Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia. Art.338 NCP. Decizia nr. 309/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 309/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.309/A
Ședința publică din data de 18 februarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. M.
JUDECĂTOR: A. T.
GREFIER: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă J. Călărași și inculpatul A. M. împotriva sentinței penale nr.300/05.11.2015, pronunțată de J. Călărași, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind pronunțarea la data de 18.02.2016 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.300/05.11.2015 pronunțată în dosarul nr._, J. Călărași l-a condamnat pe inculpatul A. M. (fiul lui I. și M., născut la data de 05.08.1989 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în mun. Călărași, ., jud. Călărași, identificat prin CI . nr._, având CNP_, cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, agent de poliție în cadrul I.P.J. Călărași – Biroul Rutier, fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului,prev. de art.338 al.1 Cod penal, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art.67 al.1 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.66 al.1 lit.a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art.65 al.1 Cod penal i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art.66 al.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art. 91-92 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.93 Cod penal i s-a pus în vedere inculpatului: - să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe,în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței și să presteze o muncă neremunerată în cadrul Primăriei Mun. Călărași la Complex Agrement D. sau la Serviciul Public Piețe Oboare, în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile.
S-a dispus ca Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Călărași să ia măsurile necesare conform art.94 al.3 Cod penal pentru executarea de către inculpat a obligațiilor mai sus prevăzute.
În baza art.72 al.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 h din data de 22.04.2015 și cea a arestării la domiciliu și a arestării preventive de la 23.04.2015 la 14.05.2015 și s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în noaptea din data de 22.04.2015, inculpatul A. M. s-a deplasat alături de martorii A. C. M. și I. R. la o cafenea pe .. Călărași, unde a consumat în intervalul orar 00:00-01:30 o sticla suc și 100 de ml coniac, conform propriei declarații. În jurul orei 03:00, a plecat alături de susnumiții cu autoturismul proprietate personală, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, în direcția . V..
La un moment dat a oprit autoturismul pe . A. M. C. a coborât din autoturism și a achiziționat o sticlă de coniac marca “Cava D’O.” și o sticlă de C. Cola de 500 ml. Ulterior a urcat în mașină și cei trei și-au continuat drumul în direcția Ș. V. – Belșugului - Prel. București.
În zona „5 Călărași”, înainte de magazinul “Magnolia”, inculpatul A. M. a pierdut controlul asupra autoturismului, a lovit doi arbori cu portiera dreapta spate, moment în care mașina s-a răsucit și a provocat avarii la două autoturisme staționate. În momentul impactului, martorul A. M. C., pasagerul de pe scaunul din stânga spate, a fost proiectat în afara autoturismului pe scuarul care desparte sensurile de mers, suferind leziuni în zona capului. Inculpatul a ieșit din autoturism și a plecat imediat de la fața locului.
Ulterior, în jurul orei 05:40, s-a întâlnit cu martorul Dorde M. împreună cu care s-a deplasat pe raza mun. București pentru a se întâlni cu martorul O. V., cu care stabiliseră în prealabil să se întâlnească în zona Dristor.
În jurul orei 07:30 – 07:45, cei doi au ajuns la București și au oprit mașina în parcarea Mc Donalds, în zona Dristor, iar la câteva minute, la fața locului, a ajuns martorul, căruia inculpatul i-a solicitat să vină pe raza mun. Călărași și să declare ca el a fost cel care a condus autoturismul în noaptea producerii accidentului, acesta din urma arătând că refuză să facă acest lucru.
Inculpatul nu a mai insistat și împreună cu martorul Dorde M. s-au întors pe raza județului Călărași.
Inculpatul a învederat în fața instanței că nu dorește să dea o nouă declarație, solicitând achitarea sa pentru fapta dedusă judecății, atât pentru faptul că ea nu este prevăzută de legea penală, dar și pentru că s-ar fi aflat într-o eroare de fapt când a plecat de la locul accidentului, considerând că martorul A. C. M. nu a suferit nici o vătămare.
Instanța a respins susținerile inculpatului, apreciind că acestea sunt neîntemeiate, între ele și declarațiile martorilor, dar și celelalte probe administrate în cauză, existând discrepanțe.
Astfel, inculpatul a declarat în faza de urmărire penală, că în noaptea incidentului s-a deplasat alături de martorii A. C. M. și I. R. la o cafenea pe . consumat în intervalul orar 00:00-01:30 o sticla suc și 100 de ml coniac, că în jurul orei 03:00 a plecat alături de ei la bordul autoturismul proprietate personală, marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, în direcția . V.. A mai adăugat că, la un moment dat a oprit autoturismul pe . coborât din autoturism martorul A. M. C., a achiziționat o sticlă de coniac marca “Cava D’O.” și o sticlă de C. Cola de 500 ml., apoi și-au continuat drumul în direcția Ș. V. – Belșugului - Prel.București, iar în zona „5 Călărașii”, înainte de magazinul “Magnolia”, a pierdut controlul asupra autoturismului, a lovit doi arbori cu portiera dreapta spate, moment în care mașina s-a răsucit și a provocat avarii la două autoturisme staționate. A mai menționat că a coborât din mașină, a constatat distrugerile provocate autoturismului său și l-a observat pe martorul A. M. C. care se afla în picioare pe spațiul verde, lângă autoturism, ocazie cu care l-a întrebat pe dacă a suferit leziuni ca urmare a impactului, iar el i-a răspuns că „Nu a pățit nimic!” solicitându-i totodată să o urmărească pe martora I. R., care plecase de la fața locului în direcția străzii Flacăra, ceea ce a și făcut ajungând-o din urmă, întrebând-o dacă a suferit leziuni iar aceasta relatându-i că nu a pățit nimic.
Așa cum s-a arătat, susținerile inculpatului au fost reale doar până la un anumit moment, respectiv acela al impactului, după care acestea au fost nuanțate, în așa manieră încât să-l exonereze pe acesta de răspunderea pentru fapta penală comisă.
Astfel, martorii A. A. M., V. V. și I. M. I. - aflați în zonă în momentele premergătoare dar și ulterioare accidentului - au declarat că au văzut mașina, ce s-a dovedit a fi condusă de inculpat, deplasându-se din direcția bisericii „Volna”, pe . contrasens și cu farurile stinse, observând totodată lângă șofer o persoana de sex feminin. Ulterior, au observat aceiași mașină, venind din sens opus, cu viteză, constatând că, la un moment dat, șoferul acesteia a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu un copac, cu două mașini staționate și cu un stâlp de electricitate. De asemenea, martorii A. și V., ce au ajuns primii la locul accidentului aflându-se la aprox.50 m, au putut constata că pasagerul ce se afla pe bancheta din spate a fost propulsat din autoturism pe scuarul care separa cele două sensuri de mers. Aceiași martori au declarat că șoferul autoturismului a ieșit din interior, s-a deplasat la portiera din dreapta, unde a avut un schimb de replici cu persoana de sex feminin, aflată înăuntru și apoi a plecat de la fața locului. După câteva secunde, martorul A. a declarat că a ajuns la autoturism și a putut constata ca pasagerul care a fost propulsat din el se afla întins pe scuarul dintre sensurile de mers, fiind „plin de sânge în zona feței”, aspect confirmat și martora V., aceasta din urmă fiind cea care a dialogat cu el, spunându-i să stea întins. Cei doi martori au mai precizat că martorul A. a ajutat-o martora I. R. I. să iasă din mașină, pe geam, întrucât portiera era blocată, iar aceasta după ce și-a recuperat telefonul a plecat la rândul ei imediat de la locul faptei. Ambii martori au declarat că nu l-au văzut pe inculpat să se uite în direcția persoanei aflată pe scuar și nici nu l-au auzit purtând un dialog cu el.
Și martorul I. M. I., ajuns la locul incidentului după ce a parcurs aprox.100 m., a declarat că șoferul nu mai era, că fata aflată în autoturism își căuta telefonul, fiind ieșită din mașină și că o altă persoană, ce fusese aruncată din impact din mașină, pe spațiul verde „sângera, având urme vizibile pe față”. A mai învederat că persoana a rămas întinsă pe jos până la sosirea salvării .
Și martorul A. M.-C. a declarat că în noaptea din data de 21.04.2015 s-a întâlnit în cafeneaua „Class” din mun. Călărași cu inculpatul A. M. și cu martora I., că la un moment dat toți trei au plecat la bordul autoturismului inculpatului, acesta conducând mașina, martora așezându-se în dreapta lui, iar el pe bancheta din spate. A mai adăugat că în timp ce se aflau în interiorul autoturismului toți trei au început să consume băuturi alcoolice, că inculpatul s-a deplasat pe contrasens pe . din direcția bisericii „Volna”, și ulterior s-a întors, deplasându-se pe direcția de mers cu o viteza „mare”, iar la un moment dat inculpatul a pierdut controlul asupra autoturismului, el trezindu-se pe scuarul care desparte sensurile de mers, fiind înconjurat de mai multe persoane. Martorul a mai învederat că s-a ridicat singur în genunchi, că nu a realizat că este tăiat pe față și pe mâini decât în momentul în care a început să sângereze, precizând că l-a văzut pe inculpat lângă mașină însă acesta nu l-a întrebat nimic, iar apoi a plecat. A mai adăugat că a fost transportat la Spitalul Județean Călărași, unde a fost cusut și ulterior transferat la Spitalul Bagdasari A. din București, întrucât a suferit leziuni la cap, fără a avea însă un traumatism cranio-cerebral, acesta neînțelegând să formuleze plângere penală împotriva inculpatului.
Și martora I. R. I. a declarat că imediat după impact l-a observat pe martorul A. M. C. care era rănit și așezat pe pământ, menționând că a fost sunată de inculpat, care i-a solicitat să plece de la fața locului și cu care s-a întâlnit ulterior, acesta spunându-i că urmează să se deplaseze pe raza mun. București pentru „a aduce două persoane care să spună că au fost în mașină la momentul accidentului”.
Ulterior, în fața instanței, martora a invocat presiunile organelor de poliție de la momentul când i-a fost luată declarația inițială, învederând că nu își mai amintește foarte multe aspecte legate de accident, că l-a văzut pe martorul A. în genunchi și i s-a părut că acesta este bine și că într-adevăr a fost sunată de inculpat, după ce plecase de la locul faptei, acesta solicitându-i să meargă împreună către sediul unei firme de tractări.
Susținerile ulterioare ale martorei referitoare la faptul că declarația inițială nu corespunde întrutotul realității au fost apreciate ca nefiind credibile, în condițiile în care aceasta a semnat declarația deși avea posibilitatea să nu o facă, putând să solicite prezența unui apărător, în eventualitatea în care s-a simțit amenințată de modul în care s-au comportat organele de urmărire penală.
De altfel, și martorul Dorde M. I. a declarat că după accident s-a întâlnit cu inculpatul și cu o persoană de sex feminin, care se aflau într-o vădită stare de șoc, acesta solicitându-i „să-l ducă de acolo”. Martorul a mai arătat că la solicitarea inculpatului s-au deplasat pe raza mun. București, unde au oprit în parcarea „Mc Donalds” din zona Dristor, menționând că inculpatul tremura și a afirmat următoarele: „Nimănui nu-i pasă de mine!, Sunt terminat!, Mă omor!”. A mai adăugat că inculpatul a discutat cu o persoană, cu care stabilise să se întâlnească pe drum, fără a auzi însă conversația celor doi, iar apoi s-au deplasat pe raza județului Călărași, el solicitându-i să-l lase în . părinții săi au o locuință în zonă.
Și martorul V. O. M. a declarat că în dimineața datei de 22.04.2015, în jurul orei 05:30, a fost sunat de martora I. care i-a solicitat să-i introducă numărul de telefon în aplicația What’s App, ca să poată discuta, relatându-i că inculpatul vrea să vorbească cu el și solicitându-i adresa din mun. București. A mai menționat că ulterior, în cursul acelei dimineți, a fost sunat de inculpat și s-a întâlnit cu acesta în parcarea de la McDonalds în zona Dristor, constatând că era vizibil speriat, spunându-i că “Am făcut accident!”, “Nu știu ce să fac!”, relatându-i că poate să-și piardă locul de muncă și solicitându-i să vină cu el pe raza mun. Călărași: “Cu ce ai putea să mă ajuți?”, “Dă-mi un sfat, zi-mi ceva!”, “Ai putea tu să spui că ai fost la volan?”, fără a insista însă cu solicitarea.
Coroborând declarațiile martorilor menționați, prima instanță a concluzionat cu certitudine că inculpatul, conștientizând consecințele faptei sale, a părăsit cu intenție locul accidentului, deși nu se poate spune, având în vedere și calitatea sa de agent în cadrul Biroului Rutier Călărași, că nu avea cunoștință de legislația în vigoare și a considerat că nefiind nici o victimă, nu avea obligația legală de a rămâne la locul faptei, până la sosirea organelor de poliție.
Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art.338 al.1 C.p. este necesară părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliție sau a procurorului care cercetează locul faptei, la al.3 stipulându-se că nu există această faptă atunci când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că fapta săvârșită de el nu există, întrucât a avut ca urmare doar producerea de pagube materiale.
Instanța de fond a reținut însă contrariul, apreciind că este întrunită latura materială a infracțiunii, respectiv de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție ce au cercetat locul faptei, întrucât a avut loc un accident rutier care nu a fost soldat doar cu pagube materiale, ci și cu producerea unor leziuni corporale unei anumite persoane, textul legal nedistingând în ceea ce privește gravitatea leziunilor suferite de persoana vătămată, după cum victima are nevoie de ajutor sau nu, după cum solicită internare spitalicească sau nu, atât timp cât în cauză părțile au conștientizat că s-a produs un accident rutier, în sensul dat de art.75 din OUG nr.195/2002.
Astfel, O.U.G. nr.195/2002, rep. definește accidentul de circulație în cuprinsul art.75, drept evenimentul ce întrunește cumulativ următoarele condiții: a)s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare; d) s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulație.
În speță evenimentul rutier a avut loc pe un drum public, respectiv una din străzile principale ale orașului, a avut ca urmare rănirea unei persoane, în speță martorul A., în el a fost implicat autovehiculul în mișcare, condus de inculpat și s-a produs ca urmare a neadaptării vitezei de deplasare la condițiile meteo, din declarațiile martorilor audiați reținându-se că se deplasa cu viteză mare, iar carosabilul era umed.
Ca atare, instanța de fond a constatat întrunirea condițiilor legale cerute pentru calificarea evenimentului drept „accident de circulație”, înlăturând solicitarea inculpatului de a se constata incidența în speță a cauzei de neimputabilitate prevăzută de art.30 Cod penal, apreciind că el nu s-a aflat în eroare la momentul comiterii faptei cu privire la starea victimei A..
Din declarațiile martorilor audiați a reieșit că imediat după producerea accidentului inculpatul a coborât din mașină, a discutat cu martora I. aflată pe locul din dreapta față, iar apoi a plecat de îndată, fără a verifica starea victimei A. și fără a discuta nimic cu acesta, chiar și de la distanță. Fotografiile ce prezintă însă mașina inculpatului, imediat după incident, atestă fără putință de tăgadă, că aceasta era distrusă pe porțiuni semnificative, iar inculpatul a constatat personal că în autovehicul, imediat după producerea accidentului nu se afla decât martora I., martorul A. fiind expulzat prin impact în exterior și propulsat pe scuarul ce desparte cele două sensuri de mers. O minimă diligență ar fi impus ca acesta să discute și cu martorul A., ceea ce nu a făcut, conform declarației acestuia din urmă, asumându-și astfel riscul de a-l abandona la locul faptei, fără a verifica dacă acesta a suferit vreo leziune și care este gravitatea ei. Dacă măcar inculpatul s-ar fi uitat în zona persoanei vătămate A., ar fi putut constata, așa cum au făcut-o martorii ce au ajuns de îndată la locul accidentului, că acesta are leziuni pe față, care sângerează. Inculpatul a preferat însă să plece imediat, fără a le acorda nici un ajutor celor doi martori ce-l însoțiseră, deși unul era vizibil rănit, iar celălalt imobilizat în mașină, prin blocarea portierei ca urmare a accidentului. Nimic din atitudinea inculpatului ulterioară accidentului nu a dovedit eroarea în care a pretins că s-a aflat față de starea victimei A., ci din contră a părăsit locul accidentului cu bună știință.
În plus,conform art.77 din O.U.G. nr.195/2002, rep. „conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei”.
Inculpatul a susținut că a vorbit cu martorul A. iar acesta i-ar fi spus că este bine, însă dacă ar fi adevărată această afirmație, atitudinea ulterioară a lui îl incriminează, în condițiile în care ar fi trebuit să vadă urmele de sânge de pe fața acestuia și să rămână la locul faptei, pentru a solicita ajutor de specialitate, în condițiile în care un impact de o asemenea gravitate ca cel produs în cauză, ar fi putut cauza leziuni mult mai grave acestuia.
Toate mijloacele de probă prezentate și analizate au format opinia că fie chiar în momentul producerii accidentului, fie în momentele imediat următoare, inculpatul a conștientizat că a fost implicat într-un accident rutier soldat cu lovirea unei persoane, alegând însă să părăsească zona și să nu anunțe organele de poliție.
Obligația impusă în sarcina sa, în calitate de conducător autor, de art.77 din OUG nr.195/2002 R. există indiferent de atitudinea ulterioară a persoanei accidentate, scopul acestei obligații fiind stabilirea în mod corespunzător a tuturor împrejurărilor care au condus la producerea accidentului, identificarea în mod rapid a tuturor mijloacelor de probă și aflarea adevărului, în vederea stabilirii vinovăției persoanelor implicate.
În condițiile producerii unui accident rutier soldat cu leziuni traumatice, victima și autorul accidentului nu pot stabili de comun acord împrejurările producerii lui, această obligație fiind dată prin lege în competența organelor de poliție rutieră. Victima poate aprecia dacă se impune sau nu depunerea unei plângeri penale prealabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, conform art.196 cod penal, în speță ea alegând să nu o facă .
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului A. M. care, în noaptea din data de 22.04.2015, în jurul orei 03:00, aflându-se la volanul autoturismului marca „Dacia L.” ,cu nr. de înmatriculare_, a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a numitului A. M. C. și ulterior a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de politie care au efectuat cercetarea locului faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art.338 al.1 Cod penal .
La individualizarea pedepsei aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului (având limitele speciale cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare), instanța a avut în vedere, potrivit criteriilor prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, gravitatea infracțiunii (acesta săvârșind o infracțiune intenționată la regimul circulației pe drumurile publice), împrejurările și modalitățile de comitere (părăsind locul unui accident rutier soldat cu vătămarea din culpă a sănătății unei persoane), consecințele produse (îngreunarea activităților desfășurate de organele de poliție rutieră în scopul stabilirii corecte a situației de fapt rezultate în urma accidentului rutier), lipsa de antecedente penale, conduita procesuală (caracterizată prin neasumarea decât parțială a faptei săvârșite, prezentându-se însă la orice chemare a organelor judiciare, pe întreg parcursul procesului penal și datele personale (inculpatul fiind tânăr, cu studii superioare, agent de poliție, cu o activitate meritorie, conform înscrisurilor depuse la dosar).
Având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și cele personale ale inculpatului, că i-a fost aplicată o pedeapsă ce nu depășește 3 ani închisoare, că se află la prima încălcare a legii penale, că și-a manifestat acordul de a efectua o muncă neremunerată în folosul comunității, că a avut o conduită onorabilă, anterior săvârșirii faptei și că s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței, ori de câte ori i s-a solicitat, instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate dispunând executarea acesteia sub supraveghere, conform art. 91 Cod penal.
Este adevărat că în momentele imediat următoare accidentului inculpatul i-a solicitat martorului V. să spună că el ar fi autorului acestuia, însă instanța de fond a apreciat că nu se poate reține că ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului, în condițiile în care, așa cum au declarat martorii Dorde, V., I., el era foarte speriat, îngrozit de fapta comisă, ca și de posibilitatea de a-și pierde locul de muncă, fiind în mod evident sub imperiul șocului, mai ales că atunci când martorul V. l-a refuzat, nu a mai insistat și a revenit acasă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apeluri P. de pe lângă J. Călărași și inculpatul A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. a criticat soluția primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei atât din perspectiva dozării cuantumului cât și în ce privește modalitatea de executare aleasă, susținând în esență că instanța de fond nu avea posibilitatea legală să aplice ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât nu este îndeplinită una dintre condiții, respectiv aceea ca infractorul să nu se fi sustras de la urmărirea penală sau judecată sau să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorilor sau participanților. Se arată în motivarea apelului formulat de P. că din declarațiile martorilor I. R. și V. O. M. rezultă că inculpatul a încercat zădărnicirea adevărului în cauză, încercând să îi determine să declare că autoturismul ar fi fost condus de o altă persoană.
În apelul formulat de inculpat, este criticată sentința instanței de fond pentru argumente de nelegalitate și netemeinicie. Se arată că fapta inculpatului excede sferei ilicitului penal, deoarece infracțiunea de părăsire a locului accidentului nu există dacă au rezultat doar pagube materiale, iar în cauză nu există probe care să dovedească existența unor leziuni corporale, acestea putând fi constatate doar printr-un act medico-legal, fie că este vorba de un raport de constatare medico-legală, fie de o expertiză medico-legală. Or, în cauzăm nu există probe care să dovedească o urmare a accidentului de circulație, inculpatul bazându-se exclusiv pe probatoriul testimonial. Arată apărarea că martorul M. V., agentul de poliție rutieră care a ajuns primul la fața locului, a arătat că numitul A. M. C. nu avea urme de sânge, aspect confirmat chiar de acesta din urmă, care a declarat că nu a suferit leziuni traumatice în sensul medico-legal, motiv pentru care instanța de fond a și refuzat cererea de efectuare a unei expertize medico-legale.
Se arată de asemenea că în opinia apărării infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 al. 1 C.p., nu poate fi comisă decât cu intenție directă, mai exact, cu scopul calificat de a îngreuna activitatea organelor de poliție, or instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă.
Analizând apelurile formulate, Curtea constată că apelul inculpatului este nefondat.
Sub aspectul incidenței sau nu a condiției de exceptare prevăzută de art.338 al.3 Cod penal, Curtea reține următoarele:
În primul rând, constată că prin interpretarea per a contrario a acestui text, fapta există sub aspectul laturii obiective dacă în urma accidentului s-au produs vătămări corporale. De altfel, această concluzie este acceptată și de apărare, care în schimb susține că existența vătămărilor corporale nu poate fi dovedită decât prin acte medicale constatatoare, spre exemplu raport sau expertiză medico-legală.
Practica judiciară constantă a instanțelor judecătorești contrazice însă această interpretare a textului de incriminare.
Reține în primul rând că argumentul Parchetului sub acest aspect, referitor la încetarea aplicabilității Deciziei nr.66/15.10.2007, pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în interpretarea legii, este pertinent cu referire la problema de drept analizată. În redactarea art.89 din OUG nr.195/2002 legiuitorul stabilea o condiție pozitivă, anume ca în urma accidentului să se fi produs vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, astfel încât în interpretarea legii Înalta Curte a statuat că sintagma de vătămare corporală nu poate fi interpretată decât prin prisma dispozițiilor art.181 Cod penal care condiționau existența acestor urmări de producerea unor leziuni sau vătămări ce au necesitat peste 10 zile de îngrijiri medicale.
Curtea apreciază că reglementarea actuală a acestei infracțiuni, astfel cum rezultă din redactarea textului art.338 Cod penal care nu mai face trimitere la condiția producerii unui anumit tip de urmări, este mai largă decât incriminarea precedentă, și include toate situațiile în care în urma accidentului rutier s-au produs atingeri ale integrității fizice ale victimelor, indiferent de intensitatea acestora. Apreciază că aceasta este singura interpretare legală, per a contrario, a dispozițiilor art.338 al.3 Cod penal, prin formularea "nu constituie infracțiune dacă… s-au produs doar pagube materiale" înțelegându-se că în toate situațiile în care s-au produs și/doar pagube sub aspectul integrității fizice, fapta există din punct de vedere penal.
Practic, prin noua redactare, sunt incluse în urmările care atrag răspunderea penală atât urmările specifice art.193, cât și cele specifice art.194 Cod penal.
În continuarea acestui raționament, Curtea are în vedere că atât sub imperiul Codului penal vechi cât și a celui actual, practica judiciară nu a condiționat niciodată existența infracțiunii de lovire și alte violențe de existența unui certificat medico-legal, fiind suficient ca din probele administrate – planșe foto, declarații de martori, etc, să rezulte cu certitudine că integritatea fizică a victimei a fost, în orice măsură, atinsă, deteriorată, chiar dacă pentru vindecarea acestor urme fizice nu sunt necesare zile de îngrijiri medicale.
În cauză, în momentul impactului, produs ca urmare a pierderii controlului autoturismului de către inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, victima A. M. C., care era pasager pe scaunul din stânga spate, a fost proiectat în afara autoturismului pe scuarul care desparte sensurile de mers, la momentul impactului acesta pierzându-și cunoștința și fiind transportat la spital cu o ambulanță.
Aceste elemente de fapt rezultă atât din declarațiile inculpatului cât și ale martorului A. M. C. și sunt confirmate și din procesul – verbal de constatare din care rezultă deteriorarea autoturismului inclusiv spargerea parbrizului spate, cât și din înscrisurile medicale întocmite cu privire la victimă la momentul transportării acesteia la spital (f. 70-73 dup), din care rezultă că aceasta prezenta plăgi contuze în regiunea temporală, TCC minor, policontuzii corporale, traumatism coloană cervicală.
Faptul că victima nu s-a prezentat la I.N.M.L. pentru constatări, întrucât nu a dorit să formuleze plângere penală împotriva inculpatului, nu are relevanță din punctul de vedere al existenței infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
Martorul M. V. a precizat de altfel în declarația dată că nu s-a oprit lângă victimă ci a trecut pe lângă el, astfel încât faptul că acesta a afirmat că nu a văzut ca victima să fie tăiată sau să prezinte urme de sânge nu este o probă concludentă în sens contrar celor constate în actele medico-legale. De altfel, martorul A. M. arată și în fața instanței că era tăiat și plin de sânge în momentul în care și-a revenit după impact.
Apreciază că acest probatoriu este consistent și suficient în a demonstra că accidentul rutier provocat de inculpat a adus atingeri (de altfel destul de serioase) integrității fizice a victimei, pe lângă cele materiale, astfel încât nu suntem în cazul incidenței exceptării prevăzute de art. 338 al. 3 Cod penal.
În ceea ce privește forma de vinovăție necesară pentru existența infracțiunii, Curtea apreciază că fapta există și în cazul intenției indirecte, textul incriminator necondiționând nici formal și nici la nivel de rațiune sau intenție legislativă existența faptei de intenția calificată prin scop.
Fapta de a părăsi locul accidentului capătă relevanță penală prin simpla decizie a persoanei implicate de a pleca fără să aibă acordul sau încuviințarea organelor de poliție, care sunt singurele în măsură să decidă dacă plecarea făptuitorului poate sau nu să afecteze în orice fel cercetarea locului faptei, fiind indiferent dacă făptuitorul intenționează sau nu să producă un astfel de efect prin decizia sa voluntară de a părăsi spațiul în cauză. Condiția referitoare la lipsa încuviințării poliției are un caracter strict obiectiv, întrucât legiuitorul nu putea să lase la aprecierea persoanei implicate în accident dacă comportamentul său ulterior poate sau nu influența cercetarea locului faptei.
Însă, dincolo de aceste considerente teoretice, Curtea apreciază că decizia inculpatului de a părăsi locul accidentului a fost într-adevăr calificată prin scop, întrucât astfel cum rezultă și din declarațiile martorei I. cât și ale martorilor Dorde M. și O. V., singura preocupare a inculpatului după producerea accidentului a fost de a identifica și convinge o altă persoană să declare că a condus autoturismul în locul său.
În ceea ce privește comportamentul inculpatului, ulterior accidentului, Curtea observă astfel că declarațiile martorilor Dorde M., O. V. și I. R. relevă fără vreun dubiu că inculpatul a făcut demersuri pentru a convinge o altă persoană – respectiv martorul O. V., să declare că s-a aflat la volan în locul inculpatului.
În condițiile în care ocupația inculpatului la momentul accidentului era aceea de polițist, Curtea nu vede ce altă interpretare poate fi dată comportamentului inculpatului, alta decât a intenției de a denatura și împiedica cercetarea penală.
Curtea apreciază că prin această încercare de a zădărnici aflarea adevărului și identificarea făptuitorului, inculpatul a pierdut vocația la posibilitatea executării pedepsei în stare de libertate, din acest punct de vedere apelul Parchetului fiind întemeiat și urmând să fie admis, modalitatea de executare a pedepsei urmând a fi transformată din suspendare sub supraveghere în executare în stare de detenție.
Pentru motivele arătate, va respinge ca nefondat apelul inculpatului și va admite apelul Parchetului, sentința urmând a fi reformată în sensul arătat, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.275 al.2 Cod pr.penală va fi obligat apelantul inculpat A. la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuielile avansate în apelul Parchetului urmând a rămâne în sarcina statului conform art.275 al. 3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală admite apelul formulat de P. de pe lângă J. Călărași împotriva sentinței penale nr.300/05.11.2015 pronunțată de J. Călărași în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și pe fond rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 91 și urm. Cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentință urmând a se executa efectiv în regim de detenție.
În baza art.68 lit.c Cod penal pedeapsa complementară se execută după executarea pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge apelul formulat de inculpatul A. M. împotriva aceleiași sentințe ca neîntemeiat.
În baza art.275 al.2 Cod pr.penală obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, cheltuielile avansate în apelul Parchetului rămânând în sarcina statului conform art. 275 al. 3 Cod pr.penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. M. A. T.
GREFIER,
O. C. B.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.4/24.03.2016
Jud.Călărași – judecător E. D. E.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 274/2016. Curtea de... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 306/2016.... → |
|---|
