Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1747/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1747/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1747/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1747/R
Ședința publică din data de 26 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: A. E. B.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația în anulare formulată de I. MAMET împotriva sentinței penale nr.1057/11.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Penală, în dosarul nr._/301/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul condamnat I. Mamet personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu D. Laurenția cu delegație nr._ emisă de Baroul București-SAJ.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul din oficiu arată că petentul a formulat o contestație în anulare, solicitând micșorarea pedepsei. La acest moment, solicită declinarea cauzei privind pe contestatar în favoarea Curții de Apel București – Secția I penală întrucât, potrivit art.389 al.1 C.p.p., contestația în anulare se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că petentul a formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri a instanței de fond, ca atare cererea se depune la instanța care a soluționat recursul, ca atare nu se opune cererii de declinare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de declinare, apreciind că, Codul de procedură penală face referire la instanța de recurs, fără distincție cu privire la situația în care există două secții penale. Pentru aceste motive, apreciază că Secția a II-a penală este competentă să soluționeze cererea.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul din oficiu al contestatorului I. Mamet solicită admiterea contestației în anulare, considerând că sunt îndeplinite cerințele art.386 C.p.p., apreciind că prin hotărârea instanței de fond i-a fost aplicată o pedeapsă prea mare. Solicită redozarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, dând o mai mare eficiență prevederilor art.3201 C.p.p., față de împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta comisă.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate nu se circumscriu celor prevăzute de dispozițiile art.386 C.p.p.
Recurentul contestator I. Mamet, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că este orfan și neșcolarizat. Arată că este nemulțumit pentru faptul că nu s-a făcut aplicarea prevederilor art.3201 al.7 C.p.p. urmând să beneficieze de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. Mai arată că nu a găsit un loc de muncă deoarece are cazier.
Precizează că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța și solicită micșorarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Penală la data de 03.04.2013, sub număr de dosar_ /213, contestatorul I. M. a formulat contestație în anulare cu privire la condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani aplicată prin sentința penală pronunțată în dosarul nr._/301/2012 al acestei judecătorii.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Prin sentința penală nr. 936/09.05.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a respins cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul I. M., ca inadmisibilă, motivând că cererea acestuia nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 386 lit. a-c și e Cod procedură penală.
În hotărârea instanței de fond s-a stabilit că sentința poate fi atacată cu apel, cale de atac ordinară promovată de către condamnat, iar Tribunalul București, prin decizia penală nr. 12A din 02.07.2013, a calificat calea de atac ca fiind recurs și și-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București.
Curtea, examinând din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, hotărârea instanței de fond, a constatat că aceasta este nelegală, întrucât, conform dispozițiilor art. 389 Cod procedură penală, o cerere având ca obiect calea extraordinară de atac a contestației în anulare se soluționează doar de instanța de recurs și nu de instanța de fond.
D. pentru care, a casat în totalitate sentința penală recurată și a reținut spre soluționare contestația în anulare formulată de condamnat.
Cu ocazia dezbaterilor, contestatorul condamnat I. M., prin avocat, a solicitat admiterea contestației în anulare, considerând că sunt îndeplinite cerințele art.386 C.p.p..
Acesta a susținut că prin hotărârea instanței de fond i-a fost aplicată o pedeapsă prea mare, motiv pentru care a solicitat redozarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, dând o mai mare eficiență prevederilor art.3201 C.p.p., față de împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta comisă.
Curtea, analizând actele dosarului, constată că nu este admisibilă cererea formulată de contestator.
Astfel, contestatorul a atacat prin intermediul contestației în anulare decizia penală nr.2347/06.12.2012 a Curții de Apel București-Secția I Penală, prin care a fost respins recursul petentului împotriva sentinței penale nr.1057/11.10.2012 a Judecătoriei Sector 3 București. Contestatorul a criticat decizia menționată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, fiind nemulțumit de cuantumul acesteia.
Potrivit art.386 Cpp, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i^1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385^14 alin. 1^1 ori art. 385^16 alin. 1.
După cum se poate observa, contestatorul nu invocă, iar la dosar nu există date în acest sens, din care să rezulte că acesta se află în vreuna dintre situațiile enumerate limitativ în cuprinsul art.386 Cpp, prin intermediul instituției juridice a contestației neputând fi solicitată scăderea pedepsei, astfel încât contestația în anulare formulată de I. M. este inadmisibilă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul I. M., pe care îl va obliga la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul I. M. împotriva sentinței penale nr.1057/11.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Penală, în dosarul nr._/301/2012.
Obligă condamnatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul apărător oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. B. V. I. C. A. E. B.
GREFIER,
C. B.
Red. F.B.V./Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/29.10.2013
Judecătoria Sect. 3 București – jud.:C. A. I.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 243/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1716/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
