel, prin care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele motive:

- daunele morale acordate părților civile C. G. și I. M. au fost acordate cu încălcarea dispozițiilor art.1391 alin.2 din Codul civil; mai reține că față de partea civilă C. G., instanța a menționat în considerente admiterea acțiunii civile în limita a 10.000 euro, iar în cuprinsul dispozitivului, îi este acordată suma de 20.000 euro.

Cu privire la această critică, partea responsabilă civilmente a menționat că nu s-a făcut dovada de către cele două părți civile care să dovedească legătura de rudenie dintre victimă și acestea, astfel că în mod greșit instanța de fond le-a introdus pe acestea în categoria persoanelor civile care ar fi avut drept de constituire de părți civile, fiind astfel încălcate dispozițiile art.1391 din Codul civil.

- daunele materiale acordate părților civile I. V. și C. Sălcioara au fost acordate fără a avea în vedere probe concrete.

Cu privire la aceste două părți civile, s-a reținut că nu au făcut dovada că au suportat cheltuielile pe care le-a suferit prin decesul victimelor, iar instanța de fond în mod greșit le-a acordat câte 2000 euro daune materiale fiind obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestor sume. Au fost invocate dispozițiile Ordinului CSA nr.14/2011 și art.29 alin.2 din Anexa Normă.

- daunele morale în favoarea părților civile I. V., I. F., C. Sălcioara și I. M. au un cuantum ridicat raportat la practica judiciară la nivel național în cauze similare.

Și față de aceste părți civile, în opinia reprezentantului părții responsabile civilmente, daunele materiale au fost destul de mari, nu au fost dovedite cu acte, iar dezdăunarea trebuie să fie una de a acoperi simbolic traumele suferite în urma pierderii unor persoane dragi, așa cum prevăd și dispozițiile art.49 alin.2 din Ordinul 20/2008.

Părțile civile, prezente și asistate de apărători aleși, au criticat hotărârea instanței de fond atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

Pe latură penală, au arătat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă destul de mică, de numai 4 ani, raportat la comiterea faptei, nu a fost apreciat ca fiind corect gradul de pericol social al acesteia, care este unul deosebit de grav, nu s-a avut în vedere rezultatul obținut, pierderea a trei vieți, nu s-a avut în vedere nici faptul că are antecedente penale.

Pe latură civilă, instanța de fond nu a acordat eficiența maximă, nu a ținut cont de cheltuielile pe care le-au suportat cu achiziționarea de bunuri și servicii funerare.

Daunele morale pe care părțile civile le-au solicitat și nu au fost onorate în mod corespunzător, acestea au arătat că au suferit traume prin pierderea celor dragi. Au invocat decizia nr.132/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, părțile civile au solicitat admiterea apelului, reevaluarea cuantumului daunelor acordate de instanța de fond și pe latură penală, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul prevăzut de legea penală.

La dosarul cauzei au fost depuse la dosar acte în circumstanțiere.

Inculpatul S. L. C. nu a dorit să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.

Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelurile formulate de partea responsabilă civilemnte și părțile civile sunt nefondate, iar apelul declarat de inculpatul S. L. C. este fondat, pentru următoarele considerente:

În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că fapta inculpatului care la data de 02.02.2013, în jurul orei 18:30-pe timp de noapte, a condus auto marca Chrysler Voyager cu nr. de înmatriculare P8231AT pe DN 6, în orașul B., și urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere privind circulația pe drumurile publice, în timp ce rula pe banda a doua, a pierdut controlul volanului și a părăsit partea carosabilă acroșând cu partea laterală stânga trei pietoni care se aflau pe trotuar, cauzând decesul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 40 alin. 1 din Codul penal din 1969 și a art. 5 din Codul penal.

Săvârșirea infracțiunii rezultă din declarațiile inculpatului (care a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 NCpp) coroborate cu raportul de expertiză tehnică judiciară; declarațiile martorilor B. C. C. și C. I.; declarație parte responsabilă civilmente . prin administrator V. A. V.; declarații părți civile I. V., I. F., C. Sălcioara, C. G., C. N., C. F., I. M., I. O., I. M., I. I., C. D., C. M., R. P., R. A., R. G. și C. N.; proces verbal de cercetare la locul faptei, schiță și planșă foto; rapoarte medico legale de necropsie nr.A3/J/28/2013, nr.A3/J/29/2013 și nr.A3/J/30/2013; bon etilotest; buletin de analiză toxicologică.

În mod corect prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului este Cp din 1968 în raport de limitele de pedeapsă mai blânde și că se impune reținerea art. 40 Cp din 1968 având în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune din culpă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare, nefiind întrunite condițiile de existență ale recidivei postcondamnatorii cu privire la latura subiectivă ce trebuie să caracterizeze cel de al doilea termen al recidivei.

Art. 72 Cp stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 Cp: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său antisocial și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, peste minimul de 1 an și 4 luni prevăzut de lege în urma reducerii limitelor de pedeapsă prin aplicarea efectelor recunoașterii învinuirii.

Curtea apreciază că în raport de circumstanțele faptei: aducându-se atingere în mod ireversibil valorii fundamentale ocrotite- dreptul la viață, producându-se decesul mai multor persoane, care se aflau pe trotuar, respectând întocmai regulile prevăzute pentru siguranța traficului, inculpatul a încălcat flagrant regulile de circulație, conducând autoturismul cu o viteză foarte mare, neadaptată la condițiile de trafic (vizibilitate redusă, carosabil umed, în curbă), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care are o condamnare anterioară, este la o vârstă tânără, a recunoscut săvârșirea faptei, a săvârșit fapta pe fondul culpei cu prevedere, accidentul rutier fiind produs din culpa exclusivă a inculpatului și nu a contribuit în nici un fel la suportarea cheltuielilor de înmormântare a victimelor, se impune aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, astfel că o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură a corespunde gravității faptei, dar și periculozității sociale a inculpatului.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele de săvârșire ale faptei, de rezultatul grav produs, ca și de circusmtanțele personale ale inculpatului care nu este la primul contact cu legea penală, este necesară executarea acesteia în regim închis, nefiind suficient avertismentul pronunțării hotărârii de condamnare pentru ca aceasta să manifeste o diligență sporită în viitor în vederea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală. Totodată, având în vedere aceste elemente, în mod justificat prima instanță a dispus revocarea suspendării sub supraveghere aplicate anterior, deși noua infracțiune, ce face obiectul prezentului dosar, a fost săvârșită din culpă, apreciind că această facultate prevăzută de lege se impune în raport de circusmtanțele factuale și cele personale ale inculpatului, în condițiile în care se impune executarea pedepsei în regim închis. Menținerea suspendării sub executare a pedepsei aplicate anterior ar fi fost posibilă numai în situația în care instanța ar fi apreciat că se poate aplica suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită din culpă, astfel cum stabilesc dispoz. art. 86⁴ rap. la art. 83 alin. 3 Cp din 1968.

Curtea apreciază că nu se impune micșorarea sau majorarea cuantumului despăgubirilor materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și cu riturile creștine de pomenire, acestea fiind reținute de prima instanță cu indicarea probelor reținute în dovedirea lor. De altfel, cuantumul acestor cheltuieli poate fi dovedit în fața instanței de judecată atât prin înscrisuri, cât și prin declarații de martori, în raport de dispoz. art. 309 alin. 4 pct. 1 C.Proc.Civ., dispozițiile din Normele metodologice ce guvernează activitatea asiguratorilor fiind aplicabile doar în cazul în care se ajunge la o soluționare amiabilă a pretențiilor părții civile.

Cu privire la daunele morale, Curtea le va evalua în raport de impactul pe care pierderea victimelor l-a avut în viața părților civile, lipsite de dragostea, dar și de sprijinul moral al celor dispăruți, de legăturile afective existente între părțile civile și victime, de faptul că părinții s-au văzut lipsiți de posibilitatea de a se bucura de evoluția și formarea ambilor copii, în același timp cu dispariția bunicului lor. Este neîndoielnică suferința provocată de pierderea unei persoane dragi, a unui membru al familiei, a cărei dispariție intempestivă și prematură reprezintă și în prezent motiv de durere și tristețe. Deși această pierdere nu poate fi acoperită material, Curtea apreciază că prin acordarea unor sume echilibrate se poate atenua în mod echitabil această pierdere, fără ca aceasta să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză, iar sumele acordate de prima instanță îndeplinesc aceste condiții.

Totodată, Curtea apreciază că prima instanță în mod justificat a respins acțiunile civile formulate de B. N. Neluț și I. C. câtă vreme aceștia au ales să pornească acțiunea în fața instanței civile ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale în cauza dedusă judecății, astfel încât aceștia nu mai pot părăsi instanța civilă pentru a se adresa cu pretenții în cauza de față întrucât dreptul de opțiune a dobândit un caracter definitiv

Instanța de apel apreciază că nu se impune acordarea daunelor morale părților civile R. P., R. A. M., R. G., R. I., C. L. și R. V. (nepoții defunctului C. A.), precum și de părțile civile C. G., I. I., I. O. T., I. M., B. N. Neluț și I. C. (unchii și mătușile defuncților minori I. M. – A. și I. C. Alesia) în condițiile în care nu a fost făcută dovada unei relații strânse cu victimele (persoanele nu fac parte din categoriile prev. expres de art. 1391 alin. 2 C.Civ. cu privire la care se prezumă existența unui prejudiciu moral), de natură a conduce la concluzia existenței unui prejudiciu moral care se urmărește a fi reparat prin acordarea de compensații bănești. Faptul că victimele erau vizitate ori se întâlneau ocazional cu părțile civile, nu este de natură a întemeia convingerea instanței că legătura dintre acestea era una care să justifice producerea unui prejudiciu afectiv deosebit, susceptibil a fi reparat prin acordarea de daune morale.

Cu privire la daunele morale acordate părții civile C. G., Curtea apreciază că în considerente este o eroare materială, urmând a fi avută în vedere suma indicată în dispozitivul hotărârii și corespunde mențiunii din minută, apreciată și de instanța de apel ca fiind justă. Totodată, simplul fapt că partea civilă C. Sălcioara muncea într-o altă țară, păstrând relațiile cu nepoții și soțul său (pe cât permitea distanța) nu exclude existența unui prejudiciu moral generat de dispariția prematură a unora dintre membrii familiei.

Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. va respinge ca neîntemeiate apelurile formulate de partea responsabilă civilmente L. I. INSURANCE COMPANY și de părțile civile I. V., I. F. A., C. Sălcioara, C. G., C. N., C. F., I. M., I. O. T., I. I., C. D., C. M., R. P., R. A. M., R. G., C. N., B. N. Neluț, I. M., I. C., R. I., C. L. și R. V..

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. Curtea va admite apelul declarat de apelantul inculpat S. L. C., va desființa, în parte, sentința apelată și rejudecând în fond, va micșora pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare.

În baza art. 83 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/07 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J., definitivă prin neapelare, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al inculpatului S. în cuantum de 70 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca neîntemeiate apelurile formulate de partea responsabilă civilmente L. I. INSURANCE COMPANY și de părțile civile I. V., I. F. A., C. Sălcioara, C. G., C. N., C. F., I. M., I. O. T., I. I., C. D., C. M., R. P., R. A. M., R. G., C. N., B. N. Neluț, I. M., I. C., R. I., C. L. și R. V..

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite apelul declarat de apelantul inculpat S. L. C. împotriva sentinței penale nr. 144/08.05.2015 a Judecătoriei Cornetu.

Desființează în parte sentința apelată și rejudecând în fond:

Micșorează pedeapsa aplicată inculpatului S. L. C. la 3 ani închisoare.

În baza art. 83 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1319/07 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J., definitivă prin neapelare, pe care o adaugă la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu al inculpatului S. în cuantum de 70 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

A. S. N. I. T.

GREFIER,

Victorița S.

Red. I.T./07.12.2015

Dact. A.L. 2 ex./04.11.2015

Jud. Cornetu – jud.: D. L.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1246/2015. Curtea de...		Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1454/2015.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1445/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1445/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI