Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 248/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 248/A
Ședința publică din data de 13.02.2015
Completul constituit din
Președinte: M. C. M.
Judecător: T. A.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de petentul V. C. A. împotriva încheierii de ședință nr. 165/09.10.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit petentul, răspunzând pentru acesta apărătorul ales, av. N. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/02.02.2015.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că a fost citat petent-contestator, acesta depunând la dosar și motivele căii de atac.
Curtea pune în discuție natura căii de atac promovate și corecta calificare a acesteia.
Apărătorul ales al petentului-contestator arată că se impune calificarea căii de atac ca apel, având în vedere că în Legea nr. 47/1992 este menționată calea de atac a recursului, iar în procedura penală actuală calea de atac ordinară este apelul.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul arată că practica în această materie nu este la acest moment unitară, însă apreciază că se impune calificarea căii de atac ca fiind contestație, având în vedere că prin Legea nr. 47/1992 este prevăzută calea de atac a recursului, ori în prezent această cale de atac nu mai este reglementată de Codul de procedură penală.
Apărătorul ales al petentului-contestator, având cuvântul în replică, față de faptul că prevederile art. 4251 C.p.p. fac referire expres hotărârile care pot fi atacate cu contestație, luând în considerare ansamblul acestora, cu referire la Legea nr. 47/1992, apreciază că prezenta cale de atac nu poate fi calificată drept contestație.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Constată că la data de 20.10.2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului I. – Secția penală, sub număr de dosar_, recursul formulat de numitul V. A. împotriva încheierii din data de 09.10.2014 a Judecătoriei Cornetu prin care s-a respins ca neîntemeiat cererea privind trimiterea cauzei la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 Cpp.
Prin dp. nr. 11/A/29.10.2014 Tribunalul I. a calificat calea de atac formulată ca reprezentând apelși, pe cale de consecință, a constatat necompetența materială a acestei instanțe de a soluționa apelul, declinând cauza Curții de Apel București.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul I. a reținut, cu privire la aspectele relevante în prezenta cauză, că prin încheierea nr. 165/09.10.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 2659/ 1748/ 2014, în baza art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 republicată a fost respinsă cererea formulată în numele petentului V. A. cu privire la trimiterea cauzei la Curtea Constituțională a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 Cod procedură penală, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs nemotivat petentul V. A., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului I. - Secția Penală sub nr._, la data de 20.10.2014.
Prin încheierea din 23.10.2014 pronunțată de Tribunalul I. în dosarul nr._ / 2014, a fost preschimbat obiectul cauzei din „măsuri și excepții dispuse de judecătorul de cameră preliminară” în „excepție de neconstituționalitate” și, în temeiul art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992 a fost recalificata calea de atac ca fiind apel.
De asemenea, în baza art. 95 din HCSM 387/2005, s-a dispus trimiterea cauzei în vederea repartizării aleatorii în sistemul informatizat ECRIS.
La termenul de judecată din data de 29.10.2014, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului I., solicitând declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București.
Deliberând asupra excepției invocate, Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, republicată, referitoare la calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, nu au fost corelate cu dispozițiile Noului Cod de procedură penală, făcând în continuare trimitere la calea de atac a recursului.
Având în vedere că această cale de atac nu mai există în dreptul pozitiv, pe cale de consecință, Tribunalul a recalificat prezenta cale de atac ca fiind apel.
Or, potrivit art. 38 alin. 2 C.pr.pen. apelurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și tribunale se soluționează de curtea de apel, motiv pentru care instanța competentă să se pronunțe asupra prezentei cereri este Curtea de Apel București.
Prin urmare, în baza art. 47 C.p.p. a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului I. și, în baza art. 50 C.p.p. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe apelantul V. A. în favoarea Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I penală, a data de 29.01.2015.
La termenul de judecată din data de 13.02.2015 Curtea a pus la rândul ei în discuție natura căii de atac, recalificând-o la rândul ei și apreciind că aceasta reprezintă contestație
În acest sens, Curtea arată că în conformitate cu prevederile prin art. 29 al. 5 din Legea 47/1992 dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
În prezent însă, în materie penală, în conformitate cu dispozițiile art. 35-40 Cpp, nu există instanțe care să aibă competența funcțională de a soluționa recursuri, fiind vorba, astfel cum a reținut și Tribunalul I., de o necorelare a dispozițiilor legale, fiind necesară intervenția legislativului (până la acel moment, în lipsa unei prevederi legale exprese, fiind nevoie ca instanțele să stabilească natura căii de atac).
Însă, în dezacord cu opinia tribunalului, Curtea va avea în vedere că, în conformitate cu textul legal amintit mai sus, competența soluționării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri este acordată instanței imediat superioară celei care a pronunțat încheierea, singura cale de atac prevăzută în materie penală compatibilă cu această prevedere fiind contestația. În cazul în care s-ar aprecia că ar fi vorba de apel, s-ar ajunge fie în situația ca o instanță care nu are în competența funcțională soluționarea de apeluri (Tribunalul) să fie învestită cu astfel de cereri cu privire la soluții provenind de la judecătorii, fie să se încalce dispoziția din Legea 47/1992 privind competența instanței imediat superioare.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că singura cale de atac care se apropie de intenția legiuitorului cuprinsă în art. 29 al. 5 din Legea 47/1992 este contestația.
Ținând cont de faptul că este vizată o încheiere a judecătoriei, competența soluționării contestației revine Tribunalului I., astfel că, în baza art. 50 Cpp, urmează a se declina cauza acestei instanțe.
De asemenea, raportat la faptul că atât Curtea de Apel București cât și Tribunalul I. s-au declarat necompetente a soluționa cererea petentului, declinându-și reciproc competența, Curtea va constata ivit conflictul negativ de competență și va înainta dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În baza art. 275 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Califică prezenta cale de atac ca și contestație.
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I..
Constată intervenit conflictul negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. M.Pt. jud. T. A., lipsă din instanță ca urmare a participării la un seminar,
semnează președinte complet,
M. C. M.
GREFIER,
C. G.
Red./Dact. MCM
19.02.15 2 ex.
Jud. R. Păstilă/M. R. R. – Tribunal I.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1480/2014.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
