Plângere împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive. Art. 140 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 236/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 236/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 236
Ședința publică din data de 06.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: P. DUMITRIȚA
JUDECĂTOR: R. A. A.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror N. A..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2013, pronunțată, în dosarul nr._ /2012, de Tribunalul G. privind pe intimatul-inculpat S. C., având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 C.p.p.)
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat personal, în stare de libertate și asistat de apărător ales în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013.
Procedura de citarea a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de recurs.
Intimatul inculpat învederează faptul că numele său corect este S. C. și nu S. C. cum greșit a fost citat pentru termenul de astăzi.
Curtea verifică datele de identitate ale inculpatului, dispunând rectificarea în citativ a numelui acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recursul formulat în cauză.
Având cuvântul pe recurs, reprezentanta Ministerului Public arată că se critică încheierea atacată prin aceea că a fost admisă plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanței emise de P. de pe lângă Tribunalul G. din 08.01.2013, prin care s-a prelungit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și s-a dispus înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara.
Față de motivele scrise depuse la dosarul cauzei, reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în raport cu infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, pentru 13 acte materiale: înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte săvârșite în perioade lungi de timp și în raport de faptul că prin ordonanța din 25.01.2013 s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de inculpat, având în vedere consecințele deosebit de grave pentru infracțiunile de înșelăciune, întrucât cu ocazia verificării rețetelor de prescripție medicală compensate, falsificate și decontate de inculpat s-a constat că prejudiciul cauzat pentru C.A.S. G. se ridică la suma de_,18 lei.
Față de aceste aspecte, se susține că se impune menținerea în continuare pentru inculpat a măsurii de a nu părăsi localitatea, având în vedere pericolul social concret al infracțiunilor, cuantumul foarte ridicat al prejudiciului, reacția fermă ce trebuie avută în vedere asupra consecințelor negative ale faptelor în opinia publică, fiind în interesul urmăririi penale și al soluționării cauzei, întrucât inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor, iar prezența acestuia este necesară pentru efectuarea unor activități procedurale. În concluzie se solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.
Având cuvântul, apărătorul intimatului-inculpat invocă excepția tardivității recursului formulat de P. de pe lângă Tribunalul G., precizând că încheierea atacată a fost pronunțată la ora 14:00, iar recursul a fost înregistrat a doua zi la ora 14:40, apreciind că recursul trebuia formulat până la ora 14:00, față de dispozițiile art. 188 C.p.p.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea excepției tardivității ca nefondată, apreciind că recursul este formulat în termenul legal, încheierea fiind pronunțată la data de 30.01.2013, iar recursul a fost declarat la 31.01.2013 în termen.
Pe fondul cauzei, apărătorul intimatului-inculpat arată că din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei nu rezultă ce acte de urmărire penală urmează a fi efectuate și care impun menținerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, precizând că în cauză nu există o necesitate a menținerii acestei măsuri cât timp de 3 luni nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală. Mai mult decât atât, apărătorul inculpatului precizează că a fost formulată plângerea datorită necesității ca inculpatul să-și însoțească copii la medicul pediatru în mun. București, iar mama inculpatului este bolnavă, are nevoie de sprijin și are domiciliul în mun. București, arătând că nu se solicită altceva decât să i se lărgească inculpatului limita teritorială de circulație, apreciind legală și temeinică soluția dată de prima instanță.
Având ultimul cuvânt, inculpatul S. C. arată că este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales, precizând că are nevoie de o lărgire a ariei de circulație, pentru a putea avea grijă de mama sa și de copiii săi, precizând că nu dorește neapărat obligarea de a nu părăsi țara, ci doar posibilitatea de a putea circula în raza municipiului București.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul G. (dosar nr._ ), în baza art. 1402 alin. 7 Cod procedură penală, a fost admisă plângerea formulată de inculpatul S. C., domiciliat în București, ., ., sector 5, fără forme legale în oraș M., ., județul I., împotriva Ordonanței din 08.01.2013 emisă de P. de pe lângă Tribunalul G. în dosarul nr. 554/P/2012.
S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum a fost prelungită prin Ordonanța din 08.01.2013, luată față de inculpatul S. C. și a fost înlocuită cu obligarea de a nu părăsi țara, măsură preventivă prevăzută de art. 1451 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, la data de 23 ianuarie 2013, inculpatul S. C. domiciliat în București, ., ., sector 5, fără forme legale în oraș M., ., județul I. a formulat o plângere împotriva Ordonanței procurorului din data de 8 ianuarie 2013 (dosar nr. 554/P/2012) a Parchetului de pe lângă Tribunalul G., prin care i s-a prelungit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile, comunicată prin poștă, la data de 18 ianuarie 2013.
În motivarea plângerii sale, petentul inculpat a arătat că, la data de 15.06.2012, s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin, 1,2 și 3 Cod penal și art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit.a Cod penal.
Prin încheierea de ședință din data de 11.10.2012, Judecătoria G. a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria G. de luare față de inculpat a măsuri arestării preventive și a luat față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea instanței de judecată, pe o durată de 30 de zile, de la 11.10.2012 până la 09.11.2012.
Ulterior, P. de pe lângă Judecătoria G. și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul G., motivat de cuantumul prejudiciului de peste 200.000 lei.
Inculpatul a solicitat instanței să se constate că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea a încetat de drept, potrivit art. 140 alin. 1 lit.a Cod procedură penală, întrucât ordonanța din 08.01.2013, prin care i s-a prelungit această măsură, i-a fost comunicată după 10 zile, respectiv 18 ianuarie 2013.
Cu privire la temeinicia cererii de revocare a acestei măsuri preventive, inculpatul a arătat că are doi copii minori, iar medicul pediatru care le asigură asistența are cabinetul în București, mama sa este grav bolnavă, operată de cancer și locuiește în București.
Cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive, Tribunalul a reținut că prelungirea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea a fost dispusă prin ordonanța procurorului din data de 08.01.2013, înainte de expirarea măsurii dispusă anterior.
Faptul că ordonanța de prelungire din data de 08.01.2013 a fost primită de inculpat prin poștă la o dată ulterioară, nu reprezintă o cauză de încetare de drept a măsurii preventive dispusă inițial, întrucât dispozițiile art.145 alin. 2 Cod procedură penală nu sunt imperative: „se comunică în aceeași zi….în vederea respectării obligațiilor care îi revin”.
Așadar, din întreg textul art. 145 Cod procedură penală – arată Tribunalul - nu rezultă obligația procurorului de a proceda astfel încât prelungirea să fie luată în prezența inculpatului, pentru a lua cunoștință de îndată, sau să fie încunoștiințat despre aceasta înainte de expirarea măsurii luată inițial.
Oricum, prevederile art. 145 alin. 2 Cod procedură penală au fost respectate, întrucât în dosarul de urmărire penală se regăsesc adresele de comunicare, din ziua emiterii Ordonanței criticate, respectiv 08.01.2013.
Cât privește neîndeplinirea obligației prevăzută de art. 136 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că Ordonanța din data de 08.01.2013 a fost motivată succint, însă, având în vedere complexitatea cauzei, rezultă implicit că aceasta necesită activități procedurale mai vaste.
Referitor la neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că aceasta nu mai poate fi luată în discuție la momentul procesual analizat, întrucât a făcut obiectul analizei cu ocazia luării de către instanță a acestei măsuri preventive ce a fost menținută în calea de atac a recursului.
Sub aspectul temeiniciei măsurii, Tribunalul a apreciat că, în condițiile pe care inculpatul și-a justificat susținerile prin înscrisuri, respectiv are doi copii minori care sunt asistați de un medic pediatru din București, are mama bolnavă care suferă de o boală gravă și necesită îngrijire la domiciliul său din București, că urmărirea penală nu se poate finaliza prea curând, măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv ., este mult prea restrictivă.
Astfel, în mediul rural este dificil, în primul rând de găsit un loc de muncă, localitatea se află lângă București, unde inculpatul are mama grav bolnavă, copii sunt înscriși la un cabinet medical din oraș și, nu în ultimul rând, nu poate fi limitat pentru o perioadă îndelungată dreptul de liberă circulație în propria țară, neputându-se aproxima cât va dura urmărirea penală și faza de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul G., criticând soluția fondului pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita revocare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și înlocuirea cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, cu următoarea motivare: că față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (13 acte materiale), art.291 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (557 acte materiale) și art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal )două acte materiale), toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Sub aspectul situației de fapt, s-a invederat Curții că, în perioada ianuarie 2011 – iunie 2012, cu prilejul executării contractelor de furnizare de medicamente încheiate cu Casa de Asigurări de Sănătate G., inculpatul S. C., administrator al S.C. HEALTHY LIFE PHARMA S.R.L., a indus în eroare CAS G., cu privire la eliberarea medicamentelor compensate către pacienții asigurați, prezentând spre decontare CAS G. rețete de prescripție medicală falsificate și puse la dispoziție în scopul fraudării de către inculpatul ȘTEFANESCU S. D. și asistentele acestuia, înv. V. L. sau înv. A. Z. L., provocând Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate o pagubă de 124.102,05 lei. De asemenea, inculpatul S. C. a obținut aprobarea pentru decontarea a încă 121.780,10 lei, sumă care însă nu a fost încă plătită de FNUASS.
În data de 09.09.2012, inculpatul S. C. a falsificat două împuterniciri pe care le-a înmânat farmacistelor șefe, R. E. Ș. și A. M., pentru a le folosi în relațiile contractuale cu CAS G..
S-a susținut de către Ministerul Public că măsura obligării de a nu părăsi localitatea se impune în continuare, având în vedere pericolul social concret al infracțiunilor comise cu ocazia exercitării profesiilor și funcțiilor lor, precum și cuantumul foarte ridicat al prejudiciului, în condițiile în care pentru cazuri grave, reale de sănătate, fondurile CAS G. nu pot asigura cheltuielile necesare. Clemența, în luarea măsurilor preventive, ar genera un sentiment de insecuritate și reacții negative din partea opiniei publice față de instituțiile statului care nu ar manifesta o reacție fermă în urma comiterii de astfel de infracțiuni, mai cu seamă că acestea nu sunt un fenomen izolat, ci dimpotrivă, la nivel național și în special în municipiul București, fiind comise o multitudine de asemenea fapte.
De asemenea, se susține că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea cu obligațiile care îi incumbă este în interesul urmăririi penale și al soluționării cauzei, deoarece inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor și este nevoie de prezența acestuia pentru efectuarea unor activități procedurale.
Cât privește excepția tardivității formulării recursului de către P., invocată de intimatul inculpat, Curtea urmează a respinge, ca neîntemeiată, această susținere, întrucât calculul termenelor în cazul măsurilor preventive se face conform art.188 Cod procedură penală, ceea ce conduce la concluzia că s-a formulat în 24 de ore de la pronunțare, deci în termen, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Curtea - examinând recursul declarat prin prisma criticii aduse, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3856 alin.ultim din Cod procedură penală, inclusiv a materialului probator depus în susținerea plângerii - constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, cu următoarea motivare:
Actele depuse la dosarul cauzei (fond) de către inculpatul intimat relevă faptul că are doi copii minori în întreținere – de 2 ani și 6 luni, respectiv de 8 luni, ceea ce implică o atentă supraveghere și îngrijire, medicul pediatru al acestora, dr.O. A., precizând că are cabinetul în București, aspect care conduce indubitabil la necesitatea modificării măsurii preventive, în sensul depășirii limitei teritoriale a orașului M., la care se adaugă și starea de sănătate a mamei sale, operate de cancer (conform fișei medicale) și care are domiciliul în municipiul București.
Chiar dacă petentul a greșit și se află în cercetare penală, pe de o parte, iar pe de alta, că nu a recunoscut respectivele fapte ce i se impută, aceasta nu înseamnă că prin schimbarea temeiului juridic al măsurii preventive, urmărirea penală va fi afectată în vreun fel, întrucât acestuia i s-a păstrat aceleași obligații impuse inițial, singura diferență constând în faptul că are dreptul să circule liber prin țară.
De menționat este faptul că modificarea măsurii preventive a fost determinată de problemele de sănătate din familia sa, probleme nu doar susținute, ci dovedite cu acte.
Nerespectarea condițiilor impuse inițial atrage după sine revocarea măsurii potrivit art.145 alin.34 din Cod procedură penală.
Așadar, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b din Cod procedură penală, va respinge – ca nefondat – recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul G..
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității recursului formulat, invocată de intimatul-inculpat S. C..
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. L. P. DUMITRIȚA R. A. A.
GREFIER,
C. G.
red.D.Pic.
dact.L.G.
ex.2
red.G.P.-Trib.G.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 245/2013. Curtea... → |
|---|
