Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1083/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1083/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1083/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1083/A
Ședința publică din data de 30.09 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. E. C.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect soluționarea apelurilor formulate de . SA și inculpata I. R. Ș. împotriva sentinței penale nr. 790/14.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 22.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, în baza art. 391 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea a stabilit termen de pronunțare astăzi, 30.09.2014.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.790/14.03.2014, Judecătoria Sectorului 5 București a dispus obligarea părții responsabile civilmente - asigurătorul . SA, la plata către partea civilă Ș. F. a sumei de 8300 lei daune materiale, a sumei de 150.000 lei daune morale și a sumei de 1778 lei cheltuieli judiciare.
De asemenea, s-a dispus obligarea inculpatei I. Ș. la plata către partea civilă S. U. de Urgență București a sumei de 11.087,20 lei daune materiale și 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 05 06 2007 in jurul orelor 22,20 inculpata I. R. S. a condus autoturismul marca Renault Clio cu nr.de inmatriculare_ pe . Academia Militara. Ajungind in intersectia cu Splaiul Independentei, aceasta a efectuat virajul la stinga, catre Piata Operei. In acel moment, o motocicleta care circula pe sensul opus de mers, condusa de partea vatamata S. F. a intrat in coliziune cu autoturismul condus de inculpata.
In urma producerii accidentului a rezultat vatamarea corporala a partii vatamate S. F. si a fiului acestuia S. D., pasager pe motocicleta. Astfel, conform raportului de expertiza medico legala nr.A_ partii vatamate S. F. i-au fost necesare 50-55 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit de catre expert tehnic judiciar B. A. dinamica producerii accidentului a fost următoarea: conducatorul autoturismului marca Renault Clio cu nr.de inmatriculare_ I. R. S., se putea deplasa pe carosabil cu o viteza de aproximativ 20 km/h, in timp ce partea vatamata rula din sens opus cu motocicleta marca Honda avind nr._ cu o viteza intre 40 si 50 km/h.
Coliziunea dintre cele doua autovehicule s-a produs in intersectia dintre . Independentei, pe banda a II a a . deplasare dinspre Academia Militara catre . pe care circula motocicleta condusa de S. F..
În aceste conditii starea de pericol potential a fost creată de inculpata I. R. S., care a executat virajul spre stinga fara a se asigura si fara a acorda prioritate de dreapta motocicletei conduse de S. F. incalcând prevederile art.54 si art.59 alin.2 din OUG nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
Expertul a mai concluzionat ca partea vatamata S. F. nu putea evita producerea accidentului, acesta neputind preveni sau prevedea faptul ca inculpata nu se va asigura si nu ii va acorda prioritate.
Prin sentința penală nr. 1779/2013 a Judecătoriei Sector 5, definitivă prin nerecurare, s-a constatat că fapta inculpatei I. R. S., care la data de 05 06 2007 in jurul orelor 22,20 a condus autoturismul marca Renault Clio cu nr.de inmatriculare_ pe ..Stirbei Voda catre Academia Militara și ajungând in intersectia cu Splaiul Independentei, a efectuat virajul la stinga, fără a acorda prioritate, moment în care o motocicletă care circula pe sensul opus de mers, condusa de partea vatamata S. F. a intrat in coliziune cu autoturismul condus de inculpata, rezultând vătămarea corporală a părții vătămate căruia i-au fost necesare 50 – 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.184 al.1,3 Cp pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 luni, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe un termen de 2 ani 3 luni.
Instanța a mai reținut că Ș. F. a prezentat la data de 05.06.2007 leziuni traumatice – fractură bazin și fractură epifiză distală radius – care s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, în circumstanțele unui accident rutier și că, astfel cum a concluzionat raportul de nouă expertiză medico legală A_ a necesitat circa 55 de zile de îngrijiri medicale, perioadă care reprezintă cuantificarea din punct de vedere medico legal a gravității leziunilor traumatice suferite în accidentul rutier și care se suprapune în principiu pe consolidarea fracturilor. S-a mai concluzionat că persoana vătămată actual prezintă consecințe posttraumatice definitive, respectiv dehiscență pubiană de 1,5 cm, invaginare anterioară a peretelui anterior al vezicii urinare, care îi conferă un grad de invaliditate posttraumatică, cuantificabil în procente de invaliditate posttraumatică, conform baremurilor specifice ale oricărei societăți de asigurări. S-a constatat că există legătură directă de cauzalitate între această consecință posttraumatică și leziunile suferite în accidentul rutier din data de 05.06.2006. Conform recomandărilor medicale pentru aceste consecințe medicale a necesitat tratament medical de specialitate, dar acesta nu mai este cuantificabil prin noțiunea medico legală și juridică de zile de îngrijire medicală.
Instanța a mai reținut că Ș. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 228.300 lei (8300 lei daune materiale și 220.000 lei daune morale), iar Ș. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 19.075 lei, reprezentând diferența dintre valoarea reparației motocicletei Honda și despăgubirea primită de la societatea de asigurare.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că fapta inculpatei I. Ș. care la data de 05 06 2007 in jurul orelor 22,20 a condus autoturismul marca Renault Clio cu nr.de inmatriculare_ pe ..Stirbei Voda catre Academia Militara și ajungând in intersectia cu Splaiul Independentei, a efectuat virajul la stinga, fără a acorda prioritate, moment în care o motocicletă care circula pe sensul opus de mers, condusa de partea vatamata S. F. a intrat in coliziune cu autoturismul condus de inculpata, rezultând vătămarea corporală a părții vătămate căruia i-au fost necesare 50 – 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, perioadă care reprezintă cuantificarea din punct de vedere medico legal a gravității leziunilor traumatice suferite în accidentul rutier și care se suprapune în principiu pe consolidarea fracturilor. Instanța a mai reținut că persoana vătămată prezintă consecințe posttraumatice definitive, respectiv dehiscență pubiană de 1,5 cm, invaginare anterioară a peretelui anterior al vezicii urinare, care îi conferă un grad de invaliditate posttraumatică, cuantificabil în procente de invaliditate posttraumatică, conform baremurilor specifice ale oricărei societăți de asigurări. Totodată, instanța a mai reținut că există legătură directă de cauzalitate între această consecință posttraumatică și leziunile suferite în accidentul rutier din data de 05.06.2006. Conform recomandărilor medicale, pentru aceste consecințe medicale a necesitat tratament medical de specialitate, apreciindu-se, totodată, că acesta nu mai este cuantificabil prin noțiunea medico legală și juridică de zile de îngrijire medicală.
Instanța a apreciat că fapta inculpatei, astfel cum a fost reținută, a produs părții civile Ș. F. un prejudiciu material constând în diminuarea indemnizației salariale corespunzătoare perioadei 06.06.2007 – 31.08.2007 și 15.07.2008 – 31.07.2008, astfel cum a rezultat din certificatele de concediu medical și înscrisurile depuse la dosar (file 67 – 74 dosar_/302/2012) și un prejudiciu moral constând în durerea și suferința fizică resimțite ca urmare a leziunilor și pe perioada de îngrijire și tratament – internarea în spital, intervențiile chirurgicale, tratamentul aplicat în spital și la domiciliu, prejudiciu ce se impune a fi reparat.
Referitor la cuantumul daunelor morale instanța a avut în vedere înscrisurile depuse de partea civilă și declarațiile martorilor N. Florianda și M. N. (filele 155 -156 dosar_/302/2012) din care a rezultat că acesta, de profesie inginer, era la data accidentului director de programe la Transelectrica, desfășura activitate de teren, era o persoană activă și responsabilă, era nevoit să se deplaseze în interes de serviciu întrucât avea întâlniri, iar ulterior accidentului, astfel cum a arătat martora N. Florianda, starea lui psihică a suferit modificări ca urmare a neputinței resimțite,manifestând nervozitate, stări depresive. De asemenea, instanța a avut în vedere declarația martorei M. N. care a arătat că, după accident, partea civilă a avut nevoie de ajutor cu privire la deplasare, cu privire la higena intimă, cu privire la cumpărături și pregătirea hranei, a acuzat și acuză dureri fizice, este nervos.
S-a apreciat că prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care au rezultat din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice, psihice, afective, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității etc.
De asemenea, s-a apreciat că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate etc.
Fără a minimaliza împrejurările comiterii faptei sau prejudiciul suferit de partea civilă Ș. F., confirmate de acte și martori, instanța a apreciat că existența acestuia rezultă din însăși săvârșirea faptei, suferința morală provocată de schimbarea stilului de viață, fiind de natură a justifica acordarea daunelor morale, context în care s-a constatat îndeplinite pe deplin condițiile angajării răspunderii civile delictuale a autorului accidentului, prevăzute de art. 998-999 C.civ., prin fapta acestuia, săvârșită cu vinovăție, cauzând nemijlocit prin urmările sale, un prejudiciu moral părții civile.
Raportat la valoarea acestora, cu toate că o evaluare a prejudiciului moral este mai greu de realizat, instanța, față de circumstanțele în care s-a produs fapta cauzatoare de prejudicii și urmările pe care le-a avut asupra părții civile, a apreciat că stabilirea daunelor morale în cuantum de 150.000 lei apare ca fiind justificată, în raport de contextul social actual, întrucât la stabilirea acestui cuantum s-au avut în vedere principiul proporționalității, echității și reparării integrale a pagubei, dar și împrejurarea că sumele de bani stabilite cu acest titlu nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză a victimelor daunelor, dar nici o diminuare a patrimoniului pentru autorii daunelor.
Față de împrejurarea că răspunderea contractuală a societății de asigurare coexistă cu răspunderea civilă delictuală a inculpatei, astfel cum a rezultat din dispozițiile art.49, art.50 alin.1, art.54 alin.1, art. 55 din Legea nr.136/1995, ținând seama și de limitele stabilite prin Ordinul CSA NR._/2006, instanța a obligat partea responsabilă civilmente - asigurătorul . SA la plata către partea civilă Ș. F. a sumei de 8300 lei daune materiale, a sumei de 150.000 lei daune morale și a sumei de 1778 lei cheltuieli judiciare.
În ceea ce privește prejudiciul material pretins de partea civilă Ș. D., instanța a constatat că referitor la acesta, prin rechizitoriul nr. 5307/P/2007 din 19.12.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 184 alin. 1, 3 c.p. față de I. Ș., în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. d c.p.p. 1969, întrucât nu s-a putut proba o vătămare corporală care să necesite mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. În aceste condiții, față de prevederile art. 19 cod procedură penală – „Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale” – s-a constatat că pretențiile părții civile Ș. D. nu pot fi soluționate în cadrul procesului penal, neexistând o acțiune penală cu privire la fapta a cărei victimă este acesta, astfel încât au fost respinse, partea civilă având la dispoziție calea acțiunii la instanța civilă.
Totodată, instanța a reținut că fapta inculpatei a produs părții civile S. U. de Urgență București un prejudiciu de 11.087,20 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate Ș. F., prejudiciu ce s-a impus a fi acoperit prin angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei și obligarea acesteia la daune materiale către unitatea sanitară.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpata I. R. Ș. și asigurătorul S.C. A.-R. ASTRA S.A.
În ceea ce privește motivele de apel, inculpata a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de spitalizare, solicitând modificarea în parte a sentinței penale a instanței de fond, în sensul obligării asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare.
Apelantul asigurător S.C. A.-R. ASTRA S.A.,a criticat sentința sub aspectul cuantumului daunelor morale, solicitând diminuarea acestor. S-a mai solicitat lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, arătând în esență că temeiul acțiunii civile în procesul penal, respectiv infracțiunea nu mai este incriminată în forma în care a fost reținută.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelurile formulate ca fiind fondate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.5307/P/2007, emis la data de 19.12.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I. R. S. pentru săvârșirea infractiunii prev. de art.184 al.1 și 3 Cod penal, pentru aceea că la data de 05.06.2007, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio cu nr.de înmatriculare_, pe .. Ș. V. către Academia Militară, la efectuarea virajului la stânga în intersecția cu Splaiul Independenței, nu a acordat prioritate, motiv pentru care a intrat în coliziune cu motocicletă condusă de partea vatămată Ș. F. care circula pe sensul opus de mers, rezultând vătămarea corporală a părții vătămate, căruia i-au fost necesare 50 – 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul că inculpata prin fapta ilicită pentru care a fost condamnată a produs prejudicii atât materiale, cât și morale părțiicivile, aflate în legătură de cauzalitate cu fapta.
Astfel, sub aspectul existenței faptei ilicite și a vinovăției inculpatei se constată că există autoritate de lucru judecat, sentința penală nr. 1779/02.09.2013, prin care a fost soluționată latura penală a cauzei și s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, rămânând definitivă prin nerecurare, astfel încât critica asigurătorului în sensul că lipsește temeiul obligării la despăgubiri în acțiunea civilă exercitată în procesul penal nu poate fi primită.
Curtea apreciază, în consens cu prima instanță, ca fiind o certitudine faptul că leziunile cauzate părții vătămate și intervențiile chirurgicale suferite de aceasta în vederea recuperării sale au produs o suferință și au împiedicat pe partea vătămată să-și desfășoare viața cotidiană în aceleași condiții ca și înainte de accident, motiv pentru care se impunea acordarea cu titlu de daune morale a unei sume de bani care să aibă un efect compensatoriu, cu atât mai mult cu cât în urma accidentului produs din culpa exclusivă a inculpatei, partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică care îi afectează și în prezent calitatea vieții.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudența a stabilit câteva criterii de apreciere, respectiv criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan psihic și afectiv, precum și criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care permite alinarea, prin anumite avantaje, a rezultatului faptei ilicite. Ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare astfel încât, la aprecierea asupra întinderii acestora, jurisprudența instanțelor naționale, cât și europene este se conturează în sensul că aprecierea subiectivă trebuie fie în mod necesar echitabilă, cuantificarea să fie justă și rezonabilă, fără a reprezenta o îmbogățire fără justă cauză și fără a fi derizorie.
Analizând prin această prismă critica vizând cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, Curtea constată că apelul părții responsabile civilmente este fondat, sumele acordate cu titlu compensatoriu urmând a fi reevaluate în raport de aceste elemente.
În ceea ce privește motivul de apel al inculpatei I. Ș., vizând obligarea societății de asigurare la plata cheltuielilor de spitalizare către unitatea spitalicească constituită parte civilă, Curtea constată că acesta este nefondat în contextul în care obligația de a suporta cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei incumbă exclusiv inculpatei în conformitate cu art. 313 din L. 95/2006. Aceste cheltuieli nu intră în sfera obligației de reparare a prejudiciului ce revine societății de asigurare, art. 50 din L. 136/1995 stabilind că „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”, or, unitatea spitalicească nu se poate considera că intră în categoria persoanelor păgubite prin vătămare corporală, ci, la rândul său prestează un serviciu la care s-a obligat printr-un contract.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de apelanta parte responsabilă civilmente . SA, va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond, va reduce daunele morale la suma de 100.000 lei și, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta inculpată I. R. Ș. împotriva aceleiași sentințe, urmând ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Referitor la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă-intimată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 276 al. 6 Cod procedură penală, respectiv, în lipsa unei reglementări exprese, obligația de restituire a cheltuielilor avansate se stabilește potrivit legii civile. Or, potrivit art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”, astfel încât, având în vedere că inculpata are o poziție procesuală similară părții responsabile civilmente, căreia i-a fost admis apelul declarat, Curtea nu are temei legal pentru a dispune obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta parte responsabilă civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 790/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:
Reduce daunele morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente . SA în favoarea părții civile Ș. F. la suma de 100.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta inculpată I. R. Ș. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe apelanta inculpată I. R. Ș. la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Respinge cererea intimatului-parte civilă Ș. F. de obligare a inculpatei și a părții responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acesta în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.
Președinte, Judecător,
S. C. O. B.
Grefier,
I. D.
Red.B.O./07.11.2014
Thred.V.D./8 ex./20.10.2014
Jud.Sect.5– jud.O.R.
| ← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1080/2014. Curtea de Apel... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
