Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 245/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 245/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ /2012 (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.245/R
Ședința publică din data de 06 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S. C.
JUDECĂTOR: U. E.
JUDECĂTOR: O. B. A.
GREFIER: B. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror C. L..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., inculpatul N. E., asigurator S.C. A.-R. ASTRA S.A., părțile civile R. M. J., R. N. C., R. S. L. împotriva sentinței penale nr.335/25.06.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. _ /2012.
Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 01.02.2013, apoi la 06.02.2013.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 335/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în temeiul art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul N. E., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa.
În baza art. 71 alin. 1 si 2 C.pen., s-au interzis inculpatului N. E., drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b C.pen., pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 alin. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, s-a admis in parte acțiunea civila formulata de partea civila R. N. C. și a fost obligat inculpatul N. E. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către aceasta a sumei de 50.000 lei - reprezentând daune morale și la plata sumei de 14.032 lei reprezentând daune materiale - asigurătorul . SA cu sediul în Municipiul București, .. 38, sect. 1, răspunzând în condițiile Legii 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2006.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, s-a admis in parte acțiunea civila formulata de partea civila R. S. L. și a obligat pe inculpatul N. E. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către aceasta a sumei de 25.000 lei - reprezentând daune morale - asigurătorul . SA, răspunzând în condițiile Legii 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2006.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă R. S. L. cu privire la daunele materiale, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportate la art. 998 si urm. Cod civil, s-a admis in parte acțiunea civilă formulata de partea civila R. M. J. și a obligat inculpatul N. E. în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către aceasta a sumei de 25.000 lei - reprezentând daune morale - asigurătorul . SA răspunzând în condițiile Legii 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2006.
S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă R. M. J. cu privire la daunele materiale, ca neîntemeiată.
Onorariul apărătorilor din oficiu care au asigurat asistența juridică a părților s-a avansat din fondurile Ministerul Justiției.
În temeiul art. 191 alin. 1 si 3 Cod procedura penala a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru pronunțarea soluției s-au avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 8379/P/2006, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 10.01.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N. E., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 18.09.2006, in jurul orei 22:30, organele de politie din cadrul I.P.J. I. - Serviciul Politiei Rutiere au fost sesizate cu privire la faptul ca pe Șoseaua de Centura a mun. București, in afara localității Chitila, jud. I., s-a produs un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane si vătămarea corporală a altor doua.
Cu ocazia cercetării la fața locului s-a stabilit ca in accident au fost implicate doua autovehicule, respectiv o autoutilitara marca Dacia Pick-up cu nr. de înmatriculare_ condusa de numitul Rosjanu Minica si un autotractor marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ condus de învinuitul N. E..
De asemenea, organele de politie au constatat ca accidentul de circulație s-a produs pe șoseaua de Centura (DN 100A) la intersecția cu . localității Chitila, jud. I., unde circulația se desfășoară in ambele sensuri, pe câte doua benzi pe sens, suprafața părții carosabile este din asfalt, are o lățime de 14,40 metri si are aplicate marcaje longitudinale cu linie simpla continua de separare a sensurilor de circulate. La momentul efectuării cercetării la fața locului carosabilul era umed, cerul noros și vizibilitate redusă.
În zona producerii accidentului existau indicatoare rutiere depășire interzisa", declivitatea străzii era in aliniament, calitatea marcajelor era bună iar in carosabil nu existau denivelări.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului a rezultat că autoutilitara marca Dacia Pick-up era avariata in partea frontala - stânga si se afla oprită pe sensul de mers dinspre Chitila către Chiajna, orientată cu fata către câmp iar autotractorul marca Mercedes era avariat în partea stângă față a cabinei si se afla oprit pe sensul de mers dinspre Chitila către Chiajna.
În urma producerii accidentului a rezultat decesul numitului R. Minica precum și vătămarea corporală a numiților O. V. I. și V. C., pasageri in autovehiculul condus de R. Minica.
Din raportul de autopsie medico-legala nr. A3/J/258/2006 a rezultat că moartea numitului R. Minica a fost violenta si s-a datorat hemoragiei interne (hemotorax, hemopericard, hemoperitoneu) consecutive lezării organelor interne (contuzii si rupturi pulmonare, rupturi cardiace si fisuri hepatice) printr-un politraumatism.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure in condițiile unui accident rutier și au fost în legătura de cauzalitate directa si necondiționata cu decesul acestuia din data de 18.09.2006.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul N. E. a declarat ca in timp ce circula pe șoseaua de Centura din directa Chiajna către Chitila, a observat că pe o . marca Daewoo Cielo de culoare alba care rula în marșarier, intenționând să evite acest autoturism, a virat brusc către stânga, însă în momentul imediat următor volanul s-a rotit brusc către stânga, determinând pătrunderea autotractorului pe sensul opus, unde a intrat in coliziune cu autoutilitara marca Dacia Pick-up. Totodată, inculpatul a declarat că nu a observat autoutilitara decât în momentul în care se afla la o distanta de aproximativ 5 metri fata de aceasta, iar impactul a fost iminent.
Din concluziile raportului de expertiza tehnica auto întocmit de expertul ing. B. C. a rezultat că pătrunderea pe sensul opus de circulație a autocamionului marca Mercedes condus de învinuitul N. E. a fost cauzata de o defecțiune tehnică accidentală, apăruta la sistemul de frânare de serviciu al autovehiculului, in momentul acționarii intensive a pedalei de frână.
Concluziile raportului de expertiză tehnică menționat s-au întemeiat pe o nota de constatare efectuata asupra autocamionului la unitatea service S.C. SARAMET IMPEX S.R.L. in care s-a menționat ca roata stângă față a fost blocata ca urmare a spargerii garniturii de fricțiune de la sabotul anterior.
Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 08.06.2010 a fost dispusă efectuarea unei noi expertize tehnice auto, iar din concluziile acestui raport de expertiză au rezultat următoarele:
Autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ se deplasa pe șoseaua de Centura a mun. București dinspre localitatea Chiajna către localitatea Chitila, iar la un moment dat conducătorul auto N. E. a pierdut controlul asupra direcției, autovehiculul a trecut peste axul drumului, după care a lovit autoutilitara marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare_, condusa de R. Minica, ce circula din sens opus.
În momentele premergătoare impactului autovehiculele se puteau deplasa cu o viteza de 80-90 km/h.
Accidentul s-a produs pe banda a-II-a a șoselei de Centura a mun. Bucuresti, sensul de deplasare dinspre localitatea Chitila către localitatea Chiajna, pe direcția regulamentara de circulate a autoutilitarei Dacia 1307.
Starea de pericol a apărut pentru conducătorul auto N. E. în momentul în care constatând inadvertența dintre viteza autotractorului cu șa, configurația drumului (curba la dreapta) și starea carosabilului (umed), a acționat asupra pedalei sistemului de frânare, caz în care autovehiculul a devenit instabil pe traiectorie (a derapat necontrolat) și a deviat spre stânga, după direcția tangentei la curba drumului, respectiv pe contrasens, unde s-a lovit de autoutilitara condusă de R. Minică.
Din materialul probator existent nu a rezultat că accidentul s-a produs dintr-o cauza tehnică.
De regula, în lipsa materialului antifricțiune pe saboții de frânare, eficacitatea sistemului de frânare pe roata respectiva este mult redusă, dar acest lucru nu are nicio influenta asupra mecanismului de direcție.
Conducătorul auto N. E. putea evita producerea accidentului, daca ar fi adaptat viteza de deplasare în funcție de condițiile de drum, astfel încât să fi putut efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Din materialul probator administrat a rezultat faptul ca accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a învinuitului N. E. care, la data de 18.09.2006, in jurul orei 22:30 in timp ce conducea autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua de Centura a mun. Bucuresti, pe raza localității Chitila, jud. I., a pierdut controlul asupra direcției, a pătruns pe contrasens, intrând in coliziune cu autoutilitara marca Dacia Pick-up cu nr. de înmatriculare_ condusă de numitul R. Minica, din accident rezultând decesul numitului R. Minica, precum și vătămarea corporală a numiților O. V. I. si V. C..
În cursul urmării penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, declarații învinuit, declarații martor O. V. I., declarații martor V. C., declarații martor M. N., raport de autopsie medico-legala, rapoarte de expertiza tehnica auto.
În faza de judecată au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri, martori pe situația de fapt, martori în circumstanțiere.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 18.09.2006 în jurul orelor 22,30 pe . pe raza localității Chitila, judetul I. s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul N. E. și autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ .
Din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat faptul că, accidentul s-a produs ca urmare a pătrunderii autotractorului pe sensul de mers al autoutilitarei fiind soldat cu decesul șoferului autoutilitarei și lovirea ușoară a celor doi pasageri din autoutilitară, O. V. I. și V. C..
Potrivit declarațiilor inculpatului în zona producerii accidentului, iluminatul public nu funcționa, putându-se astfel presupunându-se că vizibilitatea era una redusă specifică, condusului pe timp de noapte, iar premergător locului unde s-a produs coliziunea între cele două autovehicule, drumul urma o curbă spre dreapta.
Fiind audiat la data de 18.09.2006, inculpatul a arătat faptul că la acea dată se deplasa cu autotractorul marca Mercedes pe . dinspre Autostrada București-Pitești către DN7, ajungând în apropiere de intersecția cu . un autoturism care efectua manevra de mers înapoi, dinspre DN7 către . deplasându-se pe sensul său de mers. A mai arătat inculpatul faptul că, la momentul la care a observat acest autoturism ieșea dintr-o curbă la dreapta și ca să evite impactul cu aceasta a frânat brusc, moment în care autotractorul a pătruns pe contrasens fără ca acesta să acționeze volanul în sensul virării către stânga, intrând în coliziune cu un autoturism marca Dacia ce circula regulamentar pe sensul său de deplasare.
La data de 02.08.2010 fiind audiat inculpatul N. E. a arătat că la data de 18.09.2006 în jurul orelor 22,00 a condus autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ din direcția Ciorogârla către Chitila, pe . capitalei. A mai arătat inculpatul faptul că, după ce a trecut de podul Drăgănești, în timp ce rula pe raza localității Rudeni, oraș Chitila a observat cum de pe o stradă din dreapta sa mergea cu spatele un autoturism marca Daewoo Cielo de culoare albă care intenționa să pătrundă pe sensul său de mers, acest autoturism a intrat cu partea din spate pe sensul său de mers împrejurare în care a virat brusc către stânga pe sensul său de mers.
Tot cu această ocazie a arătat inculpatul faptul că, după ce a frânat, volanul s-a rotit către stângă fără ca acesta să-l mai poată controla, pătrunzând pe sensul opus de circulație unde a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia ce circula regulamentar, iar în momentele premergătoare accidentului circula cu o viteză de aproximativ 50 km/h.
Potrivit raportului de expertiză tehnică auto întocmit de către domnul expert B. A., s-a reținut faptul că autotractorul cu șa marca Mercees având nr. de înmatriculare_ se deplasa pe . municipiului București dinspre localitatea Chiajna către Chitila iar la un moment dat inculpatul N. E. a pierdut controlul direcției, autovehiculul a trecut peste axul drumului, după care s-a lovit de autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condusă de R. M. ce circula din sens opus. A mai stabilit expertul faptul că, în momentele premergătoare producerii accidentului autovehiculele circulau cu o viteză de aproximativ 80-90 Km./h iar accidentul a avut loc pe banda a II-a a . mun. București, sensul de deplasare dinspre localitatea Chitila către Chiajna, respectiv pe direcția normală, regulamentară de circulație a autoutilitarei Dacia 1307 condusă de R. Minică.
Expertul a stabilit faptul că în lipsa materialului antifricțiune pe saboții de frânare, eficacitatea sistemului de frânare pe roata respectivă este mult redusă însă acest lucru nu are nicio influență asupra mecanismului de direcție. De asemenea s-a mai stabilit de către expert faptul că, conducătorul auto N. E. ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi adaptat viteza de deplasare în condițiile de drum astfel încât să fi putut efectua orice manevră în condiții de siguranță (prevederile art.48 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice).
Instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză tehnico-auto efectuat de domnul expert B. C., acestea fiind contrazise de raportul de expertiză tehnic-auto întocmit de către domnul expert B. A., de nota de constatare întocmită de către . și declarațiile contradictorii ale inculpatului referitor la reacția acestuia în momentele premergătoare producerii accidentului. Astfel, potrivit notei de constatare întocmit de un specialist RAR, la mecanismul de direcție al autotractorului nu au fost constatate uzuri anormale sau defecțiuni tehnice, mecanismul de frânare nu prezintă uzuri peste limitele admise dar roata stânga față a fost blocată datorită spargerii garniturii de fricțiune de la sabotul anterior.
Potrivit expertizei tehnice auto întocmite de către domnul expert B. A., în lipsa materialului antifricțiune pe saboții de frânare eficacitatea sistemului de frânare pe roata respectivă este mult redusă, dar acest lucru nu are nicio influență mecanismului de direcție.
Instanța a reținut faptul că gradul de uzură a sabotului de frână putea fi constatat de către conducătorul autovehiculului, acesta având obligația să asigure menținerea unei stări tehnice corespunzătoare a autotractorului în intervalul dintre două inspecții tehnice periodice în vederea încadrării în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța nu a putut reține faptul că, inculpatul N. E., conducătorul autotractorului ar fi adus la cunoștința deținătorului mijlocului de transport ori a unei persoane împuternicite să coordoneze activitatea autovehiculelor din dotare, că sistemul de frânare al autotractorului este mai puțin eficace.
Instanța s-a raportat la declarațiile inculpatului N. E., cu ocazia audierii în data de 18.09.2006, acesta declarând faptul că, în momentul în care a acționat sistemul de frânare „ fără ca eu să acționez volanul, am simțit cum acesta se virează spre stânga, moment în care din sensul opus se apropria un autovehicul Dacia cu care m-am tamponat”, respectiv declarația inculpatului din data de 02.08.2010, inculpatul a arătat faptul că „ am virat brusc către stânga pentru a-l evita.”….
Fiind audiat în faza de judecată, inculpatul a declarat că circula cu autotractorul de aproximativ 7-8 luni de zile și nu a remarcat nicio defecțiune la acesta, iar viteza cu care se deplasa la momentul producerii accidentului era de aproximativ 60 km/h. A mai arătat că din locul de unde a frânat și până la locul impactului distanța a fost foarte mică, practic în același moment în care s-a acționat sistemul de frânare s-a produs și impactul. Inculpatul a mai precizat și faptul că, în momentul în care i-a ieșit în față autoturismul Cielo cu care a încercat să evite impactul, acesta ieșea dintr-o curbă la dreapta acționând doar sistemul de frânare fără să tragă de volan stânga.
Instanța a apreciat declarațiile inculpatului ca fiind contradictorii. Practic, inculpatul a susținut contrar situației de fapt reținută potrivit raportului de expertiză tehnică-auto, a planșelor foto și a procesului verbal de cercetare la fața locului, faptul că acesta în timp ce se deplasa cu autotractorul pe . municipiului București dinspre localitatea Chiajna către Chitila, de pe . dreapta față de direcția acestuia de deplasare, un autoturism marca Cielo a încercat efectuând o manevră de mers înapoi să pătrundă pe sensul său de mers. Potrivit schiței accidentului rutier întocmite, . lățime de 4,70 m. de asemenea distanța dintre colțul din partea dreaptă a străzii Dacia, respectiv cel dinspre localitatea Chitila și partea stângă spate a autoutilitarei marca Dacia era de 7,40 m. De asemenea s-a observat faptul că, autotractorul condus de către inculpat se afla la momentul producerii accidentului pătruns aproape în totalitate pe contrasens.
Potrivit planșei fotografice întocmite cu ocazia producerii accidentului s-a observat faptul că autoutilitara marca Dacia P. nu suferise modificări la nivelul caroseriei, astfel că, instanța a apreciat lungimea acestui autoturism ca fiind de aproximativ 4,5 m.
Instanța, în condițiile în care inculpatul potrivit declarațiilor date în faza de judecată, a arătat faptul că „practic în același moment când am frânat s-a produs și impactul”, a înlăturat susținerile acestuia potrivit cărora în momentele premergătoare producerii accidentului autotractorul „s-a virat spre stânga” – declarația inculpatului din data de 18.09.2006. Apare imposibil în opinia instanței raportat și la lungimea autoutilitarei marca Dacia papuc respectiv 4,5 m., ca inculpatul să fi pătruns în totalitate pe contrasens în urma unei defecțiuni la sistemul de direcție cauzată de acționarea sistemului de frânare, în condițiile în care de la colțul intersecției șoselei de centură cu . la partea din față a autotractorului a existat o distanță de minim 4,5 m.
Instanța a apreciat că în condițiile în care ar reține ca veridică modalitatea în care s-a produs accidentului prezent de către inculpat, respectiv, „practic în același moment când am frânat s-a produs și impactul”, autoturismul marca Cielo despre care inculpatul pretinde că ar fi pătruns pe sensul său de mers rulând cu spatele din direcția străzii Dacia, ar fi intrat în coliziune cu autotractorul condus de către inculpat.
În cauză au fost audiați și cei doi martori care se aflau în autoturismul condus de către R. Minică, respectiv V. C. și O. V. I., însă aceștia au arătat faptul că la momentul producerii accidentului, dormeau, neputând în acest fel să ofere detalii cu privire la modalitatea concretă în care s-a produs evenimentul rutier.
În drept, fapta inculpatului N. E., constând în aceea că la data de 18.09.2006, orele 22.00, a condus autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. București, pe raza localității Chitila judetul I. către direcția Chiajna, iar ca urmare a neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de trafic ( curbă, pe timp de noapte, carosabil umed), a pierdut controlul asupra direcției de deplasare și a pătruns pe contrasens intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_, condusă de numitul R. Minică, în urma loviturii producându-se decesul victimei R. Minică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa in forma agravata, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat in acțiunea inculpatului de a conduce autotractorul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. București, pe raza localității Chitila județul I. către direcția Chiajna, cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei care obligă la adaptarea vitezei de deplasare pe drumurile publice până la limita evitării oricărui pericol, împrejurare care a condus la pierderea controlului de deplasare a autotractorului, pătrunderea pe contrasens și coliziunea cu autoturismul marca Dacia P. cu nr. de înmatriculare_, condusă de numitul R. Minică. Urmarea imediată a faptei a fost decesul victimei R. Minică, iar legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu a fost dovedită prin raportul medico-legal de necropsie, raportul de expertiza tehnica auto judiciara, declarațiile inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă fără prevedere, in accepțiunea art. 19 pct. 2 lit b Cp. Inculpatul nu a avut reprezentarea faptelor lor și a consecințelor faptei, deși trebuia si putea sa le prevadă.
Fapta săvârșită de inculpat îmbracă forma agravată, prev. de art. 178 alin. 2 Cp întrucât a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități (dispozițiile care reglementează circulația pe drumurile publice).
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 C.pen.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cp: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa stabilite in partea speciala a Codului Penal, gradul de pericol social, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei, a determinat pe cei doi martori M. E. și N. D. să declare in mod mincinos).
Față de cele reținute, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, pentru infracțiunea săvârșită este suficientă pentru reeducarea inculpatului și pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 alin.1 C.pen. De asemenea, instanța a considerat că pericolul social redus pe care îl prezintă persoana inculpatului, este suficient de redus, iar executarea pedepsei cu închisoarea în modalitatea suspendării condiționate a acesteia este cea mai adecvată modalitate de reintegrare socială a inculpatului și că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva soluției au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., inculpatul N. E., părțile civile R. N. C., R. S. L., R. M. J. și asigurătorul . SA, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a II-a Penală la data de 13.12.2012 sub numărul 3778.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, P. de pe lângă Judecătoria B. a criticat soluția sub aspectul legalității pedepsei aplicate, arătând, în esență, că limitele legale de pedeapsă în cazul infracțiunii de ucidere din culpă săvârșită în forma prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod de procedură penală sunt între 2 și 7 ani închisoare, că inculpatul nu a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod de procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, ce ar fi permis coborârea limitelor de pedeapsă și, de asemenea, că instanța de judecată nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante care să fi justificat coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.
De asemenea, se apreciază că, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța trebuia să ia în considerare circumstanțele concrete ale cauzei și atitudinea nesinceră a inculpatului.
Părțile civile R. N. C., R. S. L. și R. M. J. au formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, cu motivarea că au domiciliul în județul D. și au lipsit de la pronunțarea sentinței penale.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, asigurătorul . SA a arătat următoarele: cu privire la daunele materiale solicitate de părțile civile în urma accidentului rutier, s-a subliniat că pentru stabilirea despăgubirilor materiale de către instanță - nu este suficientă simpla enumerare a cheltuielilor actuale (aproximate global de părțile civile,) fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale (facturi, chitanțe, bonuri etc) a prejudiciului suferit.
Prin urmare, s-a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiate acele pretenții ale părților civile care nu pot fi probate cu documente justificative.
În măsura în care vor fi depuse înscrisuri în probarea daunelor materiale, instanța de judecata trebuie să aibă in vedere, in general, următoarele:
Astfel în caz de deces:
- cheltuielile de înmormântare. inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
- cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea in care se face înmormântarea;
- veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului prevăzute la pct.1 dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.
- daunele morale: in conformitate cu legislația si jurisprudența din România.
Instanța de judecata trebuia să verifice dacă daunele materiale solicitate de părțile civile îndeplinesc condițiile prevăzute de ordinul C.S.A aplicabil, iar în caz contrar să le respingă față de asigurător, acesta din urmă acordând despăgubiri doar pentru cheltuielile expres prevăzute în actul normativ aplicabil în materie.
Tot ceea ce nu este probat cu documente justificative nu poate fi suportat de asigurator.
S-a reiterat faptul că asigurătorul plătește despăgubiri nu pe baza delictuală ci în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, în termenii și condițiile stabilite prin Ordinele C.S.A.
În ceea ce privește sumele stabilite cu titlu de daune morale pentru părțile civile, acesta a solicitat instanței admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate pe latură civilă și reținerea cauzei spre judecare, in sensul diminuării daunelor morale acordate părților civile, raportat la circumstanțele de fapt si de drept invocate.
Astfel, în ceea ce privește obligarea societății de asigurării la plata daunelor morale, potrivit Ordinului nr.3108/2004, aceasta a considerat că cuantumul daune acordate de către instanța de fond pârtilor civile a fost exagerat de mare, motiv pentru care s-a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, deoarece acest cuantum ni a fost just apreciat de instanța de fond, fiind disproporționat în raport cu prejudiciile suferite de părțile civile si probele administrate, întrucât, deși nu se poate realiza o reparare efectivă a acestui prejudiciu, se impune a se asigura o compensație echitabilă pentru prejudiciul cauzat părților civile in raport de suferințele psihice cauzate ca urmare a decesului numitului R. G.. Cuantumul daunelor morale trebuie stabilit de către instanță astfel încât să reprezinte o compensare a suferinței morale a părților civile. Cuantificarea acestei suferințe este în mod obiectiv greu de realizat in termeni pecuniari însă practica judiciară a stabilit anumite criterii si a concretizat modul de determinare a despăgubirilor. Sumele acordate de către instanța de fond cu titlu de daune morale părților civile sunt excesive, prin raportare la practica consacrată in materie, astfel că pot fi considerate că depășesc scopul acoperirii prejudiciului, constituind un venit nejustificat pentru părțile civile. Raportat la jurisprudența instanțelor naționale în această materie, stabilirea unor daune morale la nivelul celor acordate de instanța inferioara ar reprezenta o sarcina excesiva, suplimentară si disproporționată pentru inculpat raportat la prejudiciul moral efectiv suportat de către părțile civile. În cauză trebuie avut in vedere principiul proporționalității, astfel încât necesitatea asigurării unui echilibru intre sancțiune si comportament se impune a fi respectat si sub acest aspect.
Prin urmare, instanța va trebui să motiveze efectul compensatoriu al daunelor morale, fără a încerca să prețuiască sănătatea persoanelor vătămate, reținând totodată că aceste compensații nu trebuie sa fie nici sancțiuni excesive pentru inculpat si nici o îmbogățire fără just temei a părților civile.
Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu trebuie să se tindă către atingerea limitei maxime de despăgubire prevăzuta prin ordinul aplicabil, despăgubirea acordata de instanța de judecată, trebuie să fie apreciată in mod rezonabil de către aceasta și in același timp echitabilă pentru a se evita obținerea unui câștig necuvenit.
Regula care cârmuiește repararea prejudiciului în materia asigurărilor este aceea că se au în vedere numai prejudiciile efective suferite nu și beneficiul nerealizat.
În aceste condiții, societatea de asigurării consideră că motivarea instanței trebuie să vizeze între altele și identificarea unor criterii obiective concrete, de exemplu: situația materială a persoanelor decedate/vătămate, raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice individuale ale părților civile și ale inculpatului precum și la nivel general (venitul mediu la nivel național, etc), astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susținere obiectiva care constituie baza pe care se formează intima convingere a judecătorului.
În continuare aceasta nu a contestat suferința provocată părților civile, dar nivelul daunelor morale trebuie sa fie în limite rezonabile, în concordanță cu jurisprudența în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor si cu nivelul generat de dezvoltare economica a României.
Potrivit Ordinului C.S.A aplicabil :"asigurătorul acordă despăgubiri (...) daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România".
Prin urmare, aceasta a apreciat că sumele acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale părților civile în prezenta cauză sunt exagerate, și, depășesc granițele unor daune morale rezonabile si funcția pe care aceste daune morale o au: aceea de compensare pentru pretențiile părților civile care au fost supuse unor suferințe psihice.
Astfel acestea depășesc cu mult chiar daunele morale acordate părților civile din cauzele al căror obiect este constituit din infracțiunea de omor calificat, infracțiune săvârșită cu intenție despre care nu se poate spune că a prejudiciat mai puțin subiectele pasive sau păgubite ale infracțiunii.
În lumina jurisprudenței depuse, pornind de la faptul că orice infracțiune are ca subiect pasiv și statul, este necesar să se asigure o justă corelare între latura penală și latura civilă a reparării prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
Astfel, dacă pentru atingerea adusă ordinii de drept penal statornicită de către stat prin normele de drept penal, s-au prevăzut pedepse care să fie corelate cu și să țină seama de gravitatea infracțiunii, așadar de gravitatea prejudiciului adus statului în calitate de subiect pasiv al infracțiunii, ., firească, în latura civilă, pentru evaluarea prejudiciilor cu caracter moral (deci care nu pot fi cuantificate pe baza de documente, evaluări tehnice, preturi) aduse persoanelor prin aceeași infracțiune, trebuie să se țină seama și de nivelul pedepsei aplicate efectiv (individualizate) autorului infracțiunii respective.
Faptul că în cel de-al doilea caz, despăgubirile morale urmează sa fie preluate de asigurătorul RCA in baza unui contract de asigurare nu poate constitui motiv de amplificare a nivelului acestor despăgubiri numai pentru că „are cine si de unde sa plătească". O astfel de abordare, fără justificare în prevederi legale, creează grave inechități si discrepanțe între diversele categorii de victime, deși nu se poate considera că suferința pricinuită prin vătămare este mai mica in cazul infracțiunilor (mai ales ca sunt săvârșite cu intenție) pentru care nu exista un asigurător care să preia plata despăgubirilor morale.
Deci, instanța investita cu soluționarea unor asemenea cereri de despăgubiri trebuie să țină seama și de faptul că uciderea a fost produsă din culpă, iar nu cu intenție. Astfel la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, acest aspect are o mare relevanță și nu poate fi ignorat, astfel precum s-a arătat mai sus.
Pe cale de consecință, pretențiile părților civile sunt exagerat de mari, în condițiile actualei crize economice de care nu trebuie să se facă abstracție.
În concluzie, societatea de asigurări a solicitat admiterea recursului, in sensul neobligării asigurătorului în mod direct la plata despăgubirilor si diminuării daunele materiale și morale, aceste despăgubiri trebuind să asigure o compensare echitabilă a suferințelor părților civile si nu o îmbogățire fără justa cauza a acestora, raportat la circumstanțele de fapt si de drept invocate, precum si la practica judiciara in materie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3851- 3854 3856 alin. 3., 3858 si 38510 Cod de procedură penală si Ordinul C.S.A. nr. 3108/2004; Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, astfel cum a fost completată și modificată.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurentul-inculpat N. E. a arătat următoarele:
Sentința este nelegală sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt. Astfel instanța de fond a reținut faptul că defecțiunea care a avut loc la autotractorul pe care îl conducea în momentul producerii accidentului a survenit la sabotul de frânare și că el în calitate de conducător auto putea să verifice această uzură eventual să îi înștiințeze pe șefii săi de aceste defecțiuni. Așa cum rezultat din raportul de expertiză B. precum și din adresa de la . roata stânga față a fost blocată ca urmare a spargerii garniturii de fricțiune de la sabotul anterior, reper al autotractorului care este cu totul diferit de sabotul de frână și care are alte consecințe atât asupra mecanismului de frânare cât și de rulare așa cum a reținut și expertul B. cât și reprezentanții . în urma spargerii acestei garnituri se blochează roata și nicidecum nu se micșorează puterea de frânare pe roata respectivă cum a reținut instanța de fond.
Un alt aspect pe care l-a reținut instanța de fond cu privire la modalitatea de producere a accidentului este că el avea o viteză de 90 km/oră susținând că acest aspect a rezultat din raportul de expertiză B. coroborat cu procesul verbal efectuat la fața locului proces verbal care nu a reținut însă în nici un alineat al său vitezele cu care se deplasau cele două autovehicule.
Deși instanța a făcut raționamente de lungime a străzilor și a mașinilor nu a reținut și faptul că și celălalt autovehicul avea aceeași viteză ca și el, că celălalt șofer implicat în accident nu dormise de mai bine de 72 de ore și nici nu s-a menționat care regulă de circulație a încălcat, acest aspect conducând la producerea accidentului.
Pentru a exista infracțiunea prevăzută de art.178 alin. 2 Cod penal, acesta consideră că trebuia să nu respect norme de conducere prudențială sau să-și exercitat sau să fi încălcat normele legale care erau impuse pentru exercitarea unei atribuții, motiv pentru care arată că, instanța de fond a reținut că nu s-au respectat normele de conducere pe drumurile publice fără a indica vreun text de lege pe care acesta le-a încălcat, iar ca efect al încălcării acestui text de lege s-a produs infracțiunea.
De altfel, instanța pentru a accentua încă o dată în mod cu totul eronat calitatea sa de infractor a reținut că a influențat martorii să declare mincinos, martori care nu au fost audiați în cauză, persoane pe care nu le-a cunoscut niciodată, precum și faptul că a avut o atitudine mincinoasă de nerecunoaștere, în condițiile în care a arătat că a încercat să evite un alt autoturism a frânat și i s-a blocat roata stânga față, aspecte constatate atât de polițiștii care s-au deplasat la fața locului de experți cât și de reprezentanții societății la care a fost dus autotractorul pentru reparații.
Inculpatul a declarat pe tot parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată faptul că la un moment dat i-a apărut în față un autoturism marca Cielo de culoare albă pe care a încercat să îl evite iar în momentul în care a frânat i s-a blocat roata și nu a mai putut să acționez volanul pătrunzând pe contrasens și intrând în coliziune cu o Dacie pick-up. Mențiunea cu privire la apariția autoturismului marca Cielo a fost susținută și de martorul ocular M. N. care a arătat în declarația sa că de la început inculpatul a relatat acest aspect cu privire la obstacolul apărut, inclusiv organelor de poliție care au încercat în faza premergătoare cercetărilor să identifice acest autoturism însă a fost imposibil de identificat. Toate adresele efectuate atât de către reprezentata Mecedes Benz cât și către service-ul SARAMET IMPEX SRL care la unison au arătat faptul că autotractorul condus de inculpat nu prezenta defecțiuni la sistemul de frânare cu excepția spargerii garniturii de fricțiune la sabot care se putea produce printre alte cauze în urma folosirii frânei foarte accentuat. Dacă s-ar fi coroborat aceste date tehnice cu faptul că inculpatul a declarat că în față i-a apărut un obstacol pe care a încercat să-l evite prin călcare frânei intens, urmează a se constata faptul că defecțiunea evidențiată, a apărut în acest moment imediat premergător accidentului fapt ce a dus la imposibilitatea obiectivă a inculpatului de a mai controla capul tractor al Tir-ului, prin blocarea roții stânga față fapt ce a dus la pătrunderea acestuia pe contrasens.
Acesta consideră că aspectele arătate anterior se înscriu în eroarea gravă care au condus la condamnarea sa în baza art. 178 alin 2 Cod penal în condițiile în care trebuia dispusă achitarea fie în temeiul solicitat de mine art.11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit.e Cod procedură penală cu aplic art.47 Cod penal fie în alt temei pe care l-a considerat instanța legal și temeinic.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs instanța de fond trebuia sa-și fundamenteze motivarea hotărârii pe probele administrate în dosar iar pe cele care le considera neconcludente, nepertinente cauzei să le înlăture ca atare bineînțeles motivând de ce le-a înlăturat.
În continuare inculpatul a solicitat instanței de recurs să observe faptul că a solicitat efectuarea unei noi expertize auto tocmai pentru a înlătura dubiile existente în dosar având în vedere faptul că există la dosar două expertize contradictorii
Inculpatul arată faptul că o persoană poate fi condamnată pe supoziții și pe aspecte de presupunere ale unui expert care nu a avut în vedere și aspectele tehnice ale producerii accidentului, expert care de fapt a întocmit o nouă expertiză total contrarie primei expertize, în condițiile în care instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, și nu un nou raport de expertiză, astfel că său de vedere această a doua expertiză este nulă absolut întrucât ea trebuia sa fie de fapt un supliment, iar dacă organul de urmărire penală a considerat că trebuie să treacă peste dispozițiile instanței și a dispus de fapt o contra expertiză aceasta trebuia efectuată de trei experți și nu de unul singur. De asemenea solicită instanței să observe și dispozițiile art. 124 Cod procedură penală, care prevăd posibilitatea efectuării suplimentului la raportul de expertiză în situația în care raportul de expertiză nu este complet, supliment care din punctul său de vedere nu ar putea face altceva decât să completeze expertiza inițială pe când în prezenta cauză s-a dispus efectuarea unui nou raport fără a se motiva de ce cel vechi a fost înlăturat, cu reanalizarea acelorași obiective de expertiză de un nou expert fară a fi îndeplinite condițiile art. 125 Cod procedură penală sau fără a fi evidențiate măcar formal de către organul de urmărire penală astfel de condiții.
În continuare acesta arată că dispozițiile art. 125 Cod procedură penală se completează cu dispozițiile art.209 și urm Cod procedură penală precum și cu practica judiciară în materie și faptul că în cazul efectuării unei contra expertize este nevoie de trei experți și nu de unul singur așa cum a procedat organul de urmărire penală în prezentul dosar, și trebuie arătat în mod concret care sunt aspectele procedurale pe care primul expert le~a încălcat sau care sunt îndoielile cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză, aspecte care nu se regăsesc în prezentul dosar de urmărire penală singurul argument nescris fiind acela că părților civile nu le-a convenit raportul de expertiză inițial.
De altfel s-a observat faptul că expertul B. a răspuns tuturor întrebărilor adresate de către organul de urmărire penală inclusiv în suplimentul la raportul de expertiză, evidențiind în acesta atât date tehnice cât și faptice date tehnice, care se coroborează și cu parcarea altor specialiști în sensul că defecțiunea apărută la sistemul de frânare nu putea apare decât prin acționarea intensă a sistemului de frânare, aspect coroborat cu declarația inculpatului care a arătat că a încercat să evite un obstacol apărut pe sensul său de mers și care a dus la blocarea roții și schimbarea traiectoriei normale a capului tractor fără ca el să mai aibă posibilitatea de a redresa autotractorul întrucât acestuia i se blocaseră roțile. Celelalte cauze de spargere a sabotului de frânare au fost înlăturate tot prin date tehnice astfel că singura cauză de spargere a garniturii a fost aceea a acționării intense a sistemului de frânare. Aceste date tehnice nu se regăsesc în expertiza B., acest expert considerându-se mai presus de opinia altor trei specialiști și întocmind o expertiză probabil la comandă în care a arătat că nu are date tehnice suficiente pentru a stabili viteza dar totuși a stabilit-o, cu consecința arătării faptului că inculpatul a încălcat reguli de circulație, nu a reușit să stabilească datele tehnice ale producerii accidentului dar a arătat cu totul alte modalități de spargere a sabotului de la sistemul de frânare în condițiile în care experții de la Merces Benz autorizați au arătat alte date tehnice, astfel că acesta expertiză pe lângă faptul că este nulă mai este și abuzivă și contrarie datelor din dosar, astfel că solicită să o înlăture întrucât aceasta nu s-a coroborat cu nici un mijloc de probă și creează dubii serioase cu privire la modalitatea în care a fost întocmită.
De altfel această expertiză a constituit singurul temei al trimiterii în judecată a inculpatului celelalte probe administrate în cauză fiind înlăturate sau minimalizate, fără nici o motivare, iar această expertiză prin modul în care a fost dispusă și întocmită nu face decât să creeze un mare dubiu în prezentul dosar, dubiu care nu poate profita decât inculpatului prin aplicare principiului in dubio pro reo.
Deși a arătat toate aceste aspecte instanței de fond aceasta a înlăturat expertiza B. fără a motiva de ce nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă și o reține ca veridică pe cea a expertului B. în condițiile în care această expertiză este în totală contradicție cu probele din dosar mai exact cu constatările făcute de reprezentanții societății la care a fost dus capul tractor TIR imediat după reparație precum și cu procesul verbal și cu fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului din care reieșit faptul că inculpatul nu conducea decât capul tractor fără șa iar expertul a reținut în expertiză faptul că autovehiculul era cu șa acest aspect amplificând consecințele accidentului.
De altfel instanța nu a făcut nici un moment trimitere la depozițiile martorilor ca și cum aceștia nu ar fi existat și nu a reținut nici un moment faptul că cei doi martori din acte V. C-tin și O. V. care au arătat la unison faptul că partea vătămată R. Minică conducea de mai bine de 72 de ore că nu s-a odihnit decât trei patru ore și că pe parcursul acestor 72 de ore a desfășurat și anumite activități lucrative care din punctul său de vedre i-au sporit starea de oboseală și că au și consumat băuturi alcoolice toți trei împreună pe drumul de întoarcere. Aceste mărturisiri au venit în completarea celor date la urmărirea penală, întrucât în această fază a procesului penal nimeni nu s-a obosit să-i audieze cu privire la aspectele premergătoare accidentului.
Aceste declarații au dispărut iar instanța a reținut că inculpatul are o atitudine nesinceră cu privire la manevrele pe care le-a efectuat anterior producerii accidentului și deși a reținut faptul că inclusiv un expert RAR a constatat blocarea roții stânga față instanța a reținut ca fiind veridice concluziile raportului de expertiză B., fără a face diferența denumirii ansamblelor și să constate faptul că de fapt este vorba de două aspecte diferite una este sabotul de frânare și alta este garnitura de fricțiune, garnitură despre care vorbește atât expertul B. cât și experții care au evaluat mașina imediat după accident, însă instanța de fond fiind într-o totală confuzie cu privire la aceste aspecte a înlăturat una din expertize care se corobora cu toate probele din dosar pentru a păstra o expertiză contradictorie cu toate probele din dosar.
Contrar dispozițiilor legale în materie instanța a reținut o probă singulară care nu s-a coroborat cu alte mijloace de probă a înlăturat depoziții de martori fără nici o motivare, a făcut trimitere la activități reprobabile ale inculpatului în sensul că a încercat să influențeze martori străini de cauză și l-a condamnat pe inculpat, astfel că instanța de fond a încălcat toate normele de procedură care impun aprecierea probelor prin coroborare și cu bună credință rezultatul fiind o soluție de condamnare întemeiată pe foarte multe dubii care nu ar fi putut să îi profite decât inculpatului.
Privind cel de-al treilea motiv de recurs, în ceea ce privește cuantumul pedepsei și acesta este unul deosebit de mare în condițiile în care s-a reținut doar culpa inculpatului fără a se avea în vedere și situația celuilalt conducător auto, astfel cum au relatat martorii, de altfel instanța nu a reținut că în conformitate cu expertiza B. pe care o ridică la rang de probă supremă și celălalt autovehicul avea aceeași viteză de 90 de km/oră însă s-a reținut numai culpa sa în producerea accidentului.
Față de aceste aspecte, inculpatul solicită instanței ca în măsura în care nu va dispune achitarea, să reducă cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea art. 74 și 76 din codul penal.
Sub aspectul laturii civile solicită instanței de recurs să observe faptul că părțile civile au solicitat să fie despăgubite încă o dată cu contravaloarea autoutilitarei în condițiile în care au încasat hanii de la asigurător, existând în acest sens înscrisuri la dosar, aspect ce duce fără putință de tăgadă la îmbogățirea fără justă cauză. Instanța de fond nu a arătat în ce constau daunele materiale și dacă ele cuprind și contravaloarea utilitarei cum de altfel nu a reținut în nici un mod concluziile reprezentantului societății de asigurare deși acesta a fost prezent în sală la dezbateri și a pus concluzii pe latura civilă, astfel că și sub acest aspect al laturii civile hotărârea este nelegală.
Față de aceste aspecte inculpatul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în principal să se dispună achitarea sa iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate.
Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor expuse și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată următoarele:
Recursurile declarate la data de 10.10.2012 de către recurenții - părți civile R. N. C., R. S. L. și R. M. J., au fost formulate după expirarea termenului de 10 zile de la pronunțare prevăzut de lege, conform art. 3853 alin. 1 Cod de procedură penală rap. la art. 363 alin. 3 Cod de procedură penală. În acest sens, Curtea constată că părțile civile au fost prezente la dezbateri în ședința publică din data de 6.06.2012, părțile civile R. N. C., R. S. L. prezentându-se personal și asistate de apărător ales, dl. avocat V. Orlando, iar partea civilă R. M. J. fiind reprezentată de apărător ales, dl. avocat V. Orlando, potrivit delegației avocațiale aflate la fila 66 dosar fond.
Legiuitorul a conferit părților care au pierdut termenul de declarare a căii de atac posibilitatea ca, în anumite condiții, să poată beneficia de repunerea în termen. Însă aspectele invocate de părțile civile, în sensul că locuiesc în județul D. si, din cauza multiplelor amânări de pronunțare a cauzei nu s-au putut informa în termen cu privire la soluția pronunțată în cauză nu constituie împrejurări care, având caracterul forței majore sau cazului fortuit, exprimă o imposibilitate obiectivă a părților civile de a exercita calea de atac în termenul de 10 zile de la pronunțare. Mai mult, părțile civile aveau posibilitatea de a accesa, din propriile domicilii, portalul instanțelor de judecată în scopul aflării soluției pronunțate în cauză, astfel încât susținerile în sensul că nu locuiesc în localitatea în care a avut loc pronunțarea sentinței penale nu constituie cauze temeinice de împiedicare în sensul prevăzut de legiuitor.
Pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursurile formulate de părțile civile R. N. C., R. S. L. și R. M. J., ca fiind tardive.
Cât privește recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., inculpatul N. E., și asigurătorul . SA, Curtea constată că acestea sunt fondate, urmând să fie admise, pentru considerentele următoare:
În cauză se constată incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 Cod de procedură penală, pentru următoarele considerente:
Procedând la examinarea considerentelor care au stat la baza pronunțării soluției primei instanțe, Curtea constată că a fost omologat cel de al doilea raport de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, fără a fi prezentate argumente convingătoare pentru valorificarea concluziilor acestuia, în condițiile în care, din probele administrate în cursul urmăririi penale, au rezultat unele neclarități și neconcordanțe care nu au putut fi lămurite prin proba științifică administrată.
Din cuprinsul deciziei penale nr. 406/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile formulate împotriva sentinței penale nr. 421/17.09.2008, rezultă că atunci când s-a dispus desființarea rezoluțiilor nr. 8379/P/2006 și nr. 909/II-2/2008 cu privire la soluția dată sub aspectul infracțiunii de ucidere din culpă, s-a apreciat că, pentru lămurirea dinamicii accidentului, se impune a fi obținute relații suplimentare, enumerate în cuprinsul hotărârii (Fila 105 paragraf ultim și fila 106 paragraf 1 dosar de urmărire penală) și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică auto, în cadrul căruia se impune a se stabili dacă se pot confirma susținerile făptuitorului în sensul dacă este posibil ca autotractorul să vireze la stânga fără ca făptuitorul să acționeze asupra direcției de mers.
Din examinarea materialului de urmărire penală rezultă că probele dispuse de instanță au fost obținute numai în parte, iar în locul unui supliment la raportul de expertiză s-a dispus și efectuat o nouă expertiză tehnică judiciară în cursul urmăririi penale.
În ședința publică din data de 1.02.2012, când au fost dezbătute probele în fața primei instanțe, a fost respinsă solicitarea formulată de inculpat privind încuviințarea efectuării unei expertize auto având drept obiective, între altele, dinamica producerii accidentului, direcțiile de deplasare ale autovehiculelor, cine și când a generat starea de pericol precum și posibilitățile de evitare a producerii accidentului, cu motivarea „față de actele dosarului și obiectivele solicitate, o respinge ca nefiind utilă” (fila 107 paragraf 7 dosar fond ). O astfel de motivare, generală și imprecisă, ce nu permite instanței de control judiciar să cenzureze raționamentul primei instanțe si motivele obiective și particulare pentru care s-a apreciat că administrarea unei noi expertize judiciare nu se impune în cursul cercetării judecătorești, echivalează cu nepronunțarea asupra unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Realizarea scopului procesului penal impune instanței de judecată cunoașterea completă și exactă a tuturor împrejurărilor, aspectelor și elementelor care au contribuit la producerea rezultatului vătămător. Hotărârea judecătorească trebuie să constituie o reflectare a faptelor petrecute în realitate, iar în realizarea acestui deziderat, judecătorul în cursul cercetării judecătorești este obligat, pentru aflarea adevărului obiectiv, să administreze toate probele care pot contribui la aflarea acestuia și evitarea producerii unei erori judiciare.
Părțile sunt obligate să solicite administrarea probelor cu bună credință, animate de unicul scop al aflării adevărului în cauză, contribuția acestora la aflarea adevărului putând fi esențială întrucât ele cunosc cel mai bine împrejurările în care s-au desfășurat evenimentele. Cenzura pe care judecătorul o realizează în aprecierea utilității, pertinenței și concludenței probelor propuse trebuie, prin urmare, temeinic motivată, imperativ față de care o motivare în sensul față de actele dosarului și obiectivele solicitate, o respinge ca nefiind utilă, fără precizarea concretă și punctuală a actelor dosarului care au fost avute în vedere în pronunțarea acestei soluții, echivalează cu o lipsă a motivării.
Examinând probele dosarului, Curtea constată că materialul de urmărire penală conține o . neclarități ce nu au fost elucidate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de dl. expert B. A..
Astfel, din cuprinsul procesului verbal privind accidentul de circulație rutieră întocmit la data producerii accidentului, 18.09.2006 (filele 8-11 dosar de urmărire penală), rezultă că, la verificarea autovehiculului nr._, sistemul de frânare servoasistat s-a constata că este defect. Această împrejurare a fost confirmată și de ., care, la solicitarea IGP I. Serviciul Poliției Rutiere constată, la data de 22.09.2006, că mecanismul de frânare nu prezintă uzuri peste limitele admise, dar roata din stânga față a fost blocată ca urmare a spargerii garniturii de fricțiune de la sabotul anterior. Aceeași societate, în cursul urmăririi penale, răspunde solicitării IGP I. Serviciul Poliției Rutiere, în sensul că pentru a se stabili cu certitudine împrejurările în care a intervenit defecțiunea tehnică, acest lucru se poate face numai în cadrul unei expertize tehnice judiciare auto, în condițiile stabilite de lege ( fila 56 dosar de urmărire penală).
De asemenea, la dosarul de urmărire penală se regăsesc și punctele de vedere ale Mercedes-Benz România SRL . SRL (filele 110 și 116 dosar de urmărire penală), prezentate la solicitarea organului de urmărire penală, care cuprind concluzii de ordin teoretic cu privire la cauzele care pot provoca spargerea garniturii de fricțiune de pe sabotul anterior și recomandarea efectuării unui raport de expertiză tehnică judiciară ca unică modalitate de a stabili împrejurările de ordin tehnic care au permis ivirea defecțiunii.
Important de menționat este că în cadrul punctului de vedere exprimat de Mercedes-Benz România SRL, (fila 116 dosar de urmărire penală), nu este exclusă spargerea garniturii de fricțiune și desprinderea de pe sabot la apăsarea bruscă și intensivă a frânei de serviciu în cazurile în care garnitura de fricțiune are uzura pronunțată sau când nu este fixată corespunzător pe sabotul de frânare.
Cu toate acestea, raportul de expertiză tehnică judiciară omologat de instanță reține în considerentele sale că inculpatul N. E. a pierdut controlul asupra direcției (fila 88 dosar de urmărire penală – fila 7 paragraf 1 din raport), că vitezele avute de autovehiculele implicate în accidentul analizat, în lipsa datelor pe care s-ar putea fundamenta un model de calcul, nu pot fi determinate. În aceste condiții expertiza tehnică va estima valoarea vitezei și va avea în vedere (…) o viteză de deplasare de 80-90 km/h întrucât victima R. Minică a suferit leziuni de natură cinetică a organelor interne (fila 89 dosar de urmărire penală – fila 8 paragraf 5-6 din raport), însă același expert a apreciat că viteza de deplasare (pe care nu a putut, în mod obiectiv și indubitabil să o stabilească) constituie, alături de configurația drumului și starea carosabiluluicauza producerii stării de pericol: pentru conducătorul auto N. E. starea de pericol a intervenit în momentul în care, constatând inadvertența dintre viteza autotractorului cu șa (80-90 km./h), configurația drumului (curbă la dreapta) și starea carosabilului (umed) acționează asupra pedalei sistemului de frânare, caz în care autovehiculul a devenit instabil pe traiectorie (a derapat necontrolat) și a deviat spre stânga, după direcția tangentei la curba drumului (fila 90 dosar de urmărire penală – fila 9 paragraf 4 din raport). S-a mai reținut, contrar declarațiilor inculpatului date în ziua producerii accidentului (fila 24 dosar de urmărire penală) și conținutului procesului verbal privind accidentul de circulație rutieră întocmit de lucrătorii de poliție, (filele 8-11 dosar de urmărire penală), că la fața locului conducătorul N. E. nu a făcut nici un fel de afirmație referitoare la intervenția unei defecțiuni tehnice la sistemul de frânare al roții din stânga față și că reprezentanții poliției rutiere nu au mai efectuat, din punct de vedere tehnic, nici o verificare (suplimentară) a autotractorului cu șa.
S-a concluzionat că din materialul probator existent nu rezultă că accidentul s-a produs dintr-o cauză tehnică, afirmându-se totodată că nu se poate formula un răspuns la obiectivul „care sunt consecințele apariției defecțiunilor tehnice invocate (spargerea garniturii de fricțiune de la sabotul anterior al roții stânga-față) asupra sistemului de direcție?”.
În condițiile prezentate, Curtea constată că raportul de expertiză tehnică judiciară omologat a avut în vedere o . elemente ipotetice fără însă a întocmi și o variantă de răspuns față de susținerile inculpatului și probele administrate în cursul urmăririi penale, deși la dosarul cauzei mai există un raport de expertiză tehnică și un supliment al acestuia ce conține concluzii opuse (filele 61 și 75 dosar de urmărire penală).
Contradicțiile evidente dintre cele două expertize tehnice judiciare efectuate în cursul urmăririi penale ar fi justificat, în opinia Curții, aplicarea prevederilor art. 125 Cod de procedură penală și, în consecință, admiterea cererii formulate de inculpat și efectuarea în cursul cercetării judecătorești a unui nou raport de expertiză tehnică care să răspundă la următoarele obiective:
- care erau direcțiile de deplasare ale autovehiculelor implicate; cine și când a generat starea de pericol; care este locul în care s-a produs impactul; care este distanta parcursă de autovehicule din momentul apariției stării de pericol si până la impact; care erau vitezele inițiale de deplasare ale autovehiculelor implicate; care erau posibilitățile de evitare a accidentului; care este viteza maxima de rulare la care impactul putea fi evitat; care sunt normele rutiere încălcate? să se stabilească dacă accidentul se putea produce din cauza unei defecțiuni tehnice, și dacă în situația invocată de către conducătorul auto N. E., acesta putea evita producerea accidentului, care este viteza la care accidentul putea fi evitat, în ipoteza survenirii unei defecțiuni tehnice; care sunt consecințele apariției defecțiunii tehnice invocate ( spargerea garniturii de fricțiune de la sabotul anterior al roții stânga față) asupra sistemului de direcție, asigurând părților posibilitatea ca la efectuarea expertizei să participe experți parte.
De asemenea, Curtea apreciază că se impune a fi examinată, în cadrul probatoriului, diagrama tahograf ce ar fi trebuit să se găsească la bordul autotractorului cu șa marca Mercedes.
Cât privește criticile formulate de recurentul-inculpat referitoare la martorii M. E. și N. D., despre care prima instanță reține că au fost determinați de inculpat să declare în mod mincinos (fila 194 paragraf 4 dosar fond), Curtea constată că în mod greșit a reținut prima instanță că ar fi declarat mincinos cei doi martori, determinați fiind de inculpat, în condițiile în care nici în cursul urmăririi penale dar nici în cursul cercetării judecătorești nu s-a procedat la audierea acestora, în prezenta cauză fiind audiați martorii O. V. I., V. C. și M. N. în cursul urmăririi penale și martorii V. C. (fila 152 dosar fond), M. N. (fila 153 dosar fond), O. V. I. (fila 154 dosar fond), G. V. (fila 160 dosar fond), R. R. (fila 161 dosar fond), Z. O. B. (fila 162 dosar fond). Rezultă așadar că nici sub acest aspect hotărârea primei instanțe nu poate fi cenzurată.
Referitor la criticile formulate de P. de pe lângă Judecătoria B., ce vizează legalitatea pedepsei aplicate, Curtea constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului este în afara limitelor prevăzute de lege (de la 2 la 7 ani pentru infracțiunea de ucidere din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activități), recursul fiind fondat în aceste limite.
Referitor la recursul formulat de asigurătorul . SA, urmează ca, odată cu rejudecarea cauzei pe fond, prima instanță să aprecieze și asupra cuantumului daunelor materiale și morale cuvenite în funcție de gradul de vinovăție ce va fi reținut în sarcina inculpatului.
Pentru considerentele expuse Curtea, în temeiul art._ alin. 1 pct. 2 lit. c Cod de procedură penală va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., inculpatul N. E. și asigurătorul . SA, va casa sentința penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria B., inculpatul N. E. și asiguratorul S.C. A. R. ASTRA S.A. vor rămâne în sarcina statului iar onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 50 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Conform art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga pe recurenții părți civile R. N. C., R. S. L. și R. M. J. la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile părților civile R. N. C., R. S. L. și R. M. J., împotriva sentinței penale nr.335 din data de 25.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ ,ca tardiv declarate.
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., inculpatul N. E. și asiguratorul S.C. A. R. ASTRA S.A.
Casează sentința penală nr. 335/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Obligă recurenții părți civile R. N. C., R. S. L. și R. M. J. la plata către stat a cheltuielilor judiciare în sumă de 100 lei fiecare.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B., inculpatul N. E. și asiguratorul S.C. A. R. ASTRA S.A. rămân în sarcina statului. Onorariul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului N. E., în sumă de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. S. C. E. U. A. B. O.
GREFIER,
C. B.
Red.ABO
Dact.EA-2ex/18.02.2013
J.B. – jud.I.R.C.
| ← Plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
