Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 351/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 351/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 351/LPF
Ședința publică din data de 05 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: R. S.
Min Ministerul Public– P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol soluționarea contestațiile formulate de P. DE PE L. TRIBUNALUL G. și condamnatul P. S. împotriva sentinței penale nr. 119 din data de 26.02.2014 emisă de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns contestatorul condamnat P. S., personal in stare de arest si asistat de avocat din oficiu U. F., cu delegația nr._ din data de 04.06.2014, emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând că in cauză nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul in susținerea contestațiilor.
Reprezentantul Ministerului Public pe contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul G. solicită admiterea acesteia, desființarea sentinței penale nr. 119 din data de 26.02.2014 emisă de Tribunalul G., în dosarul nr._ si rejudecând să fie redusă pedeapsa aplicată condamnatului, urmând a se face aplicarea art.6 NCp și a se avea in vedere noile limite de pedeapsă prevăzute de noile prevederi legale.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat P. S. solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul G. si a contestației formulată de condamnatul P. S. pentru aceleași motive ce au fost invocate la acest termen de judecată de către reprezentantul Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public, pe contestația formulată de condamnatul Paiant S., solicită admiterea contestației pentru aceleași motive invocate si in contestația parchetului.
Contestatorul condamnat P. S., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra prezentei contestații.
Prin cererea din data de 3 februarie 2014, înregistrată pe rolul Tribunalului G., sub nr._ din 6.02.2014, petentul P. S. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei prevăzut de art. 6 alin 1 din Noul Cod penal, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.674 din 8.06.2006 pronunțată de Tribunalului București, Secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr.6538/8.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a arătat că P. S. se află în executarea sentinței penale nr. 674 din 8.06.2006 pronunțată de Tribunalului București, Secția a II a penală, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.769/10.11.2006.
Susnumitul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 20 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 Cod penal din 1968, care în prezent este incriminată de art. 188 -189 Noul Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 15 ani la 25 ani.
Executarea pedepsei a început la data de 19.11.2005.
Prin sentința penală nr. 119 din data de 27.02.2014, pronunțată de Tribunalul G., pronunțată in dosarul nr. _, instanța de fond a dispus următoarele: În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP respinge contestația la executare, formulată de către condamnatul P. S. privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.674 din 8.06.2006 pronunțată de Tribunalului București, Secția a II a penală, definitivă prin decizia penală nr.6538/8.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. (2) NCPP obligă petentul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.674 din 08.06.2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.6538 din 08.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestatorul P. S. a fost condamnat, în baza art.174 al.1, 175 lit. c din C. pen. la pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În baza art.88 din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive de la data de 19.11.2005 la zi.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța urmează să analizeze, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, și a dispozițiilor privitoare la recidivă .
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
Infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 lit. c din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 189 Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, de la 15 la 25 ani.
În art. 189 Cod penal nu se mai regăsește sintagma „asupra soțului sau unei rude apropiate”, așa încât prevederilor art. 175 lit. c din Codul penal din 1969 le corespunde dispozițiile art. 188 din actualul Cod penal care sancționează uciderea unei persoane cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Față de cele reținute, instanța constată că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată contestatorului nu depășește maximul special prevăzut de art. 188 din actualul Cod penal care este 20 ani închisoare.
Pentru considerentele ce preced, instanța, în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 din Noul cod de procedură penală va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de P. S., aflat în P. G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.674 din 08.06.2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.6538 din 08.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Împotriva sentinței a formulat contestație procurorul, solicitând aplicarea legii mai favorabile, urmând se face aplicarea art.6 din Noul Cod penal și pe cale de consecință să fie redusă pedeapsa complementară aplicată aplicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorului, dar și de exigențele art. 6 din NCP, Curtea constată fondată contestația, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.6 alin.(6) din Noul Cod penal „Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.”
De asemenea, în baza art.12 alin.(1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Conform art.66. alin.(1) din Noul Cod penal „Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi”.
Condamnatul P. S. beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art.6 alin.(6) din Noul Cod penal și art.12 alin.(1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal cu privire la durata pedepsei complementare, care a fost stabilită prin sentința de condamnare la 6 ani, iar în prezent, conform art.66 alin.1 din Noul Cod penal durata maximă a pedepsei complementare este de 5 ani.
Prin urmare, Curtea va admite sesizarea și va reduce durata pedepsei complementare aplicată prin sentința penală sus menționată la 5 ani, cu emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a NCPP, cu referire la art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, Curtea va admite contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul G. și condamnatul P. S. împotriva sentinței penale nr. 119 din 26 februarie 2014 a Tribunalul G., desființează în parte sentința contestată și, rejudecând,
În baza art. 6 N. C. pen. rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 și art.66 lit.a,b din N.C.pen. va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 lit.a,b din Codul penal din 1968 aplicată condamnatului P. S. de la 6 ani la 5 ani.
Va dispune anularea MEPI nr. 769 din 10.11.2006 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) NCPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a NCPP, cu referire la art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP admite contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul G. și condamnatul P. S. împotriva sentinței penale nr. 119 din 26 februarie 2014 a Tribunalul G., desființează în parte sentința contestată și, rejudecând,
În baza art. 6 N. C. pen. rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 și art.66 lit.a,b din N.C.pen. reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 lit.a,b din Codul penal din 1968 aplicată condamnatului P. S. de la 6 ani la 5 ani.
Dispune anularea MEPI nr. 769 din 10.11.2006 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) NCPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.06.2014.
PREȘEDINTE,
I. C.GREFIER,
R. S.
Red/dac. I.C. /16.06.2014/2 ex.
Tribunalul G./Jud. A. I.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
