Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 182/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.182/A
Ședința publică din data de 6 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: A. A. R.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de asigurătorul de răspundere civilă delictuală S.C. G. A. S.A împotriva sentinței penale nr.594 din data de 09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilierul juridic al apelantului-asigurător de răspundere civilă delictuală S.C G. A. S.A, Tonita V., cu delegație de reprezentare atașată la dosar (fila 26), intimatul-inculpat C. F. personal și asistata de apărător ales, avocat Z. V., cu împuternicire avocațială atașată la dosarul de fond (fila 16), apărătorul ales al intimatei-parte civilă Buțoi A., avocat I. I., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București la data de 02.02.2015, atașată la dosar (fila 27), lipsă fiind intimații-părți civile Buțoi A. și S. C. de Urgență pentru Copii „G. A.”.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că la data de 05.02.2015, prin C. Registratură, apelantul-asigurător de răspundere civilă delictuală S.C G. A. S.A a depus motivele de apel.
Se prezintă și reprezentantul legal al intimatei-parte civilă Buțoi A., tatăl acesteia, Buțoi A. S..
Apărătorul ales al apelantului-asigurător de răspundere civilă delictuală S.C G. A. S.A depune la dosarul cauzei motivele de apel și practică judiciară relevantă în materie. Totodată, solicită încuviințarea probei privind efectuarea unei expertize tehnice, apreciind că la soluționarea cauzei nu a fost avută în vedere sincronizarea semafoarelor din intersecție, având în vedere că atât victima, cât și inculpatul au circulat pe culoarea verde a semafoarelor, aspect care în practică nu este posibil. Mai mult, consideră că ori a fost o funcționare defectuoasă a semafoarelor, fiind ambele pe culoarea verde ori una dintre părți a circulat pe culoarea roșie a semaforului.
Curtea pune în discuție cererea privind efectuarea unei expertize tehnice, în vederea stabilirii modalității de funcționare a semafoarelor, solicitată de către apelantul-asigurător.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat C. F., având cuvântul, invocând dispozițiile art.420 alin. 5 rap. la art. 100 alin. 2 și 3, cu referire la alin. 4 lit. b Cod procedură penală, consideră că nu se impune efectuarea expertizei tehnice, întrucât pentru dovedirea elementelor de fapt au fost administrate suficiente mijloace de probă. În acest sens, face trimitere la raportul de expertiză M. P., aflat la filele 34-45 din dosarul de urmărire penală, care a concluzionat că a fost culpabil în mod exclusiv de producerea accidentului rutier inculpatul, fiind aplicabile dispozițiile art. 48 din OUG nr.145/1992, în sensul că, raportat la starea vremii și la momentul zilei acesta a circulat în intersecția semaforizată culoare verde, cu o viteză superioară celei legale, respectiv 40km/h.
Astfel, consideră că, potrivit încheierii de ședință din data de 18.06.2014, atașată la fila 107 dosar fond, inclusiv a încheierii de dezbateri, în care asigurătorul de răspundere civilă delictuală a fost prezent, se reține că acesta a pus concluzii, prin care nu și-a exprimat o poziție în sensul de a solicita probe, pe care le solicită acum în apel.
Concluzionând, apreciază că nu se mai impune efectuarea unei expertize tehnice în vederea stabilirii modalității de funcționare a semafoarelor din intersecție.
Apărătorul ales al intimatei-parte civilă Buțoi A., având cuvântul, precizează că la momentul soluționării cauzei pe fond toate părțile au fost prezente, fiind de acord cu soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate, respectiv ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În consecință, solicită respingerea cererii de efectuare a unei expertize tehnice.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii de efectuare a unei expertize tehnice, având în vedere că materialul probat administrat în cauză este complet, iar proba solicitată apare ca fiind inutilă.
Consilierul juridic al apelantului-asigurător de răspundere civilă delictuală S.C G. A. S.A, având cuvântul în replică, precizează că, în calitate de asigurător, a intervenit în faza de judecată a procesului penal, neavând posibilitatea de a participa la administrarea probatoriului în faza de urmărire penală, respectiv la momentul administrării expertizei tehnice, neavând posibilitatea de a formula obiective ori obiecțiuni la raportul de expertiză. Totodată, arată că nu se poate anticipa soluția unei instanțe de judecată, în sensul că nu se va avea în vedere acest aspect, referitor la nesincronizarea semafoarelor pentru victime și pentru autovehicule. De aceea, apreciază că nu este stabilită cu certitudine culpa exclusivă a inculpatului, ci este cazul reținerii unei culpe comune a părților, ori dacă ambele semafoare funcționau pe culoarea verde ar fi culpa CNADR-ului.
Curtea, deliberând, în baza art. 420 alin. 5 rap. la art. 100 Cod procedură penală, apreciind-o ca nefiind concludentă soluționării cauzei, respinge cererea privind efectuarea unei expertize tehnice, având în vedere obiectivul solicitat, constând în stabilirea modalității de funcționare a semafoarelor, respectiv a sincronizării acestora, aspecte care exced competențelor unui expert tehnic și care, de altfel, nici nu mai pot fi stabilite în concret față de data săvârșirii faptei, respectiv 15.12.2008.
Fiind întrebat, în conformitate cu dispozițiile art.420 alin. 4 Cod procedură penală, intimatul-inculpat C. F. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului declarat de către P., desființarea sentinței penale atacate, pe care o apreciază ca fiind nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea sistemului național de date genetice judiciare. Astfel, arată că potrivit acestor dispoziții, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în Anexa la Legea nr.76/2008, instanța de judecată are o obligație în acest sens.
Consilierul juridic al apelantului-asigurător de răspundere civilă delictuală S.C G. A. S.A, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat și desființarea sentinței penale atacate.
În primul rând, referitor la latura penală a cauzei, cu privire la reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului, apreciază că în cauză ar fi incidente prevederile art. 28 din Ordinul CSA nr.8/2008, care prevăd că fiecare este ținut răspunzător de proporția culpei ce îi revine. Consideră că în prezenta cauză poate fi reținută culpa concurentă a victimei ori a CNADR-ului, inculpatul nefiind singurul vinovat de producerea accidentului.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, apreciază că s-au acordat într-un cuantum exagerat, sens în care, face trimitere la dispozițiile art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr.8/2008, potrivit cărora daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Astfel, consideră că nu s-au avut în vedere criteriile generale orientative enunțate în deciziile Înaltei Curți de Casați și Justiție, respectiv Decizia nr.4458/2005, în care se arată că daunele materiale se acordă în funcție de consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, intensitatea în care au fost percepute consecințele vătămării, inclusiv măsura în care au fost lezate aceste valori sociale. Pe de altă parte, recunoaște existența unui prejudiciu și suferința produsă victimei ca urmare a producerii accidentului, însă, consideră că acest prejudiciu trebuie dovedit și nu este suficient a fi stabilit pe libera apreciere a instanței de judecată, bazată pe o percepere a universului psihic al fiecărei persoane. În consecință, solicită diminuarea daunelor morale acordate, în funcție de jurisprudența depusă la dosar.
Totodată, solicită să se constate că instanța de fond, la motivarea acordării daunelor materiale în cuantum de 63 lei, consideră că este rezonabil a se prezuma că s-au făcut cheltuieli de natura celor invocate de către partea civilă, dar va ține cont de acestea, chiar dacă nu sunt cert determinate, în cuantificarea daunelor morale. P. urmare, arată că potrivit jurisprudenței în materie, cuantumul daunelor morale acordate nu poate suplini cuantumul daunelor materiale.
Referitor la cheltuielile de spitalizare acordate părții civile Spitalului clinic de urgență „G. A.”, solicită înlăturarea dispoziției privind obligarea asigurătorului, în condițiile în care, aceste cheltuieli sunt suportate de către inculpat, în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr.95/2006. Mai mult, arată că aceste cheltuieli de spitalizare sunt suportate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, în baza contribuțiilor sociale obligatorii, care intră sub incidența dispozițiilor art.5 alin. 4 din normele puse în aplicare prin Ordinul nr.1/2008. P. urmare, solicită să se constate ca fiind eronată dispoziția instanței de fond, care nu face o delimitare între răspunderea contractuală a asigurătorului și răspunderea delictuală a inculpatului.
Concluzionând, solicită admiterea apelului declarat, cu reținerea culpei concurente a victimei în producerea accidentului, cu consecința diminuării daunelor materiale și morale acordate, inclusiv înlăturarea obligației impuse în sarcina asigurătorului de plată a cheltuielilor de spitalizare.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat C. F., având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de către P., prin raportare la dispozițiile art.7 din Legea nr.76/2008, respectiv la noile dispoziții de incriminare a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, consideră că nu s-a produs nicio modificare a acestora și nici o sincronizare cu noile dispoziții din Codul penal.
De asemenea, consideră că nu sunt motive pentru a se admite apelul asigurătorului, având în vedere că raporturile contractuale de răspundere civilă de care a beneficiat inculpatul atrage răspunderea sub toate aspectele a acoperirii daunelor produse, urmare a accidentului rutier, legea nefăcând nici un fel de distincție între daunele materiale, morale ori cheltuielile de spitalizare.
Referitor la culpabilitatea comună și concurentă, inclusiv cererea de diminuare a daunelor acordate, arată că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la apelul declarat de către asigurător, în condițiile în care, o fetiță de 7-8 ani a fost accidentată, având nevoie de 100 de zile îngrijiri medicale.
Apărătorul ales al intimatei-parte civilă Buțoi A., având cuvântul, referitor la apelul declarat de către P., arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
Cu privire la apelul declarat de către asigurător, pune concluzii de respingere a acestuia, în condițiile în care, societatea de asigurări nu s-a prezentat cu nici un fel de ofertă, iar în cadrul actual nu dorește să plătească nimic, în condițiile în care, copilul a necesitat 100 de zile îngrijiri medicale, fiind posibil să rămână cu anumite sechele. Arată că victima este un copil deosebit, cu rezultate foarte bune la învățătură și, dat fiind situația creată, acesta a trebuit să recupereze anul pierdut la școală. P. urmare, consideră că s-au produs suferințe ce nu pot fi cuantificate, iar împrejurarea că partea nu a făcut dovada prin înscrisuri nu este relevantă, în condițiile în care nimeni nu s-a gândit în acel moment să strângă înscrisuri, iar copilul a fost îngrijit în casă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de către asigurător, ca nefondat, având în vedere că s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului care a fost stabilită prin probele administrate pe parcursul procesului penal. De asemenea, referitor la cuantumul despăgubirilor materiale acordate victimei apreciază că instanța de fond a făcut o justă individualizare a acestui cuantum, având în vedere că partea civilă a suferit leziuni grave, care au necesitat 95-100 zile îngrijiri medicale, precum și interveniții chirurgicale. P. urmare, apreciază că acest cuantum nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză pentru cauza civilă, dar nici o sarcină extrem de oneroasă pentru cel obligat la plata acesteia.
Intimatul-inculpat C. F., având ultimul cuvânt, arată că nu mai are nimic de declarat în prezenta cauză.
CURTEA,
P. sentința penală nr. 594/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-au dispus următoarele:
”În baza art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I C. proc. pen. achită pe inculpatul C. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969 (persoană vătămată – Buțoi D.), fapta nemaifiind prevăzută de legea penală.
În baza art. 386 C.proc.pen. și art. 5 C.pen. schimbă calificarea faptei de vătămare corporală din culpă privind persoana vătămată Buțoi A. din art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 în art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.
În baza art. 196 alin. 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen. stabilește pentru inculpat pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 83 alin. 1, 3 C. pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune B..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. și art. 83 alin. 4 C.pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, conform art. 87-90 C.pen.
În baza art. 25 alin. 5 C.proc.pen. lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de Buțoi D..
În temeiul art. 19, art. 25, art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportate la art. 998, 999 C.civ. din 1864 admite acțiunea civila formulata de către persoana vătămata Buțoi A. prin reprezentant legal Buțoi A. S. și îl obligă pe inculpat alături asigurătorul de răspundere civilă obligatorie G. A. S.A. (acesta din urmă în principal) la plata către partea civilă menționată a sumei de 180.063 lei, reprezentând despăgubiri civile, din care 180.000 lei daune morale și 63 lei daune materiale.
În baza art. 19, art. 25, art. 397 alin. 1 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. din 1864 și art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă inculpatul alături asigurătorul de răspundere civilă obligatorie G. A. S.A. (acesta din urmă în principal) la plata către partea civilă S. C. de Urgență pentru Copii „G. A.” a sumei de 1.122,32 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare privind persoana vătămată Buțoi A..
Constată că S. C. de Urgență București nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin rechizitoriul emis în data de 30.01.2014 în dosarul nr._/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal (parte vătămată Buțoi D.), vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată Buțoi A.), ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-au reținut în esență următoarele:
În data de 15.12.2008, în jurul orei 18:30, în timp ce conducea autoutilitara marca Citroen Jumper de culoare albă cu numărul de înmatriculare_, proprietatea lui E. I., pe . București, pe sensul de circulație dinspre . Voluntari, ajungând la intersecția semaforizată cu . fondul nedapatării vitezei la condițiile de drum - carosabil umed acoperit cu mâzgă, inculpatul a surprins și accidentat pe părțile vătămate Buțoi D. și Buțoi A., angajate în traversarea drumului-. dreapta la stânga, raportat la sensul de deplasare al autovehiculului, pe trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj, traversarea fiind inițiată pe culoarea verde a semaforului electric care dirija circulația pietonilor, cauzându-le leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, respectiv 95-100 zile de îngrijiri medicale.
Actul de sesizare a fost întemeiat pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila nr. 5 dup); procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 15.12.2008, schița locului producerii accidentului și fotografiile judiciare anexate (filele 6-20 dup); protocolul etilotest privind pe C. F. (fila 21 dup); fișele conținând diagnosticul la prezentare pentru părțile vătămate (filele 25-26 dup); certificatul medico-legal nr. A2/9912/16.12.2008 privind pe partea vătămată Buțoi D.(fila 27 dup); avizul nr. E2/_/2011 din data de 16.12.2011 al Comisiei de Avizare și Control din cardul I.N.M.L. “M. Minovici” București(fila 28 dup); raportul de expertiză medico-legală nr. A_ eliberat de I.N.M.L. la data de 26.03.2013, privind pe partea vătămată Buțoi D. (fila 29 dup); raportul de expertiză medico-legală nr. A_ eliberat de I.N.M.L. la data de 14.08.2009, privind pe partea vătămată Buțoi A. (fila 30 dup); raportul de expertiză tehnică judiciară (filele 36-45 dup); plângerea și declarațiile părții vătămate Buțoi D. (filele 59-65 dup); plângerea și declarațiile numitului Buțoi A.- reprezentant legal al părții vătămate Buțoi A.(filele 66, 68 dup); declarația părții vătămate Buțoi A. (fila 67 dup) ; declarații martori G. L.-G. și D. P. (filele 70-74 dup) ; polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./23/Y23/NG nr._ cu valabilitate în perioada 03.10._09, emisă de OTP Garancia A. S.A.-Sucursala B., în copie(fila 89 dup); înscrisuri medicale, în copie(filele 75-87 dup); declarații învinuit C. F. (filele 50-58 dup).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 30.01.2014 sub nr._ .
P. încheierea de cameră preliminară din 26.03.2014, în baza art. 346 alin. 2 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.
În ședința publică din 21.05.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a asiguratorului Onix A. SA, având în vedere că . are calitatea de asigurator în cauză, conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./23/Y23/NG nr._ cu valabilitate în perioada 03.10._09 (fila 89 dup). Instanța a avut în vedere că polița a fost emisă de OTP Garancia A. S.A.-Sucursala B., al cărei portofoliu de asigurări a fost preluat de ., conform deciziilor președintelui CSA și actelor subsecvente (f. 58-77).
Judecarea cauzei s-a desfășurat conform dispozițiilor art. 374 alin. 4, art. 375 și art. 377 C.proc.pen., administrându-se proba cu înscrisuri și fiind audiat inculpatul, care a recunoscut fapta astfel cum este descrisă în rechizitoriu, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei. A arătat că nu contestă probele din timpul urmăririi penale, și-a exprimat regretul pentru cele întâmplate, a arătat că este de acord să presteze muncă în folosul comunității și că nu este de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate întrucât nu are bani, nu are venituri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 15.12.2008, în jurul orei 18:30, în timp ce conducea autoutilitara marca Citroen Jumper de culoare albă cu numărul de înmatriculare_, pe . București, pe sensul de circulație dinspre . Voluntari, ajungând la intersecția semaforizată cu . fondul nedapatării vitezei la condițiile de drum (carosabil umed acoperit cu mâzgă), inculpatul a surprins și lovit cu autovehiculul pe părțile vătămate Buțoi D. și Buțoi A., angajate în traversarea drumului-. dreapta la stânga, raportat la sensul de deplasare al autovehiculului, pe trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj, traversarea fiind inițiată pe culoarea verde a semaforului electric care dirija circulația pietonilor.
Accidentul le-a cauzat persoanelor vătămate leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale pentru Buțoi D., respectiv 95-100 zile de îngrijiri medicale pentru Buțoi A..
Pentru a reține această stare de fapt instanța are în vedere coroborarea declarațiilor date de inculpat în faza cercetării judecătorești și în faza urmăririi penale, prin care a recunoscut săvârșirea faptei în modul descris, cu toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 15.12.2008, schița locului producerii accidentului și fotografiile judiciare anexate, fișele conținând diagnosticul la prezentare pentru părțile vătămate, certificatul medico-legal nr. A2/9912/16.12.2008 privind pe partea vătămată Buțoi D., avizul nr. E2/_/2011 din data de 16.12.2011 al Comisiei de Avizare și Control din cardul I.N.M.L. “M. Minovici” București, raportul de expertiză medico-legală nr. A_ eliberat de I.N.M.L. la data de 26.03.2013, privind pe partea vătămată Buțoi D., raportul de expertiză medico-legală nr. A_ eliberat de I.N.M.L. la data de 14.08.2009, privind pe partea vătămată Buțoi A., raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul M. P. (ce a reținut că impactul dintre autoturism și cele două victime s-a produs pe marcajul pietonal, că în momentul apariției pericolului de accident autoutilitara rula cu o viteză de circa 47 km/h, iar în momentul impactului cu o viteză de 40 km/h, că starea de pericol a fost creată de inculpatul C. F., care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum – carosabil acoperit cu mâzgă, astfel încât să frâneze în mod eficient, că cele două părți vătămate, care s-au angajat în traversare pe marcajul pietonal, pe culoarea verde a semaforului electric, și care au fost surprinse de schimbarea culorii în timp ce erau angajate în traversare, nu au avut posibilitatea să observe apariția pericolului de accident provocat de deplasarea cu viteză neadaptată la condițiile de drum a autovehiculului condus de către inculpat, care a avut posibilitatea de evitare a accidentului, dacă respecta prevederile legislației rutiere, respectiv dacă adapta și reducea până la 34 km/h viteza de deplasare, având în vedere starea umedă și acoperită cu mâzgă a carosabilului), declarațiile persoanei vătămate Buțoi D., declarațiile lui Buțoi A.- reprezentant legal al persoanei vătămate Buțoi A., declarația persoanei vătămate Buțoi A., declarațiile martorilor G. L.-G. și D. P..
În drept, fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă privind persoana vătămată Buțoi A., prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 și art. 196 alin. 2 și 3 raportat la art. 194 alin. 1 lit. b) C.pen.
Cu privire la vătămarea corporală din culpă prevăzute privind persoana vătămată Buțoi D., instanța reține că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969, dar nu mai este incriminată de noua lege penală, art. 196 alin. 2 și 3 C.pen. făcând trimitere la art. 194 alin. 1 lit. b) C.pen., inaplicabil, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale inferior limitei de 90, în vreme ce art. 196 alin. 1 C.pen. condiționează infracțiunea de săvârșirea faptei de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune, nefiind acesta cazul inculpatului.
Dispozițiile noii legi sunt mai favorabile, având în vedere dezincriminarea unei infracțiuni, precum și modul de sancționare al celeilalte, noua reglementare prevăzând la art. 196 alin. 3 C.pen. amenda alternativ cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, în vreme ce art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta de vătămare corporală a persoanei vătămate Buțoi A. și de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea culpei cu prevedere, inculpatul prevăzând că nerespectarea obligațiilor de a fi atent în trafic și de a adapta viteza la starea carosabilului pot duce la producerea unui accident rutier, dar neacceptând acest lucru, sperând fără temei că nu se va produce.
Inculpatul a încălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice rep. conform căruia “conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, precum și ale art. 123 lit. e) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia “ conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități când partea carosabilă este acoperită cu mâzgă”.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului se ține seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prev. de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Inculpatul este cetățean român, avea vârsta de 34 ani la data faptei, are ca studii 10 clase școlare, este muncitor necalificat la .. Nu are antecedente penale.
În cursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând săvârșirea faptei.
Pentru aceste considerente, în baza art. 396 alin. 1, 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b) teza I C. proc. pen. instanța a dispus achitarea inculpatului C. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. din 1969 (persoană vătămată – Buțoi D.), fapta nemaifiind prevăzută de legea penală.
În baza art. 386 C.proc.pen. și art. 5 C.pen. a schimbat calificarea faptei de vătămare corporală din culpă privind persoana vătămată Buțoi A. din art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 în art. 196 alin. 2 și 3 C.pen.
În baza art. 196 alin. 2 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen. a stabilit pentru inculpat pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare, inculpatul neavând antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana sa, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
În consecință, în baza art. 83 alin. 1, 3 C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Instanța a constatat că persoana vătămata Buțoi A. prin reprezentant legal Buțoi A. S. s-a constituit parte civilă în procesul penal (f. 86-87) pentru 40.000 Euro sau contravaloarea în lei, adică 180.000 lei, cu titlu de daune morale și 6.000 Euro, adică 27.000 lei, cu titlu de daune materiale – contravaloarea cheltuielilor din perioada spitalizărilor, din perioada de refacere și recuperare, precum și a cheltuielilor cu meditațiile și pregătirea extrașcolară pentru a reveni la zi cu colectivul clasei din care face parte.
În cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (prejudiciu, faptă ilicită, raport cauzal și vinovăție).
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, instanța reține ca cert dovedit doar cuantumul de 63 lei, plătită către INML conform mențiunilor din raportul de expertiză nr. A_ (f. 30). În lipsa caracterului cert al cuantumului altor cheltuieli, aceste nu se vor acorda cu titlu de daune materiale. Instanța are, însă, în vedere că, având în vedere vătămările suferite, este rezonabil a se prezuma că s-au făcut cheltuieli de natura celor invocate de partea civilă. Are în vedere acest lucru la stabilirea daunelor morale.
Cu privire la prejudiciul moral, instanța reține că prin fapta ilicită a inculpatului, comisă cu vinovăție sub forma culpei exclusive, s-a cauzat părții vătămate un important prejudiciu moral, constând în consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, inclusiv suferința îndurată din pricina urmărilor produse de fapta inculpatului, afectarea negativă a posibilității de a interacționa cu alte persoane și dificultățile în urmarea cursurilor școlare. Instanța are în vedere și faptul că persoana vătămată avea 11 ani la data faptei și a suferit ca urmare a accidentului numeroase leziuni, inclusiv necesitând intervenție chirurgicală, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. A_ (f. 30). Apreciază că estimarea părții civile în privința întinderii prejudiciului moral nu excede suma necesară pentru o reparație justă și echitabilă, fiind adecvată fiind stabilirea unor daune morale în cuantum de 180.000 lei daune morale.
În consecință, în temeiul art. 19, art. 25, art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportate la art. 998, 999 C.civ. din 1864 a admis acțiunea civila formulata de către persoana vătămata Buțoi A. prin reprezentant legal Buțoi A. S. și a obligat pe inculpat alături asigurătorul de răspundere civilă obligatorie G. A. S.A. (acesta din urmă în principal) la plata către partea civilă menționată a sumei de 180.063 lei, reprezentând despăgubiri civile, din care 180.000 lei daune morale și 63 lei daune materiale.
A constatat că S. C. de Urgență pentru Copii „G. A.” s-a constituit parte civilă cu suma de 1.122,32 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare privind persoana vătămată Buțoi A., conform decontului și foii de obs. de la filele 75-83 dup.
Constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (prejudiciu, faptă ilicită, raport cauzal și vinovăție), în baza art. 19, art. 25, art. 397 alin. 1 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. din 1864 și art. 313 din Legea nr. 95/2006 instanța a obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie G. A. S.A. (acesta din urmă în principal) la plata către partea civilă S. C. de Urgență pentru Copii „G. A.” a sumei de 1.122,32 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare privind persoana vătămată Buțoi A..
Apărarea asigurătorului în sensul excluderii răspunderii sale pentru cheltuielile de spitalizare este neîntemeiată. Dispozițiile art. 313 pct. 1 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că „Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către casele de asigurări și constituie venituri ale fondului [...]”. Din aceste reglementări rezultă că eventualele cheltuieli de spitalizare, medicație, recuperare sunt incluse la despăgubirile ce sunt achitate persoanelor vătămate de către asigurător, cu excepția cazului în care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare. Aceste cheltuieli sunt suportate din fondurile de asigurări, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a disp. art. 313 pct. 1 din Legea 95/2006, numai în situația în care persoana vătămată este și culpabilă de producerea accidentului, altfel, orice persoană, care prin fapta sa, aduce prejudicii sau daune sănătății altei persoane este ținută să răspundă potrivit legii și este obligată să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, acestea nemaifiind suportate din fondurile de asigurări sociale.
Împotriva sentinței penale au formulat apeluri Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și asiguratorul de răspundere civilă delictuală ..
În motivarea apelului declarat de Ministerul Public este criticată sentința penală ca fiind nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea sistemului național de date genetice judiciare.
În motivarea apelului declarat de asiguratorul de răspundere civilă delictuală S.C G. A. S.A se invocă existența unei culpe comune a persoanei vătămate și a inculpatului, sau a CNADNR, solicitându-se totodată diminuarea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul și înlăturarea dispoziției privind obligarea asigurătorului la despăgubiri către unitatea spitalicească.
Examinând apelurile declarate în cauză raportat la motivele de apel invocate, Curtea constată că apelul declarat de asiguratorul de răspundere civilă delictuală este fondat, în timp ce apelul declarat de Ministerul Public nu este fondat.
Referitor la apelul declarat de Ministerul Public, este criticată sentința penală ca fiind nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea sistemului național de date genetice judiciare.
Se arată că, potrivit acestor dispoziții, este obligatorie prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în Anexa la Legea nr.76/2008.
Curtea constată, contrar celor arătate în susținerile parchetului, că potrivit textului de lege menționat instanța nu are obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008.
Astfel, conform acestui text de lege Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei.
Conform art. 3 din lege infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
De asemenea, conform art. 4 al. 1 lit. b din aceeași lege S.N.D.G.J. conține profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii: (…) persoane condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum și persoanele pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.
Nu rezultă din analiza textelor menționate că instanța de judecată ar avea obligația de a dispune prelevarea de probe biologice în toate cauzele în care dispune soluții de condamnare, amânarea aplicării pedepsei ori renunțare la aplicarea pedepsei, pentru infracțiunile menționate, întrucât niciunul dintre aceste texte de lege nu instituie o obligație expresă a instanței de a dispune prelevarea de probe biologice.
Așa fiind, Curtea constată că, în lipsa unei obligații expres prevăzute de lege, instanța va aprecia, de la caz la caz, dacă se impune o asemenea dispoziție.
Relativ la situația concretă a inculpatului, Curtea apreciază că nici gravitatea în concret a infracțiunii, dată de modalitatea de săvârșire și urmărire produse, nici circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine procesuală sinceră, nu impun prelevarea de probe biologice de la inculpat și înregistrarea acestora într-o bază de date, Curtea apreciind ingerința statului ca fiind excesivă în cazul concret de față, considerent pentru care urmează a respinge apelul declarat de Ministerul Public ca nefondat.
Relativ la apelul declarat de apelantul - asigurător de răspundere civilă delictuală S.C G. A. S.A, Curtea constată că acesta este fondat, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Cât privește latura penală a cauzei, este criticată sentința cu privire la reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului, apreciindu-se că în cauză ar fi incidente prevederile art. 28 din Ordinul CSA nr.8/2008, care prevăd că fiecare este ținut răspunzător de proporția culpei ce îi revine, iar în prezenta cauză poate fi reținută culpa concurentă a victimei ori a CNADR-ului, inculpatul nefiind singurul vinovat de producerea accidentului.
Curtea constată că la dosarul cauzei nu există nicio probă care să conducă la concluzia că ar exista o culpă concurentă a inculpatului cu persoanele vătămate, ori cu CNADNR, așa cum susține asiguratorul.
A invocat asiguratorul împrejurarea că semaforul aflat în intersecția de la locul accidentului arăta culoarea verde atât pentru inculpat, cât și pentru persoanele vătămate, astfel că ar exista o culpă a CNADNR, deoarece semafoarele nu ar fi fost corelate.
Curtea a respins solicitarea asiguratorului de efectuare a unei expertize tehnice asupra acestor semafoare, dat fiind perioada scursă de la data producerii accidentului, circa 6 ani, care face imposibilă analiza situației concrete a semafoarelor de la acel moment.
Curtea observă, pe de o parte, că această afirmație nu este susținută de celelalte probe aflate la dosarul cauzei, iar pe de altă parte că pot exista situații în care atât pentru pieton cât și pentru conducătorul auto culoarea semaforului să fie verde, în anumite tipuri de intersecții, însă acest aspect nu înlătură obligația conducătorului auto de a reduce viteza în apropierea trecerilor de pietoni și de a adapta viteza la condițiile meteorologice.
Or, în sarcina inculpatului s-a reținut faptul că acesta a circulat cu viteză neadaptată condițiilor meteorologice, astfel că în timp ce conducea autoutilitara marca Citroen Jumper de culoare albă cu numărul de înmatriculare_, pe . București, pe sensul de circulație dinspre . Voluntari, ajungând la intersecția semaforizată cu . fondul nedapatării vitezei la condițiile de drum (carosabil umed acoperit cu mâzgă), inculpatul a surprins și lovit cu autovehiculul pe persoanele vătămate Buțoi D. și Buțoi A., angajate în traversarea drumului - . dreapta la stânga, raportat la sensul de deplasare al autovehiculului, pe trecerea de pietoni semnalizată cu indicator și marcaj, traversarea fiind inițiată pe culoarea verde a semaforului electric care dirija circulația pietonilor.
Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul a încălcat prevederile art. 48 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice rep. conform căruia “conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, precum și ale art. 123 lit. e) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia “ conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități când partea carosabilă este acoperită cu mâzgă”.
De asemenea, din raportul de expertiză tehnică judiciară reiese că impactul dintre autoturism și cele două victime s-a produs pe marcajul pietonal, că în momentul apariției pericolului de accident autoutilitara rula cu o viteză de circa 47 km/h, iar în momentul impactului cu o viteză de 40 km/h, că starea de pericol a fost creată de inculpatul C. F., care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum – carosabil acoperit cu mâzgă, astfel încât să frâneze în mod eficient, că cele două părți vătămate, care s-au angajat în traversare pe marcajul pietonal, pe culoarea verde a semaforului electric și care au fost surprinse de schimbarea culorii în timp ce erau angajate în traversare, nu au avut posibilitatea să observe apariția pericolului de accident provocat de deplasarea cu viteză neadaptată la condițiile de drum a autovehiculului condus de către inculpat, care a avut posibilitatea de evitare a accidentului, dacă respecta prevederile legislației rutiere, respectiv dacă adapta și reducea până la 34 km/h viteza de deplasare, având în vedere starea umedă și acoperită cu mâzgă a carosabilului.
Or, rezultă din acest raport, coroborat cu declarațiile inculpatului și ale persoanelor vătămate, că acestea au început traversarea străzii pe culoarea verde a semaforului, schimbarea culorii având loc în timp ce acestea traversau, astfel că persoanele vătămate nu au avut nicio culpă în producerea accidentului, și că într-adevăr autoturismul inculpatului a rulat după schimbarea culorii pe culoarea verde a semaforului însă, așa cum corect a reținut instanța, cu o viteză neadaptată condițiilor meteorologice și deci cu încălcarea legii, astfel că în mod temeinic prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, asiguratorul apreciază că s-au acordat într-un cuantum exagerat, față de dispozițiile art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr.8/2008, potrivit cărora daunele morale se acordă în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
Prima instanță a obligat inculpatul și asiguratorul la plata sumei de 180.000 lei daune morale.
Curtea apreciază că suma stabilită de prima instanță este excesivă, față de urmările infracțiunii, respectiv leziunile produse persoanei vătămate Buțoi A..
Astfel, persoana vătămată, în vârstă de 11 ani, a suferit leziuni pentru care au fost necesare 95 – 100 de zile de îngrijire medicală, care nu au produs infirmități și nici nu i-au pus în primejdie viața. Leziunile au constat într-un traumatism cranio-facial și plagă contuză palpebral superior stâng, excoriații piramidă nazală și fractură ram iliopubian stâng fără deplasare, fractură cominutivă bifocală tibie dreaptă cu deplasare, fractură 1/3 medie peroneu drept, stenoză valvă pulmonară cu insuficiență.
Persoana vătămată a fost internată în spital pentru o durată de 5 zile, de la data de 15.12.2008 la 19.12.2008.
Se observă că leziunile faciale sunt superficiale, însă persoana vătămată a suferit mai multe fracturi ce au necesitat 95 -100 de zile de îngrijire medicală.
Curtea apreciază că, față de urmările infracțiunii, care nu a cauzat infirmități, nu a produs urmări permanente și nici nu a pus în pericol viața persoanei vătămate, față de numărul redus de zile de internare, cinci zile, suma de 180.000 de lei, echivalentul a 40.000 de euro, acordată de prima instanță, este exagerată și se poate aprecia că ar constitui îmbogățire fără justă cauză.
De asemenea, se observă din adeverința depusă la dosar de persoana vătămată că aceasta a avut într-adevăr 117 absențe motivate, în semestrul II, însă acestea nu au condus la pierderea anului școlar, așa cum susține partea civilă.
Față de împrejurările concrete ale cauzei și în mod special față de urmările produse de infracțiune, Curtea apreciază că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor morale la care au fost obligați inculpatul și asiguratorul de răspundere civilă, la suma de 25.000 de euro echivalent în lei la data plății, sumă pe care o apreciază ca fiind absolut suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat prin suferința provocată persoanei vătămate minore prin numărul ridicat de zile de îngrijire medicală și consecințele a trei fracturi ale membrelor inferioare.
Referitor la cheltuielile de spitalizare acordate părții civile Spitalului clinic de urgență „G. A.”, se solicită înlăturarea dispoziției privind obligarea asigurătorului, în condițiile în care, aceste cheltuieli sunt suportate de către inculpat în baza art. 313 alin. 1 din Legea nr.95/2006 și sunt suportate de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, în baza contribuțiilor sociale obligatorii, care intră sub incidența dispozițiilor art.5 alin. 4 din normele puse în aplicare prin Ordinul nr.1/2008.
Curtea constată că acest motiv de apel nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 și 55 din Legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurătorii răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, de asemenea atunci când fapta este un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane a cărei vindecare a implicat cheltuieli de spitalizare devin incidente și dispozițiile din Legea 95/2006, ca lege specială, care prin dispozițiile sale instituie obligația inculpatului de a despăgubi unitățile medicale pentru prejudiciile produse, însă coroborând acest text cu dispozițiile Legii 136/1995 se constată că asigurătorului este la rândul său obligat de a acorda despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care inculpatul răspunde față de terțe persoane fizice sau juridice păgubite prin accidente de vehicule; or, spitalul este o asemenea terță persoană păgubită urmare a evenimentului rutier.
Conform art. 49 din Legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.
De asemenea, conform art. 50 al.1 din Legea 136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Aceste texte trebuie coroborate cu textul art. 313 al.1 din Legea 95/2006 conform căruia persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Prima instanță a reținut în mod legal că sunt incidente dispozițiile art. 313 pct. 1 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevăd că „Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către casele de asigurări și constituie venituri ale fondului [...]”. Din aceste reglementări rezultă că eventualele cheltuieli de spitalizare, medicație, recuperare sunt incluse în categoria despăgubirilor ce sunt achitate persoanelor vătămate de către asigurător, cu excepția cazului în care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare. Totodată, prima instanță a interpretat în mod corect textul de lege, reținând că aceste cheltuieli sunt suportate din fondurile de asigurări, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a disp. art. 313 pct. 1 din Legea 95/2006, numai în situația în care persoana vătămată este și culpabilă de producerea accidentului, altfel, orice persoană, care prin fapta sa, aduce prejudicii sau daune sănătății altei persoane este ținută să răspundă potrivit legii și este obligată să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, acestea nemaifiind suportate din fondurile de asigurări sociale.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de apelantul asigurator de răspundere civilă delictuală . împotriva sentinței nr. 594/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând va reduce cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpatul C. F. și asiguratorul . către partea civilă Buțoi A. la suma de 25.000 de euro echivalent în lei la data plății.
Va menține celelalte dispoziții.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de apelantul asigurator de răspundere civilă delictuală . împotriva sentinței nr. 594/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
Reduce cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpatul C. F. și asiguratorul . către partea civilă Buțoi A. la suma de 25.000 de euro echivalent în lei la data plății.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. M. A. A. R.
GREFIER
L. B.
Red. RM
2 ex/17.03.2015
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
