Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 1161/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1161/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1161/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1161/A
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de părțile civile B. C. și B. F. împotriva Sentinței penale nr.149 din data de 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile, apelantele părți civile B. C. și B. F. fiind reprezentate juridic de apărătorul ales, doamna avocat N. M.-C., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea la dosarul cauzei, din partea apelantei parte civilă B. F., a motivelor scrise de apel, însoțite de un înscris medical (filele 17-19), după care:
Apărătorul ales al apelantelor părți civile depune la dosarul cauzei declarația autentificată sub nr.1572 din data de 09.09.2015 la Biroul Notarului Public „D. M.-M.” prin care partea civilă B. C. declară că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr.149 din data de 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul nr._ (fila 22). De asemenea, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv actul medical deja depus la dosar, care se află atașat motivelor scrise de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de apelanta parte civilă B. F., prin apărător ales.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul ales al apelantei parte civilă B. F., constatând că aceasta a fost administrată prin depunerea la dosar a înscrisului medical la care s-a făcut referire.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului declarat de partea civilă B. F..
Apărătorul ales al apelantei parte civilă B. F. solicită, în temeiul dispozițiilor art.420 alin.8 și 9 din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, majorarea cuantumului despăgubirilor morale la sumele solicitate inițial de partea civilă și anume 150.000 de euro. În acest sens, solicită a se avea în vedere înscrisurile de la dosar, că în perioada de covalescență apelanta parte civilă a fost în imposibilitate de a-i întreține pe cei doi copii minori și de asemenea că prin producerea accidentului de circulație a fost vătămat și soțul acesteia. Totodată, solicită a se lua act de retragerea apelului formulat de partea civilă B. C., întrucât a fost introdus din eroare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de retragerea apelului formulat de partea civilă B. C. împotriva sentinței penale nr.149 din data de 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul nr._, conform declarației autentificate ce a fost depusă la acest termen de judecată de către apărătorul său ales.
În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă B. F., solicită, raportat la suferințele cauzate și la împrejurarea că fapta săvârșită de inculpat i-a cauzat acesteia un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale, admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, majorarea cuantumului despăgubirilor morale stabilit de către instanța de fond, însă nu la suma care a fost solicitată prin motivele scrise de apel.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.149 din data de 03 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în Dosarul nr._ , instanța de fond a hotărât astfel:
„În temeiul art. 196 alin.3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art.396 al.10 C. pr. pen., condamnă pe inculpatul F. M. fiul lui A. și C., născut la data de 23.03.1942 în ., domiciliat în comuna Corbeanca, ., județul I. – CNP_ la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 83 alin. (1), (3) N.C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. C..
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de S. Universitar de Urgență Elias.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm C. civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. F. și obligă pe inculpatul F. M. la plata către acesta a sumei de 1764,72 reprezentând daune materiale - echivalent în lei la data efectuării plății și a sumei de 20.000 euro – echivalent în lei la data efectuării plății reprezentând daune morale.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm C. civ. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de urgență București și obligă pe inculpatul F. M. la plata către acesta a sumei de 9181,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile B. F..
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala obliga pe inculpatul F. M. la plata sumei de 2000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Despăgubirile civile și cheltuielile judiciare mai sus menționate se plătesc pentru inculpatul F. M. de către partea responsabilă civilmente ..A. în condițiile Legii 136/1995 și în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2013.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului se va avansa din fondurile MJ către Baroul I..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.”
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că prin rechizitoriul nr. 496/P/2013 din data de 03.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 11.11.2014 sub nr._ ,a fost trimis în judecată inculpatul F. Misu, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 al. 3 C.pen.
În fapt, în actul de sesizare al instanței s-a reținut că în data de 17.01.2013, în jurul orelor 07,45, inculpatul F. M. a condus autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ din direcția . manevra de depășire pătrunzând pe sensul opus de circulație unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Hunday, din accident rezultând rănirea persoanelor vătămate B. C. și B. F., suferind leziuni traumatice ce au necesitat 90 zile și respectiv 120 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; declarații suspect și inculpat; declarații; raport de expertiză tehnică și raport de expertiză medico-legală.
Astfel, instanța de fond a reținut faptul că la data de 18.01.2013, în jurul orei 07,49, organele de poliție din cadrul Poliției orașului B. au fost sesizate de către dispecerul unității cu privire la faptul că pe .. Corbeanca, s-a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a două persoane.
La cercetarea la fața locului s-a constatat că accidentul rutier sesizat s-a produs pe .. Corbeanca în apropierea intersecției cil . carosabilul este asfaltat, având o lățime de 6,10 m, circulația desfășurându-se în ambele sensuri pe câte o bandă de mers.
De asemenea, s-a constat că suprafața carosabilă era acoperită cu polei, pe care era aplicat marcaj longitudinal simplu continuu de separare a sensurilor de circulație, iar în profil longitudinal drumul este în rampă, fără denivelări.În zona producerii accidentului există indicatorul rutiere „Stop" la intersecția cu .>
La fața locului au fost identificate autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ găsit în afara părții carosabile, pe sensul de mers dinspre . Ostratu, perpendicular pe axul drumului orientat cu fața către axul drumului, autoturismul marca Hunday cu numărul de înmatriculare_ găsit pe sensul de mers către . părții carosabile și autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, găsit pe sensul de mers dinspre . Ostratu, în afara părții carosabile.
Concluzia preliminară desprinsă în urma cercetării la fața locului a fost aceea că la data de 17.01.2013, în jurul orelor 07,45, inculpatul F. M. a condus autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ din direcția . manevra de depășire pătrunzând pe sensul opus de circulație unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Hunday.
În urma impactului autoturismul marca Renault Megane a fost proiectat pe sensul inițial de deplasare unde a acroșat autoturismul marca Dacia 1310.
Din accident a rezultat rănirea numiților B. C. și B. F., ambii pasageri în autoturismul marca Renault Megane care au fost transportați la S. Universitar de Urgență Elias București unde le-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate.
Conducătorii auto au fost testați cu aparatul alcooltest, stabilindu-se că nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. Al/J/201/2013 emis de SML I., numitul B. C., la data de 17.01.2013, a suferit leziuni traumatice ce necesită 90 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce nu i-au pus în primejdie viața.
Conform raportului de expertiză medico-legală nr. Al/J/200/2013 emis de SML I., numita B. F., la data de 17.01.2013, a suferit leziuni traumatice ce necesită 120 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce nu i-au pus în primejdie viața.
Pentru lămurirea cauzelor și împrejurărilor în care s-a produs evenimentul rutier, s-a dispus și efectuat o expertiză judiciară în domeniul accidentelor de trafic rutier.
Raportul de expertiză a concluzionat faptul că „starea de pericol care a condus la producerea accidentului a fost generată de conducătorul autoturismului Renault, numitul F. M. care în momentele premergătoare impactului a efectuat manevra de depășire pătrunzând pe sensul opus de circulație intrând în coliziune cu autoturismul marca Hunday, iar conducătorul auto, numitul F. M. nu a respectat prevederile art. 45 pct. 3 și art. 120 pct. 1 lit. j din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Prin încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr._ la data de 16.12.2014, s-a constatat în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. legalitatea rechizitoriului cu nr. 496/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria B., fiind respectate dispozițiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv: proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; declarații suspect și inculpat; declarații; raport de expertiză tehnică și raport de expertiză medico-legală.
La termenul din 18.03.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul F. M. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art.375 raportat la art 396 alin 10 C.pr.pen.
Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a luat act de constituirile ca părți civile a Spitalului C. de Urgență Elias, Spitalului de Urgență București și a persoanelor vătămate B. C. și B. F., administrând proba cu înscrisuri și audierea a doi martori, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând conform procedurii prevăzute de art.375 Cod procedură penală probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
Această situație de fapt rezultă din declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor, coroborate cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală (proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; declarații suspect și inculpat; declarații; raport de expertiză tehnică și raport de expertiză medico-legală).
În drept, Judecătoria a apreciat că fapta inculpatului F. M. care la data de 17.01.2013, în jurul orelor 07,45, a condus autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ din direcția . Ostratu iar cînd a efectuat manevra de depășire pătrunzând pe sensul opus de circulație a intrat în coliziune cu autoturismul marca Hyunday, din accident rezultând rănirea persoanei vătămate B. F. care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 120 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin.3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen.
Vinovatia inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate, in raport cu fapta care a facut obiectul judecății, instanta va aplica acestuia o pedeapsă, iar la proportionalizarea pedepsei ce urmeaza a fi aplicată instanța va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de N.C.pen.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a luat in considerare gradul de pericol social suficient de mare al faptelor savarsite, gradul de pericol social pe care-l prezinta inculpatul. De asemenea, instanta de fond a avut avea in vedere la individualizarea pedepsei pentru inculpat si faptul ca aceasta a avut o atitudine sincera, de recunoastere a faptei, a declarat ca regreta fapta comisa si a colaborat cu organele judiciare, precum și faptul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei instanța de fond a considerat că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar pericolul social pe care prezinta persoana inculpatului, care a aratat ca a inteles incorectitudinea faptelor sale si le regreta, care nu este cunoscut cu antecedente penale, permite executarea pedepsei în condițiile art. 83 alin. 1 și 3 N.C.pen., iar modalitatea amânării aplicării acesteia este cea mai adecvata modalitate de reintegrare sociala a inculpatului si cea care va garanta cel mai bine faptul că scopul pedepsei poate fi atins, nefiind necesară privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, față de atitudinea și susținerile inculpatului, instanța a facut aplicarea art.375 raportat la art. 396 alin 10 C.pr.pen, limitele de pedeapsă prevăzute de lege urmand a fi reduse cu o treime.
Astfel, în temeiul art. 196 alin.3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art.396 al.10 C. pr. pen., a aplicat inculpatului F. M. o pedeapsa de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 83 alin. (1), (3) N.C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Raportat la împrejurarea că prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Judecătoria B. față de inculpat s-a dispus soluția clasării sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă cu referire la persoana vătămată B. C., instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. C. și acțiunea civilă formulată de S. Universitar de Urgență Elias.
Judecătoria a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșita, prejudiciul suferit de natură materială, acesta este cert și nereparat inca, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
Prejudiciul suferit de către partea civilă prin încălcarea drepturilor acesteia este de natură materială și morală, astfel încât despăgubirile civile pe care instanța le va acorda acesteia reprezintă o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin săvârșirea faptei și o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată.
În ce privește daunele morale, acestea, spre deosebire de cele materiale, care se stabilesc pe bază de probe, se orientează pe baza evaluării instanței. Ca atare, pentru a nu fi pur subiectivă sau a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, instanța a ținut seama de suferințele morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Altfel spus, prejudiciul suferit de către partea civilă B. F. prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial este susceptibil de a fi acoperit prin acordarea de despăgubiri civile, dar acestea nu reprezintă o modalitate de repunere în situația anterioară săvârșirii faptei, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimțit impactul infracțiunii comise de inculpat în viața sa.
Astfel, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. F. și l-a obligat pe inculpatul F. M. la plata către acesta a sumei de 1764,72 reprezentând daune materiale - echivalent în lei la data efectuării plății și a sumei de 20.000 euro – echivalent în lei la data efectuării plății reprezentând daune morale.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de urgență București și l-a obligat pe inculpatul F. M. la plata către acesta a sumei de 9181,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea părții civile B. F..
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala l-a obligat pe inculpatul F. M. la plata sumei de 2000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Despăgubirile civile și cheltuielile judiciare mai sus menționate se vor plăti pentru inculpatul F. M. de către partea responsabilă civilmente ..A. în condițiile Legii 136/1995 și în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2013.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, au declarat apel în termenul legal, la data de 09.06 2015, părțile civile B. C. și B. F..
Cererile de apel au fost înaintate de Judecătorie și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 23 iunie 2015.
Prin motivele de apel depuse la data de 11 septembrie 2015 părțile civile B. C. și B. F. au criticat sentința penală apelată pe motive de netemeinicie solicitând mărirea sumelor de bani acordate cu titlu de daune morale pentru partea civilă B. F. și respectiv acordarea de daune civile părții civile B. C..
La termenul de judecată din 21.09.2015, partea civilă B. C. a depus prin avocatul ales declarația notarială autentificată sub nr.1572/09.09.2015 a BIN D. M. M. prin care a solicitat să se ia act de retragerea apelului declarat în cauză.
La termenul de judecată de astăzi, inculpatul intimat, nu s-a prezentat, deși a fost legal citat.
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
I.Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul declarat în cauză de către partea civilă B. F. cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la situația de fapt, Curtea constată, pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală (necontestat) și a declarațiilor constante, de recunoaștere, ale inculpatului intimat, că în data de 17.01.2013, în jurul orelor 07,45, inculpatul F. M. a condus autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare_ din direcția . Ostratu, a efectuat manevra de depășire pătrunzând pe sensul opus de circulație unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Hunday, din accident rezultând rănirea persoanelor vătămate B. C. și B. F., suferind leziuni traumatice ce au necesitat 90 zile și respectiv 120 de zile de îngrijiri medicale.
Curtea constată că apelul formulat în cauză nu privește decât modalitatea în care prima instanță a înțeles să soluționeze latura civilă a cauzei cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate de partea civilă B. F..
Cu privire la daunele morale cu valoare de principiu, Curtea apreciază că nu se poate stabili un preț pe viața suferințele fizice la care a fost supusă partea civilă B. F. ca urmare a accidentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului F. M., prețul durerii pentru suferința fizică, intervențiile chirurgicale și tratamentul medical necesar pentru vindecare neputând fi cuantificat, orice sumă de bani neputând realiza dezideratul recuperării în integralitate a sănătății acestei părți civile.
În stabilirea cuantumului daunelor morale, nu se pot folosi mijloace de probă pentru dovedirea existenței și întinderii acestora.
Fără a pune la îndoială suferința psihică pricinuită de suferințele fizice la care a fost supusă această parte civilă după producerea accidentului rutier, Curtea precizează că daunele morale nu au rolul de a asigura suportul material al existenței persoanei respective, pentru întreaga lor viață, ci de a compensa, într-un mod lipsit de ostentație, durerea pricinuită de suferințele fizice, astfel încât cuantumul lor trebuie să fie moderat, fără a se constitui într-un prilej de etalare a unei bogății nemeritate, obținute de pe urma unui accident rutier produs din culpa unei alte persoane.
În aprecierea daunelor morale, Curtea va reține că accidentul rutier a produs leziuni traumatice însemnate părții civile B. F. ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120 de zile îngrijiri medicale, dar și numeroase intervenții chirurgicale, tratamente medicamentoase și o perioadă de imobilizare a victimei, aceasta reluându-și serviciul la aproximativ 9 luni de la data accidentului rutier, fiind însă în continuare sub tratament medical astfel cum rezultă din declarațiilor martorilor I. L. și S. I., audiați de către instanța de fond, precum și din înscrisul medical depus la dosarul cauzei de apel (fila 19). Or, în toată această perioadă partea civilă a fost într-o imposibilitate de a se bucura de viața socială în care era integrată.
Curtea apreciază că față de suferința fizică la care a fost supusă după producerea accidentului, concretizată în numeroase intervenții chirurgicale în existența unui tratament medicamentos continuu ce denotă o vindecare incompletă a leziunilor produse de accidentul rutier, se impune modificarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile B. F. în sensul măririi acestora la suma de 30.000 de euro.
Față de cele sus-expuse, Curtea în temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. va admite apelul declarat de partea civilă B. F. împotriva sentinței penale nr.149/03.06.2015 a Judecătoriei B..
Va desființa în parte sentința penală apelată doar sub aspectul cuantumului daunelor morale și rejudecând în fond:
În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. și art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 va admite în parte acțiunea formulată de partea civilă B. F. și va obliga pe inculpatul F. M. la plata către aceasta a sumei de 30.000 de euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
II.Cu privire la apelul declarat de partea civilă B. C. având în vedere manifestarea acestuia de voință cuprinsă în declarația notarială autentificată sub nr.1572/09.09.2015 a BIN D. M. M. prin care a înțeles să își retragă apelul declarat în cauză, Curtea în temeiul art.415 cod proc.pen. va lua act de retragerea apelului declarat de partea civilă B. C. împotriva sentinței penale nr.149/03.06.2015 a Judecătoriei B.
În baza art. 275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare aferente apelului declarat de partea civilă B. F. vor rămâne în sarcina statului,
În temeiul art.275 alin.2 cod proc.pen. va obliga pe partea civilă apelantă B. C. la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
I.În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelul declarat de partea civilă B. F. împotriva sentinței penale nr.149/03.06.2015 a Judecătoriei B..
Desființează în parte sentința penală apelată doar sub aspectul cuantumului daunelor morale și rejudecând în fond:
În temeiul art. 397 alin. 1 coroborat cu art. 25 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 C.civ. și art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 admite în parte acțiunea formulată de partea civilă B. F. și obligă pe inculpatul F. M. la plata către aceasta a sumei de 30.000 de euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
II.În temeiul art.415 cod proc.pen. ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă B. C. împotriva sentinței penale nr.149/03.06.2015 a Judecătoriei B..
În baza art. 275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare aferente apelului declarat de partea civilă B. F. rămân în sarcina statului,
În temeiul art.275 alin.2 cod proc.pen. obligă pe partea civilă apelantă B. C. la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
O. R.-N. V. B.
GREFIER,
D. S.
Red. jud.R.N.O.
Ex.2 /25 septembrie 2015
R. C. I. – J.Cornetu.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1202/2015.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1154/2015.... → |
|---|
