Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 493/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 493/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II- A PENALĂ
Decizia penală nr. 493/CO
Ședința nepublică din data de 21.09.2015
Completul constituit din:
Președinte: E. V. A. I.
Grefier: E. A. N.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București- a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de contestatorul C. P. împotriva sentinței penale nr. 612 din data de 17 aprilie 2015 a Tribunalului București- Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință nepublică a lipsit contestatorul C. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea unui set de înscrisuri din partea contestatorului C. P., după care:
Curtea, conform dispozițiilor art. 535 Cod procedură penală, declară ședința nepublică.
Din oficiu, Curtea invocă și pune în discuție tardivitatea prezentei contestații, conform dispozițiilor art. 535 teza I Cod procedură penală, art. 407 alin. 1 teza I Cod procedură penală, având în vedere faptul că, în cauză a fost comunicată minuta la data de 23 aprilie 2015, fila 55 dosar de fond, iar calea de atac a fost înregistrată la data de 23 iunie 2015.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca tardivă, pentru cele învederate de către instanță.
S-au declarat închise dezbaterile, după care:
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 612/17.04.2015 pronunțată de Tribunalului București- Secția I Penală în dosarul nr._ s-au dispus următoarele: în baza art. 533 Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul condamnat C. P. cu privire la condamnarea la pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 34 din data de 24.02.1984 pronunțată în dosarul nr. 4254/1983 de Tribunalul București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1620/24.10.1984 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală la data de 06.01.2015, sub nr._, petentul C. P. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reabilitarea sa cu privire la condamnarea la pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 174 Cod penal în baza sentinței penale nr. 34 din data de 24.02.1984 pronunțată în dosarul nr. 4254/1983 de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1620/24.10.1984 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a mai reținut că, în motivarea cererii, petentul a arătat că a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 18 ani, pentru o faptă comisă în anul 1983, pedeapsă pe care a executat-o în perioada 26.04._89 la Penitenciarul G., fiind liberat condiționat la data de 26.07.1989, conform Biletului de liberare nr. P/9932/1989 emis în baza sentinței penale nr. 512/1989 pronunțată de Judecătoria D..
S-a reținut că în susținerea cererii s-a mai arătat că de la data executării pedepsei și până în prezent nu a mai suferit nicio condamnare iar pentru această perioadă a avut asigurată existența pentru el și familia sa, având un loc de muncă, a avut o conduită bună și nu a fost implicat în conflicte.
S-a arătat că petentul a mai susținut că urmare a condamnării, nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată sau la despăgubiri iar în prezent nu are sume neachitate față de stat sau persoane fizice, fiind indicate de către petent locurile de muncă pe care le-a avut și adresa la care locuiește.
În susținerea cererii petentul a depus la dosar înscrisuri în xerocopie- carte de identitate, bilet de liberare din Penitenciar, adeverințe de la locul de muncă, carnet de muncă și sentința penală nr. 34/24.02.1984 pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală (filele 3- 17 din dosar).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 529, 530 Cod procedură penală, art. 166 lit. c și 168 Cod penal.
La solicitarea instanței a fost atașată în copie xerox fișa de cazier judiciar a petentului condamnat (filele 26- 31 din dosar).
De asemenea, s-a solicitat petentului de către instanță, în mod expres, să facă dovada achitării cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat prin sentința de condamnare, fiind acordate mai multe termene în acest sens, fără ca petentul să facă dovada achitării sumelor la care a fost obligat prin sentința de condamnare cu titlul de despăgubiri civile și cheltuieli judiciare.
Analizând cererea de reabilitare formulată, Tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
În acest sens s-a reținut că prin Sentința penală nr. 34 din data de 24.02.1984 pronunțată în dosarul nr. 4254/1983 de Tribunalul București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1620/24.10.1984 a Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul C. P. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzute de art. 174- art. 175 lit. c Cod penal; prin aceeași sentință a fost obligat petentul la despăgubiri civile, după cum urmează: 3800 lei către partea civilă P. I., 871,60 lei către Spitalul SAI- Balotești și 154 lei către Spitalul Clinic de Urgență București și la plata sumei de 1300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a expus dispozițiile art. 530 Cod procedură penală, dispozițiile art. 168 Cod penal, dispozițiile art. 534 Cod procedură penală.
Din aceste dispoziții- s-a apreciat- rezultă că o condiție sine qua non pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească este ca persoana condamnată să facă dovada achitării despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat prin sentințele penale de condamnare sau a imposibilității obiective de achitare a acestora.
Tribunalul a mai reținut că, așa cum s-a arătat anterior, după cum rezultă din cuprinsul sentinței penale de condamnare, petentul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat și la plata de despăgubiri civile însă la dosar petentul nu a depus dovezi privind achitarea despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.
S-a reținut că, deși s-a prezentat în fața instanței și i s-a solicitat să facă dovada achitării acestor sume, fiind acordate mai multe termene în acest sens, petentul nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte plata acestor sume și nici nu a adus la cunoștința instanței existența vreunui motiv pentru care nu a achitat aceste sume, limitându-se la a susține în cuprinsul cererii formulate că nu a fost obligat la plata unor astfel de sume iar ulterior, în fața instanței, că sumele respective au fost plătite de mama sa dar nu mai are dovezile spre a le prezenta.
S-a reținut că în cauză s-au solicitat relații și de la cele două spitale față de care petentul condamnat a fost obligat la plata de despăgubiri însă, deși s-au acordat mai multe termene, relațiile solicitate nu au putut fi obținute.
Tribunalul a reținut că înscrisul depus de condamnat la dosar (fila 46 din dosar) nu face dovada împrejurării că sumele la care a fost obligat petentul prin sentința de condamnare cu titlul de despăgubiri civile și respectiv cheltuieli judiciare au fost achitate.
Tribunalul a mai reținut că petentul nu a făcut în cauză nici dovada faptului că nu ar fi avut posibilitatea de a achita sumele la care a fost obligat prin sentința de condamnare, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultând împrejurarea că de la momentul liberării condiționate acesta a avut mai multe locuri de muncă, obținând venituri care i-ar fi permis achitarea sumelor reprezentând cheltuieli judiciare și despăgubiri civile.
Prin urmare, reținând neîndeplinirea condiției esențiale prevăzută de art. 168 lit. b Cod penal pentru a dispune reabilitarea judecătorească a petentului, și constatând, în acest context, ca fiind inutilă analizarea și a celorlalte condiții prevăzute de lege pentru admiterea cererii, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul condamnat C. P. cu privire la condamnarea la pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 34 din data de 24.02.1984 pronunțată în dosarul nr. 4254/1983 de Tribunalul București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1620/24.10.1984 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, față de soluția de respingere a cererii de reabilitare formulată, s-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, la data de 23.06.2015, petentul- contestator P. C., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București- Secția a II-a Penală sub nr._ (_ ) din data de 25.06.2015.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței contestate și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de reabilitare.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
Suma de 3800 lei a fost achitată în perioada 1984- 1985 părții civile P. I.- fratele tatălui petentului; fiind rudă apropiată, acesta a semnat doar o chitanță de mână la primirea despăgubirilor, chitanță pe care i-a înmânat-o mamei petentului, Nagorneac I., decedată în anul 2014.
A mai arătat petentul, în privința sumelor datorate statului, că acestea au fost achitate, petentul nefiind în posesia chitanțelor de la acea dată.
A precizat petentul că față de aceste împrejurări petentul a transmis M.F.P., S.C.U.B. Floreasca, Spitalului de Pneumoftiziologie “M. N.” adrese prin care a solicitat să I se precizeze dacă figurează sau nu cu datorii neachitate către aceste instituții, urmând ca petentul să prezinte instanței răspunsul la aceste adrese.
S-a subliniat faptul că petentul- contestator nu figurează cu datorii la stat, astfel cum rezultă din adeverința emisă de A.F.P. Sector 1, depusă la dosar și nu a fost urmărit sau executat silit niciodată pentru nicio sumă, ceea ce dovedește că datoriile către stat au fost achitate.
Față de motivarea instanței în sensul că petentul nu poate face dovada plății despăgubirilor civile, având în vedere faptul că de la momentul plății și până la data introducerii cererii de reabilitare au trecut mai mult de 31 de ani- timp în care petentul nu a avut știință de posibilitatea formulrăii unei cereri de reabilitare și nici sumele necesare consultării unui avocat- a apreciat petentul că instanța, în baza rolului său active, ar fi trebuit să facă demersurile necesare pentru a obține datele solicitate de la cele două instituții spitalicești menționate în motivarea hotărârii contestate, petentul neputând păstra timp de 31 de ani chitanțele de plată.
A subliniat petentul că nu există nicio dovadă că acesta ar avea datorii la stat, ceea ce exclude posibilitatea ca petentul că nu fi achitat despăgubirile civile la care a fost obligat.
În susținerea contestației s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La dosar, petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: adresa nr. 3997/30.06.2015 emisă de Institutul de Pneumoftiziologie “M. N.”; adresa nr._/12.08.2015 emisă de A.N.A.F.; adresa nr._/05.08.2015 emisă de A.N.A.F.- A.F.P. Sector 1; adresa nr._/14.07.2015 emisă de M.F.P.- Serviciul Informații Clasificate; solicitare transmisă de petent S.C.U.B.; solicitare transmisă de petent M.F.P.; solicitare transmisă de petent Institutului de Pneumoftiziologie “M. N.”; solicitare transmisă de petent către A.F.P. Sector 1; solicitare transmisă de petent către A.N.A.F.; dovezi de comunicare a solicitărilor petentului (f. 6- 20 dosar).
În drept s-au invocate dispozițiile art. 535 Cod procedură penală.
La termenul de astăzi, 21.09.2015, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuție tardivitatea contestației, împrejurare consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință.
Ulterior reținerii cauzei în pronunțare petentul a depus la dosar, în copie, adresa nr._/11.09.2015 emisă de A.N.A.F.- A.F.P. Sector 1 București și certificatul de atestare fiscal nr._/07.09.2015 (f. 23- 25 dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la tardivitatea contestației, Curtea reține următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului- f. 55 dosar fond- rezultă că minuta Sentinței penale nr. 612/17.04.2015 pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ i-a fost comunicată petentului la 23.04.2015; comunicarea nu s-a realizat prin afișare, minuta fiind primită de soția petentului.
Prin urmare, conform art. 264 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 261 alin. 1 Cod procedură penală, data de 23.04.2015 este data comunicării minutei sentinței contestate.
Conform art. 535 teza I Cod procedură penală sentința prin care instanța soluționează cererea de reabilitare este supusă contestației în termen de 10 zile de la comunicare.
În absența unei mențiuni exprese privind natura actului supus comunicării, deci față de tăcerea legii sub acest aspect, devin aplicabile regulile de drept comun, respectiv dispozițiile art. 407 alin. 1 teza I Cod procedură penală conform căruia după pronunțare se comunică minuta în vederea exercitării căii de atac.
Din coroborarea dispozițiilor art. 407 alin. 1 teza I Cod procedură penală și art. 535 Cod procedură penală rezultă că termenul de 10 zile în care poate fi formulată contestația curge de la data comunicării minutei.
Acest termen este un termen imperativ, peremptoriu, de decădere a cărui nerespectare atrage, conform art. 268 alin. 1 Cod procedură penală, decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen și se calculează conform art. 269 alin. 1, 2 Cod procedură penală, împlinindu-se în cauză la 04.05.2015.
Constatând că în cauză contestația a fost formulată după data la care s-a împlinit termenul de 10 zile, respectiv la data de 23.06.2015, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 535 teza I Cod procedură penală și cu referire la art. 407 alin. 1 teza I Cod procedură penală va respinge ca tardivă contestația formulată de contestatorul- petent C. P. împotriva Sentinței penale nr. 612/17.04.2015 pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ și va menține sentința contestată.
Petentul are posibilitatea de a reitera cererea de reabilitare, hotărârile în această materie având, conform art. 532 alin. 2 Cod procedură penală, autoritate de lucru judecat relativă.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, în raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală, îl va obliga pe contestatorul- petent la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 535 teza I Cod procedură penală și cu referire la art. 407 alin. 1 teza I Cod procedură penală respinge ca tardivă contestația formulată de contestatorul-petent P. C.- născut la data de 16.03.1952 în București, domiciliat în București, .. 13, Sector 1 împotriva Sentinței penale nr. 612/17.04.2015 pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ .
Menține sentința contestată.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul-petent la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Judecată în ședință nepublică și pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. V. A. IuraElena A. N.
Referat
După reținerea cauzei în pronunțare, respectiv la ora 12:12, s-a prezentat contestatorul P. C. care a depus la dosar un certificat de atestare fiscală.
Curtea aduce la cunoștința petentului aspectele asupra cărora cauza a fost reținută în pronunțare.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. V. A. IuraElena A. N.
Red. și tehnored. jud. I.E.V.A./08.10.2015/2 ex.
Jud. fond- jud. N.L., Tribunalul București- Secția I Penală
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1154/2015.... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... → |
|---|
