Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 91/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 91/Co
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Curtea constituită din:
Judecător de cameră preliminară:I. C.
Grefier: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D. – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror F. L..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul B. L. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, pronunțată in dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat B. L., personal în stare de arest și asistat de avocat ales L. D., cu împuternicirea avocațială nr._/09.02.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea,in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință contestatorului inculpat B. L. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Contestatorul inculpat B. L., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Curtea constatând că in cauză nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul in susținerea contestației.
Apărătorul contestatorului inculpat B. L. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii de ședință din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, pronunțată in dosarul nr. _ și rejudecând să fie înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, urmând a se avea in vedere conduita bună a inculpatului, acesta recunoscând si regretând săvârșirea faptelor. Totodată, solicită a se avea in vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, precum și problemele medicale pe care le are inculpatul.
De asemenea, apreciază că la acest moment n u există riscul ca inculpatul să zădărnicească aflarea adevărului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că în cauză nu s-au modificat temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, aceasta fiind singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce îl privește circumstanțele personale ale inculpatului apreciază că acestea vor fi avute în vedere la momentul soluționării cauzei pe fond.
Contestatorul inculpat B. L., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Judecătorul de cameră preliminară
Asupra prezentei contestații.
Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Tribunalului București s-au dispus următoarele:
În baza art.348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la 207 al.4 Cod procedură penală constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. L.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în conformitate că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, judecătorul de cameră preliminară constată că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel și la acest moment procesual, cum rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală, se constată condiția existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul B. L. a comis pretinsele infracțiuni reținute în sarcina sa, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 202 al. 1 teza I și 223 al. 1 teza I N.C.pr.pen.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară reține că și în prezent există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit pretinsele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, fără a se evidenția vreo modificare a acestora.
Referitor la temeinicia și legalitatea stării de arest preventiv a inculpatului B. L., judecătorul reține că măsura preventivă luată față de acesta este legală și temeinică prin prisma prevederilor procesual penale dezvoltate de art. 223 al. 2 N.C.pr.pen.
Pretinsa infracțiune de act sexual cu un minor, reținută în sarcina inculpatului, fiind o infracțiune pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 5 ani fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 223 al. 2 din Codul de procedură penală.
Totodată, se constată că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii a formulat contestație inculpatul, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, urmând a se avea in vedere conduita bună a inculpatului, acesta recunoscând si regretând săvârșirea faptelor. Totodată, solicită a se avea in vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, precum și problemele medicale pe care le are inculpatul
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile contestatorului și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată contestația nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Similar instanței de fond și instanța de control judiciar apreciază incidența condițiilor cumulative prevăzute de art.223 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod de proc.pen..
Astfel, pe de-o parte din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis faptele ce constituie obiectul acuzațiilor, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declarațiile victimelor, declarațiile inculpatului, expertizele medico-legale efectuate cu nr. A_ și A_ din concluziile cărora rezultă că ambele părți civile prezintă dezvirginare completă; procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică; fotografii; declarații martori.
Pe de altă parte, privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concretizată în specificul infracțiunii, în urmarea produsă, în frecvența deosebită a infracțiunilor contra minorilor în prezent, ce impune o ripostă mai fermă din partea autorităților care în cazul de față s-a concretizat într-o măsură preventivă și, totodată este proporțională cu gravitatea acuzației care i se aduce inculpatului.
Cât privesc aspectele de circumstanțiere personală favorabile inculpatului, acestea nu reprezintă împrejurări ce justifică nici revocarea măsurii arestării preventive, dar nici înlocuirea acesteia cu una mai puțin restrictivă, câtă vreme ele au fost avute în vedere la luarea acesteia, așa cum impun exigențele art.223 alin.3 teza finală Cod procedură penală și, de asemenea, urmează să capete semnificația cuvenită la individualizarea unei eventuale sancțiuni judiciare care s-ar putea aplica inculpatului.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpatului, prin apărător, judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c Regatului Urni).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 N.C. proc.pen. se impune privarea de libertate a inculpatului, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei, gravitatea pedepselor prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând luarea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză).
În consecință, luarea față de inculpatul din prezenta cauză a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b-d Cod de proc.pen. nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
În sfârșit, Curtea constată că măsura preventivă a arestării se impune și prin raportare la exigențele art. 5 paragraful 3 din CEDO, câtă vreme se argumentează prin motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale în materie.
Existența și suficiența acestor motive, judecătorul de cameră preliminară le-a examinat în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 alin. 1 Cod de proc.pen., știut fiind că o măsură preventivă nu mai poate fi considerată legitimă atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori pentru a preveni săvârșirea unei alte infracțiuni.
Nici susținerea privind starea de sănătate precară a inculpatului nu poate constitui un argument în revocarea măsurii preventive, câtă vreme o asemenea împrejurare poate fi valorificată pe calea unor cereri întemeiate pe dispozițiile art. 240 Cod proc. pen, respectiv art. 312 alin. 1 Cod proc.pen.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 205 Cod proc.pen., cu referire la art. 203 alin. 5 și art. 348 Cod proc.pen, respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul B. L. împotriva încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Tribunalului București.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 205 Cod proc.pen., cu referire la art. 203 alin. 5 și art. 348 Cod proc.pen, respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul B. L. împotriva încheierii de ședință din data de 30 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ 15 al Tribunalului București.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 9 februarie 2015.
Judecător de cameră preliminară
I. C.
Grefier,
R. S.
Red/dac. I.C. /12.02.2015/2 ex.
Tribunalul București, Secția I penală/ Jud. D. L. E.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 188/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
