Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 100/2015

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 100/Co

Ședința publică din 11.02.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. F. V.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror C. M..

Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de P. Î. – DIICOT – Structura Centrală și inculpații A. S., D. NICUȘOR, G. S. A., I. F., M. C. M., P. V., S. S. și V. S. împotriva Încheierii de ședință din data de 28.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

CURTEA,

Asupra contestațiilor penale de față:

Prin încheierea de ședință din 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art. II alin. 2 din OUG nr. 82/2014 rap. la art. 208 alin. 5 și art. 207 alin. 4 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar luate față de inculpații A. S., C. M. S., D. Nicușor, G. L., G. S. A., Marataș N., N. D., P. N., P. V., S. C. V., S. B. F., S. S. și M. C. M., prin încheierea Tribunalului București, Secția a I-a penală din data de 12.02.2014 și față de inculpatul F. Ș. G., prin încheierea Tribunalului București, Secția a I-a penală din data de 11.03.2014, pe care o menține, în următorul conținut:

În baza art. 215 alin.1 lit. a, b, c și alin. 2 lit. d C.pr.pen. pe durata controlului judiciar susmenționații inculpați au următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea- secția de poliție în a cărei rază teritorială își au locuința, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

d) să nu se apropie de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

În consecință, în baza art. 242 C.pr.pen., au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea principală de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpatul G. L. și cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpatul S. C. V..

În baza art. 215 alin. 9 rap. la art. 215 alin. 8 C.pr.pen. a fost admisă cererea subsidiară formulată de inculpatul G. L. și, în consecință, ridică obligația impusă acestuia de a nu depăși limita teritorială fixată – teritoriul României din conținutul aceleași măsuri preventive.

În baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. pr. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160³ C.pr.pen. (1968), ridică (în parte) controlul judiciar, cu referire la obligațiile impuse inculpaților, astfel: C. V., C. E. M. și N. E. M. - de a nu depăși limita teritorială fixată- teritoriul României decât în condițiile stabilite de instanță, - de a nu deține, folosi și nici purta nicio categorie de arme; - de a nu se apropia de coinculpați și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect; I. I. - de a nu deține, folosi și nici purta nicio categorie de arme; - de a nu se apropia de coinculpați și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect; I. F. și V. S. - de a nu depăși limita teritorială fixată- teritoriul României decât în condițiile stabilite de instanță - de a nu deține, folosi și nici purta nicio categorie de arme; R. M. - de a nu depăși limita teritorială fixată- teritoriul României decât în condițiile stabilite de instanță, - de a nu deține, folosi și nici purta nicio categorie de arme; - de a nu se apropia de coinculpați (alții decât Marataș N. și C. T.) și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect.

Au fost menținute în rest controlul judiciar, în următorul conținut:

În baza art. 160²alin. 3 lit. a, b, c, d și alin. 3¹ lit. c C.pr.pen. (1968) pe durata controlului judiciar susmenționații inculpați au următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea- secția de poliție în a cărei rază teritorială își au locuința, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

iar, în plus, inculpații C. V., I. I., N. E. M., R. M. și V. S.,

d) să nu se apropie de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

În consecință, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. pr. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160³ C.pr.pen. (1968), respinge, ca neîntemeiată, cererea inculpatului I. I. de ridicare (în tot) a controlului judiciar.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina statului.

Instanța de fond a reținut că prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._ 4 (f.175-179 vol. II), definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpata A. S. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d, e și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatei A. S. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea- secția de poliție în a cărei rază teritorială își are locuința, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

f) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpata A. S. a fost supusă măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de aceasta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Ulterior, prin încheierea din data de 04.07.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis cererea inculpatei A. S. și încuviințat acesteia părăsirea teritoriului României în perioada 15.07._14, pentru a se deplasa în Republica M., cu obligația pentru inculpată de a reveni în țară în acest interval.

Prin încheierea din data de 04.11.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 835/C/19.11.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, s-a admis cererea inculpatei A. S. de încetare a obligației de a nu se apropia de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luate față de aceasta prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatei A. S., printre care și cea de a nu se apropia de martori și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpata A. S. a reamintit instanței că este cetățean moldovean, familia sa locuind pe teritoriul acestei din urmă țări, iar contactele personale cu aceasta fiind întrerupte prin luarea măsurilor preventive în cauză, părinții au posibilități materiale modeste și vârstă înaintată și nu se pot deplasa pe teritoriul României, inculpata are un copil minor în întreținere, căruia i-a dat naștere ulterior sesizării instanței, prezentarea la organul de poliție desemnat cu supravegherea cauzându-i mari dificultăți, a avut o conduita procesuală conformă (prin prezentarea la termenele de judecată, respectarea întocmai a obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar), i s-a îngăduit, de două ori, depășirea teritoriului României, de fiecare dată revenind, ceea ce denotă lipsa riscului de sustragere de la judecată.

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul C. M. S. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d, e și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului C. M. S. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

f) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul C. M. S. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul C. M. S. a reamintit instanței că, de-a lungul desfășurării procesului penal, nu a învestit-o cu nicio cerere privind măsurile preventive în cauză, înțelegând a se conforma întru totul obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar, care nu se mai justifică însă, conduita sa procesuală fiind una conformă (achitând și onorariul de expert pus în sarcina sa), dar și că în cauză s-a depășit durata rezonabilă pentru care măsurile preventive pot fi dispuse, prin raportare și la stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor), alături de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei).

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul D. Nicușor măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d, e și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului D. Nicușor respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

f) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul D. Nicușor a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Ulterior, prin încheierea din data de 23.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, s-a admis cererea inculpatului D. Nicușor de încetare a obligației de a nu se apropia de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luate față de aceasta prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatului D. Nicușor, printre care și cea de a nu se apropia de martori și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul D. Nicușor a invocat, pe de o parte, aspecte de nelegalitate a măsurii preventive, luate în baza unor dispoziții legale ulterior declarate neconstituționale (în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 712 din data de 4 decembrie 2014), reamintit instanței că, de-a lungul desfășurării procesului penal, nu a învestit-o cu nicio cerere privind măsurile preventive în cauză, înțelegând a se conforma întru totul obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar, care nu se mai justifică însă, conduita sa procesuală fiind una conformă, dar și că în cauză s-a depășit durata rezonabilă pentru care măsurile preventive pot fi dispuse, prin raportare și la stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor, audiindu-se mare parte din martori), alături de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei).

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul G. L. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d, e și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului G. L. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

f) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul reține că, anterior, inculpatul G. L. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1 (f.2-3 vol.III ds._ ).

Ulterior, prin încheierea din data de 05.05.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis cererea inculpatului G. L. și încuviințat acestuia părăsirea teritoriului României în perioada 10.05._14, pentru a se deplasa în Italia, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin încheierea din data de 22.05.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis cererea inculpatului G. L. și încuviințat acestuia părăsirea teritoriului României în perioada 15.06._14, pentru a se deplasa în Italia, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin încheierea din data de 23.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, s-a admis cererea inculpatului G. L. de încetare a obligației de a nu se apropia de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luate față de acesta prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatului G. L., printre care și cea de a nu se apropia de martori și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, dar și prin cererea scrisă depusă la termenul de judecată din data de 26.01.2015, inculpatul G. L. a solicitat instanței, în principal, revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, iar, în subsidiar, ridicarea obligației impuse acestuia de a nu depăși limita teritorială fixată – teritoriul României din conținutul aceleași măsuri preventive, invocând, pe de o parte, aspecte de nelegalitate a măsurii preventive, luate în baza unor dispoziții legale ulterior declarate neconstituționale (în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 712 din data de 4 decembrie 2014), reamintind instanței că este cetățean italian, mare parte din familia sa locuind pe teritoriul acestei din urmă țări, iar contactele personale cu aceasta fiind întrerupte prin luarea măsurilor preventive în cauză, are un domiciliu și un loc de muncă stabile pe teritoriul României, a avut o conduita procesuală conformă (prin prezentarea la termenele de judecată, respectarea întocmai a obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar), i s-a îngăduit, de trei ori, depășirea teritoriului României, de fiecare dată revenind, ceea ce denotă lipsa riscului de sustragere de la judecată.

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul G. S. A. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, e și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului C. M. S. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele;

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul G. S. A. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul G. S. A. a invocat, pe de o parte, aspecte de nelegalitate a măsurii preventive, luate în baza unor dispoziții legale ulterior declarate neconstituționale (în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 712 din data de 4 decembrie 2014), pe de altă parte, reamintind instanței că, de-a lungul desfășurării procesului penal, nu a învestit-o cu nicio cerere privind măsurile preventive în cauză, înțelegând a se conforma întru totul obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar, care nu se mai justifică însă, conduita sa procesuală fiind una conformă, dar și că în cauză s-a depășit durata rezonabilă pentru care măsurile preventive pot fi dispuse, prin raportare și la stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor, audiindu-se mare parte din martori), alături de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei).

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul Marataș N. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului Marataș N. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni (cu excepția inculpatului R. M.), de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul reține că, anterior, inculpatul Marataș N. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Ulterior, prin încheierea din data de 25.03.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, s-a admis cererea inculpatului Marataș N. de încetare a obligației de a nu se apropia de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luate față de aceasta prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a penală, pronunțată în dosarul nr._ 4.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatului Marataș N..

Prin încheierea din data de 23.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis cererea formulată de inculpatul Marataș N. și încuviințat acestuia părăsirea teritoriului României în perioada 08.10._14, pentru a se deplasa în Austria, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin încheierea din data de 04.12.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 894/C/16.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis cererea formulată de inculpatul Marataș N. și încuviințat acestuia părăsirea teritoriului României în perioada 04.12._14, pentru a se deplasa în Austria și Marea Britanie, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul Marataș N. a făcut referire la stadiul cauzei, conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată, plata onorariului de expert), acoperirea prejudiciului (încă din cursul urmăririi penale), durata nerezonabilă a măsurii preventive, specificul activității desfășurate în cadrul grupului Lemarco (care presupune dese deplasări în străinătate la târguri, expoziții, negocieri, apariția problemelor grave de natură economică în cadrul societăților fiind și consecință a imposibilității de a depăși teritoriul României), împrejurarea i s-a îngăduit, de două ori, depășirea teritoriului României, de fiecare dată revenind, ceea ce denotă lipsa riscului de sustragere de la judecată.

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4 (f.175-179 vol. II), definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul N. D. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d, e și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului N. D. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni (cu excepția inculpatului Saikaly N.), de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

e) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele;

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul N. D. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1 (f.2-3 vol.III ds._ ).

Ulterior, prin încheierea din data de 11.03.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare (f.207-210 vol. III ds._ 4), s-a admis cererea inculpatului N. D. de încetare a obligației de a nu se apropia de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luate față de aceasta prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatului N. D..

Prin încheierea din data de 04.12.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 894/C/16.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar (f.21-26 vol.71 ds._ 4), în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis cererea formulată de inculpatul N. D. și încuviințat acestuia părăsirea teritoriului României în perioada 23.12._15, pentru a se deplasa în Suedia, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul N. D. a reamintit instanței că logodnica sa, G. Iversen M., și familia acesteia locuiesc pe teritoriul Suediei, iar contactele personale cu aceasta fiind întrerupte prin luarea măsurilor preventive în cauză, stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor), alături de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei), conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată), dreptul la viață privată și de familie de care se bucură, i s-a îngăduit, o dată, depășirea teritoriului României, revenind, ceea ce denotă lipsa riscului de sustragere de la judecată.

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4 (f.175-179 vol. II), definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpata P. N. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d, e și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatei P. N. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

f) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele;

g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpata P. N. a fost supusă măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de aceasta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Ulterior, prin încheierea din data de 10.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 724 din data de 19.09.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, s-a admis cererea inculpatei P. N. de încetare a obligației de a nu se apropia de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luate față de aceasta prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatei P. N., printre care și cea de a nu se apropia de martori și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpata P. N. a făcut referire la stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor), conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată, respectarea întocmai a obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar), lipsa antecedentelor penale, durata nerezonabilă a măsurii preventive, specificul activității desfășurate (contabil șef, economist, în acest sens înscrisurile anexate cererii), care ar putea presupune deplasări în străinătate, inculpata fiind unica întreținătoare a familiei.

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul P. V. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului P. V. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul P. V. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul P. V. a reamintit instanței că, de-a lungul desfășurării procesului penal, nu a învestit-o cu nicio cerere privind măsurile preventive în cauză, înțelegând a se conforma întru totul obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar, care nu se mai justifică însă, conduita sa procesuală fiind una conformă, dar și că în cauză s-a depășit durata rezonabilă pentru care măsurile preventive pot fi dispuse, prin raportare și la stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor), alături de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei).

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul S. C. V. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d, e și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului S. C. V. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu exercite profesia, meseria, să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele;

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul S. C. V. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de aceasta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Ulterior, prin încheierea din data de 10.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 724 din data de 19.09.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, s-a admis cererea inculpatului S. C. V. și încuviințat acestuia părăsirea teritoriului României în perioada 10.09._14, pentru a se deplasa în Suedia, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin încheierea din data de 04.11.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 835/C/19.11.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, s-a admis cererea inculpatului S. C. V. de încetare a obligației de a nu depăși teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luate față de acesta prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatului S. C. V..

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, dar și prin cerere scrisă depusă la termenul de judecată din data de 12.01.2015 susmenționatul inculpat a solicitat instanței revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, făcând referire la stadiul cauzei (inculpatul fiind audiat), conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată), durata nerezonabilă a măsurii preventive), circumstanțele personale favorabile (vârsta, lipsa antecedentelor penale, mediul stabil din care provine), dreptul la viață privată și de familie respectiv, dreptul la muncă de care se bucură (fiica, S. I. A. locuiește și lucrează în Spania, iar inculpatul își desfășoară activitatea în baza unui contract de prestări servicii marketing și reprezentare comercială a Cottonfine Ltd, no.0001/23.10.2014, care presupune dese deplasări în străinătate, fiind vizate piețele Europei de Est- Ungaria, Cehia și Polonia și nu numai).

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul S. B. F. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului S. B. F. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul S. B. F. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Ulterior, prin încheierea din data de 04.12.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 894/C/16.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis cererea inculpatului S. B. F. și încuviințat acesteia părăsirea teritoriului României în perioada 20.12._14, pentru a se deplasa în Italia și Austria, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul S. B. F. a reamintit instanței că rudele soției sale locuiesc pe teritoriul Austriei și Italiei, iar contactele personale cu aceasta sunt întrerupte prin luarea măsurilor preventive în cauză, conduita procesuală conformă avută (prin prezentarea la termenele de judecată, respectarea întocmai a obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar), stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor), natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei), circumstanțele sale personale favorabile (55 ani, fără antecedente penale, bine integrat din punct de vedere social).

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul S. S. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului S. S. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul S. S. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 200/R/01.02.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ /a1.

Ulterior, prin încheierea din data de 04.12.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 894/C/16.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, în baza art. 215 alin. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis, în parte, cererea inculpatului S. S. și încuviințat acesteia părăsirea teritoriului României în perioada 23.12._15, pentru a se deplasa în Italia, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul S. S. a reamintit instanței stadiul cauzei (inculpații au fost audiați, li s-a acordat și cuvântul asupra probelor, au fost audiați martorii încuviințați inculpatului), durata nerezonabilă a măsurii preventive, lipsa datelor în sensul obstrucționării actului de justiție, conduita procesuală conformă de care a dat dovadă (prin prezentarea la termenele de judecată, respectarea întocmai a obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar).

Prin încheierea din data de 12.02.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia nr. 19/CO/24.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4/a1, s-a luat (și) față de inculpatul M. C. M. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen. (cu referire la art. 16 alin. 3 din Legea nr. 255/2013).

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului S. S. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

De asemenea, Tribunalul a reținut că, anterior, inculpatul M. C. M. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin încheierea din data de 19.01.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ .

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul M. C. M. a invocat, pe de o parte, aspecte de nelegalitate a măsurii preventive, luate în baza unor dispoziții legale ulterior declarate neconstituționale (în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 712 din data de 4 decembrie 2014), pe de altă parte, conduita sa procesuală conformă, depășirea duratei rezonabile pentru care măsurile preventive pot fi dispuse, prin raportare și la stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor, audiindu-se mare parte din martori), alături de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei).

Prin încheierea din data de 11.03.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, s-a luat față de inculpatul F. Ș. G. măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. 2 rap. la art. 214 alin. 1 N.C.pr.pen.

În baza art. 215 alin. 1 și alin. 2 lit. a, d și j N.C.pr.pen. i s-a impus inculpatului F. Ș. G. respectarea, pe timpul controlului judiciar, următoarelor obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

d) să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

e) să nu se apropie de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale.

f) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

Anterior, inculpatul F. Ș. G. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, dar și măsurii preventive a liberării provizorii sub control judiciar, luate față de acesta, în baza Codului de procedură penală din 1968, prin decizia nr. 2182/R/14.11.2012 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012.

Ulterior, prin încheierea din data de 23.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, s-a admis cererea inculpatului F. Ș. G. de încetare a obligației de a nu se apropia de alți participanți la comiterea presupuselor infracțiuni și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale din conținutul măsurii preventive a controlului judiciar luate față de aceasta prin încheierea din data de 11.03.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatului F. Ș. G., printre care și cea de a nu se apropia de martori și de a nu comunica cu aceștia, direct sau indirect, pe nicio cale.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul F. Ș. G. a reamintit instanței stadiul cauzei (inculpații au fost audiați, li s-a acordat și cuvântul asupra probelor, au fost audiați martorii încuviințați inculpatului), durata nerezonabilă a măsurii preventive, lipsa datelor în sensul obstrucționării actului de justiție, conduita procesuală conformă de care a dat dovadă (prin prezentarea la termenele de judecată, respectarea întocmai a obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar).

În drept, potrivit art. II din O.U.G. nr. 82/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, (1) măsura preventivă a controlului judiciar […] aflată în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă și se menține până la efectuarea verificării prevăzute la alin. (2). (2) În termen de cel mult 60 de zile de la . ordonanței de urgență (publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 911 din_ ), […] instanța, în cursul judecății, verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar […] ori dacă există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, dispunând, după caz, […] menținerea sau revocarea măsurii preventive, dispozițiile art. 207, 208, 215¹ și 216 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător.

În privința dispozițiilor legale la care se face trimitere, Tribunalul a mai reținut că:

În aplicarea dispozițiilor art.208 alin. 5 C.pr.pen., (5) în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător.

De asemenea, art. 207 alin. 4-5 C.pr.pen. (la care art. 208 alin. 5 C.pr.pen. face trimitere), prevede: când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Nu în ultimul rând, în acord cu art. 215¹ C.pr.pen. (8) în cursul judecății în primă instanță, durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.

Totodată, prin încheierea din data de 06.11.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia nr. 2176/13.11.2012 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, în baza art. 160² C.pr.pen. (1968), a fost admisă cererea inculpatului C. V. și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.

În baza art. 160² alin. 3 și 3¹ C.pr.pen. (1968), i s-a impus inculpatului C. V., pe durata liberării provizorii sub control judiciar, respectarea următoarelor obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a localității București, decât în condițiile fixate de instanță, limită care a fost extinsă la nivelul teritoriului țării prin încheierea din data de 06.03.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ ;

b) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie de coinculpați, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Anterior, inculpatul C. V. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul C. V. a reamintit instanței că, de-a lungul desfășurării procesului penal, nu a învestit-o cu nicio cerere privind măsurile preventive în cauză, înțelegând a se conforma întru totul obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar, care nu se mai justifică însă, conduita sa procesuală fiind una conformă, dar și că în cauză s-a depășit durata rezonabilă pentru care măsurile preventive pot fi dispuse, prin raportare și la stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor), alături de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei) și circumstanțele personale favorabile (cetățean român, bine integrat din punct de vedere social).

Prin încheierea din data de 19.11.2012 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia nr. 2239/22.11.2012 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, în baza art. 160² C.pr.pen. (1968), a fost admisă cererea inculpatului C. E. M. și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.

În baza art. 160² alin. 3 și 3¹ C.pr.pen. (1968), i s-a impus inculpatului C. E. M., pe durata liberării provizorii sub control judiciar, respectarea următoarelor obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a țării, decât în condițiile fixate de instanță;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie de coinculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Anterior, inculpatul C. E. M. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul C. E. M. a reamintit instanței că, de-a lungul desfășurării procesului penal, nu a învestit-o cu nicio cerere privind măsurile preventive în cauză, înțelegând a se conforma întru totul obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar, care nu se mai justifică însă, conduita sa procesuală fiind una conformă, dar și că în cauză s-a depășit durata rezonabilă pentru care măsurile preventive pot fi dispuse, prin raportare și la stadiul cauzei (inculpații fiind audiați, acordându-li-se și cuvântul asupra probelor), alături de natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei).

Prin încheierea din data de 05.12.2012 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia nr. 2389/R/11.12.2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, în baza art. 160² C.pr.pen. (1968), a fost admisă cererea inculpatului I. I. și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.

În baza art. 160² alin. 3 și 3¹ C.pr.pen. (1968), i s-a impus inculpatului I. I., pe durata liberării provizorii sub control judiciar, respectarea următoarelor obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a localității București, decât în condițiile fixate de instanță, limită care a fost extinsă la nivelul teritoriului țării prin încheierea din data de 03.06.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ ;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

f) să nu se apropie de coinculpați, martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Anterior, inculpatul I. I. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile.

Ulterior, prin încheierea din data de 10.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 724 din data de 19.09.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160² alin. 3 lit. a C.pr.pen. (1968) s-a încuviințat inculpatului I. I. părăsirea temporară a teritoriului României în perioada 10.09._14, pentru a se deplasa în Bulgaria, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin încheierea din data de 04.11.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 835/C/19.11.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160³ C.pr.pen. (1968), a fost admisă cererea calificată a inculpatului I. I. de ridicare (în parte) a controlului judiciar, și, în consecință, ridicat obligația impusă acestuia de a nu depăși limita teritorială fixată- teritoriul României decât în condițiile stabilite de instanță.

Au fost menține, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatului I. I..

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, dar și prin cererea scrisă depusă la termenul de judecată din data de 13.01.2015, inculpatul I. I. a solicitat instanței revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, făcând referire la stadiul cauzei (inculpatul fiind audiat), conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată), durata nerezonabilă a măsurii preventive), circumstanțele personale favorabile (vârsta, lipsa antecedentelor penale, mediul stabil din care provine), dreptul la viață privată și de familie respectiv, dreptul la muncă de care se bucură (familia sa locuind pe teritoriul Bulgariei), împrejurarea că i s-a îngăduit, o dată, depășirea teritoriului României, revenind, pentru ca ulterior să i se ridice obligația de a nu depăși teritoriul României, ceea ce denotă lipsa riscului de sustragere de la judecată.

Prin decizia nr. 2177/R/13.11.2012 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, recursul declarat de recurentul-inculpat I. F. împotriva încheierii din data de 06.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a II- Penală, a fost admis, și, în baza art. 160² C.pr.pen., a fost admisă cererea inculpatului și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.

În baza art. 160² alin. 3 și 3¹ C.pr.pen. (1968), i s-a impus inculpatului I. F., pe durata liberării provizorii sub control judiciar, respectarea următoarelor obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a țării, decât în condițiile fixate de instanță;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

f) să nu se apropie de coinculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, obligație modificată prin încheierea din data de 30.04.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ (f.80-101 vol.VI), definitivă prin decizia penală nr. 916/17.05.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, în sensul exceptării inculpatei M. L. E. (cumnata sa).

Anterior, inculpatul I. F. a fost supus măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile.

Ulterior, prin încheierea din data de 04.07.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, s-a admis cererea inculpatului I. F. de încetare a obligației de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați.

Prin încheierea din data de 10.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 724 din data de 19.09.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160² alin. 3 lit. a C.pr.pen. (1968) s-a încuviințat inculpatului I. F. părăsirea temporară a teritoriului României în perioada 10.09._14, pentru a se deplasa în Germania, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul I. F. a făcut referire la stadiul cauzei (inculpatul fiind audiat), conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată), durata nerezonabilă a măsurii preventive, împrejurarea că i s-a îngăduit, o dată, depășirea teritoriului României, revenind, ceea ce denotă lipsa riscului de sustragere de la judecată.

Prin decizia nr. 1943/10.10.2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, recursul declarat de recurenta-inculpată N. E. M. împotriva încheierii din data de 04.10.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a penală, a fost admis, și, în baza art. 160² C.pr.pen., a fost admisă cererea inculpatei și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acesteia.

În baza art. 160² alin. 3 și 3¹ C.pr.pen. (1968), i s-a impus inculpatei N. E. M., pe durata liberării provizorii sub control judiciar, respectarea următoarelor obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a județului G. și a municipiului București, decât în condițiile fixate de instanță, limită care a fost extinsă la nivelul teritoriului țării prin încheierea din data de 06.03.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ ;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

f) să nu se apropie de coinculpați, de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Anterior, inculpata N. E. M. a fost supusă măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpata N. E. M. a făcut referire la stadiul cauzei (inculpata fiind audiată), conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată), durata nerezonabilă a măsurii preventive, circumstanțele personale favorabile (vârsta, lipsa antecedentelor penale, mediul stabil din care provine).

Prin încheierea din data de 19.12.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia nr. 32/R/10.01.2013 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, în baza art. 160² C.pr.pen. (1968), a fost admisă cererea inculpatului R. M. și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.

În baza art. 160² alin. 3 și 3¹ C.pr.pen. (1968), i s-a impus inculpatului R. M., pe durata liberării provizorii sub control judiciar, respectarea următoarelor obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a localității București, decât în condițiile fixate de instanță, limită care a fost extinsă la nivelul teritoriului țării, prin încheierea din data de 05.02.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ ;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie de ceilalți inculpați, martori din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, obligație modificată prin încheierile Tribunalului București, Secția a I-a penală din datele de 05.02.2013 și 02.04.2013, pronunțate în dosarul nr._ x, definitive prin nerecurare și, respectiv, prin decizia penală nr. 673/08.04.2013 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, în sensul exceptării inculpaților Marataș N. și C. T..

g) să nu exercite activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele pentru care este cercetat.

Anterior, inculpatul R. M. a fost supusă măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile.

Ulterior,

Prin încheierea din data de 10.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 724/CO din 19.09.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160³ C.pr.pen. (1968), s-a admis doar în parte, cererea inculpatului R. M. de ridicare (în parte) a controlului judiciar, cu consecința ridicării obligației susenunțate, de a nu exercita activitatea în exercitarea căreia ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și menținerii, ca neschimbate, a celorlalte obligații impuse aceluiași inculpat.

Prin încheierea din data de 23.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin necontestare, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160² alin. 3 lit. a C.pr.pen. (1968) s-a încuviințat inculpatului R. M. depășirea limitei teritoriale fixate- teritoriul României în perioada 08.10._14, pentru a se deplasa în Austria, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin încheierea din data de 04.11.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 835/C/19.11.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160² alin. 3 lit. a C.pr.pen. (1968) s-a încuviințat inculpatului R. M. depășirea limitei teritoriale fixate- teritoriul României în perioada 04.12._14, pentru a se deplasa în Franța, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin încheierea din data de 04.12.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 894/C/16.12.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160² alin. 3 lit. a C.pr.pen. (1968) s-a încuviințat inculpatului R. M. depășirea limitei teritoriale fixate- teritoriul României în perioada 04.12._14, pentru a se deplasa în Austria și Marea Britanie, cu obligația pentru inculpat de a reveni în țară în acest interval.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul R. M. a făcut referire la stadiul cauzei, conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată, plata onorariului de expert), acoperirea prejudiciului (încă din cursul urmăririi penale), durata nerezonabilă a măsurii preventive, specificul activității desfășurate în cadrul grupului Lemarco (care presupune dese deplasări în străinătate la târguri, expoziții, negocieri, apariția problemelor grave de natură economică în cadrul societăților fiind și consecință a imposibilității de a depăși teritoriul României), împrejurarea i s-a îngăduit, de două ori, depășirea teritoriului României, de fiecare dată revenind, ceea ce denotă lipsa riscului de sustragere de la judecată.

Prin decizia nr. 2405/R/13.12.2012 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._/3/2012, recursul declarat de recurentul-inculpat V. S. împotriva încheierii din data de 20.11.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a I- Penală, a fost admis, și, în baza art. 160² C.pr.pen. (1968), a fost admisă cererea inculpatului și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.

În baza art. 160² alin. 3¹ C.pr.pen. (1968), pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpatului i s-a impus, printre altele, următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a Municipiului București și a județului I., decât în condițiile fixate de instanță, limită care a fost extinsă la nivelul teritoriului țării, prin încheierea din data de 30.04.2013 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ ;

b) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie de ceilalți inculpați, martori din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Anterior, inculpatul V. S. a fost supusă măsurii arestării preventive, pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile.

Ulterior, prin încheierea din data de 10.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 724 din data de 19.09.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, în baza art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale rap. la art. 160³ C.pr.pen. (1968) s-a admis, în parte, cererea formulată de inculpatul V. S. de ridicare (în parte) a controlului judiciar.

S-a ridicat obligația impusă inculpatului V. S. de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, cu ceilalți inculpați.

S-au menținut, ca neschimbate, celelalte obligații impuse inculpatului V. S., printre care și cea de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, cu martorii din cauză.

Prin concluziile prezentate cu ocazia dezbaterilor, inculpatul V. S. a făcut referire la stadiul cauzei (inculpatul fiind audiat), conduita procesuală conformă (prezentarea la termenele de judecată), durata nerezonabilă a măsurii preventive, circumstanțele personale favorabile (vârsta, lipsa antecedentelor penale, mediul stabil din care provine).

În drept, s-a constatat că, după cum la termenele anterioare s-a arătat, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 515/14.08.2013) măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile prevăzute de legea veche.

Așadar, în cazul situațiilor tranzitorii (procese penale începute sub imperiul Codului de procedură penală anterior și continuate sub imperiul Noului Cod de procedură penală), dispozițiile enunțate reprezintă regula în materia măsurilor preventive.

Singurele excepții au în vedere măsurile preventive prevăzute de art. 145 și 145¹ Cod de procedură penală anterior, respectiv, obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara, în privința cărora legiuitorul a prevăzut, prin art. 16 alin. 2 și 3 din același act normativ, că acestea se mențin pe durata pentru care au fost dispuse (în situația celor luate în cursul urmării penale, pe perioadă determinată, de maxim 30 de zile), respectiv, până la termenul de judecată acordat în cauză (în situația celor luate în cursul judecății, așadar, pe perioadă nedeterminată), când se poate lua oricare din măsurile preventive prevăzute de legea nouă.

Deoarece liberarea provizorie sub control judiciar nu se regăsește printre situațiile de excepție enunțate în paragraful ce precede, se aplică regula deopotrivă mai sus arătată.

De altfel, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

Așadar, stabilind incidența legii vechi, Tribunalul a mai constatat că dispozițiile art. II din O.U.G. nr.82/2014 nu sunt aplicabile și în cazul liberării provizorii sub control judiciar, în accepțiunea Codului de procedură penală anterior, neimpunându-se verificarea periodică a subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurii sau apariției unor temeiuri noi care să o justifice în continuare.

Fără îndoială, nimic împiedică instanța de judecată a face verificările de mai sus, din oficiu, eventual, făcând aplicarea dispozițiilor art.160³ C.pr.pen. (1968) în acord cu care controlul judiciar instituit de instanță poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Pentru aceste motive, în respectarea principiului egalității de tratament, între, pe de o parte, inculpații supuși măsurii preventive a controlului judiciar în baza Codului de procedură penală (2014) și cei supuși măsurii liberării provizorii sub control judiciar în baza Codului de procedură penală (1968), Tribunalul, din oficiu, a pus în discuție și cea din urmă măsură, constatând totodată, că a fost învestit și cu o cerere de ridicare (în tot) a controlului judiciar formulată de inculpatul I. I., la care, în cele ce preced, pe larg, s-a făcut referire.

Cu toate acestea, conținutul măsurii preventive a controlului judiciar înglobează, în bună măsură, reglementarea anterioară (Codul de procedură penală din 1968) privitoare la liberarea provizorie, motiv pentru care, ca și în precedent, verificările menționate în paragrafele de mai sus vor fi făcute împreună.

Astfel, sub aspectul legalității măsurilor preventive, Tribunalul a constatat că s-au adus critici în acest sens doar de apărătorul inculpaților D. Nicușor, G. L., M. C. M. și G. S. A. (susținând, în esență, că nelegalitatea este o consecință a luării măsurii preventive a controlului judiciar, după caz, prin încheierile Tribunalului București Secția a I-a Penală din datele de 12.02.2014 și, respectiv, 11.03.2014, în baza unor dispoziții legale declarate neconstituționale), ceilalți inculpați, Ministerul Public, precum și Tribunalul, din oficiu, nesemnalând aspecte de nelegalitate.

Se reține că modificările aduse Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală au intervenit urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 712 din data de 4 decembrie 2014, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211-217 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, întrucât încalcă art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale cu raportare la libertatea individuală (art. 23), la libera circulație (art. 25) și la viața intimă, familială și privată (art. 26), pentru a pronunța această soluție Curtea reținând faptul că noul Cod de procedură penală include printre măsurile preventive controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune, fără a prevedea durata pentru care pot fi dispuse aceste măsuri.

Nu în ultimul rând, în acord cu art. 147 alin. 1 din Constituție, dar șiart.31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

În ceea ce privește temeinicia acelorași măsuri, Tribunalul reține că temeiurile avute în vedere la luarea lor nu au încetat și impun în continuare menținerea inculpaților sub control judiciar, cu mențiunile ce vor fi efectuate în continuare, în privința conținutului concret al măsurilor în discuție.

Altfel, în cauză există probe din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, dintre cele mai grave (după caz, inițiere/constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat, infracțiune prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, având corespondent în dispozițiile art. 367 C.pen., cu legături transfrontaliere, care ar fi acționat în perioada 2009 – la zi, pretins format din cetățenii români și cetățenii bulgari, grup infracțional specializat în obținerea unor importante beneficii financiare în urma derulării unor operațiuni de import sau achiziții/livrări intracomunitare cu diverse categorii de bunuri, neînregistrarea în documentele contabile a tuturor operațiunilor realizate și/sau înregistrarea de operațiuni nereale, în scopul obținerii ilegale de TVA; diferite forme ale participației penale la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.241/2005; spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a și b din Legea nr. 656/2002; diferite forme ale participației penale la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 C.pen., rap. la art. 248¹ C.pen., având corespondent în dispozițiile art. 297 și art. 309 C.pen.; diferite forme ale participației penale la infracțiunea de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor în formă continuată, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005; diferite forme ale participației la infracțiunea de bancrută frauduloasă în formă continuată, prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. a și b din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, având corespondent în dispozițiile art. 241 C.pen.), care au stat și la baza întocmirii rechizitoriului, constând în înscrisuri, declarații martori, declarații inculpați, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate, procese verbale percheziții domiciliare/în mediul informatic.

Poziția inculpaților fiind una de negare a acuzațiilor aduse, Tribunalul a mai arătat că, în acord cu jurisprudența CEDO în materie, la momentul luării măsurii arestării preventive (cu atât mai puțin a uneia restrictive de libertate) nu trebuie să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).

Referitor la caracterul necesar al măsurilor preventive, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni (condiție ce reprezintă o particularizare, pentru cazul măsurilor preventive, a dispozițiilor art. 53 alin. 2 din Constituția României, republicată) și al caracterului proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației aduse persoanelor față de care se dispune, Tribunalul a constatat că, față de inculpați s-au reținut: lipsa antecedentelor penale (cu excepția inculpatului I. F.), împrejurarea că sunt bine integrați din punct de vedere social (fiind căsătoriți, având copii (minori) (în întreținere), domicilii stabile, preocupări profesionale), conduita procesuală corespunzătoare (în sensul prezentării la termenele de judecată acordate în cauză, cu mențiunea că acestora le revenea și o obligație în acest sens, asupra lor planând, în caz de nerespectare cu rea credință a obligației, sancțiunea luării măsurii arestării preventive, și colaborării cu organele judiciare penale- toți inculpații fiind audiați, punând la dispoziția organelor judiciare penale documente financiar contabile, achitând onorariul provizoriu de expert pus în sarcina lor etc.).

În privința obligațiilor impuse inculpaților (care dau conținutul controlului judiciar, respectiv, liberării provizorii sub control judiciar):

- de a se prezenta la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

- de a informa de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței, corelativ, de a nu-și schimba locuința fără încuviințarea instanței;

- de se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea- secția de poliție în a cărei rază teritorială își au locuința, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați:

Tribunalul a mai constatat că menținerea lor se impune, prin raportare la gravitatea faptelor presupus comise (infracțiuni aparent pregătite minuțios, săvârșite într-un interval semnificativ de timp și care au produs un prejudiciu ridicat- în total,_,31 lei), rezonanța deosebit de negativă a infracțiunilor de evaziune fiscală (și nu numai), cu impact major asupra bugetului consolidat al statului, complexitatea ridicată a cauzei, precum și imperativele de ordin procesual, cum sunt cele de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal și de menținere în continuare a inculpaților la dispoziția organelor judiciare, care ar putea reclama prezenta lor în orice moment în vederea efectuării unor acte de cercetare, lipsa oricărei forme de control asupra inculpaților nefiind oportună.

- de a nu depăși limita teritorială fixată- teritoriul României- corelativ, de a nu depăși limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță:

De altfel, și menținerea restricției libertății de circulație (consacrate în art. 25 din Constituția României și art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului), cu consecințe și asupra drepturilor inculpaților de mai sus la muncă (garantat și el de art. 41 alin. 1 din Constituție, precum și de art. 23 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), respectiv, la viață privată și de familie (garantat de art. 41 alin. 1 din Constituție, dar și de art. 23 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), la mai mult de doi ani de la dispunerea ei (interval de timp în care inculpații s-au supus tuturor măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina lor) nu mai este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse, pierzându-și caracterul rezonabil.

Din același punct de vedere nu este de neglijat nici că aceeași inculpați au fost anterior supuși măsurii arestării preventive pentru o perioadă apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile.

De altfel, aceeași restricție nu mai este nici necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, respectiv, buna desfășurare a procesului penal, în raport de stadiul cauzei, inculpații fiind audiați, acordându-li-se cuvântul și asupra probelor, în privința cărora instanța s-a pronunțat.

Alături de acestea, prezintă relevanță deosebită natura infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei, respectiv, expertiză financiar contabilă încuviințată în cauză prin aceeași încheiere a Tribunalului București, Secția a I-a Penală din data de 16.07.2014, cu termen de finalizare noiembrie 2014, în privința căruia însă constată lipsa debutului lucrărilor necesare efectuării expertizei).

În privința justificării aceleași măsurii preventive prin necesitatea de a împiedica inculpații să se sustragă de la judecată, Tribunalul a mai sub liniat faptul că unora dintre inculpați li s-a permis părăsirea temporară a teritoriului României, în mod repetat, revenind (sens în care face trimitere la cele pe larg prezentate în cazul fiecărui inculpat), ceea ce denotă lipsa unui asemenea risc.

În cazul celorlalți inculpați, care nu au beneficiat anterior de o dispoziție a instanței în sensul încuviințării părăsirii teritoriului României, conduita procesuală conformă (prin prezentarea la termenele de judecată, respectarea întocmai a obligațiilor care dau conținutul controlului judiciar, pentru perioada îndelungată anterior menționată), constituind o garanție în același sens.

De altfel, în cazul tuturor inculpaților legătura cu România este semnificativă, aceștia fiind bine integrați din punct de vedere social, dar și profesional, având familii, domicilii și locuri de muncă stabile pe teritoriul țării,

Nu în ultimul rând, inculpații rămân supuși obligației de a se prezenta în fața instanței de judecată, ori de câte ori sunt chemați, de natură a asigura realizarea scopului măsurilor preventive prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., asupra lor planând sancțiunea înlocuirii măsurilor actuale cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în caz de încălcare, cu rea credință, a obligației în discuție.

De altfel, noua reglementare- art. 215 alin. 2 C.pr.pen., prevede caracterul facultativ al obligației de a nu depăși o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât în condițiile stabilite de instanță.

Celorlalți inculpați (I. I. și S. C. V.), potrivit încheierii din data de 04.11.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 835/C/19.11.2014 a Curții de Apel București, Secția a I-a Penală, pronunțată în același dosar li s-a ridicat obligația în discuție, astfel încât soluția se impune și pentru identitate de tratament.

Tribunalul a mai reținut că menținerea obligației amintite în paragraful ce precede nu se mai impune, având în vedere următoarele: în principal, stadiul cauzei- toți petenții inculpații fiind audiați, acordându-li-se cuvântul și asupra probelor, în privința cărora instanța s-a pronunțat, alături de acesta, natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați (economice, impunând un probatoriu bazat pe documente/înscrisuri aflate la dosarul cauzei, respectiv, expertiză financiar contabilă încuviințată în cauză prin aceeași încheiere a Tribunalului București, Secția a I-a Penală din data de 16.07.2014).

Din același punct de vedere nu este de neglijat nici că inculpații au fost supuși măsurii arestării preventive o perioadă însemnată de timp - apropiată de cea maximă prevăzută de lege- art. 159 alin. 13 C.pr.pen. (1968) - 180 zile, iar ulterior a fost supuși unor măsuri preventive restrictive de libertate, după cum în cele ce preced s-a arătat, cele din urmă dăinuind de mai mult de 2 ani, dar și că în tot acest interval de timp s-au supus tuturor măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina lor.

Tribunalul a constatat că menținerea obligației, în cazul inculpaților cărora le-a fost impusă inițial, se impune, în raport de stadiul cauzei, martorii nefiind încă toți audiați.

Tribunalul a constatat că restricția adusă dreptului la muncă al inculpaților (garantat de art. 41 alin. 1 din Constituție, dar și de art. 23 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), la mai mult de doi ani de la impunerea ei, nu mai este proporțională cu situația care a determinat-o, prin raportare și la ceilalți inculpați din cauză, în cazul cărora, fie obligația în discuție nu le-a fost impusă inițial, fie a fost ulterior ridicată (printre care și inculpatul R. M., în cazul căruia aceeași obligație a fost ridicată prin încheierea din data de 10.09.2014 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ 4 f.170-14 vol. XVI ds._ 4, definitivă prin decizia penală nr. 724 din data de 19.09.2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală), dar asupra cărora planează aceleași acuzații sau acuzații mai grave.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT și inculpații A. S., D. Nicușor, G. S. A., I. F., M. C. M., P. V., S. S., V. S., care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

P. a solicitat admiterea contestației și a criticat încheierea pe motiv că instanța a admis o . cereri formulate de inculpați cu privire la părăsirea teritoriului țării, ce au fost admise.

Inculpata A. S., personal și asistată de apărător ales, la termenul din 10.02.2015 a solicitat și instanța a încuviințat, retragerea contestației.

Inculpații au solicitat admiterea contestațiilor, casarea încheierii contestate și ridicarea interdicției de a nu se apropia de martori și de a comunica cu aceștia, direct sau indirect.

În analiza proprie, Curtea constată că încheierea atacată este temeinică și legală sub toate aspectele, nefiind întemeiate nici criticile Ministerului Public, nici cele ale inculpaților.

Fără a relua argumentația primei instanțe, Curtea constată că potrivit art.208 alin. 5 C.pr.pen., (5) în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Conform art. 207 alin. 4-5 C.pr.pen., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

După cum a observat corect prima instanță, în cauză se impune menținerea măsurilor preventive a controlului judiciar, luate față de fiecare inculpat în parte, întrucât temeiurile pentru care au determinat luarea acestor măsuri nu s-au schimbat.

Astfel, există în continuare probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, dintre cele mai grave (după caz, inițiere/constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat), infracțiune prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, având corespondent în dispozițiile art. 367 C.pen., cu legături transfrontaliere, care ar fi acționat în perioada 2009 – la zi, pretins format din cetățenii români și cetățenii bulgari, grup infracțional specializat în obținerea unor importante beneficii financiare în urma derulării unor operațiuni de import sau achiziții/livrări intracomunitare cu diverse categorii de bunuri, neînregistrarea în documentele contabile a tuturor operațiunilor realizate și/sau înregistrarea de operațiuni nereale, în scopul obținerii ilegale de TVA; diferite forme ale participației penale la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr.241/2005; spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 23 lit. a și b din Legea nr. 656/2002; diferite forme ale participației penale la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 C.pen., rap. la art. 248¹ C.pen., având corespondent în dispozițiile art. 297 și art. 309 C.pen.; diferite forme ale participației penale la infracțiunea de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor în formă continuată, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat, prevăzută de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005; diferite forme ale participației la infracțiunea de bancrută frauduloasă în formă continuată, prevăzută de art. 143 alin. 2 lit. a și b din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, având corespondent în dispozițiile art. 241 C.pen.), care au stat și la baza întocmirii rechizitoriului, constând în înscrisuri, declarații martori, declarații inculpați, rapoarte de constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate, procese verbale percheziții domiciliare/în mediul informatic.

Ținând seama de gravitatea infracțiunilor menționate și de amploarea activității infracționale despre care există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că au fost comise de fiecare inculpat în parte, Curtea apreciază în acord cu prima instanță că se impune menținerea măsurilor preventive luate față de fiecare inculpat în parte, măsuri ce sunt necesare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și pentru a se preveni comiterea altor infracțiuni.

Din același motiv este necesar să fie menținute și obligațiile stabilite în sarcina inculpaților de a nu lua legătura cu martorii, neavând relevanță împrejurarea că aceștia sunt fie rude, fie angajați ai inculpaților.

Totodată, măsura controlului judiciar nu a depășit un termen rezonabil până în prezent, ținând seama de complexitatea deosebită a cauzei, dar și de împrejurarea că organele judiciare nu au dat dovadă de pasivitate.

Față de acestea aspecte, nu sunt fondate criticile inculpaților referitoare la necesitatea menținerii măsurii controlului judiciar, ori a interdicțiilor de a lua legătura cu martorii.

Curtea constată că nu sunt fondate nici criticile Ministerului Public, referitoare la împrejurarea că prima instanță a înlăturat pentru unii inculpați, din conținutul măsurii controlului judiciar, obligația de a nu părăsi teritoriul țării.

Curtea are în vedere faptul că toți inculpații, fără excepție, s-au supus tuturor măsurilor de supraveghere și au respectat toate obligațiile impuse de instanță, prezentându-se totodată la termenele fixate pentru judecarea cauzei. Mai mult, unii inculpați au beneficiat deja de învoirea instanței pentru a se deplasa în alte state, întorcându-se în termenul fixat de fiecare. Prin urmare, obligați de a nu părăsi țara impusă inculpaților nu mai apare ca fiind necesar pentru realizarea scopului măsurilor preventive, conform dispozițiilor art.202 al.1 Cpp, fiind necesare și suficiente celelalte obligații ce rămân în sarcina inculpaților, în conținutul astfel restrâns al măsurii controlului judiciar.

Așadar, Curtea, în baza art.206 C. pr. pen. va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de P. și de inculpații contestatori

Fiecare inculpat va fi obligat la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare statului, conform art.275 alin.2 C. pr. pen.

În baza art.425¹ alin.3 C. pr. pen., se va lua act de retragerea contestației formulate de inculpata A. S. și o va obliga la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.

În temeiul art.272 alin.1 C. pr. pen. onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul S. B. F., în cuantum de 100 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.206 C. pr. pen., respinge ca nefondate contestațiile formulate de P. Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală și inculpații D. Nicușor, G. S. A., I. F., M. C. M., P. V., S. S. și V. S. împotriva Încheierii de ședință din data de 28.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .

În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.425¹ alin.3 C. pr. pen., ia act de retragerea contestației formulate de inculpata A. S..

În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., obligă pe inculpata A. S. la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.

În temeiul art.272 alin.1 C. pr. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul S. B. F., în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

F. B. VoinescuTeodor S.

Red./dact. F.B.V. 2ex

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI