Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 425/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 425/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-03-2016 în dosarul nr. 425/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.425
Ședința publică din data de 08.03.2016
Curtea constituită din:
Președinte: P. V. A.
Judecător: C. E. R.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul revizuent G. M. împotriva sentinței penale nr.2566/02.11.2015 pronunțată de Judecătoria G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul revizuent persoană vătămată G. M. personal și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat C. A. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/07.01.2016 atașată la fila nr.6 din dosar, lipsind intimata condamnată N. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent persoană vătămată, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în două planșe foto și un proces-verbal.
Reprezentantul Ministerului Public, nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
În baza art.100 alin.3 Cod procedură penală, Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul din oficiu al apelantului revizuent și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent, având cuvântul, solicită admiterea apelului, criticând faptul că instanța de fond a judecat cauza în lipsa inculpatului, fapta nu a fost încadrată juridic în mod corect și nici pedeapsa aplicată nu a fost una corectă, apreciind că se impune audierea a doi inculpați și efectuarea unei expertize medico-legale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că reinterpretarea probatoriului, suplimentarea acestuia și cuantumul pedepsei nu pot constitui motiv al revizuirii din prisma art.453 Cod procedură penală, astfel încât în mod corect s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Apelantul revizuent persoană vătămată G. M., având ultimul cuvânt, apreciază că s-a produs o eroare.
CURTEA,
Prin sentința penala nr.2566/02.11.2015 a JUDECĂTORIEI G., SECTIA PENALA, in baza art.459 alin. (5) din Codul de procedură penală s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr.376 din data de 10.02.2015, pronunțată de Judecătoria G., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală a Curții de Apel București-Secția I-a penală nr.474 din data de 26.03.2015, formulată de revizuentul G. M., cu domiciliul în com.Gostinari, ., jud. G..
S-a reținut ca prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția I-a Penală la data de 30.03.2015 sub nr._, persoana vătămată G. M., a solicitat revizuirea hotărârii definitive pronunțate în dosarul nr._/236/2013 al Judecătoriei G., făcând referire la decizia penală nr.474/A din data de 26.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția I-a Penală.
În motivarea în fapt a cererii, revizuentul a arătat, în mod generic, că există încă 2 infracțiuni pentru care trebuia să se dispună condamnarea, respectiv violare de domiciliu și tâlhărie, precizând totodată că, la data comiterii infracțiunilor, făptuitorii au fost înarmați cu un pistol.
În acest context, a apreciat revizuentul că se impune audierea numiților N. L. și N. G.-L., în calitate de inculpați, precum și efectuarea unei expertize medico-legale, întrucât nu mai aude cu urechea dreaptă din cauza loviturilor.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin decizia penală nr.608/A din data de 27.04.2015, Curtea de Apel București-Secția I-a Penală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., reținând că această din urmă instanță a judecat cauza în primă instanță.
În vederea justei soluționări a cauzei, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului penal în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 29.06.2015, instanța a pus în vedere revizuentului să formuleze cererea conform dispozițiilor art. 456 alin.2 și 3 Cod procedură penală, sub sancțiunea prevăzută de art. 459 alin.5 Cod procedură penală.
La data de 18.09.2015 revizuentul a depus, prin registratura instanței, un înscris la dosarul cauzei, din care rezultă că cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a din Codul de procedură penală, respectiv că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, menționând că a fost operat la București în regim de urgență, că i s-a scos splina și că nu mai aude bine.
Se retine ca prin sentința penală nr.376 din data de 10.02.2015 pronunțată de Judecătoria G., inculpata N. M. a fost condamnată, în temeiul art. 182 alin. 2 Cod. pen. din 1969 cu aplic. art. 73 lit. a Cod. pen. din 1969 și art. 5 alin. 1 Cod. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în dauna persoanei vătămate G. M..
În temeiul art. 71 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 alin.1 Cod penal a interzisinculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal din 1969.
În temeiul art. 81 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pe o durata de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din Codul penal din 1969.
A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 din Codul penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin.5 din Codul penal din 1969 a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În temeiul art. 396 alin. 1 Cod. proc. pen. cu aplic art. 181 alin. 1 și 2 Cod. pen. din 1969 și art. 5 Cod. pen. cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013 a achitat pe aceeași inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, infracțiune prev. de art. art. 217 alin. 1 Cod. pen. din 1969.
În baza art. 181 alin. 3 Cod. pen. din 1969 rap. la art. 91 lit. c Cod. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. 1 Cod. pen. a aplicat inculpatei sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 500 lei.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod. proc. pen rap. la art. 25 alin. 1 Cod. proc. pen. coroborate cu art. 1349 și urm. Cod. civ. și cu art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006 a admis acțiunea formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență G. și a obligat inculpata la plata către acesta a sumei de 4852,90 lei, cu titlu de daune materiale
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod. proc. pen rap. la art. 25 alin. 1 Cod. proc. pen. coroborate cu art. 1349 și urm. Cod. civ., a admis în parte acțiunea formulată de partea civilă G. M. și a obligat inculpata N. M. la plata către acesta a sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Sentința penală pronunțată de instanța de fond a fost modificată în parte de Curtea de Apel București-Secția I-a Penală prin decizia penală nr.474 din data de 26.03.2015, în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligată inculpata către Spitalul Clinic de Urgență B. A. de la suma de 4852,90 lei, la suma de 2.426,45 lei.
Prima instanță a motivat ca reanalizarea probelor deja administrate la fond și în căile de atac este inadmisibilă în revizuire, neputându-se obține o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanță.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, apelantul-revizuient persoana vătămata G. M., pentru motivele consemnate in partea introductiva.
Apelul este nefondat.
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor judecătorești definitive, putând fi exercitată numai în cazurile și condițiile prevăzute limitativ în art.453 alin.1) Cod procedură penală.
Potrivit acestor dispoziții legale, revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”.
Revizuentul a susținut că s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea în fond a cauzei, menționând, în concret, că a fost operat la București în regim de urgență, că i s-a scos splina și că nu mai aude bine, împrejurări în raport de care cererea se impune a fi analizată prin prisma dispozițiilor art.453 alin.1 lit. a Cod procedură penală.
Se constată că revizuentul invocă ca fapt nou, împrejurarea că i s-a extirpat splina și că nu mai aude bine, împrejurare care a fost avută în vedere la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei N. M. și care, implicit, a stat la baza hotărârii de condamnare, atât în cursul judecății în primă instanță cât și în apel.
Astfel, in hotărârea pronunțată in apel, se retine referitor la critica apelantului parte civilă G. M., conform căreia prima instanță ar fi dat o greșită încadrare juridică faptei de agresiune fizică exercitată asupra sa de către inculpata N. M., care în opinia sa ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, iar nu pe cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă: „…Curtea găsește că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât, împrejurările în care fapta a fost săvârșită (pe fondul unei stări conflictuale generată de însăși conduita violentă nejustificată a victimei), natura instrumentului folosit (o scândură ruptă dintr-un gard învechit), zonele corporale vizate (față și torace - necalificate ca având caracter vital), precum și intensitatea medie a loviturilor aplicate de o persoană de sex feminin, ilustrează faptul că inculpata nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, ci cu aceea de a aplica acesteia o corecție fizică, punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate survenind, în mod obiectiv, ca rezultat mai grav, în discordanță cu ceea ce inculpata a acceptat prin săvârșirea faptei de vătămare a integrității corporale a victimei”.
Precum a reținut si prima instanță, prin solicitarea formulată de petent, nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la prelungirea probațiunii și la reinterpretarea probelor deja administrate, lucru care nu este posibil, întrucât astfel s-ar aduce atingere hotărârii definitive și principiului autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 1 lit. b CPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuient persoana vătămata G. M., împotriva sentinței penale nr.2566/02.11.2015 a JUDECĂTORIEI G., SECTIA PENALA.
În baza art. 275 al. 2 CPP obligă apelantul la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului din oficiu, pentru intimatul N. M. in cuantum de 260 lei, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. V.-A. C. E. R.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P..
Dact.G.P.
5 ex.
Red. S. I. - Judecătoria G.- Secția Penală
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 397/2016.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 396/2016. Curtea... → |
|---|
